Situaţie juridică minor. Decizia nr. 3934/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3934/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 3934/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3934/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta M. M. S. împotriva Sentinței civile nr. 7986/2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind pârâtul M. C., având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor + SUPLINIRE ACORD.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul – pârât personal și asistat de avocat C. D., apelanta – reclamantă lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei și stadiul judecății, faptul că la data de 09.12.2015,apelanta – reclamantă a depus la dosar motivele de apel, iar la data de 08.12.2015, intimatul – pârât a depus întâmpinare și împuternicire avocațială.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reprezentanta intimatului – pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosarul cauzei Sentința civilă nr. 7799/2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în două exemplare, care vizează aceleași părți, având ca obiect ordonanță președințială, care a fost anulată ca netimbrată. Depune la dosar și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de intimatul – pârât, prin apărător, apreciind că aceasta este admisibilă și utilă soluționării cauzei, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 255 C.pr.civ.
La interpelarea instanței, reprezentanta intimatului - pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare și de dispozițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 C.pr.civ, constată închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentanta intimatului – pârât, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului, solicitând menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
Arată că cererea de apel nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 470 alin. 1 C.pr.civ, respectiv nicio mențiune cu privire la pârât, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea și nici probele de care înțelege să se folosească, aspecte față de care, în raport de art. 470 alin. 5 C.pr.civ, intervine sancțiunea decăderii, astfel că motivele depuse prin fax la data de 09.12.2015 sunt tardiv formulate.
Apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea ordonanței președințiale, având în vedere faptul că prin dosarul de divorț, apelanta nu a solicitat stabilirea domiciliului minorei în Italia și nici suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora să poată pleca în străinătate cu mama. Cu privire urgență, arată că nici această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că minora locuiește cu tatăl și cu bunicii paterni de patru ani. Referitor la condiția caracterului provizoriu, de asemenea arată că nu s-a solicitat prin dosarul de fond, astfel că această măsură ar urma să nu aibă un caracter vremelnic până la soluționarea definitivă a dosarului de fond.
În ceea ce privește condiția aparenței dreptului, arată că în dosarul de divorț a fost administrat un vast material probatoriu, ceea ce nu se poate întâmpla pe calea ordonanței, iar în dosarul de divorț, domiciliul minorei a fost stabilit la tată. În situația în care instanța va trece peste toate aceste argumente, solicită respingerea cererii, întrucât apreciază că s-a făcut dovada faptului că tatăl se ocupă îndeaproape de toate nevoile minorei și îi asigură tot ce este necesar. În concluzie, în raport de toate aceste considerente, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.06.2015, reclamanta M. M. S., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C., restabilirea domiciliului minorei, provizoriu, în Italia, respectiv la domiciliul său, în Italia, Galbiante, . nr. 3 snecal la parter si suplinirea acordului de plecare din țară pentru minora M. A. I..
În motivarea cererii s-a arătat că a fost căsătorită cu numitul M. C., din căsătorie rezultând minora M. A. I., născută la data de 11 iulie 2005, în Italia, localitatea Leco; în anul 2013, a formulat acțiune de divorț prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului și stabilirea domiciliului minorei în Italia, unde de altfel s-a și născut; în urma soluționării dosarului de divorț ce a făcut obiectul cauzei nr._/280/2013, fără acordul său, apărătorul ales pe care l-a avut a pus concluzii din care a reieșit faptul că ea nu ar mai fi solicitat stabilirea domiciliului minorei în Italia cu numai legături personale cu minora; de altfel, a formulat și o ordonanță președințială de legături personale cu minora, până la soluționarea acțiunii de divorț, solicitările menționate în cuprinsul ordonanței fiind aceleași cu concluziile și dispozitivului hotărârii pronunțate în acțiunea de divorț, ordonanță ce a făcut obiectul