Pretenţii. Decizia nr. 2771/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2771/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2771/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2771/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanții B. P. P. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 1843/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții P. A. și F. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 18.08.2015, note de ședință formulate de intimatul pârât F. F., însoțite de sentința civilă nr. 1843/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ .
Tribunalul, în raport de prevederile art. 219 (1) cpc, procedează la verificarea identității apelanților reclamanți B. P. P. și B. M..
Tribunalul reține că s-a pus în vedere apelanților reclamanți să plătească o taxă de timbru în sumă de 50 lei, aferentă apelului, părțile fiind înștiințate în acest sens în procedura prealabilă fixării primului termen de judecată.
Apelanta reclamantă B. M. învederează instanței că nu a primit la domiciliu nicio înștiințare privind obligația de plată a taxei de timbru, astfel că nu a achitat taxa de timbru aferentă apelului.
La întrebarea instanței, apelanta reclamantă B. M. învederează că locuiește în comuna Davidești, .> Apelanta reclamantă învederează instanței că dorește să depună la dosar înscrisuri.
Tribunalul, din oficiu, pune în discuție excepția de netimbrare a apelului, reținând că potrivit înscrisurilor de la dosar părților li s-a adus la cunoștință obligativitatea de a achita o taxă de timbru în sumă de 50 lei până la primul termen de judecată, conform înscrisurilor la filele 10,11,12,13 dosar cât și de la filele 23,24 și următoarele și acordă cuvântul asupra excepției invocată.
Apelantul reclamant B. P. P. solicită repartizarea un expert tehnic judiciar, care să se prezente la fața locului în prezența părților, întrucât magistrații si procurorii ascund adevărul. Totodată, depune la dosar un set de înscrisuri.
Tribunalul respinge solicitarea de desemnare a unui expert în cauză, reținând că primează excepția de anulare a apelului ca netimbrat față de administrarea probelor în apel. Totodată, reține că s-au depus la dosar un memoriu/note scrise la care este atașat un set de încheieri.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției de anulare a apelului ca netimbrat.
Apelanta reclamantă B. M. învederează instanței că nu a primit înștiințarea privind obligativitatea la plata taxei de timbru și că va timbra apelul, însă nu este în măsură să achite taxa în cursul acestei zile, în măsura în care dosarul se lasă la a doua strigare, având în vedere că are bani doar pentru drum, astfel că solicită amânarea cauzei o săptămână pentru a timbra apelul.
Tribunalul respinge cererea de amânare a cauzei pentru în vederea achitării taxei de timbru, reținând că părțile au fost încunoștințate în acest sens și aduce la cunoștință apelanților reclamanți posibilitatea de a uza, în măsura în care apreciază necesar, de acordare a facilităților privind taxa de timbru, în sensul că pot solicita reducerea sau scutirea de plata taxei de timbru în situația în care nu au posibilitatea achitării acesteia.
La întrebarea instanței, apelanții reclamanți arată că sunt de acord să achite taxa de timbru, având posibilități în acest sens în măsura în care această taxă este mai mică de un milion lei vechi.
Tribunalul aduce la cunoștință apelanților reclamanți că au de achitat o taxă de timbru în sumă de 50 lei, taxă pe care o pot achita până la a doua strigare a cauzei.
Apelanții reclamanți învederează că nu este posibil să plătească taxa de timbru la acest termen de judecată.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției de netimbrare a apelului pusă în discuție de instanță din oficiu .
Apelanții reclamanți învederează că nu sunt de acord cu anularea apelului și că doresc ca un expert judiciar să se deplaseze la fața locului.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare a apelului.
După ce instanța a rămas în pronunțare asupra excepției de netimbrare a apelului, înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezentă în sala de ședință apelanta reclamantă B. M. și învederează că are banii necesari pentru achitarea taxei de timbru, urmând ca acesta să fie achitată la primărie și să fie depusă în dimineața zilei următoare, când se va prezenta la instanță, arătând că are transport la ora 7 dimineața.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin la data de 15.10.2013, la Tribunalul Argeș s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. P. P. și B. M., în care au solicitat obligarea pârâților P. A. și F. F. la acoperirea prejudiciului suferit urmare a actelor penale întocmite de pârâtul P. A., cu ajutorul pârâtului F. F., acte care au condus la întocmirea rechizitoriului de către P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung.
