Pretenţii. Decizia nr. 2286/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2286/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 901/216/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2286/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier R.-E. D.
S-au luat în examinare, spre soluționare, apelurile formulate de reclamanta A. S.C.M. CURTEA DE ARGEȘ - REPREZENTATĂ PRIN S. N. și de pârâții S. N., N. E. M.-D., împotriva sentinței civile nr.134/2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul S. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra apelurilor, au avut loc la data de 23.06.2015 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2006 sub nr. dosar 1855/2006, reclamanta A. S. Curtea de Argeș i-a chemat în judecată pe pârâții S. N., N. E. M. D., S. V., solicitând instanței să dispună: obligarea în solidar la plata sumei de 116.044,75 lei reprezentând penalități și dobânzi de întârziere pentru neândeplinirea obligațiilor legale de virare a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, asigurări sociale de sănătate și la fondul de șomaj; obligarea pârâților la plata dobânzilor și penalităților legale calculate de la achitarea debitelor de către reclamantă și până la plata de către pârâți a prejudiciului produs; plata de către pârâți a despăgubirilor rezultate din neplata la timp a impozitelor și taxelor către bugetul local în sumă de 23.239,23 lei; instituirea sechestrului asigurator pe bunurile pârâților, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că prin sentința penală nr. 416/13.07.2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș pârâții au fost condamnați la amenzi penale pentru infracțiunea prev. de art. 280 din Codul muncii, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 13 C.pen. S-a reținut că în calitate de administratori ai A. S. (fostă A. SOCOM) Curtea de Argeș pârâții au încasat de la salariații societății contribuțiile datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat, asigurări sociale de sănătate și fondul de șomaj. Reținerile au fost operate pe statele de plată și în evidențele contabile ale reclamantei în perioada mai 2001 – octombrie 2003 fără a se depune în termenul legal de 15 zile la bugetul consolidat. Astfel s-au calculat penalități de către DGFPS Argeș – Pitești, care s-au înregistrat ca cheltuieli ale societății. Reclamanta A. S. a fost obligată în calitate de parte responsabilă civilmente la plata sumei de 338.573,55 RON, ce a fost achitată din vânzarea activelor, micșorându-se patrimoniul societății. Prin decizia penală nr. 260/5.07.2005 pronunțată de Tribunalului Argeș ca urmare a recursului declarat de P., inculpații au fost obligați la plata contribuției pentru fondul de șomaj, contribuția individuală pentru asigurările sociale de stat, contribuția salariaților la asigurări sociale de sănătate. La acestea se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data când au devenit scadente până la data achitării integrale a acestora. Decizia tribunalului a rămas irevocabilă prin decizia penală nr. 203/R/2006 a Curții de Apel Pitești.
Reclamanta a mai arătat că la data de 31.12.2003 exista un prejudiciu actualizat de 106.489,66 lei constituit din dobânzi, majorări și penalități aferente stopajului la sursă reținut pe statele de plată și neachitat către bugetul consolidat al statului. Prejudiciul se defalchează astfel: pentru perioada mai 2001 – aprilie 2003 suma de 107.561,76 RON pentru S. N. și N. D. reprezentând penalități de întârziere, deobânzi calculate până la momentul promovării acțiunii; la data de 31.12.2003 suma datorată era de 60.705 RON; la data de 1.04.2004 această sumă era de 62.278 RON, din care se defalchează conform salariului avut pentru S. N. 67.893 RON și pentru N. D. 39.667 RON; de la 1.04.2003 și până la 1.10.2003 suma de 76.376 RON. Sumele menționate reprezintă actualizarea debitului stabilit de la 31.12.2003 până la data lichidării lui, 27.07.2005. Din cuantumul total de 116.044 RON face parte și debitul de 23.187,69 RON achitat către A. la data de 30.07.2004, sumă plătită din vânzarea de active.
Reclamanta a mai arătat că în perioada în care pârâții au condus societatea nu s-au virat la bugetul local impozite și taxe în cuantum de 56.642,73 RON, prejudiciul pentru reclamantă fiind de 23.239,23 RON reprezentând penalități de întârziere și dobânzi aferente debitului de 56.642,73 RON, care a fost achitat la data de 2.08.2005.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 998, art. 999, art. 1088 cod civil și art. 11 din Legea nr. 241/2005.
În dovedire s-au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă. La cerere au fost atașate copii de pe hotărâri judecătorești (f.4-25).
La data de 5.12.2006 pârâtul S. N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. S-a arătat în esență că prin decizia penală nr. 203/27.04.2006 a Curții de Apel Pitești s-a constatat că este acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile D.G.F.P. Argeș și s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă A.V.A.S. Astfel, nu există nici un prejudiciu rămas neacoperit față de partea civilă. Instanța a considerat că pârâtul S. N. și ceilalți doi pârâți nu se fac vinovați de cauzarea unui prejudiciu acestei societăți. Pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, în sensul că s-a reținut definitiv că pârâții nu au nici o culpă. Pe de altă parte, acțiunea este prescrisă, debitul solicitat este aferent perioadei mai 2001 – martie 2003, deci au trecut mai mult de 3 ani. În ce privește despăgubirile privind taxele și impozitele locale, nu intră sub incidența hotărârilor penale, fiind vorba de o datorie separată, din 2003, astfel că acțiunea este prescrisă raportat la Decretul nr. 167/1958.
La data de 6.12.2006 pârâtul S. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât prin sentința penală nr. 416 a Judecătoriei Curtea de Argeș, rămasă irevocabilă în ce privește latura civilă prin decizia penală nr. 203/R/26.04.2006 a Curții de Apel Pitești a fost obligat numai reclamanta la debitul aferent contribuțiilor la stat. Pârâții, inculpați în cauza penală, nu au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente. Curtea a stabilit că debitul rămas neacoperit nu poate fi imputat inculpaților, întrucât nu s-a făcut dovada că această datorie este urmarea faptelor culpabile ale inculpaților. Între timp s-au achitat sumele restante. Pârâtul a invocat și autoritatea de lucru judecat. Infracțiunea prevăzută de art. 280 din Codul muncii a fost abrogată. Inculpații nu și-au însușit sumele de bani.