dosarului nr._/280/2013; astfel, se poate constata ușor faptul că deși în cuprinsul hotărârilor, atât în cea de divorț cât si în ordonanța de stabilire program vizită minor, instanța a reținut faptul că mediul în care trăiește minora cu pârâtul este unui care îi poate prejudicia creșterea si educarea acesteia în sensul că acesta are un comportament violent fizic, psihic, atât față de ea cât și față de minoră, motiv pentru care a formulat apel împotriva sentinței de divorț pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 4781/02.06.2015; de observat sunt actele care conduc la ideea că faptele de violența provocate de acesta au fost nenumărate, ea fiind nevoită să fie internată în Italia de mai multe ori, să apeleze la Tribunalul din Leco, pentru a putea interveni, în urma loviturilor suferite, lovituri aplicate de pârât în prezența minorei de foarte multe ori fiind nevoie și de sprijinul vecinilor; fetita a avut domiciliul statornic, permanent de când s-a născut și până în anul 2012 în Italia, locuind permanent cu ea, urmând cursurile căminului, grădiniței și școala primară, fiind obișnuită cu mediul pe care, ea i l-a oferit cât a locuit în Italia; în anul 2012 a plecat cu minora și pârâtul în România, la solicitarea acestuia de a se muta în țară, însă în anul 2013, după certuri foarte mari și comportament violent, s-a ajuns chiar la alungarea sa cu minora din domiciliu, a fost nevoită să introducă acțiune de divorț; minora nu a stat departe de ea decât din iulie 2013, când a trebuit să introducă acțiune de divorț, și a fost nevoită să plece în Italia, unde avea deja un serviciu stabil însă a fost obligată să plece singură fără fetiță întrucât pârâtul nu i-a dat acordul să părăsească țara cu minora; pârâtul este consumator de băuturi alcoolice, pe fondul acestora, comportamentul violent al acestuia se accentuează, iar minora este într-un pericol eminent, sub aspectul formării, fiind la o vârstă destul de fragedă; nu a fost niciodată de acord cu stabilirea domiciliului la pârât, această poziție fiind solicitată numai de avocata sa, fără acordul său, iar menținerea soluției pronunțată în fond, în acțiunea de divorț si în ordonanța de stabilire program vizită minor, nu ar duce decât la prejudicierea directă a minorei; prezenta ordonanță este singura măsură provizorie care poate îndrepta greșeala făcută în cele două hotărâri de apărătorul său și care poate preîntâmpina, așa cum a precizat, o situație care se poate agrava în ceea ce o privește pe minoră.
Anexat cererii s-a depus un set de înscrisuri (filele 8-42), iar la data de 06.10.2015 s-a depus, de către pârât, întâmpinare prin care s-a solicitat instanței să dispună: respingerea cererii ca fiind inadmisibilă; în subsidiar, respingerea cererii, ca fiind nefondată; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor 453 din N.C.P.C.
În motivarea întâmpinării s-a arătat: nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, așa cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 997 din NCPC republicat; pe rolul Judecătoriei Pitești există între părți dosarul de fond nr._/280/2013, soluționat prin sentința civilă nr. 4781/2015 din 02 iunie 2015 ce a avut ca obiect: divorț cu copii, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorei M. A. I., pensie de întreținere; soluția pronunțată este următoarea: „Desface căsătoria încheiată de părți la data de 23.08.2007 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei Mun. Pitești sub nr. 929/23,08.2007, prin acordul părților. Reclamanta-pârâtă M. M. S. va reveni la numele anterior căsătoriei, acela de P.. Autoritatea părintească, în ceea ce privește minora M. A. I., născută la data de 11.07.2005, va fi exercitată în comun de ambii părinți; Stabilește locuința minorei M. A. I. la tată, la adresa din Pitești, ., ., .. Obligă mama la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 25% din venitul lunar net, în cazul în care are loc de muncă, iar în cazul în care nu realizează venit, de 25% din venitul net minim pe economie, de la data introducerii acțiunii până la majoratul minorei. încuviințează reclamantei-pârâte legături personale cu minora.”; în acest dosar de fond nu s-a solicitat stabilirea domiciliului minorei în Italia și nici „suplinire acord de plecare din țară pentru minora M. A. I."; or, pentru a formula o cerere în temeiul dispozițiilor ort. 997 NCPC, trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile alin. 2 al aceluiași art. 997, respectiv „... măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului"; se invocă excepția inadmisibilității acțiunii pe calea ordonanței președințiale, câtă vreme nu există dosarul de fond în care reclamanta a solicitat potrivit dreptului comun aceste capete de cerere; nu vede care ar fi dreptul ce s-ar păgubi prin intarziere, motivele