Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 932/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 932/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 932/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2015:019._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 932/2015
Ședința publică de la 23 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător M. B.
Judecător A. M. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta T. (fostă C.) L. împotriva sentintei civile nr. 8256/ 15 09 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul C. I., având ca obiect „partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial”.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în sedința publică, din data de 16 12 2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de azi, 23 12 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului da fata,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12.11.2008, sub nr._, reclamanta C. L. a chemat în judecată pe pârâtul C. I.,solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, în cote de ½ fiecare, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar în timpul căsătoriei au dobândit împreună următoarele bunuri:
1)casă compusă din 2 camere și hol, baie, bucătărie situată în com.Băbana, .;
2) teren în suprafață de 1194,98 mp. din care 661,64 mp.teren livadă și 533,34 mp.teren construcție, situat în .;
3)un fânar construit din lemn și o anexă, acoperit cu țiglă;
4)un garaj din calupi, acoperit cu tablă;
5)apartament cu 2 camere și dependințe situat în Pitești, ..82 bis, ., Jud.Argeș;
6) autoturism marca Dacia, culoare roșie;
7) bunuri mobile indicate în cererea de chemare în judecată.
Solicită atribuirea apartamentului în lotul reclamantei iar a casei și terenului din . pârâtului.
În drept, sunt invocate disp.art.36 cod fam.
Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2008, instanța a disjuns capetele 1-4 de cerere, formându-se un dosar nou cu nr._, cauză ce a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, al Judecătoriei Pitești.
După ce cauza a fost repusă pe rol, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții C. D. și C. M., prin care au solicitat a se constata caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2389/15.05.2003, cu repunerea părților în situația anterioară și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În motivarea în fapt a cererii de intervenție, s-a arătat că cei doi sunt căsătoriți de mai bine de 35 de ani, locuiesc de când s-au născut în . a aparținut tatălui intervenientei C. M., S. M.. Din cauza faptului că terenurile au fost necooperativizate în zonă, la rol a fost trecut C. D., iar din această cauză, apare mențiunea din contractul de vânzare cumpărare în sensul că acesta a dobândit terenul de la părinții săi.
În anul 2003, fiul părților, C. I., era căsătorit cu reclamanta C. L., și locuiau într-un apartament în Pitești, cu cei doi copii. În Băbana veneau doar în vizită, în special la sfârșit de săptămână, iar în timpul vizitelor, pârâtul îi ajuta pe părinți în gospodărie, lucrând personal un petic de teren.
Atunci au convenit cu fiul lor, să-i permită să folosească întreaga gospodărie, întrucât intervenienții sunt bătrâni, și le era greu a se ocupa de problemele gospodărești, fiind dificilă chiar și plata impozitului, având pensie mică.
În aceste condiții, au întocmit contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2389/15.05.2003, dar care nu reprezintă voința reală a părților. Acordul real de voință a fost acela de a încheia un contract de folosință gratuită a întregii gospodării, pentru ca fiul părților să fie înscris la rol și să plătească taxele și impozitele.
S-a solicitat a se observa că nu s-a înstrăinat decât nuda proprietate atât în privința suprafeței de teren cât și o cameră de locuit, pentru care nu au primit nicio sumă de bani.
În ce privește cererea principală, s-a solicitat respingerea acesteia, indiferent de rezultatul cererii în simulație, întrucât intervenienții nu au înstrăinat decât nuda proprietate.
În drept, au fost invocate disp.art.1174-1175 cod civil, art.49 alin.1 și 2, art.50 cod proc.civ.
Pârâtul C. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și admiterea cererii de intervenție, arătând că, între acesta și părinții săi, a intervenit contractul de vânzare cumpărare sus menționat, dar voința reală a părților a fost aceea ca pârâtul să dobândească folosința gratuită a bunurilor teren și construcție, și nu transmiterea proprietății. Părinții săi nu se mai descurcau cu plata impozitelor aferente și nici cu problemele gospodărești.
În acea perioadă de timp, pârâtul a arătat că mergea des la părinții săi, ajutându-i la treburile gospodărești, muncea singur o bucată de pământ, și în acest fel s-a ajuns la încheierea acelui contract.
