Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 716/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 716/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. P.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatorul M. I. împotriva sentinței civile nr. 975/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată fiind S. M. și având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-contestator M. I., personal și asistat de avocat M. O., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/17.06.2014, aflată la dosar la fila 5, și intimata S. M., personal și asistată de avocat P. A., care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/10.03.2015, atașată la dosar la fila 32.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată.
Apărătorul apelantului-contestator M. I. depune, în ședință publică, planșe foto, una fiind atașată la dosar la fila 33, comunicate, în ședință publică, intimatei S. M., prin avocat, în dovedirea liniei de hotar, restituire de instanță, întrucât reprezintă o poză pe casă, și nu reliefează linia de hotar.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului-contestator M. I. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și anularea formelor de executare, în principal casarea sentinței cu trimitere. Arată că titlul executoriu este reprezentat de sentință, însă problema o reprezintă cheltuielile de executare, întrucât acesta nu poate suporta toate cheltuielile, într-o acțiune în grănițuire, în faza executării silite. Învederează că nu s-a opus executării silite, iar punctul 12, din raportul de expertiză, nu a fost găsit de nici un expert, care era, însă, din colțul casei, în linie dreaptă, un metru. Totodată, calculul acestuia, pe cheltuielile de executare, este de aproximativ 800 lei și nu cel stabilit, de aproximativ 2000 lei, executarea silită fiind lovită de nulitate absolută. Depune concluzii scrise și practică judiciară, atașate la dosar la filele 34-40.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și anularea formelor de executare.
Apărătorul intimatei S. M. arată că punctul 12 nu are legătură cu executarea silită, fiind pus în teren pentru a se arăta servitutea de trecere. Pe fond, solicită respingerea apelului. Arată că, față de mențiunea apelantului, că ar fi dorit să execute obligația stabilită în titlul executoriu de bună voie, este neadevărat, conform înscrisului reprezentat de somația executorului judecătoresc, invocându-se o chitanță, din 28.10.2013, la o lună și jumătate de la începerea executării.
Pe aspectul compensării, nu poate fi, direct, invocată de executor, iar apelantul nu a solicitat.
Pe aspectul suportării cheltuielilor, cu referire la art. 560, arată că acest text de lege nu se aplică pentru că nu este vorba despre edificarea unui gard, fiind aplicabile dispozițiile art. 642 Cod procedură civilă, potrivit căruia toate cheltuielile de executare sunt suportate de debitor.
Cu referire la onorariul maximal al B., care este de 2200 lei, cheltuielile de executare au fost stabilite la 2000 lei și cuprind și deplasarea executorului pe distanța Pitești – Rucăr, de cinci ori.
Cu privire la extindere, arată că a fost făcută cu autorizație de construire și expertiza a stabilit că nu afectează proprietatea.
Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului-contestator depune, în ședință publică, chitanța . nr. 124/17.06.2014, reprezentând onorariu avocat de 200 lei, chitanța . nr. 13/09.02.2015, reprezentând onorariu avocat de 100 lei, iar apărătorul intimatei S. M. depune, în ședință publică, chitanța nr. 122/10.03.2015, reprezentând onorariu avocat de 1000 lei, atașate la dosar la filele 41-43.
Socotindu-se lămurit, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 august 2013, sub numărul_, pe rolul Judecătoriei Câmpulung, contestatorul M. I., domiciliat în comuna Rucăr, ., județul Argeș, a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. M., domiciliată în comuna Rucăr, ., județul Argeș, anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 175/2013 a somației și a încheierii nr. 1 din data de 11 iulie 2013, prin care ilegal și netemeinic este obligat la plata sumei de 3.355,30 lei reprezentând cheltuieli de executare, pentru un debit de numai 1.450 lei, față de cel pretins, în sumă de 2.000 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 669 pct. 4 coroborat cu dispozițiile art. 718 pct. 4 Cod procedură civilă, contestatorul a solicitat instanței să dispună prin încheiere și suspendarea executării cheltuielilor mai sus arătate, până la soluționarea contestației.