La data de 6.12.2006 pârâta N. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. A invocat excepția lipsei timbrajului și excepția necompetenței materiale a instanței. A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu se poate vorbi de existența vreunei fapte ilicite din partea pârâtei. Din decizia Curții de Apel Pitești rezultă că prejudiciul de care face vorbire reclamanta a fost cauzat părții civile D.G.F.P. Argeș. Nu există identitate între persoana al cărei drept subiectiv a fost încălcat și reclamantă. Pârâta invocă și existența unei cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei – exercitarea normală a unui drept. S-a luat decizia de a se folosi fondurile bănești ale societății pentru plata salariilor și nu pentru plata contribuțiilor obligatorii. Conducerea societății și-a exercitat dreptul de a decide care este destinația veniturilor. Nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Prin sentința civilă nr. 47/18.01.2007 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1855/2006 (_ ) a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Curtea de Argeș, invocată de pârâta N. E. M. D. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș la data de 2.02.2007 sub nr. dosar_ .
Prin încheierea de ședință din 21.06.2007 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a părăților, invocate prin întâmpinările pârâților S. N. și S. V..
A fost efectuată în cauză o expertiză contabilă de către expert T. Netty, raportul de expertiză și completarea la acesta fiind depuse la dosar (f.49-61, 69-77).
Prin sentința comercială nr. 60/C/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată prin întâmpinarea pârâtului S. N.. A fost admisă în parte acțiunea reclamantei și au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 95.532 lei reprezentând amenzi și penalități plătite de reclamantă, plus 11.089 lei dobânda legală calculată pentru perioada cuprinsă între data plății și 31.08.2007 și în continuare până la achitarea integrală a prejudiciului.
Prin decizia nr. 53/A/C din 16.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul declarat de pârâții S. N., S. V. și N. E. M. D. împotriva sentinței nr. 60/C din 17.01.2008 a Tribunalului Comercial Argeș și a fost schimbată sentința în sensul că se respinge acțiunea ca prematur formulată.
Prin decizia nr. 1038/26.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția comercială în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamanta A. S. Curtea de Argeș împotriva deciziei nr. 53 din 16.05.2008 a Curții de Apel Pitești, a fost casată decizia precum și sentința nr. 60 din 17.01.2008 a Tribunalului Comercial Argeș, fiind trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Curtea de Argeș, ca instanță civilă competentă să judece cauza.
Venind spre competență soluționare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 22.04.2009 sub nr. dosar_ .
Prin încheierea de ședință din data de 8.10.2008 a fost încuviințată pentru reclamantă proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtul S. N. probele cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
La termenul de judecată din data de 28.01.2010 reclamanta a depus la dosar răspunsul la interogatoriu (f.80-81), iar instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârâtul S. N. o nouă expertiză, fiind numit expertul contabil M. G. A..
Prin încheierea de ședință din data de 17.11.2011 a fost înlocuit expertul M. A. G., pentru nedepunerea la dosar a raportului de expertiză contabilă, fiind numit alt expert.
După alte înlocuiri succesive ale experților contabili numiți în cauză, ca urmare a admiterii cererilor motivate de înlocuire formulate de acești experți, a fost numit în cauză expertul contabil M. D., prin încheierea de ședință din data de 19.03.2012.
La data de 29.05.2012 expertul M. D. a depus la dosar raportul de expertiză contabilă judiciară (f.246-263). Prin încheierea de ședință din data de 2.07.2012 instanța a admis obiecțiunile formulate de reclamantă la acest raport de expertiză contabilă și a dispus efectuarea unei noi expertize contabile de către alt expert, cu aceleași obiective. A fost numit expertul contabil Brodner G..
La data de 28.06.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă întocmit de expert Brodner G. (f.415-435). La data de 4.09.2013 a fost depusă la dosar opinia separată a expertului consilier al reclamantei, M. M. (f.472-493).
La data de 9.09.2013 reclamanta A. S. Curtea de Argeș a depus la dosar o cerere de majorare a câtimii obiectului acțiunii, prin care a solicitat ca instanța să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei totale de 210.538,89 lei, conform concluziilor expertului consilier M. M..
Prin încheierea de ședință din data de 9.09.2013 instanța a luat act de cererea reclamantei privind majorarea cuantumului pretențiilor.
Prin încheierea de ședință din data de 7.10.2013 instanța a admis o parte din obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză contabilă Brodner G.. La data de 11.11.2013 a fost înregistrat la dosar răspunsul expertului Brodner G. la obiecțiunile reclamantei, ce a fost trimis prin e-mail (f.525-530).
S-au mai depus la dosar copii de pe înscrisuri, iar prin încheierea de ședință din data de 16.12.2013 instanța a respins obiecțiunile formulate de reclamantă față de completarea la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert Brodner G..
Prin sentința civilă nr.134/2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. S.C.M. CURTEA DE ARGEȘ, reprezentată prin S. N., în contradictoriu cu pârâții S. N., N. E. M.-D., și S. V..
Au fost obligați în solidar pe cei trei pârâți să plătească reclamantei suma de 22.951 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere plătite de reclamantă, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată pentru perioada cuprinsă între data plății de către reclamantă și data achitării de către pârâți a debitului principal.
Au fost respinse capetele nr. 3 și 4 de cerere din acțiune, ca neîntemeiate.
Au fost obligați în solidar pârâții la plata sumei de 7.000 de lei reprezentând parte din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin sentința penală nr. 416/13.07.2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 745/2004 (f.6-13 dos. 1855/2006) au fost condamnați inculpații S. N., S. V. și N. M. D. la amenzi penale pentru săvârșirea de către fiecare inculpat a unei infracțiuni prevăzute de art. 280 din Codul muncii în formă continuată. Conform art. 280 din Codul muncii, în forma existentă la data pronunțării hotărârii, „nedepunerea de către angajator, în termen de 15 zile, în conturile stabilite, a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru șomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă”.
Pe latură civilă, a fost obligată partea responsabilă civilmente A. SOCOM să plătească părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș suma de 3._ ROL reprezentând debit aferent contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate, dobânzi și penalități aferente, majorări și penalități la contribuțiile la pensia suplimentară, majorări și penalități aferente contribuțiilor la fondul de șomaj, debit aferent contribuțiilor la asigurările sociale, majorări și penalități aferente. A mai fost obligată A. SOCOM să plătească părții civile Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului suma de 10.889,34 USD reprezentând creanța aferentă debitoarei A. SOCOM așa cum a fost preluată de partea civilă.