De asemenea, s-a mai solicitat respingerea cererii căci nu se poate partaja nuda proprietate, în subsidiar, solicitând partajul doar cu privire la valoarea ipotetică a nudei proprietăți.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La data de 12.05.2010, reclamanta a formulat cerere completatoare a acțiunii principale prin care a solicitat introducerea la masa de partaj și a pasivului compus din suma de 6500 lei, credit de nevoi personale luat la data de 02.03.2006 de soți de la BRD Groupe Societe Generale. A fost solicitat a se constata că reclamanta are un drept de creanță reprezentând ratele achitate de aceasta pe perioada iulie 2007-până în prezent și în continuare până la pronunțarea sentinței, arătând că, de la data de 30.07.2007, reclamanta a fost cea care a achitat în exclusivitate ratele la credit, suma de bani fiind folosită împreună de părți pentru a face îmbunătățiri la apartament și achiziționarea unor bunuri.
Sub aspectul întâmpinării și al cererii de intervenție formulate în cauză, reclamanta a arătat că sunt nefondate, căci actul de vânzare cumpărare este valabil, s-a achitat prețul stipulat, soții au făcut îmbunătățiri la acel imobil de la Băbana, și nu se urmărește altceva decât a fi scoase de la masa de partaj.
În plus, în aceeași zi, socrii reclamantei au încheiat un contract prin care lăsau fiicei lor o altă casă în aceeași curte.
Instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu și a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Pitești.
Sub aspectul creditului, reclamanta a precizat cererea solicitând a se constata că are un drept de creanță reprezentând ratele achitate de aceasta pe perioada noiembrie 2007 și până la achitarea integrală a acestuia (septembrie 2011).
Prin sentința civilă nr. 8256/15.09.2014, Judecătoria Pitești a admis în parte cererea principală completată formulată de reclamanta T. L. (fostă C.), în contradictoriu cu pârâtul C. I., a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientii C. M. și C. D., acesta din urmă prin moștenitorii D. S., D. M., G. C., C. I. și C. M., în contradictoriu cu reclamanta T. L. (fostă C.), a dispus sistarea comunității de bunuri a reclamantei și a pârâtului, omologând raportul de expertiză de lotizare efectuat în cauză de către exp. D. I., în varianta I (fila 582), care face parte integrantă din prezenta sentință după cum urmează:
Lotul nr.I: se atribuie reclamantei T. L.(fosta C.) și se compune din sultă în sumă de 10.090 lei, pe care o primește de la Lotul nr.II.
Lotul nr.II: se atribuie pârâtului C. I. și este compus din următoarele bunuri:
- imobilul teren în suprafață de 1194,98 mp din care: 661,64 mp teren livadă și 533,34 mp teren construcție situat în intravilanul comunei Băbana, Jud. Argeș;
- o casă de locuit construită din calupi de beton acoperită cu tablă, compusă din două camere și hol;
- un fânar construit din lemne acoperit cu țiglă ;
- o anexă construită din lemne.
Plătește sultă Lotului nr.1 în sumă de 10.090 lei.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză la data de 25.04.2012 instanța a reținut că, prin sentința civilă nr.1841/24.03.2008 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamanta C.(T.) L. și pârâtul C. I., din culpa pârâtului și a fost încredințat minorul G. D., spre creștere și educare reclamantei, fiind obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului. Sentința a rămas irevocabilă prin neapelare la data de 19.06.2008.
Perioada de referință privind regimul matrimonial al comunității de bunuri este 05.09._08.
Potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei și în conformitate cu răspunsurile la interogatorii, și depozițiile martorilor audiați, instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: imobilul teren în suprafață de 1194,98 mp din care 661,64 mp teren livadă și 533,34 mp teren construcție situat în intravilanul comunei Băbana, Jud. Argeș; o casă de locuit construită din calupi de beton acoperită cu tablă, compusă din două camere și hol; un fânar construit din lemne acoperit cu țiglă și o anexă construită din lemne, bunuri dobândite conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2389/15.05.2003 la BNP S. A..
Art.30 alin.1 din codul familiei, instituie regimul matrimonial al comunității de bunuri, dispunând că bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.
În speță, s-a reținut că bunurile mai sus menționate au fost dobândite în timpul căsătoriei și nu fac parte dintre categoriile de bunuri expuse limitativ în disp.art.31 cod familiei, astfel încât vor urma regimul matrimonial al comunității de bunuri.
Asupra bunului comun operează prezumția de comunitate,în conformitate cu art.30 alin.3 din codul familiei.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză, intervenienții C. D. și C. M. au solicitat a se constata caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2389/15.05.2003 la BNP S. A..