S-a arătat de către reclamanți că la judecarea acțiunii penale puse în mișcare prin rechizitoriu s-a reținut că martora ar fi decedată, deși nu exista certificat privind decesul acesteia, reclamanții solicitând îndreptarea soluției de condamnare și repararea prejudiciului „pe cale civilă”.
Totodată, au solicitat reclamanții ca pârâții să fie obligați la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de aceștia din urmă în cadrul tuturor proceselor purtate și respectiv ocazionate în cadrul dosarului nr. 43/P/2011 întocmit de pârâtul P. A., fără a avea probe.
Au solicitat totodată acordarea de daune morale raportat la suferința pricinuită reclamanților prin poprirea realizată asupra pensiei, cerând în probatoriu interogatoriul pârâților și expertize.
Au invocat în drept prevederile art. 64 alin. 2 din Legea nr.304/2004 și art. 97 din Legea nr.303/2009, precum și art. 506 C.p.p., art. 260 C.p. și art. 15 lit. k din Legea nr.146/1997, solicitând în finalul cererii de chemare în judecată reformarea sentinței penale nr. 265/2012, daune morale, cheltuieli de judecată și restituirea sumelor de bani oprite din pensie, la care să se adauge dobânda.
Ulterior depunerii cererii principale, reclamanții au atașat diverse memorii, inclusiv pe cel din 28.10.2013 prin care și-au reluat susținerile inițiale.
La data de 29.10.2013 pârâtul F. F. a depus întâmpinare în cauză arătând că reclamanții au fost condamnați prin sentința penală nr. 265/2011 pronunțată în dosarul nr._, menținută de decizia penală nr. 169/R/28.02.2012, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată condiționat; de asemenea, au fost obligați la plata sumei de 4143,32 lei reprezentând despăgubiri civile în dauna părții civile Keutgen I. P., pe care pârâtul F. F. o reprezintă.
A învederat pârâtul că în timpul derulării anchetei penale, reclamanții s-au opus realizării expertizelor dispuse în scopul efectuării măsurătorilor și constatării pagubei, iar pe parcursul cercetării judecătorești reclamanții nu au formulat obiecțiuni. Fapta de demolare a gardului despărțitor pe lungimea de 56 m. liniari, pentru care s-a dispus condamnarea reclamanților, a fost confirmată în cadrul procesului penal de către martorii propuși chiar de reclamanți, Z. D. și D. G..
La punctul 4 din întâmpinare, pârâtul F. F. a arătat că aceeași solicitare de despăgubiri a mai fost formulată de reclamanți în cadrul dosarului civil nr.1780/2013 care a fost soluționat prin respingerea acțiunii.
Pârâtul P. A. nu a formulat întâmpinare.
Prin înscrisul depus la 3.12.2013 reclamanții și-au reluat susținerile și au mai învederat suplimentar faptul că prin răspunsul comunicat de P. de pe lângă Tribunalul Argeș, prim procurorul instituției le-a sugerat să formuleze o acțiune pe cale civilă; cu privire la martora I. R., au arătat că aceasta este un „martor cheie” pentru dovedirea nevinovăției reclamanților, fiind necesară totodată administrarea unei expertize la fața locului.
Au reiterat solicitarea ca pârâtul F. F. să fie obligat la plata daunelor morale și au însoțit răspunsul la întâmpinare de înscrisuri, printre care și rezoluția nr.733/II/2/2012 din 23.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.
La data de 23.01.2014, reclamanții au depus o altă precizare a cererii de chemare în judecată prin care au învederat din nou că pentru presupusul deces al martorei I. R. se impune depunerea certificatului de deces, că martorii Z. D. și M. G. au depus mărturie mincinoasă, că materialul lemnos rezultat din demolarea gardului există și în prezent la locuința numitei M. Polina, că, în realitate, contravaloarea gardului nu este cea rezultată din actele de cercetare penală realizate de pârâtul P. A..
S-a atașat adresa emisă către Centrul de Fructe Stâlpeni, prin care Postul de Poliție Stâlpeni solicita a fi calculată contravaloarea anumitor bunuri.
La data de 30.01.2014, urmare a solicitărilor instanței, reclamanții au arătat că înțeleg să solicite obligarea pârâților la plata daunelor morale în sumă de 200.000 lei pentru fiecare reclamant, prejudiciul moral fiind încercat urmare a întocmirii unui dosar penal fals (nr. 43/P/2011) de către pârâtul agent de poliție P. A., cu ajutorul „colaboratorului” său, pârâtul F. F., iar în urma judecării respectivului dosar penal s-a judecat dosarul nr._ la Judecătoria Câmpulung; în cadrul respectivului dosar s-a respins solicitarea de administrare a probei cu expertiză tehnică și s-a reținut eronat că martora I. R. a decedat, deși nu exista un certificat de deces care să confirme această împrejurare.
