Contestaţie la executare. Hotărâre din 08-07-2015, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 15791/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 576/2015
Ședința publică de la 08 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU
Judecător D. D. A.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de contestator N. A. I. împotriva sentintei civile nr. 8468/ 17 09 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimati fiind ., M. M. A., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 24 06 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01 07 2015 și la data de azi, 08 07 2015, când deliberând a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 30.07.2013 sub nr. de_ contestatoarea N. A. I. a formulat, în contradictoriu cu intimații S. C. SRL și M. M. A., contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 278/2011 al B. I. C. cu privire la imobilul apartament nr. 19 situat în Pitești ., .. C, ..
În motivarea cererii contestatoarea a menționat că în data de 10.12.2010 creditoarea . a solicitat declanșarea executării silite invocând titlu executoriu contract de credit nr. P8074/27.11.2007, garantat cu contractul de ipotecă nr. 2540/2007 al BNP B. M..
Contestatoarea a menționat că nu i-a fost notificată cesiunea nr. J 1045/02.11.2009.
A mai arătat că din anul 2005 este rezidentă în R. și nu a avut cunoștință de niciun demers al creditoarei sau al executorului judecătoresc .
De asemenea a mai arătat contestatoarea că nu a fost legal citată pe tot parcursul executării silite (toate dovezile de comunicare a actelor de executare fiind îndeplinite de executorul judecătoresc personal „ prin afișare”, lucru imposibil deoarece la adresa de domiciliu a contestatoarei locuiește familia sa.
În final contestatoarea a mai menționat că bunul executat a fost vândut cu un preț derizoriu.
În drept contestatoarea a invocat disp. art. 399 din C..
La data de 19.12.2013 intimata M. M. A. a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a menționat că în conformitate cu art. 401 din C. contestația la executare trebuia formulată în termen de 15 zile de la comunicarea actelor de executare, iar potrivit dovezilor de comunicare a tuturor actelor de executare, contestatoare a fost citată atât la domiciliul declarat în titlul executoriu, cât și la adresa imobilului executat.
Intimata a mai arătat că dovada de primire a somației de plată și a procesului –verbal de situație au fost comunicate la adresa de domiciliu din . fost semnată de mama contestatoarei.
Intimata a mai menționat că raportat la data emiterii tuturor actelor de executare și în special la emiterea procesului-verbal de vânzare la licitație din 15.03.2013 și a actului de adjudecare din 11.04.2013, contestația este tardiv formulată.
Intimata a mai menționat că cesiunea de creanță nr. J1045/02.11.2009 a fost comunicată atât la domiciliul contestatoarei cât și la adresa imobilului.
În final intimata a mai arătat că prețul de vânzare la licitație a fost de 90 000 lei fiind cea mai mare ofertă făcută, după trei strigări consecutive așa cum prevăd disp. art. 443 din C..
La data de 13.06.2014 intimata . a formulat întâmpinare invocând excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția tardivității contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinârii a arătat că plata taxelor judiciare de timbru se efectuează anticipat, iar contestația la executare trebuia formulată în termen de 15 zile.
Intimata a mai arătat că valabilitatea contractului de cesiune nu este condiționată de acordul debitorului, iar executarea silită a pornit în baza titlurilor executorii contractul de credit nr. P8074/2007 și contractul de ipotecă.
În final intimata a mai arătat că prețul cu care a fost vândut imobilul nu a fost unul derzoriu, iar dispozițiile art. 510 alin 2 din C. nu sunt aplicabile deoarece adjudecatara M. M. A. nu este creditor al contestatoarei N. A. I..
Intimata a solicitat amendarea contestatoarei pentru promovarea cu rea-credință a contestației la executare.
În drept intimata a invocat disp. art. 115 din C..
Instanța a admis excepția tardivității contestației la executare și a respins, ca tardivă, contestația la executare formulată de N. A. I.
în contradictoriu cu .
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 10.12.2010 intimata . a formulat cererea de executare silită imobiliară împotriva debitoarei N. A. I. în baza contractului de credit nr. P8074 din 27.11.2007, garantat prin contractul de ipotecă nr. 3540/2007 .
Contractul de credit a fost cesionat în favoarea intimatei . prin contractul J1045/02.11.2009.
În conformitate cu art. 401 alin. 1 lit. c din C. contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație .
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din C. prevăd că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat.