Instanța a constatat că la data de 15.05.2003 a fost încheiat între intervenienții C. D. și C. M. în calitate de vânzători, pe de o parte și C. I. în calitate de cumpărător pe de altă parte, vânzătorii fiind beneficiarii unui drept de abitație viageră asupra unei camere de locuit a unui drept de uzufruct asupra terenului, contractul de vânzare autentificat sub nr.2389/15.05.2003 la BNP S. A., privind imobilul teren în suprafață de 1194,98 mp din care 661,64 mp teren livadă și 533,34 mp teren construcție situat în intravilanul comunei Băbana, Jud. Argeș; o casă de locuit construită din calupi de beton acoperită cu tablă, compusă din două camere și hol; un fânar construit din lemne acoperit cu țiglă și o anexă construită din lemne, prețul fiind de 35.000.000 lei vechi.
În speță s-a pus problema de a stabili dacă în privința actului intitulat de vânzare-cumpărare încheiat de intervenienți, pe de o parte cu pârâtul C. I. pe de altă parte, există cerințele simulației actului juridic, în sensul că voința reală a intervenienților a fost de a nu transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor ci doar folosința gratuită.
La încheierea contractului de vânzare cumpărare nu a participat și reclamanta C. L., dar a fost specificat, în contract, că pârâtul la acea dată era căsătorit cu reclamanta.
De esența simulației este potrivit art.1175 Cod Civil, existența concomitentă între aceleași părți a două contracte: unul public și unul secret, contra-înscrisul, care corespunde voinței reale a părților anihilând în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public simulat.
Așadar, instanța a verificat, cu prioritate, existența anterioară sau concomitentă a actului secret. Probarea actului juridic reprezintă faza prealabilă, dar obligatorie, pentru interpretarea și stabilirea efectelor actului juridic. Interpretarea contractului presupune cu prioritate probarea existenței neîndoielnice a actului. Mai mult, specificul simulației impune, pe lângă probarea existenței actului secret, să se verifice momentul încheierii acestuia prin raportare la data actului aparent.
Pentru temeinicia pretențiilor intervenienților este necesar ca aceștia să probeze împrejurarea că, anterior încheierii actului public autentificat notarial, părțile au încheiat un act secret.
În ce privește acest aspect, intervenienții au depus la dosar înscrisul aflat la fila 75 dosar, ce reprezintă un contract de folosință privind bunurile supuse partajului, încheiat între aceștia și pârâtul C. I., și purtând ca dată 10.05.2003, așadar anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare.
În privința acestui act, reclamanta a declarat că nu a avut cunoștință de el până la momentul depunerii la dosarul cauzei iar cu privire la contractul de vânzare cumpărare, a arătat că a știut din momentul încheierii acestuia.
În aceste condiții, se poate lesne observa că reclamanta are calitatea de terț, atât în ce privește actul public cât și în privința actului secret (contraînscris).
Sancțiunea specifică a simulației ca regulă este inopozabilitatea față de terțele persoane a situației juridice create prin contractul secret, principul care domină efectele simulației față de terți fiind acela că lor nu le poate fi opusă situația juridică consacrată prin contraînscrisul secret al părților, ci numai situația juridică astfel cum rezultă din contractul public, aparent, deși acesta nu corespunde realității.
Potrivit art. 1174 C. civ., actul autentic produce efecte depline între părți cu privire la drepturile și obligațiile pe care le constată. Totuși, din combinarea prevederilor cuprinse în art. 1173 și 1198 C. civ. se deduce că și împotriva actului public se poate face probă, fie prin contraînscrisuri, fie prin martori și prezumții, când această probă nu are drept scop combaterea faptelor atestate de autoritatea care autentifică.
Astfel, intervenienții au susținut prin cererea depusă la dosar că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, nu au primit nicio sumă de bani.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor, contract autentificat sub nr.2389/15.03.2003, prețul a fost de 35.000.000 lei vechi.
Reclamanta a arătat, în cadrul răspunsului la interogatoriu, că pentru dobândirea bunurilor cuprinse în contract, s-a plătit suma de 35.000.000 lei vechi de către cei doi soți, iar aceștia din urmă au folosit în mod continuu, public și sub nume de proprietar aceste imobile.
Intervenientul C. D. a răspuns la interogatoriu că părțile veneau la fiecare sfârșit de săptămână, stăteau în vacanțe, concedii și de sărbători la Băbana, și participau și la muncile gospodărești și cele agricole de câte ori era nevoie. De asemenea, a mai recunoscut intervenientul că părțile se comportau ca proprietari, intenția bătrânilor fiind de a-i împroprietări pe soți. În aceeași zi, au încheiat un act de vânzare cumpărare și cu cealaltă fiică, G. E..