În considerentele sentinței s-a reținut în esență că în virtutea funcțiilor ocupate la A. SOCOM Curtea de Argeș, celor trei inculpați le revenea obligația de a încasa lunar de la salariații societății contribuțiile datorate de aceștia către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor sociale de sănătate și către fondul pentru plata ajutorului de șomaj, precum și de a depune aceste contribuții în termen de 15 zile de la încasare în conturile stabilite pentru colectarea lor. Deși au încasat de la salariații societății contribuțiile datorate de aceștia către sistemul public de asigurări sociale, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetul asigurărilor sociale de sănătate, operând aceste rețineri atât pe statele de plată ale drepturilor salariale, cât și în evidențele contabile ale A. SOCOM Curtea de Argeș, în perioada mai 2001 – octombrie 2003, inculpații nu au depus în termen de 15 zile de la încasare contribuțiile reținute, înregistrând restanțe.
Instanța a reținut că inculpații S. N., S. V. și N. M. D. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280 din Codul muncii. Instanța a menționat că nu poate fi reținută apărarea inculpaților cu privire la lipsa vinovăției cu motivarea că societatea ar fi avut o perioadă grea și că nu au existat posibilități financiare pentru achitarea contribuțiilor, plătindu-se angajaților numai salariile nete. Situația societății se datorează culpei managerului, care nu a prevăzut criza financiară și nu a luat măsuri de prevenire a ei. S-a reținut însă că sumele reținute de la salariați cu titlu de contribuții au fost folosite tot în interesul societății, respectiv la plata salariilor.
Prin decizia penală nr. 260/5.07.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția penală în dosarul nr. 1717/P/2004 au fost admise apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței penale nr. 416/13.07.2004 a Judecătoriei Curtea de Argeș. A fost desființată în parte sentința, în sensul că au fost obligați inculpații S. N. și N. E. M. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente A. SOCOM S.A. Curtea de Argeș (pentru perioada mai 2001 – martie 2003) și inculpații S. N. și S. V. (pentru perioada aprilie 2003 – octombrie 2003) în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. SOCOM S.A. Curtea de Argeș, la plata către D.G.F.P. Argeș a sumei de 338.573 RON privind amenzi și penalități de întârziere până la data stingerii obligației prin plată și la suma de 10.889,34 USD către partea civilă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței. Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților.
Instanța de apel a considerat că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 280 din Codul muncii în formă continuată. Cu privire la inculpata N. M. D. s-a apreciat că aceasta, în calitatea pe care o avea, trebuia să contribuie împreună cu celelalte persoane din conducerea societății la păstrarea echilibrului financiar, astfel că nu există nici o cauză care să o exonereze de la răspundere penală. Apelul declarat de partea civilă s-a considerat a fi fondat numai cu privire la obligarea la plata despăgubirilor civile și a inculpaților, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Prin decizia penală nr. 203/R/26.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală în dosarul nr._ (f.16-25 dos. nr. 1855/2006) au fost admise recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații S. N., N. E. M. D. și S. V. împotriva deciziei penale nr. 260/5.07.2005 a Tribunalului Argeș – Secția penală. Au fost casate în parte „ambele hotărâri” și s-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal și față de inculpatul S. V.. S-a constatat ca fiind acoperit prejudiciul cauzat părții civile D.G.F.P. Argeș și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.V.A.S. București. Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârilor recurate.
Instanța de recurs a reținut că atât prima instanță, cât și cea de apel au stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 280 din Codul muncii, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal. Inculpații pot fi subiecți activi ai infracțiunii prevăzute de art. 280 din Codul muncii. Apărarea invocată de inculpata N. M. D., în sensul că ar exista o cauză care o exonerează de răspundere penală, nu poate fi însușită. Deși în perioada de referință societatea nu a avut posibilități financiare pentru a achita contribuțiile vizate de conținutul infracțiunilor, inculpata avea obligația să contribuie împreună cu celelalte persoane din conducerea societății la păstrarea echilibrului financiar, neputând schimba destinația sumelor de bani ce reprezentau contribuțiile pentru fondul de șomaj, pentru asigurărilor sociale de stat și pentru asigurările sociale de sănătate.
Pe latură civilă, instanța de recurs a reținut că prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a stabilit că în perioada în care inculpații au avut atribuții de conducere (mai 2001 – octombrie 2003) fondurile nevirate la bugetul de stat au totalizat sumele de 2._ ROL, 1._ ROL și_ ROL. „Cei în cauză” au plătit o parte importantă din contribuțiile restante, astfel că la data de 31.12.2003 rămăsese nevirată suma totală de 1._ ROL. În recurs s-a emis adresă către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, pentru a se comunica situația actuală a debitelor, cuantumul sumei datorate, cuantumul majorărilor și penalităților de întârziere. Prin adresa nr. 90.101.219/20.12.2005 D.G.F.P. Argeș a comunicat că S.C. A. SOCOM S.A. Curtea de Argeș nu înregistrează debite neachitate față de bugetul de stat, iar inculpații figurează doar cu debitul reprezentând amenda penală aplicată prin sentința penală a primei instanțe.
Astfel, instanța de recurs a reținut că prejudiciul cauzat părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș a fost acoperit în întregime. Curtea a mai reținut că prejudiciul cauzat prin faptele deduse judecății s-a înregistrat doar în contul părții civile D.G.F.P. Argeș, care a preluat datoriile restante ale societății pentru perioada 30.06.2003 – 31.12.2003, astfel că debitul rămas neacoperit de către partea civilă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – București, în cuantum de 1.212,57 RON, nu poate fi imputat inculpaților, întrucât nu s-a făcut dovada că această datorie este urmare a faptelor culpabile comise de inculpați. Astfel, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.V.A.S. București.
Din cele expuse mai sus instanța a reținut că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pârâții S. N., N. E. M. D., S. V. se fac vinovați de faptul că în calitate de titulari ai unor funcții de conducere în cadrul reclamantei A. S. Curtea de Argeș, nu au depus în conturile stabilite contribuțiile datorate de salariații reclamantei la bugetele de asigurări sociale, de sănătate și la fondul de șomaj, în termen de 15 zile de la încasarea lor de la salariați. Fondurile ce nu au fost virate la bugetul consolidat al statului au fost în perioada mai 2001 – octombrie 2003, în cuantum total de 473.362,74 RON. Referitor la funcțiile pe care le-au deținut pârâții în cadrul societății reclamante, instanța reține că acestea au fost următoarele: președinte – S. N. (între 2.05.2001 – 30.11.2003), contabil șef – N. M. D. (între 1.06.2001 – 31.03.2003), contabil șef – S. V. (între 31.03.2003 – 30.11.2003).
