Ordin de protecţie. Decizia nr. 3932/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3932/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 3932/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3932/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier E. N.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat de
procuror E. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanții-reclamanți N. R. și N. F. R., împotriva sentinței civile nr. 7829/29.10.2015 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. E. M. și N. A. I., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 9 decembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în baza art. 998 alin. 4 Cod Procedură Civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a deliberat.
TRIBUNALUL
Constata ca, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 7.09.2015 sub nr._, reclamantii N. R., N. F. R. în contradictoriu cu pârâtii N. E. M., N. A. I. au solicitat instanței să emită un ordin de protecție, urmând să se dispună interzicerea oricarei actiuni, directe sau indirecte care sa se refere la persoana reclamantilor, incluzand exprimarea in mediul on-line, obligarea pârâtilor să pastreze o distanță minima determinata față reclamanti, resedinta acestora, locul de munca si interzicerea oricarui contract, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamantii.
În motivarea acțiunii s-a arătat ca pe retelele de socializare ce reprezinta spatiu public au aparut diverse comentarii malitioase si amenintatoare ale paratilor la adresa reclamantilor, care le-au afectat acestora relatiile la locul de munca si cu ceilalti membri ai familiei.
Prin sentinta civila nr.7829/29.10.2015, Judecatoria P. a respins cererea de emitere a ordinului de protectie.
Instanta de fond a retinut in considerentele hotararii ca, potrivit inscrisurilor depuse la dosar, pe paginile de Facebook ale paratilor au fost postate de catre acestia mesaje prin care isi exprimau indignarea fata de faptul ca reclamantul a fost imprumutat cu suma de_ lei pe care nu a mai restituit-o, fiind adresate cuvinte jignitoare la adresa reclamantilor.
Potrivit actelor depuse la dosar si declaratiei martorei G. E., paratii au solicitat reclamantilor sa-si plateasca datoriile, in caz contrar urmand a se declansa o campanie agresiva impotriva acestora. Acest ultim mesaj a fost expediat la sfarsitul lunii iulie 2015.
Dupa cum rezulta din raspunsurile la interogatoriu ale reclamantei, la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, pe paginile de Facebook ale paratilor nu mai exista nicio postare din cele depuse la dosar(intrebarea 8) iar intre parti nu a mai existat niciun contact, de niciun fel, din luna august 2015(intrebarea 16).
Potrivit raspunsului la intrebarea 3 din interogatoriu, reclamanta a avut o discutie amiabila cu paratul, dupa care aceasta nu a mai fost sunata de parati.
Din declaratiile martorilor audiati rezulta ca postarile paratilor au starnit rumoare in randul colegilor de serviciu ai reclamantei, acestia fiind curiosi ce a determinat ruptura dintre cele doua surori, fapt de a determinat-o pe reclamanta sa nu isi desfasoare activitatea in conditii normale.
Din probele administrate in cauza, instanta a constatat ca nu reiese ca paratii au exercitat asupra reclamantilor acte de violenta care sa le puna in pericol viața, integritate fizică sau psihică a acestora.
F. de aceste considerente instanta a respins cererea de emitere a ordinului de protectie, retinand ca masura interzicerii oricarei actiuni, directe sau indirecte care sa se refere la persoana reclamantilor, incluzand exprimarea in mediul on-line nu este prevazuta de disp. art. 23 din Legea nr. 217/2003.
Referitor la obligarea pârâtilor să pastreze o distanță minima determinata față reclamanti, resedinta acestora, locul de munca si interzicerea oricarui contract, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamantii, instanta, de asemenea, a respins cererea de chemare in judecata retinand ca nu s-a facut dovada faptului ca paratii au exercitat asupra reclamantilor acte de violenta care sa le puna in pericol viața, integritate fizică sau psihică a acestora.
Impotriva sentintei au declarat apel, in termen legal, reclamantii N. R. si N. F. R., criticand-o ca nelegala si netemeinica.
S-a aratat ca probele administrate dovedesc urgenta masurii solicitate, raportat la comportamentul paratilor si disp. art.2 ind.2 din Legea nr.25/2015, de modificare a Legii nr.217/2003. Comportamentul paratilor se incadreaza in notiunea de violenta in familie, acestia folosind cuvinte jignitoare si umilitoare fata de reclamanti, in mediul on line.
S-a aratat ca ICCJ a statuat prin decizia nr.4546/2014 ca pagina de Facebook reprezinta spatiu public, iar postarile efectuate on line pot sa produca prejudicii vietii private si integritatii psihice unei persoane.
Comentariile postate de parati au produs prejudicii reclamantilor, manifestate in relatiile de serviciu. S-a aratat ca aceste comentarii nu au fost sporadice, ci continua sa se manifeste.
S-a apreciat ca integritatea fizica, psihica si relatiile sociale sunt puse in pericol prin actele de violenta exercitate de intimati.
In drept, au fost invocate disp. art.26 alin.1 lit.d si f din Legea nr.217/2003.