temeinice și reale, pentru care s-ar putea solicita pe cale de ordonanță președințială - stabilirea locuinței minorei și respectiv „suplinirea acordului de plecare din țara" - cu atât mai mult, cu cât Judecătoria Pitești s-a pronunțat la data de 2 iunie 2015, după administrarea unui vast material probatoriu, pentru ca, la numai câteva zile, în data de 17.06.2015, reclamanta M. M. S. să formuleze cererea ce face obiectul prezentului dosar, pe cale de ordonanță președințială, deși împrejurările avute în vedere de instanța de fond au rămas neschimbate; măsura dispusă să aibă caracter provizoriu (vremelnic): măsurile încuviințate pe cale de ordonanță nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului, ci sunt de natură să mențină o situație de fapt până la soluționarea celui dintâi, așadar -f- sunt limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului; în dosarul de fond nr._/280/2013 nu s-a solicitat stabilirea domiciliului minorei în Italia și nici „suplinire acord de plecare din țară pentru minora M. A. I.", astfel că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi luate măsuri definitive, ci doar provizorii, ori câtă vreme aceste cereri nu au fost formulate în dosarul de fond menționat, iar alt dosar de fond nu există, urmează ca cererea pe cale de ordonanță să fie respinsă, ca fiind inadmisibilă; condiția de a nu prejudeca fondul: datorită faptului că ordonanța presupune urgența și adoptarea unor măsuri vremelnice, instanța nu are căderea să prejudece fondul dreptului, dar este datoare sa cerceteze aparența dreptului, să pipăie fondul; ori, câtă vreme instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de stabilire a locuinței minorei M. A. I. după administrarea întregului probatoriu în dosarul de fond, prin sentința civilă nr. 4781/02.06.2015, iar până la data de 17.06.2015 este evident că nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță la stabilirea locuinței minorei, vă rugăm să rețineți că nici această condiție nu este îndeplinită; existenta unei "aparente de drept" potrivit dispozițiilor art. 996 alin. (1) NCPC: sentința civilă nr. 4781/02.06.2015, pronunțată în dosarul de fond nr._/280/2013, în soluționarea căruia au fost administrate toate categoriile de probe, astfel că prin aceasta sentință nu doar „s-a pipăit fondul", ci a fost soluționat temeinic și legal fondul, fără a se schimba împrejurările avute în vedere de la data pronunțării, 2 iunie 2015 și până la data cererii de chemare în judecată, 17 iunie 2015; cererile din prezentul dosar nu au făcut obiectul dosarului de fond nr._/280/2013, în care reclamanta a solicitat stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său, dar nu în Italia, și în care nu a solicitat suplinire acord de plecare din țară pentru minora M. A. I., cereri pe care le formulează pentru prima oară în acest dosar, pe cale de ordonanță președințială, fără a îndeplini condiția prevăzută de dispozițiile art. 997 alin.2 teza finală din NCPC și în concluzie, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, urmând a fi respinsă ca fiind inadmisibilă; reclamanta a mai formulat o cerere cu aceeași cauză și același obiect, împotriva subsemnatului, constituindu-se astfel dosarul nr._/280/2015, cu termen de judecată la data de 28.10.2015, complet c3-3, în care înțelege să invoce excepția litispendenței, conf. disp art. 138 NCPC și conexarea sa la prezentul dosar, cu nr._ ; este nereală susținerea reclamantei în sensul că avocatul său ar fi solicitat doar legături cu minora, câtă vreme la dosarul cauzei, dar și în cuprinsul sentinței civile nr. 4781/02.06.2015 se precizează explicit că reclamanta M. M. S. a solicitat stabilirea domiciliului minorei la mamă (fară a preciza explicit; că dorește în Italia) și nu doar legăturile cu minora; reclamanta afirmă că avocatul său a făcut cereri și a pus concluzii fară acordul său, ceea ce e total nereal, câtă vreme reclamanta a fost prezentă în sală, și ar fi putut interveni personal dacă nu ar fi fost de acord cu solicitările sau cu concluziile puse, fiind un dosar de divorț, în care prezența părților este obligatorie; reclamanta mai arată că, în cuprinsul sentinței prin care s-a soluționat divorțul nostru, nr. 4781/02.06.2015, instanța ar fi reținut că mediul în care locuiește minora o poate prejudicia, lucru total neadevărat, având în vedere că, tocmai în considerarea interesului superior al minorei a fost stabilită locuința acesteia la subsemnatul, tatăl ei; tot neadevărată este și susținerea reclamantei în sensul că fiica a avut domiciliul permanent, de la nașterea sa și până în anul 2012 în Italia, când, în realitate, după cum a reținut și instanța de fond: minora în primii trei ani de viață a fost crescută de bunicii paterni, locuind apoi din anul 2008 până în anul 2012 în Italia, când