De asemenea, au cerut a le fi restituită suma de 4727,62 lei cu dobândă de 25%, poprită din pensie cu titlu de acoperire a prejudiciului pretins încercat de debitorul F. F..
Totodată au cerut să le fie acordate cheltuielile de judecată în sumă de 100.000 lei, încercate în toate demersurile purtate între părți în fața tuturor instituțiilor statului.
Precizările formulate de reclamanți au continuat în același mod, între termene, până la 20.02.2014, când Tribunalul Argeș a pronunțat sentința civilă nr.52/2014 prin care s-a declinat competența de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
A reținut Tribunalul Argeș că, în esență, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale, la plata sumei de 4727,62 lei, cu titlu de daune materiale, la plata dobânzii în cuantum de 25% aferentă sumei anterioare și la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în raport de prevederile art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. j C.pr.civ., combinat cu art. 99 alin. 1 teza I și art. 100 alin. 2 C.pr.civ., competența de soluționare a aparține judecătoriei.
La data de 26 mai 2014, pârâtul F. F. a depus un înscris intitulat întâmpinare, prin care a arătat că acțiunea civilă îndreptată împotriva sa este inadmisibilă cât timp reclamanții au fost condamnați în baza art. 208-209 C.p. la 5 ani închisoare, respectiv 3 ani închisoare cu suspendare și au fost obligați la plata sumei de 4143,32 lei cu titlu de despăgubiri civile către fiica sa, arătând că au mai existat acțiuni civile privind acordarea de despăgubiri civile și morale, astfel că este inadmisibil ca tocmai reclamanții, care au fost condamnați pentru o faptă penală, să solicite și daune morale.
La data de 10 iunie 2014 pârâtul F. F. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa și a cerut a fi respinsă acțiunea deoarece aceeași cauză a mai fost judecată de Judecătoria Câmpulung.
La 5 septembrie 2014, printr-un alt înscris depus prin serviciul registratură, pârâtul F. F. a cerut să fie menținută executarea silită realizată prin poprire la executorul judecătoresc, privind pe reclamanții B..
La termenul din 10 septembrie 2014 instanța a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul F. F. și prin încheierea pronunțată la acea dată excepția a fost unită cu fondul.
În cauză, s-a dispus adresă către Biroul Executorului Judecătoresc M. M. I. prin care s-au cerut relații privind executarea silită demarată împotriva reclamanților, relații din care a rezultat că B. P. P. și B. M. sunt executați silit în cadrul dosarului de executare nr. 675/2012 prin poprirea asupra drepturilor bănești ale debitorului B. P. P., suma poprită fiind de 4727,62 lei din care 4143,22 lei reprezintă despăgubiri civile, iar 584,40 lei reprezintă cheltuieli de executare; s-a arătat că s-a recuperat până la data emiterii adresei suma de 3135 lei, executarea silită nefiind finalizată, aceasta realizându-se în baza sentinței penale nr. 265/2011 a Judecătoriei Câmpulung și a procesului verbal nr. 675/2012 din 10.01.2013 emis de B. M. M. I..
În cauză, au fost atașate dosarele nr._ și nr._, ambele aparținând Judecătoriei Câmpulung.
Prin sentința civilă nr. 1843/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în privința capătului de cerere prin care s-a solicitat acordarea daunelor morale.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în baza autorității de lucru judecat.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții B. P. P. și B. M., în contradictoriu cu pârâții P. A., și F. M. F..
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Reclamanții B. P. P. și B. M. au fost cercetați penal la Postul de Poliție Stâlpeni pentru comiterea infracțiunilor de tulburare de posesie, distrugere și furt calificat, prevăzute la acel moment de art. 220, art. 217 alin. 1 și art. 208-209 C.p. urmare a plângerii penale formulate de persoana vătămată Keutgen P. I..
Cercetările penale au fost finalizate de pârâtul P. A., agent șef în cadrul Postului de Poliție Stâlpeni care a întocmit referatul de terminare a cercetării penale și a propus Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung punerea în mișcare a acțiunii penale și emiterea rechizitoriului privind pe ambii inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 C.p.