Intimatii-parati N. A.-I. si N. E.-M. au formulat intampinare, solicitand respingerea apelului, ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul, fata de criticile invocate, considera ca apelul nu este fondat.
Astfel, emiterea ordinului de protectie, conform art.23 si urm. din Legea nr.217/2003, reprezinta o masura provizorie, cu caracter exceptional, justificata de inlaturarea starii de pericol in care se afla o persoana, ca urmare a actelor de violență exercitate din partea unui membru al familiei.
Prin urmare, nu orice act de violenta justifica emiterea ordinului, ci doar acel act a carui gravitate este de natura sa puna in primejdie viata, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei.
In cauza de fata, este cert ca intre parti, membrii ai aceleiasi familii largite, exista neintelegeri si tensiuni, punctul de pornire fiind un presupus imprumut acordat de parati reclamantilor. Aceste neintelegeri au atins apogeul in vara anului acestuia, cand paratii au postat pe o retea de socializare comentarii injurioase si defaimatoare la adresa reclamantilor. Mesaje de acelasi gen au fost transmise si prin SMS.
Tribunalul retine ca acest gen de mesaje se incadreaza in notiunea de violenta verbala si psihologica, insa, asa cum a constatat prima instanta, nu au fost de natura a pune in pericol viata si integritatea fizica si psihica a reclamantilor.
Astfel, pe de o parte, paratii au recunoscut comentariile facute, aratand la interogatoriu ca sunt de acord sa inceteze aceste manifestari. Mai mult chiar, au sustinut ca au sters postarile de pe pagina de Facebook si nu au mai adaugat alte mesaje, situatie recunoscuta de reclamanti la interogatoriu . Se sustine in apel ca au existat mesaje jignitoare si amenintatoare si ulterior introducerii cererii, insa aceste afirmatii nu sunt dovedite. Pe de alta parte, reclamantii au recunoscut la interogatoriu ca nu au mai avut niciun contact cu paratii ulterior lunii august, reclamantul raspunzand in fata primei instante ca nu se simte in pericol in prezent. Prin urmare, la acest moment nu exista niciun fel de acte de violente exercitate de parati, astfel incat sa fie necesara interventia instantei si emiterea ordinului de protectie.
Cat priveste pericolul creat, tribunalul constata ca s-a sustinut ca a fost pusa in pericol intergitatea psihica a reclamantilor, vorbindu-se in principal despre afectarea relatiilor sociale ca urmare a citirii de catre colegii de serviciu a mesajelor publicate on-line. Or, prejudiciul de imagine produs prin astfel de manifestari nu echivaleaza cu afectarea integritatii psihice. Instanta nu neaga impactul pe care comentariile postate pe retele de socializare il poate avea asupra vietii sociale, insa emiterea ordinului de protectie nu reprezinta un mijloc de reparare a eventualului prejudiciu moral, ci un mijloc de inlaturare a unui pericol real si actual.
Cat priveste temerile privind acte de violenta pe care paratul le-ar putea exercita, tribunalul constata ca nu s-a facut dovada ca paratul ar fi amenintat pe reclamanti cu violente fizice, dimpotriva atat reclamanta, la interogatoriu, cat si marrtora G. E. au declarat ca paratul a stat la masa cu reclamantii si au discutat amiabil.
In fine, s-a sustinut ca integritatea fizica si psihica a reclamantei a fost pusa in pericol prin violentele verbale manifestate de parata, sora sa. Tribunalul retine ca reclamanta a apelat la psiholog in perioada septembrie-octombrie 2015 din cauza incidentelor cu sora sa, cum au aratat martorii ce cunosc situatia de la partea care i-a propus, insa aceste demersuri nu fac dovada in sine a starii de pericol in care s-ar fi aflat aceasta. Cat priveste presupusele amenintari adresate prin intermediul mamei, tribunalul apreciaza ca acestea nu sunt de natura a crea, in ceea ce o priveste pe reclamanta, o stare reala de pericol privind viata sa, fiind vorba de o persoana cu un anumit grad de cultura si educatie, cum s-a dorit a se sublinia. Trebuie observat in acest context ca reclamanta nici nu a invocat amenintarile de genul celor descrise de martora, mama sa, aratand doar ca I s-a transmis ca lucrurile vor continua, precizand totodata ca nu au existat contacte intre parti ulterior lunii august si confirmand ca presupusele afirmatii nu au fost urmate de alte actiuni din partea partilor.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul considera ca in mod temeinic prima instanta a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile pentru emiterea ordinului de protectie, apelul declarat aparand ca nefondat si urmand a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții-reclamanți N. R. și N. F. R., cu domiciliul in Mioveni, ., ., jud. Arges, împotriva sentinței civile nr. 7829/29.10.2015 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. E. M. și N. A. I., cu domiciliul in Mioveni, ., ., jud. Arges, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, E. N. |
Red., tehnored. AM
11.12.2015/5 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Situaţie juridică minor. Decizia nr. 3934/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