noi, foștii soți, au decis să se întoarcă în țară, să locuiască în apartamentul proprietatea părinților pârâtului, unde locuiesc împreună cu minora și în prezent; în Italia, s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei, i-a asigurat resursele financiare pentru a fi înscrisă la cămin cu program prelungit, apoi la grădiniță cu program prelungit și în clasa I (pregătitoare) i-a plătit programul la after school, toate acestea fiind urmate de minoră în Italia, unde a locuit împreună cu ei, foștii soți, până în anul 2012, când s-au întors în țară; acum fetița este elevă în clasa a IV-a, de la începutul clasei I a fost înscrisă la școală aici, este bine integrată în colectivul clasei are prietene, se bucură de stabilitate la școală, dar și acasă, unde simte căldura mediului familial, precum și întreaga afecțiune pe care i-o ofer el, tatăl ei, dar și bunicii paterni; se pare că reclamanta dorește să inducă în eroare instanța, când afirmă că ar fi plecat în anul 2012 împreună cu minora din domiciliul comun, când în realitate a părăsit singură, din proprie inițiativă, atât domiciliul comun, cât și minora, care a rămas în grija sa și a părinților săi, bunicii paterni; această situație reiese chiar din conținutul plângerii penale pe care a formulat-o împotriva pârâtului și pe care o anexează prezentei; sunt nereale susținerile reclamantei în sensul că ar consuma băuturi alcoolice, câtă vreme îndeplinește funcția de șofer și chiar din timpul liber ar putea fi solicitat să se prezinte la serviciu dacă ar fi o situație care ar impune prezența sa; este in interesul superior al minorei să aibă locuința la tatăl ei, după cum a hotărât și Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 4781/02.06.2015, având în vedere necesitatea respectării principiului asigurării stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând seama și de faptul că fetița a fost în îngrijirea sa și a mamei sale în ultima perioadă și îi unesc intense legături afective; comportamentul reclamantei față de minoră, a lăsat mult de dorit, iar minora nu este atașată sufletește de aceasta; întotdeauna a fost preocupat să îi asigure minorei cele necesare pentru o dezvoltare armonioasă, s-au preocupat nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educație si sănătate, precum și de securitate si stabilitate; ar fi în interesul minorei ca aceasta să fie ascultată, pentru ca și opinia acesteia să fie luată în considerare, potrivit dispozițiilor art 264 Cod Civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din N.C.P.C.
Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 58-72), iar la termenul de judecată din data de 07.10.2015 s-au admis cererile de probatorii formulate de părți, sens în care s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori, pentru ca la termenul de judecată din 04.11.2015 să se formuleze concluzii asupra fondului cauzei.
Prin sentinta civilă nr. 7986/04.11.2015 Judecătoria P. a respins cererea reclamantei si a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că prin actiune reclamanta a solicitat să se dispună stabilirea domiciliului minorei M. A. I., născută la data de 11.07.2005, la mamă, în Italia, cât și suplinirea acordului pentru pârât în vederea plecării din țară a minorei (fila 4).
Din relațiile dintre părți a rezultat minora M. A. I., născută la data de 11.07.2005, naștere înregistrată sub nr. 540/14.03.2006 în Registrul Stării Civile ale mun. Pitești (fila 23).
Conform dispozițiilor art. 997, alin. 1 din Noul C.proc.civ.: „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”.
Astfel, pentru a se admite o cerere de ordonanță președințială este necesar ca aceasta să îndeplinească mai multe condiții generale, printre care și aparența dreptului, dar și condiții specifice, respectiv: măsura care se solicită a fi luată de instanță să fie urgentă, să nu fie soluționat fondul cauzei.
În același timp se rețin și prevederile art. 997, alin. 2 din același cod, respectiv: „(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.”.
Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, care privesc soluționarea fondului litigios, ci numai măsuri provizorii; trebuie evitate măsurile care privesc fondul dreptului și fac imposibilă restabilirea situației de fapt anterioare.
Cererea reclamantei nu îndeplinește condiția urgenței, a aparenței de drept și nici cea a limitării în timp (măsură provizorie).
Astfel, din cererea de chemare în judecată se observă că nu este menționat momentul până la care ar trebui să-și producă efectele ordonanța președințială, ci chiar rezultă că se dorește adoptarea unei măsuri definitive, respectiv stabilirea domiciliului minorei în Italia.
De asemenea, se observă că nu s-a reușit a se proba nici urgența cu care s-ar impune a se lua măsura solicitată de petentă.