Martora A. S. a declarat că banii cu care s-au cumpărat imobilele din Băbana, proveneau din vânzarea unui teren de către mama reclamantei, soții au făcut o . îmbunătățiri la Băbana, veneau la țară și munceau pământul la sfârșit de săptămână, intervenienții neopunându-se la efectuarea acestor îmbunătățiri.
Martora propusă de intervenienți, G. A., a arătat că nu a auzit nimic până la pronunțarea divorțului cu privire la înstrăinarea bunurilor de către intervenienți fiului lor și nurorii, auzind acest lucru după divorț.
Martora T. E., propusă tot de reclamantă a arătat că după renovarea casei de către părți, casă ce a aparținut părinților pârâtului, aceștia le-au făcut acte pe casă soților, nu știe dacă s-a plătit vreun preț, a văzut-o de câteva ori pe reclamantă muncind în gospodărie.
Martorul P. S., propus de intervenienți, a învederat instanței că pârâtul locuiește în prezent în casa de la Băbana, nu știe dacă are acte pe casă, iar în perioada căsătoriei a văzut-o și pe reclamantă în gospodărie seara atât în timpul săptămânii dar și la sfârșit de săptămână. A auzit în schimb de la oamenii din . fi făcut acte pârâtului C. la fel ca și fiicei lor.
Coroborând declarațiile martorilor audiați cu răspunsurile la interogatorii și actele dosarului, instanța a constatat că intervenienții nu au reușit să dovedească o situație contrată celei reținute în cuprinsul actului de vânzare cumpărare, referitor la plata prețului stipulat, din nicio probă administrată nerezultând că acest preț nu s-a plătit în realitate.
În plus, martorii audiați, ca și interogatoriile administrate, au dovedit faptul că în perioada căsătoriei, soții C. I. și L., au mers deseori în gospodăria de la Băbana, au muncit în gospodărie, s-au făcut și o . reparații la imobil.
În același timp, instanța a reținut că în aceeași zi în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu pârâtul, intervenienții au încheiat un contract de vânzare cumpărare și cu fiica acestora, G. E., conform adresei nr.6638/22.11.2010, emisă de primăria Băbana, dar și din celelalte probe administrate.
S-a mai reținut, în același timp, că soții C. I. și L., dețin rol fiscal la primăria Băbana, impozitele și taxele fiind achitate integral până la data eliberării adresei.
Din toate probele administrate în cauză, instanța a constatat că deși intervenienții C. D. și M., au încercat să dovedească caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare încheiat cu fiul acestora, prezentând în acest sens și un contraînscris, nu s-a reținut acest caracter simulat, dat fiind faptul că ar fi nedrept să fie lipsit terțul de bună credință care a acordat încredere acestei aparențe create de actul public, de consecințele acestei încrederi.
În speță, reclamanta s-a încrezut în actul public, respectiv în contractul de vânzare cumpărare, singurul act de care a avut cunoștință până la momentul depunerii la dosar a actului secret, de aceea actul secret nu-i este opozabil. Astfel, reclamanta a muncit în gospodăria de la Băbana, căci soții mergeau deseori în acel imobil, comportându-se ca un adevărat proprietar al imobilului.
Pe de altă parte, concluzia că intervenienții au intenționat să transfere dreptul de proprietate celor doi soți se desprinde și din faptul că, în aceeași zi, aceștia au transferat proprietatea asupra altui imobil celeilalte fiice a lor, G. E., în felul acesta dorind să–i împroprietărească pe cei doi copii ai lor, astfel cum se obișnuiește în mod frecvent.
În aceste condiții, cererea intervenienților de a se constata caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2389/15.05.2003, nu a putut fi primită de instanță, contractul fiind valabil și producând efecte, cu respectarea tuturor drepturilor și obligațiilor inserate în cuprinsul actului. S-a reținut în acest sens, faptul că prin contract, intervenienții și-au rezervat dreptul de uzufruct asupra terenului și dreptul de abitație asupra unei camere de locuit, aceste obligații urmând a fi respectate de cumpărători.
În ce privește garajul din calupi, indicat la pct.4 din cererea de chemare în judecată, s-a reținut că reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte caracterul de bun comun al acestuia, motiv pentru care a fost inclus la masa de partaj.
Reclamanta a mai solicitat a se reține în favoarea sa un drept de creanță, reprezentând ratele achitate de aceasta, la contractul de credit contractat de soți la BRD, la data de 02.03.2006.