Contestatorul a solicitat să fie obligată intimata și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin înștiințarea din data de 11 iulie 2013 emisă în dosarul de executare nr. 175/2013, i s-a adus la cunoștință că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 275 din data de 14 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr._ *, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2064/2012 Tribunalului Argeș, prin care s-a respins recursul. Odată cu înștiințarea, contestatorul arată că i s-au comunicat și celelalte acte de executare.
Contestatorul a apreciat că actele de executare au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că acesta nu s-a opus îndeplinirii obligațiilor prevăzute în titlul executoriu și nici în prezent, nu se opune.
Creditoarea S. M., poate să stabilească oricând hotarul pe aliniamentul din expertiza omologată în cauză, nu a fost împiedicată niciodată după rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se solicită a fi executată silit.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, contestatorul a considerat că suma stabilită de către expertul judiciar, în cuantum de 2.000 lei este greșită, întrucât nu s-a scăzut suma de 550 lei pe care creditoarea o datorează acestuia, conform aceluiași titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 275 din data de 14 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr._ *, rămasă irevocabilă, iar el așa cum rezultă din titlul executoriu datorează acesteia numai suma de 1.450 lei și nu suma de 2.000 lei.
Cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc, sunt ilegale, netemeinice, abuzive și exorbitante, fiind stabilite cu încălcarea dispozițiilor art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât nici intimata și nici executorul judecătoresc nu pot face dovada că nu achită de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu mai sus arătat, și depășesc cu peste 230 % valoarea debitului de recuperat.
A concluzionat contestatorul, că este de acord să achite cheltuielile de judecată, însă nu în cuantumul stabilit de executorul judecătoresc prin încheierea ce solicită a fi desființată de instanță, iar în temeiul art. 719 NCPC să-i fie admisă contestația așa cum a fost formulată.
În subsidiar, contestatorul a solicitat modificarea formelor de executare, în sensul celor mai sus arătate.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 662 și art. 711 și urm. NCPC.
La data de 16 septembrie 2013, contestatorul M. I. a depus la dosarul cauzei o completare a contestației la executare, arătând că pe lângă capetele de cerere inițiale, înțelege să conteste și procesul verbal de executare nr. 175/2013 din data de 04 septembrie 2013.
Contestatorul a arătat că a început să achite cheltuielile de judecată în sumă de 1.450 lei datorate potrivit titlului executoriu, prin depunerea cu chitanța nr._ din data de 28 august 2013 a sumei de 300 lei (depusă în copie la fila 27 dosar), precizând executorului că este de bună credință să achite această sumă, iar acesta a emis poprire pe pensia contestatorului, însă pentru o sumă de trei ori mai mare.
Încercând să o pună în posesie pe intimată, așa cum rezultă din procesul verbal contestat de contestator, executorul judecătoresc Gigoi E. nu a reușit deoarece intimata înainte de a-l sesiza pe executorul judecătoresc și înainte de a fi pusă în posesie, a construit prin prelungirea construcției C 1 din titlul executoriu, ocupând în acest fel o parte din terenul contestatorului.
A apreciat contestatorul că ilegal executorul judecătoresc a dispus numirea unui expert cadastrist, care să transpună punctele de hotar stabilite de titlul executoriu, astfel că și plata acestui expert, executorul a pus-o tot în sarcina contestatorului.
În concluzie, contestatorul a arătat că executorul judecătoresc trebuia să încheie proces verbal în care să constate starea de fapt și să consemneze faptul că nu se poate executa sentința judecătorească, întrucât intimata singură a procedat la punerea în posesie, iar prin cererea de executare formulată, intimata încearcă să acopere încălcarea titlului.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 08 octombrie 2013 (filele 37-38) intimata a solicitat respingerea contestației așa cum a fost formulată și completată ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că s-au interpretat de către contestator în mod eronat prevederile art. 622 alin. 1 NCPC, potrivit cu care „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, acest lucru însă nu s-a întâmplat, deși a trecut aproximativ un an de zile de la nașterea obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin titlul executoriu, mai mult decât atât nu face dovada că a achitat cheltuielile de judecată la care a fost obligat, astfel că se poate observa că acesta nu a înțeles să execute obligațiile de bună voie.