Din depozițiile martorilor, inclusiv cel audiat la solicitarea reclamantei, a rezultat că minora este supravegheată și îi sunt asigurate nevoile pentru creștere și educare de către tată și familia extinsă (rudele tatălui).
Din depoziția martorei G. A. N. (fila 96) nu a rezultat o vătămare a minorei în cazul în care ar locui împreună cu tatăl – pârât, ci numai neînțelegeri între părți (încă soți) în ceea ce privește modalitatea de exercitare a legăturilor personale de către reclamantă față de minoră.
Mai mult decât atât, după cum rezultă din sentința privind divorțul (fila 63 și urm.), deja s-a analizat ce anume locuință ar trebui să aibă minora și s-a stabilit cea a tatălui, în cadrul unei proceduri de fond (de drept comun), iar nu una urgentă după cum este cea promovată de petentă.
Aceasta, pentru a dovedi urgența luării măsurii solicitate, trebuia să probeze că ulterior pronunțării sentinței de mai sus (02.06.2015) a intervenit o modificare a situației de fapt, iar luarea unei măsuri în sensul schimbării locuinței minorei este necesară, ceea ce nu a efectuat.
Se reține și că, minora are locuința la tată de cel puțin doi ani, perioadă în care nu s-a pus în discuție această situație de fapt, în mod cert aceasta fiind obișnuită cu acest domiciliu.
În consecință nu mai este necesară luarea măsurii solicitate de petentă și nici urgentă.
De asemenea și aparența dreptului este în favoarea pârâtului. În urma unui litigiu de fond a fost apreciat că acesta poate oferi condiții bune pentru creșterea și educarea minorei, iar în prezenta cauză nu s-a probat contrariul.
Mai mult decât atât și minora a exprimat dorința, în urma audierii, de a locui cu tatăl (fila 91).
În concluzie s-a retinut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, astfel că actiunea a fost respinsă, iar în temeiul art. 453 din N.C.proc.civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 700 lei, raportat la modalitatea soluționării cauzei.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel reclamanta M. M. S. la data de 06 noiembrie 2015 criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie fără a arăta în concret criticile aduse sentintei.
Ulterior, la data de 09 decembrie 2015 au fost comunicate instantei motivele de apel, prin care reclamanta a arătat că în mod gresit instanta de fond a respins cererea formulată pe calea ordonantei presedintiale cu motivarea că în dosarul de fond nu a solicitat stabilirea domiciliului minorei la reclamantă însă observând data depunerii acestora în raport de data pronuntării sentintei atacate si de termenul prevăzut de lege pentru motivarea apelului, tribunalul, văzând si solicitările reclamantei din motivarea apelului, în temeiul art. 476 alin.2 NCPC tinând seama de efectul devolutiv al apelului se va pronunta în fond numai pe baza celor invocate la prima instantă .
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul M. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că cererea de apel nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul si nu se face referire nici la plata taxei judiciare de timbru motiv pentru care s-a invocat exceptia de netimbrare a apelului.
S-a arătat că apelanta nu a motivat apelul si nu a arătat probele de care întelege să se folosească asa încât sub acest aspect este decăzută din dreptul de a mai motiva acest apel. Pe fondul cauzei s-a arătat în esentă că prin sentinta civilă nr. 4781/02 iunie 2015 Judecătoria P. învestită cu solutionarea actiunii de divort, exercitarea autoritătii părintesti si stabilirea domiciliului minorei inclusiv cu stabilirea pensiei de întretinere a desfăcut căsătoria părtilor prin acordul acestora, a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinti, a stabilit locuinta minorei la tată si a obligat pe mamă la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorei în cuantum de 25 % din venitul net lunar iar în cazul în care nu realizează venituri, la 25 % din venitul minim pe economie. A sustinut intimatul că în spetă nu sunt îndeplinite conditiile ordonantei presedintiale respectiv urgenta, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului si aparenta de drept, de asemenea că stabilirea domiciliului minorei si suplinirea acordului de plecare din tară nu au făcut obiectul unei cereri în fata instantei care a solutionat actiunea de drept comun.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă tribunalul retine că apelul acesteia este nefodat.
Astfel, din actul de învestire a instantei rezultă că reclamanta M. M. S. a solicitat pe cale de ordonantă presedintială în contradictoriu cu pârâtul M. C., restabilirea domiciliului minorei, provizoriu, în Italia, respectiv la domiciliul său, în Italia, Galbiante, . nr. 3 snecal la parter si suplinirea acordului de plecare din țară pentru minora M. A. I..