Instanța a reținut că poziția reclamantei A. S. Curtea de Argeș este în sensul că a plătit către finanțele publice contribuțiile ce nu au fost virate la termen de pârâți, iar la acestea s-au adăugat majorări și penalități de întârziere pe care de asemenea le-a plătit către finanțele publice. Astfel, formulează prezenta acțiune în regres împotriva pârâților, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, pentru a recupera de la aceștia cuantumul dobânzilor și penalităților de întârziere pe care a fost nevoită să le plătească, din cauza neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către pârâți.
Pentru a se stabili cuantumul acestor majorări și penalități de întârziere, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile. În prezentul dosar s-a întocmit un raport de expertiză contabilă de către expert M. D., pe care instanța nu l-a considerat corespunzător, dispunând o nouă expertiză. Astfel, acest raport de expertiză nu va fi luat în considerare de către instanță.
Expertul titular Brodner G. a întocmit în cauză un raport de expertiză contabilă (f.415-435), precum și un răspuns la obiecțiunile formulate de reclamantă la acest raport (f.526-530), răspuns prin care expertul și-a mențiunt punctele de vedere inițiale.
Dintre obiectivele la care a avut a răspunde expertul contabil, esențial este cel cu nr. 1 (să se stabilească prejudiciul produs de către pârâți societății reclamante, reprezentând contravaloarea amenzilor și a penalităților plătite de societatea reclamantă). Expertul Brodner G. a menționat că prin procesul-verbal de control nr. 6228 din 22.10.2003 întocmit de D.G.F.P. Argeș au fost calculate majorări și penalități de întârziere aferente stopaj sursă – impozit pe salarii pentru perioada 1.06.2002 – 31.08.2003 în sumă de 2.408 RON. Această sumă nu a fost înregistrată în evidența contabilă a societății reclamante. Din procesul-verbal de control nr. 5486 din 2.08.2002 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Argeș reiese că au fost calculate majorări și penalități de întârziere aferente stopaj sursă – sănătate pentru perioada 2001 – 2002 în sumă de 18.331 RON. De asemenea, conform procesului-verbal nr. 5723/23.09.2003 întocmit de organele de control s-a stabilit suma de 2.212 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere stopaj sursă – șomaj.
Expertul a precizat că suma de 18.331 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere stopaj sursă pentru contribuțiile la bugetul asigurărilor de sănătate a fost „stinsă” (achitată) prin viramente bancare cu ordine de plată. Suma de 2.212 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere stopaj sursă pentru contribuțiile la fondul de șomaj a fost stinsă prin executare silită la data de 22.12.2004, conform procesului-verbal nr. 6817 de eliberare/distribuire sume rezultate din executare silită, întocmit de D.G.F.P. Argeș. Suma de 2.408 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere stopaj sursă – impozit salarii a fost stinsă prin executare silită la data de 28.07.2004, în baza procesului-verbal nr. 120/_ de eliberare/distribuire sume rezultate din executare silită, întocmit de D.G.F.P. Argeș.
Expertul a concluzionat că dobânzile, majorările și penalitățile achitate sau stinse prin executări silite de către reclamanta A. S., aferente stopaj sursă sunt în sumă de 22.951 RON (18.331+2.212+2.408), pentru perioada mai 2001 – noiembrie 2003. A mai precizat că la data de 30.11.2003 reclamanta nu avea înregistrate în evidența financiar – contabilă majorări și penalități aferente contribuțiilor cu stopaj la sursă.
Cu privire la acest obiectiv, expertul consilier al reclamantei, M. M., a efectuat calcule proprii și a concluzionat că majorările se compun din: 43.376,71 RON reprezentând majorări de întârziere aferente soldului creditor din data de 31.12.2001, privind contribuțiile cu stopaj la sursă; 53.379,93 RON reprezentând majorări de întârziere aferente contribuțiilor cu stopaj la sursă aferente perioadei ianuarie 2002 – octombrie 2003. Expertul consilier a calculat și suma de 33.682 RON reprezentând amenzi plătite de către reclamantă, la datele de 18.06.2004 (200 lei), 9.08.2004 (1.600 lei), 31.08.2004 (31.362 lei), 20.09.2004 (200 lei), 26.01.2005 (320 lei). Totalizând sumele de 43.376,71 lei, 53.379,93 lei și 33.682 lei, expertul consilier a concluzionat că prejudiciul produs de pârâți a fost în sumă de 130.442,64 lei.
Instanța nu a reținut această sumă de 130.442,64 lei ca reprezentând prejudiciu produs de pârâți reclamantei. În ce privește majorările de întârziere, acestea au fost calculate de expertul consilier conform tabelelor din cuprinsul „opiniei separate” ce constituie de fapt un veritabil raport de expertiză contabilă (ce nu a fost solicitat de instanță acestui expert). În schimb, expertul titular Brodner G., așa cum arată în răspunsul la obiecțiunile reclamantei, a avut în vedere majorările și penalitățile de întârziere astfel cum au fost calculate de către organele de control ale statului și achitate de reclamantă ori stinse prin executare silită, acestea fiind în sumă totală de 22.951 de lei. Expertul titular nu a calculat niște sume „care ar fi trebui să fie obținute de către organele de control, care ar fi trebuit înregistrate în contabilitate și care ar fi trebuit plătite”.
În ce privește suma de 33.682 lei reprezentând amenzi, instanța a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților la a o despăgubi pentru niște amenzi pe care le-a plătit organelor fiscale. Pe de altă parte, nici nu rezultă pentru ce au fost aplicate aceste amenzi reclamantei. Astfel, nu se poate reține de către instanță, pe baza probelor administrate, că pârâții ar datora reclamantei și suma de 33.682 lei reprezentând despăgubire pentru amenzile plătite de reclamantă.
Față de cele expuse mai sus, instanța a reținut că prejudiciul produs societății reclamante, constând în majorările și penalitățile de întârziere pe care aceasta a trebuit să le plătească, ca urmare a întârzierii în virarea contribuțiilor de asigurări sociale, asigurări de sănătate și șomaj, este în cuantum de 22.951 de lei.
Aferent acestui debit principal, reclamanta a pretins dobânda legală, calculată de la plata majorărilor și penalităților către stat. Expertul Brodner G. a avut ca obiectiv și calcularea acestei dobânzi legale. A calculat o dobândă totală în cuantum de 9.442,06 lei, aferentă perioadei noiembrie 2006 – mai 2013, conform OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar. La obiecția reclamantei că expertul a aplicat acest act normativ în mod retroactiv, expertul a răspuns că modul de calcul al dobânzii legale în materie civilă, stabilit prin O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești (abrogată prin OG nr. 13/2011) este același ca cel din OG nr. 13/2011.