Cât privește linia de hotar, deși intimata nu a solicitat contestatorului, potrivit disp. art. 560 Cod civil, să contribuie din punct de vedere financiar la grănițuire, de fiecare dată contestatorul s-a opus la încercările intimatei de a fixa semnele de hotar așa cum au fost stabilite prin titlul executoriu, s-a manifestat violent, a adus injurii și amenințări intimatei, chiar și cu acte de violență fizică.
Intimata a mai arătat că au fost stabilite cheltuielile de executare pe baza chitanțelor depuse la dosar, fiind stabilite în conformitate cu dispozițiile legale și ale art. 669 NCPC.
Susținerile contestatorului expuse în contestația la executare și în completarea acesteia sunt nereale, motiv pentru care a solicitat respingerea contestației precum și cererea de suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare.
La data de 03 decembrie 2013, executorul judecătoresc Gigoi E. a depus la dosarul cauzei, în copie dosarul de executare nr. 175/2013.
În data de 07 februarie 2014, contestatorul a depus la dosarul cauzei o altă completare a contestației la executare, înțelegând să conteste toate actele emise de executorul judecătoresc până la acel moment și a depus un set de înscrisuri în copii (filele 75- 99 dosar).
Instanța de fond a respins contestația la executare formulată de contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimata S. M., și l-a obligat să plătească intimatei suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reținând următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 275 din data de 14 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr._ *, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2064/2012 Tribunalului Argeș, creditoarea S. M. a solicitat executorul judecătoresc Gigoi E. punerea în executare a hotărârii de mai sus.
Executorul judecătoresc Gigoi E. a solicitat Judecătoriei Câmpulung încuviințarea executării silite, ce a fost admisă prin încheierea de ședință din 19.04.2013, după care a emis încheierea nr.1 din 11.07.2013 prin care a stabilit cheltuielile de executare în dosarul nr.175/2013 în valoare de 3.335 lei, astfel: 2.000 lei - onorariu executor pentru executare directă, 200 lei onorariu executor pentru executare creanță, 200 lei consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, 39,52 lei taxe poștale, 250 lei notificare și comunicarea actelor de procedură.
La data de 11.07.2013 au fost emise de către executor și înștiințarea, adresă prin care se solicită plata de bună voie a cheltuielilor de judecată cuprinse în titlul executoriu, fiind somat ca în termen de 10 zile de la primirea acestor înscrisuri să se conformeze dispozitivului acestuia în sensul de a respecta linia de hotar între proprietatea părților pe aliniamentul 23-18-17-16-14-15-4 și respectiv, 5-10-9-6 potrivit schiței anexe la raportul de expertiză-completare, întocmit de ing. Expert P. I. C. și de a achita suma de 5.355,30 lei, reprezentând, 2.000 lei cheltuieli de judecată și 3.335 lei cheltuieli de executare silită, actele fiind comunicate contestatorului la data de 02.08.2013.
La data de 06.09.2013, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării bunurilor în ., ocazie cu care debitorul M. I. a solicitat compensarea datoriilor cu suma de 550 lei, pe care creditoarea i-o datorează, iar cheltuielile de executare să se împartă egal între părți, iar cu privire la respectarea punctelor de hotar stabilite prin hotărâre a declarat că între punctele 23 și 18 gardul să se delimiteze, iar în restul punctelor să fie remăsurate. Încercând să transpună în teren schița plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. Expert P. I. a constatat că nu se poate pune în teren punctul 12, existând și alte impedimente pe care le-a descris în detaliu.
Urmare a celor constatate, prin încheierea din 11.09.2013, executorul judecătoresc a numit pe dl. I. E., expert tehnic judiciar specialitatea topografie să stabilească linia de hotar între proprietatea părților pe aliniamentul 23-18-17-16-14-15-4 și respectiv, 5-10-9-6, transpunând în teren aceste puncte.
A fost stabilit termen pentru executarea silită la data de 10.12.2010, sens în care debitorul a fost înștiințat, fiind și prezent, când expertul tehnic judiciar specialitatea topografie I. E. a transpus în teren schița plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. Expert P. I., fiind încheiat și procesul verbal de executare.