S-a reținut, în esență, în conținutul referatului că în luna decembrie 2010 cei doi învinuiți de la acel moment, reclamanții B., au demontat în totalitate gardul despărțitor față de proprietatea părții vătămate, iar ulterior l-au tăiat și l-au folosit ca lemn de foc.
Prin rechizitoriul nr.43/P72011 din 14 iunie 2011, P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B. P. P. și B. M. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a C.p., reținând, în esență, că în anul 2002 a fost construit de către partea vătămată gard despărțitor de proprietatea T. D. (fostul soț al învinuitei B. M.), proprietate în care locuia efectiv M. Polina, mama învinuitei, iar în anul 2010, soții B. au înțeles să demonteze gardul, să îl taie și să îl transforme în lemn de foc.
Inculpata B. M. a arătat în cursul cercetării judecătorești că a demolat gardul dar nu l-a sustras, acceptând că respectivul gard aparține părții vătămate; în schimb, inculpatul B. P. P. nu a putut fi audiat. Ambii inculpați au fost asistați de apărător din oficiu, B. P., partea vătămată fiind reprezentată la rândul său de avocat G. G..
În probatoriu, au fost audiați martorii Z. D., D. G. și M. G., martorul Z. D. arătând instanței că au văzut când inculpații demolau gardul părții vătămate, precizând că tot inculpații sunt cei care au ridicat gardul.
La termenul din 6.11.2011, sorocit în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung, în care inculpații B. erau cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, avocatul G. G. a arătat că martora din rechizitoriu, I. R. a decedat, împrejurare despre care instanța a luat act prin dispozitivul încheierii.
În cadrul memoriilor depuse în respectivul dosar penal, reclamanții B. P. P. și B. M. au învederat instanței că gardul pentru al cărui furt erau cercetați penal a fost construit de M. Polina, fără să aibă proiect sau autorizație, modalitate în care le-a fost blocat accesul către două camere, context în care au fost nevoiți să strice respectivul gard.
La data de 10.11.2011 în dosarul nr._, Judecătoria Câmpulung a pronunțat sentința penală nr. 265/2011 prin care inculpata B. M. a fost condamnată în baza art. 208-209 alin. 1 lit. a C.p. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 81-83 C.p., iar inculpatul B. P. P. a fost de asemenea condamnat pentru comiterea aceleiași fapte la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
S-a reținut în esență că inculpații au demolat gardul părții vătămate Keutgen P. I. și l-au însușit, faptă care a fost dovedită prin audierea martorilor Z. D., D. G. și M. G. și care a fost circumstanțiată de martora F. V..
La data de 10.01.2012 inculpații condamnați B. au declarat recurs privind sentința penală nr. 265/2011 a Judecătoriei Câmpulung, care a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel Pitești prin decizia penală nr. 169/R/28.02.2012.
De asemenea, la data de 15 mai 2012 a fost respinsă contestația în anulare promovată în contra aceleiași sentințe penale, prin decizia penală nr. 453/15 mai 2012 a Curții de Apel Pitești.
La data de 8 noiembrie 2012 s-a admis cererea părții vătămate, de învestire cu formulă executorie a sentinței penale nr. 265/2011 a Judecătoriei Câmpulung, astfel că s-a format pe rolul B. M. M. I. dosarul de executare nr.675/2012 pentru recuperarea de către partea vătămată Keutgen P. I., a prejudiciului obținut în cadrul procesului penal, acela de 4143,22 lei, reprezentând contravaloarea gardului însușit.
La data de 25.02.2012 reclamanții din prezenta cauză au mai formulat o cerere de chemare în judecată, pe cale civilă, a pârâților P. A. și F. F., prin care au solicitat obligarea acestora la daune morale în sumă de 20.000 lei, urmare a întocmirii unui dosar penal bazat pe fapte nereale, care a cauzat efectuarea unor cheltuieli în legătură cu deplasarea la diverse instituții publice, precum și efectuarea unor cheltuieli determinate de degradarea a două camere la imobilul reclamanților, cauză care a fost declinată de către Tribunalul Argeș în favoarea Judecătoriei Câmpulung, potrivit celor reținute de sentința civilă nr. 114 din 27 martie 2012 a Tribunalului Argeș.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Câmpulung sub nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1780/30.10.2012.
A reținut instanța că acțiunea este neîntemeiată, că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 200.000 lei reprezentând daune morale, că la data promovării cererii de chemare în judecată respective reclamanții erau condamnați în baza sentinței penale nr. 265/2011 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă, așadar hotărârea de condamnare a intrat în puterea lucrului judecat.