Relevant în cauza de fată este faptul că la filele 63-65 dosar fost a fost depusă sentinta civilă nr. 4781/02 iunie 2015 pronuntată de Judecătoria P. în dosarul civil nr._/280/2013 prin care s-a solutionat în fond actiunea de divort a părtilor în sensul că a fost admisă în parte actiunea completată si modificată formulată de reclamanta- pârâtă M. M. S. împotriva pârâtului reclamant M. C. ,a fost admisă în parte cererea reconventională modificată formulată de pârâtul reclamant, s-a desfăcut căsătoria părtilor prin acordul acestora, s-a dispus ca reclamanta pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei, s-a stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinti, a fost stabilită locuinta minorei M. A. I. născută la data de 11.07.2005 la tată în P., ., ., . si a fost obligată mama minorei la plata unei pensii de întretinere în cuantum de 25 % din venitul net lunar în cazul în care are loc de muncă sau din venitul minim pe economie dacă nu realizează venituri, de la data introducerii actiunii si până la majoratul minorei . Prin aceeasi sentintă s-au încuviintat reclamantei pârâte legături personale cu minora .
Potrivit prevederilor art. 997 alin.1-5 NCPC, (1) instanta de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.(2) Ordonanta este provizorie si executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o mentiune privind durata sa si nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la solutionarea litigiului asupra fondului.(3) La cererea reclamantului, instanta va putea hotărâ ca executarea să se facă fără somatie sau trecerea unui termen.(4) Ordonanta va putea fi dată chiar si atunci când este în curs judecata asupra fondului.(5) Pe cale de ordonantă presedintială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond si nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situatiei de fapt.
Rezultă că, pentru a fi admisibilă o cerere de ordonantă presedintială trebuie îndeplinite cumulativ cerintele: aparentei dreptului; caracterului provizoriu al măsurilor; existentei unor cazuri grabnice si neprejudecării fondului or, în raport de aceste cerinte tribunalul retine că cererea reclamantei nu îndeplinește condiția urgenței, a aparenței de drept și nici cea a limitării în timp, sub acest din urmă aspect rezultând că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat o măsură definitivă devreme ce nu a mentionat în nici un fel momentul până la care solicită încuviintarea măsurii de stabilire a domiciliului minorei, ceea ce nu este posibil pe calea procesuală aleasă pe de o parte iar pe de altă parte se retine că pe calea dreptului comun, reclamanta nu a formulat astfel de cereri, instanta de drept comun nefiind învestită cu o cerere de restabilirea domiciliului minorei, provizoriu, în Italia, respectiv la domiciliul său, în Italia, Galbiante, . nr. 3 snecal la parter si nici cu suplinirea acordului tatălui pârât, de plecare din țară a minorei.
Nici conditia urgentei măsurii ce se solicită a se lua nu a fost îndeplinită în spetă, rezultând din înscrisurile depuse la dosar si din declaratiile martorilor audiati la instanta de fond că minora este bine îngrijită de tatăl său, ajutat de rudele acestuia aspect corect retinut si de instanta de fond care de asemenea corect a retinut că prin sentința privind divorțul, s-a analizat pe fondul cauzei iar locuinta pe care trebuie să o aibă minora a fost stabilită la tatăl acesteia ,astfel că pentru dovedirea urgentei măsurii cerute trebuia să se facă dovada că ulterior pronunțării sentinței civile sus arătate a intervenit o modificare a situației de fapt, iar luarea unei măsuri în sensul schimbării locuinței minorei este necesară, ceea ce nu s-a probat în cauză.
De aceea tribunalul, retinând că pe calea dreptului comun s-a stabilit locuinta minorei la tată, apreciind că cerintele ordonantei presedintiale nu sunt îndeplinite în mod cumulativ în spetă, în raport de temeiul legal sus invocat si retinând prevederile art. 480 alin.1 NCPC apreciind că sentinta civilă apelată este temeinică si legală, o va păstra cu consecinta respingerii apelului reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. M. S. având C.N.P._, cu domiciliul în Municipiul Pitești, .. J2, ., jud. Argeș,împotriva Sentinței civile nr. 7986/04.11.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._, intimat fiind pârâtul M. C., domiciliat în Municipiul Pitești, ., ., ., C.N.P._.
Obligă apelanta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 decembrie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/4 ex/14.12.2015
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 3932/2015. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