În conformitate cu art. 92 alin 4 din C. dacă nu se află nicio persoană la locul citării, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Având în vedere că la data de 10.10.2011 a fost afișată somația de plată, așa cum rezultă din dovada comunicării de la fila 106, instanța a constatat că data de la care începe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea contestației de la executare este data de 10.10.2011.
Contestația la executare a fost formulată la data de 29.07.2013, astfel că în mod evidet termenul de 15 zile în care se putea formula contestația la executare a fost depășit.
Susținerile contestatoarei cu privire la comunicarea somației nu au putut fi primite mai ales că la data de 16.11.2012 mama contestatoarei a primit somația de plată și procesul-verbal de situație (fila 129), astfel cum prevede art. 92 alin. 3 din C., dacă cel citat nu se găsește la domiciliul sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie.
Instanța a constatat că și raportat la data de 16.11.2012 contestația la executare este tardivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica vizează lipsa analizei situației domiciliului contestatoarei, de către instanța de fond, când s-a pronunțat asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, fiind necesar a se stabili care era domiciliul la data de 10.12.2010, când a fost declanșată executarea silită, întrucât nu are relevanță domiciliul cu care aceasta figura, la data încheierii contractului de credit.
De asemenea, în acest sens, recurenta apreciază că nu se poate considera că i-a fost comunicată somația sau că a luat cunoștință de executare, prin faptul că, de primire, a semnat mama sa, conform dovezii de la fila 129, deoarece în această manieră în care s-a realizat comunicarea, nu s-au respectat dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. c și nici art. 92 alin. 3 Cod procedură civilă, acest din urmă text referindu-se la persoanele găsite la domiciliul celui citat, or, așa cum s-a arătat, recurenta nu avea domiciliul, în sens procesual, în Căteasca, după decembrie 2010 când a fost declanșată executarea silită.
Totodată, se arată că atât creditoarea, cât și adjudecatara, au susținut că nu li se poate imputa o culpă, pentru că actele de executare nu au ajuns la cunoștința debitoarei-contestatoare, pentru că nu s-a avut în vedere decât adresa acesteia din contractul de credit. Din acest punct de vedere, apărarea contestatoarei recurente se referă la faptul că excepția tardivității formulării contestației la executare nu are în vedere culpa creditorului sau al adjudecatarului, ci situația celui care formulează contestația la executare. Actele de executare silită pot face obiectul verificării, pe calea contestației la executare, indiferent de atitudinea creditorului, a adjudecatarului, a executorului sau a oricărui alt participant la procedura de executare silită. Ceea ce are relevanță din punct de vedere juridic, este dacă debitorul a fost înștiințat, potrivit legii de executare silită, de declanșarea acesteia împotriva sa.
La data de 30.04.2015, intimata . formulează întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit contractului de credit bancar, respectiv anexa la contractul de creditare, filele 63 – 66 verso, la punctul 12 se arată că, „în cazul în care împrumutatul își schimbă domiciliul și efectuează operațiuni la orice unitate teritorială a băncii, reținându-se în sistemul informatic date despre ultimul său domiciliu, banca poate transmite, în mod valabil, notificările, fie la adresa menționată în contract, fie la ultimul domiciliu, la libera sa alegere”.
Instanța de fond a reținut, în considerente, că acest contract de credit a fost cesionat în favoarea intimatei ., prin contractul J1045/02.11.2009, iar procedura executării silite a fost solicitată de cesionar la data de 10.12.2010.
Atât în contractul de credit, cât și în contractul de ipotecă, domiciliul debitoarei este menționat ca fiind ., iar somația de plată a fost comunicată, de executorul judecătoresc, la aceeași adresă, menționându-se în cuprinsul dovezii de primire, că înscrisul a fost afișat pe ușa principală a locuinței destinatarului și nicio persoană nu a fost găsită.
De asemenea, se constată că somația de plată a fost comunicată și la locul imobilului, unde s-au și realizat publicațiile de vânzare, respectiv în Pitești, cart. P. Ș., ., ., ., județ Argeș, proprietatea debitorului.
Potrivit art. 1393 vechiul cod civil, cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană, decât după ce a notificat debitorului cesiunea, situație ce nu este evidențiată în dosarul de executare, atâta timp cât notificările existente la filele 60 – 61 poartă data de 19.11.2009 și 11.11.2010, iar confirmarea de primire, în cuprinsul căreia nu este menționat ce act a fost comunicat, poartă data de 09.12.2010.