Astfel, conform contractului de credit nr._/02.03.2006, soții C. L. și C. I., au contractat un împrumut de nevoi personale, în sumă de 6500 lei, bani cu care părțile au achiziționat bunuri mobile, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar (filele 165-169 dosar), pârâtul recunoscând că, până în noiembrie 2007, au achitat împreună ratele, de la acea dată, creditul fiind achitat doar de reclamantă.
În aceste condiții, constatând că acest credit este o datorie comună a soților, contractul fiind semnat de ambii soți, și reținând că din noiembrie 2007, numai reclamanta a contribuit la plata ratelor, până la lichidarea integrală a creditului, în septembrie 2011, instanța a constatat în favoarea acesteia un drept de creanță în cotă de ½ din ratele achitate de aceasta în perioada noiembrie 2007 – septembrie 2011 în baza contractului de credit nr_/02.03.2006 încheiat între BRD Groupe Societe Generale SA și cei doi soți.
Pe cale de consecință, instanța a admis în parte în principiu cererea principală completată formulată de reclamanta T. L., constatând că soții au dobândit în timpul căsătoriei, desfăcută irevocabil prin sentința civilă nr 1841/24.03.2008 a Judecătoriei Pitești pronunțată în dosarul nr_, în cote de 1/2 fiecare următoarele bunuri: imobilul teren în suprafață de 1194,98 mp din care 661,64 mp teren livadă și 533,34 mp teren construcție situat în intravilanul comunei Băbana, Jud. Argeș; o casă de locuit construită din calupi de beton acoperită cu tablă, compusă din două camere și hol; un fânar construit din lemne acoperit cu țiglă și o anexă construită din lemne, bunuri dobândite conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2389/15.05.2003 la BNP S. A.; a constatat că reclamanta are un drept de creanță în cotă de 1/2 din ratele achitate de aceasta în perioada noiembrie 2007 – septembrie 2011 în baza contractului de credit nr_/02.03.2006 încheiat între BRD Groupe Societe Generale SA și cei doi soți.
Întrucât patrimoniul supus împărțelii este cel de la data partajului, la împărțirea bunurilor și în vederea stabilirii contravalorii cotei de proprietate asupra acestora a fiecărei părți, s-a lua în calcul valoarea lor de la momentul partajului, iar nu de la momentul intrării în comunitate.
Prin urmare, în cauză s-a dispus efectuarea unor expertize de specialitate având ca obiectiv identificarea, evaluarea bunurilor si intocmirea propunerilor de lotizare, în baza art.673 ind.6 C.pr.civ.
Potrivit disp.art.36 alin.1 C. fam, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
La formarea și atribuirea loturilor instanța a dat eficiență criteriilor prevăzute prin disp. art.673 ind.9 C.pr.civ., ținând seama de cota ce se cuvine fiecărei părți, de masa bunurilor de împărțit, natura acestora, precum și de posesia și folosința actuală a bunurilor.
Împotriva sentinței sus menționate a formulat apel reclamanta T. (fostă C.) L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că în ceea ce privește încheierea de admitere în principiu, în mod eronat, instanța de fond a reținut la masa bunurilor de împărțit și garajul, apreciindu-se că nu au fost produse probe, în ceea ce privește apartenența acestui imobil, la masa bunurilor comune.
Cea de a doua critică se referă la faptul că imobilele construcții au fost subevaluate, sens în care au fost formulate și obiecțiuni la instanța de fond, acestea fiind, în mod netemeinic, respinse.
Cu toate acestea, apelanta solicită omologarea variantei II sau III de lotizare, care presupune ca fiecare dintre părți să primească bunuri și în natură.
La termenul din 25.11.2015 a fost calificată calea de atac, în prezenta cauză, ca fiind recurs, în raport de art. 2821 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și probatoriului administrat în cauză, respectiv art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește susținerea, față de compunerea masei partajabile, respectiv imobilul garaj, ce nu a fost reținut la masa bunurilor de împărțit, aceasta este nefondată, având în vedere că la termenul din 25.04.2012, a fost pronunțată, de către Judecătoria Pitești, încheierea de admitere în principiu, filele 442 – 444, iar în considerentele acesteia se reține, în mod corect, că reclamanta nu a administrat probe care să evidențieze caracterul de bun comun al imobilului.
În ceea ce privește varianta de lotizare, se constată că, la termenul din 08.09.2014, reclamanta a solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta 2 sau 3, iar instanța de fond a omologat prima variantă, arătând că au fost respectate dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă, avându-se în vedere posesia și folosința, actuală, a bunurilor.