Contestatorul a contestat inițial cheltuielile de executare, apreciind că sunt mari, dar și actele de executare, invocând că au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că acesta nu s-a opus îndeplinirii obligațiilor prevăzute în titlul executoriu și nici în prezent, nu se opune.
Analizând prima critică din prisma actelor depuse la dosar și a disp. art. 714 alin. 2 C.pr.civ., potrivit căruia contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, se pot face în 5 zile de la comunicare, instanța a reținut că încheierea nr.1 din 11.07.2013 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare în dosarul nr.175/2013 în valoare de 3.335 lei, ca și cheltuielile de executare stabilite prin încheierea nr.2, nu au fost contestate în termenul prevăzut de lege, dar și faptul că au fost corect calculate pe baza chitanțelor depuse la dosar, conform 669 Cod procedură civilă, în conformitate cu Ordinul ministrului justiției nr.2550/C/2006 modificat prin Ordinul ministrului justiției nr.2561/2012 și a disp. art.39 din Legea 188/2000, motiv pentru care a respins această apărare.
În ce privește cea de-a doua critică din cererea inițială, cum că actele de executare au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că acesta nu s-a opus îndeplinirii obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, instanța a reținut că, deși contestatorul a primit din partea executorului judecătoresc la data de 02.08.2013, încheierea, înștiințarea și adresa prin care se solicită plata de bună voie a cheltuielilor de judecată cuprinse în titlul executoriu, fiind somat ca în termen de 10 zile de la primirea acestor înscrisuri să se conformeze dispozitivului acestuia, nu a dat curs acestor solicitări, astfel că executarea s-a derulat conform procedurii prevăzute de art.622 și următoarele 669 NCPC.
Prin completarea contestației la executare formulată la data 16.09.2013, contestatorul a contestat procesul verbal de executare nr. 175/2013 din data de 04 septembrie 2013, invocând că a început să achite cheltuielile depunând suma de 300 lei, dar și faptul că executorul judecătoresc Gigoi E. nu a reușit să pună în executare titlul, deoarece intimata înainte de a-l sesiza pe executorul judecătoresc și înainte de a fi pusă în posesie, a construit prin prelungirea construcției C 1 din titlul executoriu, ocupând în acest fel o parte din terenul contestatorului.
A apreciat contestatorul că, ilegal executorul judecătoresc a dispus numirea unui expert cadastrist, care să transpună punctele de hotar stabilite de titlul executoriu, astfel că și plata acestui expert, executorul a pus-o tot în sarcina contestatorului, arătând că executorul judecătoresc trebuia să încheie proces verbal în care să constate starea de fapt și să consemneze faptul că nu se poate executa sentința judecătorească, întrucât intimata singură a procedat la punerea în posesie, iar prin cererea de executare formulată, intimata încearcă să acopere încălcarea titlului.
Contestatorul a invocat și disp. art.1517 C.civ, solicit a se constata că intimata S. M. s-a pus singură în posesie cu mult înaintea sesizării executorului judecătoresc, apărare ce nu poate fi reținută, din nici o probă nerezultând această situație de fapt.
Instanța a apreciat, în raport de actele dosarului, că numirea d.lui I. E., expert tehnic judiciar specialitatea topografie să stabilească linia de hotar între proprietatea părților pe aliniamentul 23-18-17-16-14-15-4 și respectiv, 5-10-9-6, transpunând în teren aceste puncte conform schiței plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. Expert P. I., a fost corect dispusă în conformitate cu disp. art. 656 NCPC, având în vedere tocmai obiecțiunile și opoziția contestatorului la executare, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiate susținerile contestatorului.