Instanța a reținut că dobânda legală trebuia calculată începând cu datele la care au fost achitate majorările și penalitățile ce compun debitul de 22.951 lei. În acest sens, expertul a precizat că suma de 2.408 lei a fost stinsă la data de 28.07.2014, suma de 2.212 lei a fost stinsă la 22.12.2004, iar suma de 18.331 lei a fost achitată prin viramente bancare. Calculul trebuia făcut conform OG nr. 9/2000, până la momentul la care aceasta a fost abrogată, iar apoi conform dispozițiilor OG nr. 13/2011. Expertul a efectuat calculul începând cu noiembrie 2006, în baza dispozițiilor OG nr. 13/2011. Astfel, instanța nu va reține că dobânda legală aferentă debitului principal de 22.951 lei este în sumă de 9.442,06 lei.
Prin capătul nr. 3 de cerere reclamanta A. S. a solicitat și obligarea pârâților la plata sumei de 23.239,23 lei, reprezentând „despăgubiri rezultate din neplata la timp a impozitelor și taxelor către bugetul local”.
Expertul Brodner G. a menționat că prin înștiințarea de plată nr. 3666/23.03.2005 emisă de Primăria Municipiului Curtea de Argeș a fost notificată reclamanta A. S. cu privire la existența la data de 5.04.2005 a unui debit de 20.215,92 lei reprezentând majorări și penalități aferente impozite pe clădiri, terenuri, taxe auto și taxe afișaj. În evidența financiar contabilă a reclamantei nu este înregistrată suma de 20.215,92 lei reprezentând majorări aferente impozite și taxe locale. Conform ordinului de plată nr. 263/4.11.2005, A. S. a achitat în contul Primăriei Curtea de Argeș suma de 4.054 lei reprezentând majorări și penalități aferente impozite și taxe locale. Expertul a arătat că nu rezultă dacă suma de 4.054 lei plătită de reclamantă este aferentă impozitelor și taxelor locale datorate în perioada mai 2001 – noiembrie 2003.
Instanța a reținut că hotărârile penale menționate mai sus nu privesc eventuale fapte ale pârâților legate de neachitarea în termen a impozitelor și taxelor locale de către societatea reclamantă. Instanța reține că prin probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă, nu s-a făcut dovada certă a faptului că pârâții sunt răspunzători pentru niște majorări și penalități de întârziere plătite de reclamantă pentru neachitarea la termen a unor impozite și taxe locale.
Concluzionând cele expuse mai sus, instanța a reținut că pârâții S. N., N. M. D., S. V. sunt ținuți a repara prejudiciul cauzat reclamantei A. S. Curtea de Argeș prin faptele lor ilicite (pentru care au fost trași la răspundere penală), ce au fost săvârșite cu vinovăție (așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile judecătorești penale). Sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform art. 998-999 Cod civil. Invocarea în prezentul proces de către pârâți a unor cauze exoneratoare de răspundere (lipsa caracterului ilicit al faptei, lipsa vinovăției) tinde la încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor penale și deci nu poate fi primită. Cuantumul prejudiciului principal, constând în contravaloarea majorărilor și penalităților de întârziere achitate de reclamantă, este de 22.951 lei, conform expertizei contabile întocmite de expert Brodner G..
La debitul principal de 22.951 de lei se adaugă dobânda legală aferentă, datorată de pârâți conform dispozițiilor art. 1088 Cod civil, calculată potrivit dispozițiilor OG nr. 9/2000 și ale OG nr. 13/2011, așa cum s-a arătat mai sus. Dobânda legală se calculează începând cu datele la care au fost achitate / stinse prin executare silită sumele ce compun debitul de 22.951 lei, pârâții fiind de drept în întârziere conform regulii din materia răspunderii civile delictuale. Deși instanța nu a reținut cuantumul dobânzii legale calculat prin expertiza contabilă efectuată de expert Brodner G., nivelul dobânzii legale va putea fi calculat în cadrul eventualei executări silite a hotărârii judecătorești.
Instanța a reținut că prin întâmpinările formulate în primul ciclu procesual pârâții S. N. și S. V. au invocat niște excepții de fond (excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției, excepția lipsei calității procesuale pasive), ce au fost respinse de către instanța necompetentă material. Cu ocazia rejudecării cauzei de către această instanță, cei doi pârâți nu au reiterat aceste excepții; doar cu ocazia cuvântului pe fond, apărătorul pârâtului S. N. a precizat că există autoritate de lucru judecat.
Cu privire la apărarea formulată de pârâții S. N. și S. V., în sensul că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile penale că pârâții nu se fac vinovați de cauzarea unui prejudiciu societății reclamante, aceasta este în mod vădit neîntemeiată. Așa cum s-a reținut mai sus, prin hotărârile penale menționate s-a stabilit că pârâții se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 280 Codul muncii. Săvârșirea acestor infracțiuni a cauzat reclamantei un prejudiciu, constând în aceea că reclamanta a fost nevoită să plătească, pe lângă contribuțiile datorate la bugetele de asigurări sociale, asigurări de sănătate, șomaj, și majorări și penalități de întârziere. Astfel, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale de condamnare a pârâților operează în defavoarea pârâților. Conform art. 22 din Codul de procedură penală de la 1968, „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”. Având în vedere că hotărârile penale de condamnare a pârâților au fost pronunțate în baza Codului de procedură penală de la 1968, instanța consideră că efectul lor constând în autoritatea de lucru judecat este guvernat de dispozițiile acestui Cod, și nu ale noului Cod de procedură penală, în vigoare de la 1.02.2014. Chiar dacă s-ar considera că instanța civilă este chemată să aprecieze autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive de condamnare potrivit dispozițiilor art. 28 din noul Cod de procedură penală (în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri), din interpretarea celor două fraze ale alineatului 1 al acestui articol reiese că și în noua reglementare procesual penală, hotărârea penală definitivă de condamnare are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile și cu privire la vinovăția făptuitorului.
Apărarea privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților este de asemenea neîntemeiată, deoarece prezenta cauză privește un prejudiciu cauzat de pârâți reclamantei A. S., și nu prejudiciul cauzat statului prin neplata contribuțiilor.
Apărarea privind incidența prescripției extinctive este neîntemeiată, deoarece prezentul proces civil a fost pornit la data de 13.10.2006, în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, calculat de la data la care reclamanta a plătit către organele fiscale majorările și penalitățile de întârziere.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 23.239,23 lei reprezentând contravaloare dobânzi și penalități de întârziere calculate pentru neplata impozitelor și taxelor locale, acesta nu este întemeiat, așa cum s-a arătat mai sus, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că pârâții i-ar datora și vreo sumă cu acest titlu.