Cu toate acestea, se constată că, în varianta omologată de instanță, apelanta primește numai sultă, iar pârâtul C. I. primește integralitatea bunurilor, în natură, iar în varianta 2 sau 3 bunurile sunt împărțite, pentru fiecare dintre părți, și în natură, evitându-se sultele.
Tribunalul a apreciat varianta III ca fiind varianta cea mai judicioasa de împărțire a bunurilor, respectându-se, pentru toate părțile, atribuirea în natură a bunurilor, pentru a se evita sultele, având în vedere cotele ce le revin părților, din masa bunurilor de împărțit.
Față de cele reținute și în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de reclamanta T. (fostă C.) L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T. (fostă C.) L. împotriva sentintei civile nr. 8256/ 15 09 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul C. I..
Modifică sentința în sensul că omologhează raportul de expertiză D. I. în varianta a III-a.
Mentine în rest sentința.
Dispune sistarea comunității de bunuri a reclamantei și a pârâtului, omologând raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert D. I., în varianta III, fila (583), amplasament prezentat pe planul anexa 2, care face parte integrantă din prezenta deciziei, după cum urmează:
Lotul 1 – T. (fosta C.) L., compus din:
a)- teren curți construcții și livadă, în suprafață de 893 mp (231 + 662), valoare de 3347 lei;
b)- magazia cu fânar, în valoare de 500 lei;
c)- anexa, în valoare de 150 lei.
Primește sultă de la lotul 2, suma de 6093 lei.
Lotul 2 – C. I., compus din:
a)- teren curți-construcții în suprafață de 302 mp (284 + 18=, în valoare de 3926 lei;
b)- casa, în valoare de 4135 lei.
Plătește sulta lotului 1, suma de 6093 lei.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.12.2015.
Președinte, I. P. | Judecător, M. B. | |
Grefier, E. R. |
Red. IP/2ex.
Thnred. F.G, 28.12.2015
Jud fond A. G.
OPINIE SEPARATA
Opinez pentru respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
În ce privește critica nr.3 din recurs ce vizează varianta de lotizare aleasă de instanța de fond, consider că susținerile recurentei nu pot fi primite și că nu se impune omologarea expertizei și sistarea comunității de bunuri potrivit variantei nr.III, deoarece varianta nr.I aleasă de judecătorul fondului este judicioasă și răspunde criteriilor prevăzute de art. 673 ind.9 Cod procedură civilă ( forma veche de la data introducerii acțiunii).
Astfel, în varianta I pârâtul primește casa de locuit, anexele și imobilul teren în suprafață de 1194, 98 m.p., care în mediul rural reprezintă un necesar pentru dezvoltarea unei gospodării. În plus, imobilul casă și teren au aparținut părinților pârâtului, care l-au înstrăinat celor doi soți potrivit actului de vânzare – cumpărare nr. 2389/2003 ( f.57 dosar fond), iar pârâtul este cel care locuiește efectiv în această gospodărie. Acțiunea în nulitatea contractului de vânzare – cumpărare a fost respinsă prin sentința civilă nr. 941/2009 a Judecătoriei Pitești, bunurile fiind incluse la masa partajabilă.
Tribunalul constată că între părți a mai existat un partaj, prin care au fost împărțite imobilul apartament situat în Pitești și autoturismul Dacia 1300, finalizat prin sentința civilă nr. 7780/2010 a Judecătoriei Pitești ( fl.180), iar la acel moment apartamentul s-a atribuit reclamantei, ceea ce inseamna ca aceasta detine deja o locuintă. Pârâtul a fost evacuat din acest domiciliu la cererea reclamantei (f.187 –. Judecatoriei P.).
Varianta a treia a expertizei duce la o fărâmițare excesivă a terenului și la o utilizare inadecvată, micșorând suprafața de teren ce se atribuie în lotul pârâtului, acesta primind imobilul casă și suprafața de teren aferentă având 302 m.p., insuficientă pentru utilizarea gospodăriei în mediul rural.
În concluzie, varianta aleasă de prima instanță este legală, judicioasa și corespunde criteriilor de atribuire prevăzute de art.673 ind.9 C.pr.civilă, sens în care recursul trebuie respins ca nefondat conform art 312 si 304 ind 1 C..
Judecător,
A.M.P.
Red. A.M:P
Dact. NE/ 2 ex
12.01.2016
| ← Situaţie juridică minor. Decizia nr. 3934/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1059/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