De asemenea, se observă faptul că, în procesele-verbale întocmite de executorul judecătoresc, sunt menționate, ca și titlu executoriu, contractul de credit și contractul de ipotecă, fără a fi menționat și contractul de cesiune de creanță.
Totodată, se constată că cererea de executare silită imobiliară este formulată de către cesionar, care nu și-a îndeplinit obligația legală arătată mai sus, astfel că, indiferent de apărarea debitoarei, în ceea ce privește domiciliul sau reședința acesteia, cererea de contestație la executare nu este tardiv formulată.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 312 pct. 7 Cod procedură civilă, cu opinie majoritară, tribunalul urmează să admită recursul și va anula sentința, reținând cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de contestatoarea N. A. I. împotriva sentintei civile nr. 8468/ 17 09 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimate fiind . și M. M. A..
Anulează sentința și retine cauza spre rejudecare.
Termen 23 09 2015.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 07 2015.
Președinte, I. P. | Judecător, M. B. | |
Grefier, E. R. |
OPINIE SEPARATĂ
În opinie minoritară, consider că se impune respingerea recursului întrucât nu se poate reține vreo culpă în sarcina intimatei creditoare în comunicarea ctlor de executare silită la un altă adresă respectiv domiciliu al recurentei decât cea indicată în contractul de credit ce constituie titlu executoriu în cauză.
În acest sens nu se poate face abstracție de obligațiile asumate de recurenta creditoare privind schimbarea domiciliului.
Astfel în condițiile generale de creditare anexă la contractul de credit bancar P807/27.11.2007 intitulat „Obligații și Drepturi”, condiții însușite de debitoare prin semnarea acestora s-a prevăzut la lit. f că debitoarea se obligă să înștiințeze banca în termen de 5 zile de la data modificării/schimbării locului de muncă sau domiciliului/ încetării contractului de muncă.
De reținut este în acest sens o altă obligație asumată de debitoare în aceleași condiții generală la art.8.1 din care rezultă că nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin contract sau contractele accesorii acestuia constituie caz de culpă.
Din perspectiva obligațiilor contractuale asumate, creditoarei din prezenta cauză nu i se poate reține vreo culpă.
Ca urmare a neachitării ratelor către creditorul inițial, respectiv BCR aceasta a procedat la notificarea debitoarei la data de 14.10.2009 conform notificării de la fila 48, notificare fiind trimisă debitoarei astfel cum rezultă din înscrisurile de la fila 69-70.
Contract de credit a fost cesionat în favoarea intimatei ., prin contractul J1045/02.11.2009, iar procedura executării silite a fost solicitată de cesionar la data de 10.12.2010.
Din notificările existente la filele 60 – 61 ce poartă data de 19.11.2009 și 11.11.2010,rezultă că s-a procedat la notificarea debitoarei cu privire la contractul de cesiune dovezile în acest sens fiind confirmările de primire din două date diferite respectiv una din 11.12.2010 din care rezultă că nu s-a prezentat pentru ridicarea corespondenței și una din data de 09.12.2010 din care rezultă că s-a procedat la comunicarea notificării la această dată.
Nu se poate reține că nu s-a făcut comunicarea notificării în condițiile existenței dovezilor de mai sus, fiind fără relevanță lipsa acestora din dosarul de executare, importantă fiind dacă notificarea a avut loc sau nu.
Așadar la data de 9.12.2010 s-a comunicat în mod legal debitoarei notificarea iar cererea de executare silită a fost efectuată după momentul comunicării notificării respectiv la data de 10.12.2010.
Pe de altă parte, urmează a se reține că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității contestației la executare și a respins, ca tardivă, contestația la executare în condițiile în care s-a depășit termenul de 15 zile pentru formularea contestației de la executare, termen ce a început să curgă de la data de 10.10.2011când s-a făcut comunicarea somației în mod legal prin afișare.
Tardivitatea formulării contestației la executare se poate reține chiar și în situația în care se ia în calcul o altă dată de comunicare respectiv data de 16.11.2012 când mama contestatoarei a primit somația de plată și procesul-verbal de situație (fila 129), în condițiile în care au fost respectate prevederile art. 92 alin. 3 din codul de procedură civilă.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă, consider că se impune respingerea recursului ca nefondat iar în temeiul art. 274 alin. 1 cod procedură civilă obligarea recurentei la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimata ..
JUDECĂTOR,
D. D. A.
Red./dact. D.D.A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1857/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 2286/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