În ce privește capătul de cerere privind instituirea sechestrului asigurator pe bunurile pârâților, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, acesta nu este întemeiat. Conform art. 11 invocat, „în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie”. Această normă juridică privește însă procesul penal în care se judecă infracțiunea, și nu procesul civil în care se judecată acțiunea în regres a părții responsabile civilmente împotriva inculpatului. De asemenea, pârâții au fost condamnați în baza Codului muncii, și nu în baza Legii nr. 241/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții S. N., N. E. M.-D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta A. S.C.M. CURTEA DE ARGEȘ invocî următoarele motive:
Sentinta instantei de fond este nelegala si netemeinica in conditiile in care este intcmeiata pe concluziile expertizei contabile intocmite de catre d-na expert Brodner G., expertiza deficitara din toate punctele de vedere.
Sentinta instantei dc fond este rezultatul aplicarii gresite a legii in cauza de fata fiind ignorata in mare masura natura acestei actiuni. respectiv, aceea de actiune in regres derivata dintr-un litigiu penal solutionat defmitiv.
În mod nejustificat instanta dc fond a ignorat autoritatea hotaririlor penale in procesul civil de fata in ceea ce priveste intinderea prejudiciului penal, iar expertiza Brodner, in mod absolut nepermis de lege, a ..recalculat acest prejudiciu, infirmâind prin concluzii situatia de fapt retinuta definitiv in procesul penal.
Sentinta instantei de fond este nelegala și netemeinica si in ceea ce priveste respingerea capatului de cerere privitor la obligarea in solidar a piritilor la plata amenzilor, penalitatilor de intirziere si a majorarilor aferente impozitelor si taxelor catre bugetul local.
Desi instanta de fond a reținut corect ca piritii sunt vinovati pentru neefectuarea platilor catre bugetul de stat la timp si in cuantumul prevazut de lege, aceștia reprezentind conducerea societatii la acea data, in ce priveste aceste sume, contrar, aceeasi instanta retine ca ,,nu s-a facut dovada certă a faptului ca piriții sunt raspunzatori pentru niste majorari si penalitati de intirziere platite de rcclamanta pentru neachitarea la termen a unor impozite si taxe locale .
Greșeala instantei de fond priveste atit intinderea sumei plătite de societate bugetului local cu titlu de majorari, amenzi si penalitati . cit si in ce priveste posibilitatea legala a angajarii raspunderii solidare a piritilor pentru repararea acestui prejudiciu.
Sentinta instantei de fond este nelegala in conditiile in care instanta nu a dispus restituirea catre societatea noastra a taxelor de timbru plătite nelegal (in conditiile in care nu era datorata taxa de timbru in cauza de față potrivit taxelor de timbru).
Pârâta N. M. D. critică sentința pentru următoarele motive:
În raport de cele statornicite prin decizia penala si obiectul cererii de chemare in judecata in prezentul dosar, sustinem ca in mod nelegal, prima instanta s-a rezumat a retine ca in temeiul acestui art 22 cod pr penala nu s-ar mai impune nici un fel de analiza si verificare a conditiilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie conf art 998-999 cod civil,intrucit ar fi suficiente aspectele stabilite cu prilejul tragerii la raspundere penala a noastra a piritilor,prin decizia penala 203/R/26 04 2006 a Curtii de Apel P..
Autoritate de lucru judecat au cele statornicite prin decizia penala 203/R/26 04 2006, ca urmare a solutionarii actiunii civile alaturate celei penale ,prilej cu care s-a constatat ca este acoperit prejudiciul cauzat partii civile DGFP Arges si a fost respinsa actiunea civila formulata de partea civila A. Bucuresti.
lata deci ca, instanta penala a solutionat cu autoritate de lucru judecat si latura penala a cauzei dar si latura civila si s-a constatat ca nu mai exista prejudiciu de recuperat.
In dosarul de fata instanta este investita cu o actiune cu totul noua si nu mai sunt incidente disp art 22 cod pr penala, reclamantei din dosarul de fata, revenindu-i obligatia procesuala de a dovedi toate elementele raspunderii civile delictuale, lucru pe care nu 1-a facut in prezenta cauza.
Sumele pretinse nu au fost inregistrate in evidentele contabile ale societatii reclamante, nu au fost calculate de organele de control abilitate, nu a nu fost inregistrate documente contabile si nici stinse (achitate) cu acte contabile in 13.12.2004.
Prejudiciul din decizia penala nu constituie lipsa in gestiune, nu sunt dovedite fapte ilicite in sarcina piritei N. D. si pe buna dreptate dna expert Brotner nu a putut sa concluzioneze ca pirita a produs prejudiciu reclamantei printr-o vinovatie a sa si prin insusirea personal a de catre pirita a vreunor sume din patrimoniul societatii reclamante.
Fapta pusa in sarcina piritei nu putea sa produca vreun prejudiciu reclamantei, pentru ca nu exista disponibil banesc pentru plati (raspuns argumentat de expert Brotner la obiectivul 6 pag 17).S-a demonstrat in expertiza contabila atit raspunzind obiectivului nr 6 cit si argumentat pentru raspunsul adresat obiectivului nr 5,prezentindu-se pe deplin cauza ce a determinat lipsa de disponibil banesc.
Datoriile catre bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale nu s-au platit in termen legal din lipsa de disponibil si nicidecum ca urmare a inactiunii sau a vreunei pentru vinzarea activelor a fost primita in 4 04 2002 iar indeplinirea acesteia s-a concretizat in 2004 si 2005 de catre actuala conducere.Astfel, instanta trebuie sa observe ca si expertul Brotner a precizat ca raspuns argumentat la obiectivele 4,5,6 ,sursa lichiditatilor pentru stingerea datoriilor la buget ca fiind vinzarea de active.Afirmatia este intarita de insasi adresa emisa de AFP Arges nr 30/11 01 2006 catre DGFP Arges Oficiul Juridic, cu referire la stingerea debitului stabilit in sarcina A. SOCOM C DE ARGES prin vinzarea la licitatie a unor spatii apartinind agentului economic prin pr verbal de executare silita din 27 08 2004 si pr verbal de executare silita din 27 07 2005.