În raport de concluziile raportului de expertiză efectuat de inginer M. F. C., în care se reține la obiectivul nr.1 că, „Extinderea construcției (notată pe anexa raportului de expertiză cu C5) nu ocupă teren din proprietatea debitorului M. I., aceasta fiind amplasată în limitele stabilite prin sentința civilă nr.275/2012 a Judecătoriei Câmpulung”, iar la obiectivul nr.3 se reține că, ”linia de hotar dată de punctele 23-a-b-c-d-18 (23-18 din raportul de expertiză efectuat de P. I. C.) materializată de executorul judecătoresc prin picheți din fier în punctele a,b și 18 are amplasamentul stabilit prin sentința civilă nr.275/2012 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2064/2012 a Tribunalului Argeș”, precum și linia dreaptă ce unește colțul gardului în pct.16 identificat prin măsurători cu pct.17, eliminând astfel curbura datorată punctului de inflexiune e materializat printr-un pichet metalic pe care s-a aplicat vopsea, identificat în prezența părților, instanța a apreciat că, inclusiv procesul verbal de punere în posesie din data de 06.09.2013, încheierea nr.2 din data de 08.01.2014 privind stabilirea de cheltuieli suplimentare de executare în valoare de 1.016,96 lei - generate de numirea expertului topograf, înștiințarea și încheierea din aceiași dată fără număr, somația, precum și procesul verbal de punere în posesie din data de data de 10 decembrie 2013 (depus în copie la fila 65 dosar) au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Împotriva sentinței sus menționate, contestatorul M. I. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare și anularea formelor de executare silită, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță de fond.
În motivarea apelului, contestatorul a arătat că executorul judecătoresc nu a determinat, corect, cheltuielile de executare silită, cuantumul reprezentând o măsură extraabuzivă, nefiind identificate creanțele ce se execută.
Apelantul susține că înțelege să execute, de bunăvoie, cheltuielile de judecată, motiv pentru care nu se mai impunea executarea silită și sub acest aspect, ci numai în ceea ce privește grănițuirea părților, ca urmare și cheltuielile de judecată consideră că ar trebui să fie suportate, în cotă de ½, de fiecare parte din litigiu.
Mai arată că executorul judecătoresc trebuia să pună în executare o sentință civilă și un raport de expertiză deja omologat de o instanță, și nu să efectueze un alt raport de expertiză, cu cheltuielile stabilite în sarcina sa, înțelegând să invoce și aspecte de fapt, reținute prin sentința civilă nr. 494/1968 a Judecătoriei Câmpulung.
Anexat cererii de apel, au fost depuse înscrisuri, respectiv încheierea nr. 175/1/27.05.2014 și sentința civilă nr. 494/18.05.1968 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 83/1968.
Intimata S. M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința apelată, în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Titlul executoriu în prezenta cauză, îl reprezintă sentința civilă nr. 275/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2064/2012 a Tribunalului Argeș, și nu sentința civilă nr. 494/1968 a Judecătoriei Câmpulung, arătată de către apelant, în apelul formulat, iar executarea silită a fost încuviințată în dosarul de executare nr. 175/2013 al B. Gicoi E., executare prin care s-a adus la îndeplinire dispozițiile instanței din titlul executoriu.
În ceea ce privește susținerile apelantului, față de cheltuielile de executare, analiza instanței de fond este corectă și nu există dovezi, la dosar, în ceea ce privește o executare de bunăvoie, atât în privința cheltuielilor de judecată, cât și a dispozițiilor titlului executoriu, astfel că intervenția executorului judecătoresc este justificată.
Totodată, susținerile cu privire la suportarea cotei de ½ din cheltuielile de executare, de către apelant, nu sunt fondate, având în vedere că titlul executoriu vizează nu numai grănițuirea proprietăților părților, ci și rezolvarea și altor aspecte juridice, asupra cărora s-a purtat litigiul dintre părți.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă apelul împotriva sentinței civile nr. 975/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, ca nefondat, formulat de contestatorul M. I. și va obliga apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul împotriva sentinței civile nr. 975/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, ca nefondat, formulat de contestatorul M. I., domiciliat în ., ., județul Argeș, CNP_,, în contradictoriu cu intimata S. M., domiciliată în ., ., județul Argeș.
Obligă apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, F. G. |
Red. I. P.
Thnred. F.G. 02 Aprilie 2015, 4 ex
Jud. fond I. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 90/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 2839/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