A reținut totodată că nu sunt aplicabile prevederile art. 506 C.pr.p. întrucât nu se poate reține că pârâții au adus vreo discriminare reclamanților și că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind dovedite elementele acesteia, anume existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și/sau existența vinovăției pârâților.
S-a arătat în considerentele hotărârii că reclamanții au posibilitatea să solicite reformarea sentinței penale în raport de faptul că martora I. R. nu a decedat sau formularea unei plângeri penale pentru îndeplinirea abuzivă a sarcinilor de serviciu ale vreunuia dintre pârâți.
În raport de cele reținute în cuprinsul sentinței civile nr. 1780/2013 a Judecătoriei Câmpulung, care nu a fost atacată la instanța superioară, în prezenta cauză instanța a apreciat că, în privința capătului de cerere prin care s-a solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de 200.000 lei există autoritate de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
În manifestarea sa de excepție procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, prevăzută de art.431 C.pr.civ.: obiect, părți și cauză (nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.).
În manifestarea pozitivă a excepției, autoritatea de lucru judecat demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă, dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, această reglementare a autorității de lucru judecat venind să asigure din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
În relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, ceea ce înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, ceea ce nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el putând cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii.
Pentru aceste considerente, instanța găsește întemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul F. F., în privind primului petit al cererii, acela vizând obligarea pârâților P. A. și F. F. la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale, astfel că a fost respins în baza autorității de lucru judecat respectivul capăt de cerere.
Cu privire la celelalte solicitări ale reclamanților, acelea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și de restituire a sumelor de bani poprite și a dobânzii în cuantum de 25% aferente acestor sume, a reținut instanța că titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită contra reclamanților în dosarul de executare nr.675/2012 al B. M. M. I., este reprezentat chiar de hotărârea de condamnare – sentința civilă nr.265/2011 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin respingerea ca tardivă a recursului, hotărâre prin care latura civilă a fost soluționată prin obligarea în solidar a inculpaților la plata către partea civilă Keutgen P. I. a sumei de 4143,22 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc prin procesul verbal nr. 675/10.01.2013, care nu a fost contestat de către debitori.
Așa cum rezultă din probatoriul cauzei, împotriva actelor de executare realizate în dosarul de executare nu s-a formulat contestație la executare; în cadrul executării silite creditorul are dreptul de a alege forma concretă de executare, precum și dreptul de a alege împotriva cărui debitor să se îndrepte cu executarea silită, atunci când este vorba de o obligație solidară.
Cum însă obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de contestație la executare, instanța nu poate să cerceteze dacă actele de executare au fost sau nu efectuate cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită și nu poate modifica oricum hotărârea pusă în executare, întrucât titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească.
De asemenea, în cauză nu s-a făcut nici o dovadă privind efectuarea unor cheltuieli de judecată de către reclamanți, iar solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată poate fi soluționată prin examinarea condițiilor răspunderii civile delictuale, cu toate elementele sale, în contextul în care cheltuielile de judecată se acordă ca urmare a culpei procesuale a părții care a pierdut procesul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. P. P. și B. M. care critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele redate în cuprinsul declarației de apel.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul, conform art.248 Cod pr.civilă, va examina cu prioritate excepția de netimbrare a căii de atac.
Apelanților reclamanți li s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în sumă de 50 lei, împreună, prin rezoluția din 02.04.2015 (f.8) și prin citațiile emisă acestora în etapa de regularizare (f.12, 13).
Ulterior, apelanților reclamanți li s-a pus din nou în vedere obligația de a timbra, prin adresele ce le-au fost comunicate (f.25, 26).
Potrivit art.33 din OUG 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Din interpretarea per a contrario a art.36 alin.2 din OUG 80/2013, rezultă că dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță, apelanții reclamanți nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea va fi anulată .
Apelul nu a fost timbrat, situație în care, pentru considerentele expuse, tribunalul va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanții B. P. P. și B. M., domiciliați în comuna Davidești, .,împotriva sentinței civile nr. 1843/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții P. A., domiciliat în comuna Stâlpeni, ., apt. 9, județul Argeș și F. M. F., domiciliat în comuna Bălilești, ., județul Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./6 exp.
06.10.2015.
| ← Conflict de competenţă. Decizia nr. 314/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 04/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