Mai mult decit atit daca a fost impusa, adica obligatoriu de executat de la centru, comasarea prin absortie si preluarea unei societati cu datorii de peste 90%, sigur ca societatea a intrat . prin" indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege, ori a ordinului superiorului" si aceasta o cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei. Este stiut ca nici nu se pune problema raspunderii atunci cind fapta a fost savirsita in indeplinirea unei prevederi legale ori in indeplinirea ordinului si . comasare prin absortie a venit de la nivel central, ea neputind fii refuzata, neexecutata de catre o societate subordonata asa cum este reclamanta la nivel local .Asa cum reiese din adresa AFP nr 30/11 01 2006 si cum dna exp. Brotner a concluzionat la obiectivele 5 si 6 ca datoriile stinse prin viramente si prin executari silite catre bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale au avut ca sursa vinzari de active, va rugam sa retineti ca acestea au fost aprobate cu respectarea legislatiei in materie de cooperatie in 4 04 2002 si niciodata aceasta hotarire nu a fost atacata in justitie.
Nu exista nici un fel de prejudiciu al persoanei juridice, al reclamantei intrucit sumele s-au folosit in interesul acesteia. Pentru ca reclamanta cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei a facut trimitere la institutia insolventei, sustinem ca aceasta nu este aplicabila reclamantei pentru ca in cooperatia mestesugareasca pe linga fuziune si absortie exista lichidarea ,pornind de la faptul ca aceasta forma a cooperatiei reprezinta o asociere a unor persoane fizice care ele insele in contextul legii cooperatiei hotarasc forma de organizare si de desfiintare, neavind la baza in acest scop prev. legii societatii comerciale.
Izvoarele solidaritatii pasive sunt: vointa partilor ori legea,intrucit solidaritatea este o exceptie de la regula de drept comun a divizibilitatii datoriei, ea trebuie sa fie stipulata expres; solidaritatea nu se prezuma (art 1041 cod civil) si daca nu se prezuma inseamna ca va trebui sa fie dovedita de eel care o invoca. Dovada solidaritatii se face dupa regulile dreptului comun in materia probei actelor juridice.
Solidaritatea pasiva, . activa in dosarul penal, in ceea ce ii priveste pe toti inculpatii, pentru ca in acel dosar penal, creditorul era statul roman prin Directia Finantelor Publice, si in raporturile cu statul fiinta solidaritatea pasiva a debitorilor.
In dosarul de fata insa, in raporturile cu reclamanta, piritii nu sunt tinuti a raspunde solidar,intrucit reclamanta este o organizatie cooperatista si fiecare pirit are o raspundere proprie.Acest lucru, se observa si in raportul de expertiza Brotner G. care a calculat in mod distinct, tocmai avind in vedere aceasta modalitate de a raspunde a fiecarui pirit prin specificul societatii reclamante ca fiind o societate cooperatista si nu o raspundere „ solidara" cum nelegal dispune prima instanta.
Pârâtul S. nicolae critică sentința sub următoarele aspecte.
Solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica pe motivul ca instanta in mod gresit si-a insusit concluziile expertei raportat la vinovatia piritului apelant Smarandescu N. in crearea acestui prejudiciu societatii motiv pentru care 1-a obligat in solidar cu ceilalti doi piriti la plata sumei de mai sus.
Este cert ca s-a avut in vedere de catre prima instanta interpretarea si aplicarea corecta a art 22 cod pr penala in sensul ca hotarirea definitiva a instantei penale conf art 22 din codul de pr penala produce efecte si in civil.
In ceea ce priveste prejudiciul pentru care Directia Finantelor s-a constituit parte civila prejudiciul pentru care aceasta a facut recurs si avea ca obiect tocmai aceste majorari si penalitati prin decizia penala nr 203/R/26 04 2006 pronuntata de Curtea de Apel P. sectia penala dosar_, aflata la filele 16-25 dosar 1855/2006,instanta penala a respins recursul constatind ca aceste penalitati si majorari nu mai sunt datorate de catre persoana civilmente responsabila dat fiind faptul ca prejudiciul era integral acoperit.
In primul rind, reclamanta avea obligatia sa demonstreze modalitatea in care s-ar fi nascut in patrimoniul ei acest prejudiciu, prin referire, cum era firesc, la acte contabile, respectiv inregistrarea acestui prejudiciu in cuantumul sumei solicitate in actele contabile ale reclamantei intimate, dovada ca a fost somata de catre Directia Finantelor sa achite aceasta suma constind in majorari si penalitati si in final efectuarea acestor pretinse plati in cuantumul sumei pretins datorate catre Directia Finantelor.
Prejudiciul cauzat Directiei Finantelor, nu s-a nascut pe perioada administrarii celor trei piriti, ci el s-a nascut din anul 1999 sub conducerea presedintelui si a conducerii de atunci S. N., astfel ca in anul 2001 cind gestiunea a fost preluata de Smarandescu N., deja acesta a preluat-o cu acest debit ,rezultat din neachitarea datoriilor catre Directia Finantelor.
In anul 2001 conform Adunarii generate, for tutelar conducator al cooperativelor din toata tara, sa hotarit in contextul in care ARGCOMSul avea o situatie prospera din punct de vedere financiar, sa absoarba si societatea ATCOM avind prin aceasta absortie denumirea A. SOCOM, societate ajunsa in faliment, cu debite foarte mari, contracte neonorate etc.
Prin aceasta hotarire a adunarii generale a forului tutelar practic nu mai putem sa spunem ca societatea condusa la acel moment de Smarandescu N. a mai avut aceasta prosperitate financiara, ci pur si simplu preluind toate aceste datorii ale societatii cu care a fuzionat aproape ca a intrat in stare de colaps. S-a impus ca in acest context menegerii din acel moment, cei 3 piriti, sa gaseasca solutii eficiente in sensul de a asigura in continuare forta de munca, forta de munca necesara ducerii la indeplinire a contractelor care erau facute in valuta cu beneficiarii din exterior.
Solutia instantei de fond este gresita ,pentru ca orice argumente ar incerca instanta in sensul de a retine o vinovatie celor trei piriti constind in suma retinuta in dispozitiv ca reprezentind majorari si penalitati aferente contributiilor cu stopaj la sursa, nu se bazeaza pe elemente care sa demonstreze fapta ilicita respectiv culpa, vinovatia celor trei piriti.
Este cert ca dispozitiile mentionate in codul civil raportat la solidaritate in materia obligatiilor arata in mod expres, doua cai in baza carora se naste aceasta forma de despagubire a creditorului ,atunci cind prejudiciul este cauzat de mai multi debitori. Solidaritatea nu se poate naste si nu poate fi dispusa oricum, ea are 2 izvoare si anume conventia sau legea. In cazul pe speta, conventia este exclusa, pentru ca nu exista o conventie a celor 3 piriti pe acest aspect, iar daca instanta face referire la hotarirea penala in a-și justifica vinovatia piritilor si a apelantului Smarandescu N., in restituirea acestei sume cu titlu de majorari si penalitati, atunci poate observa ca fiecare dintre cei 3 piriti au fost sanctionati diferit din punct de vedere penal.
În apel, instanța a apreciat ca fiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisuri în administrarea acesteia fiind depuse la dosar de ambele părți înscrisuri.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul constată ca fondat apelul reclamantei și ca nefondat apelul declarat de pârâți.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului și împrejurarea că au fost declarate apeluri de ambele părți, tribunalul urmează a analiza dacă sunt întrunite sau nu condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâților față de reclamantă.
pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei și capacitatea delictuală a celui ce a săvârșit fapta.
În cauza de față constatăm că printr-o sentință penală definitivă prin decizia penală nr.260/R/2006 s-a dispus obligarea în solidar a părții responsabile civilmente reclamanta din speța de față și a inculpaților, respectiv pârâții din prezenta cauză, la plata sumei de 338.573 lei reprezentând amenzi și penalități de întârziere.
Prin aceeași hotărâre penală s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că pârâții au săvârșit fapte penale prin care au cauzat un prejudiciu, cuantumul acestuia fiind de asemenea statuat cu putere de lucru judecat.
Potrivit art.22 Cod procedură penală aplicabil în speță, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Astfel, prin hotărârea penală s-a statuat cu putere de lucru judecat, ce nu poate fi răsturnată prin prezentul litigiu, că pârâții au săvârșit fapte ilicite, prin care au produs prejudiciu, fiind astfel întrunite trei din condițiile angajării răspunderii civile delictuale, fapta, prejudiciu, raport de cauzalitate.
De altfel, tribunalul constată că prin hotărârea penală s-a statuat cu putere de lucru judecat și asupra prejudiciului prezenta cauză fiind de fapt o acțiune în regres a părții responsabile civilmente împotriva pârâților.
Apărările pârâtelor potrivit cărora ei nu au produs nici un prejudiciu în patrimoniul reclamantei urmează a fi înlăturate întrucât aceste apărări respectiv inexistența lichidatorilor, ordinul superiorului cu privire la absorbție unei societăți cu datorii pentru a fi invocate și în litigiul penal, fiind cauze care ar fi putut conduce la înlăturarea răspunderii penale sau la reținerea unor circumstanțe atenuante.
deși ambii pârâți au arătat că nu au achitat contribuțiile către stat datorită unor motive obiective respectiv lipsa lichidităților și împrejurarea că ar fi fost dispusă de forul superior absorbția unei societăți cu foarte multe datorii tribunalul constată că aceste apărări nu au fost invocate în litigiul penal deși așa cum am arătat ar fio putut duce chiar la înlăturarea răspunderii penale sau la reținerea unor circumstanțe atenuante.
În speța ne aflăm în situația în care practic prin hotărârea penală s-a statuat cu putere de lucru judecat și asupra cuantumului prejudiciului, prejudiciu care față de reclamantă este compus din penalitățile și amenzile pe care societatea le-a achitat față de stat urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor fiscale.
Debitul principal constituit din obligații fiscale nu poate fi reținut ca prejudiciu produs de pârâți întrucât oricum acesta era datorat de reclamantă.
Astfel, tribunalul constată că există caracterul ilicit al faptei pârâtelor acest caracter nefiind înlăturat prin susținerile pârâților, întrucât așa cum am arătat mai sus, dacă aceste susțineri ar fi fost pe deplin dovedit atunci și în procesul penal ar fi dus la înlăturarea caracterului penal al faptei ori în procesul penal s-a statuat asupra existenței faptei și a vinovăției cu care a fost săvârșit ceea ce conduce și la înlăturarea acestor apărări în ceea ce privește înlăturarea caracterului ilicit al faptelor săvârșite în raport cu reclamanta.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, tribunalul constată că în cauză în procesul penal s-a statuat cuantumul prejudiciului produs statului prin neachitarea obligațiilor fiscale, cuantum ce nu a fost nici un moment contestat fiind stabilit printr-un raport de expertiză contabilă efectuat în fața de urmărire penală, de altfel acest prejudiciu a și fost achitat de către partea responsabilă civilmente.
Însă în stabilirea cuantumului prejudiciului produs de pârâți reclamantei, urmează a se avea în vedere exclusiv cuantumul dobânzilor și a penalităților de întârziere achitate de reclamantă către stat urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor fiscale.
Astfel, din prejudiciul integral stabilit de către instanța penală în sumă de 338.573 lei urmează a se scădea cuantumul obligațiilor fiscale ale reclamantei către stat respectiv debit contribuție individuală la asigurări sociale de sănătate în sumă de 105.785 lei debit impozit profit în sumă de 22.629 lei debit contribuție individuală la asigurări sociale, în sumă de 43.513 lei reținând un prejudiciu total în cuantum de 166.646 lei, prejudiciu ce urmează a fi acoperit integral de către pârâți.
În vederea recuperării integrale a prejudiciului suferit de reclamantă se impune ca pârâții să fie obligați și la plata dobânzii legale la suma de 166.646 lei de la data la care aceasta a fost achitată către stat și până la data achitării acesteia de către pârâți.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod de procedură civilă urmează a admite apelul declarat de reclamantă, a modifica sentința în parte în sensul că obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 166.646 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere plătite de reclamantă, precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată pentru perioada cuprinsă între data plății de către reclamantă și data achitării de către pârâți a debitului principal.
Menține în rest sentința și respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții S. N., N. E. M.-D..
Obligă intimații să plătească reclamantei în baza art.453 Cod de procedură civilă suma de 2.681 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelurile declarate de pârâții S. N., domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, . 13, județul Argeș, N. E. M.-D., domiciliată în municipiul București, ., numărul 42, apartamentul 24, sectorul 6 împotriva sentinței civile nr.134/2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul S. V., domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș
Admite apelul declarat de reclamanta A. S.C.M. CURTEA DE ARGEȘ - reprezentată prin S. N., cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.134/2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul S. V., domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș.
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă în solidar pârâtii să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând majorări și penalități de întârziere precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculate pentru perioada cuprinsă între data plății de către reclamantă și data achitării de către pârâti a debitului.
Menține în rest sentința.
Obligă intimatii să plătească reclamantei suma de 2681 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2015
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | |
Grefier, R.-E. D. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./8 exp.
08.07.2015.
jud.fond A.B.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 08-07-2015, Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 572/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
