Acţiune în constatare. Sentința nr. 6879/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6879/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 13603/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 30/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. L. P.
Judecător G. A.
Grefier I. A. D.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul – reclamant C. P. împotriva sentinței civile nr. 6879/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul civil nr._ in contradictoriu cu intimata – pârâtă Ștefanescu T., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant C. P. legitimat cu C.I. . nr._, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de grefier, care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual al judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare arătând că procedura este legal îndeplinită, după care,
Apelantul-reclamant solicită instanței încuviințarea probei cu martori pentru a dovedi că a fost evacuat din depozit, proba cu interogatoriul intimatei.
Instanța respinge probele solicitate în apel ca nefiind utile cauzei având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apelantul-reclamant solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, termenul de folosință a depozitului să fie respectat.
S-au declarat dezbaterile închise și s-a trecut la deliberare.
După dezbateri, dar în timpul ședinței de judecată se prezintă avocat C. F. care ia cunoștință de faptul că dosarul a rămas în pronunțare . Solicită instanței să fie avute în vedere cele susținute prin întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
-deliberând-
Deliberând asupra apelului civil, reține:
Prin sent.civ.nr.6879/17.09.2012 a Judecătoriei Bacău, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâta Ș..
De asemenea, s-a respins cererea reconvențională.
S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind obligarea la plata prejudiciului, formulat pe cale reconvențională de către pârâta reclamantă Ș. T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se stabilească în favoarea sa un drept de proprietate asupra depozitului ce poară numărul C2 din corpul de proprietate ce are numărul de cadastru 746, deoarece a construit cu acceptul autorului pârâtei un depozit de 352,48 mp iar în prezent aceasta intenționează să vândă terenul fără a i se da dreptul de a plăti terenul aferent și refuzând orice fel de posibilitate de a obține o despăgubire.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat obligarea pârâtului la desființarea construcției –hală pe cheltuiala acestuia și obligarea la plata sumei de_ lei reprezentând prejudiciul creat prin imposibilitatea vânzării acestui teren.
Ulterior, reclamantul a precizat faptul că solicită a-i fi recunoscut dreptul de proprietate doar pentru construcție nu și pentru teren și a depus precizări scrise arătând că a formulat acțiunea în temeiul art. 492 C Civ.
Pârâta a renunțat la judecarea capătului de cerere având ca obiect la plata sumei de_ lei, reprezentând prejudiciul creat prin imposibilitatea vânzării acestui teren.
Ca urmare a analizării probelor, prima instanță a constatat că, la data de 3.10.1999, între reclamant și numitul P. Ș. s-a încheiat o învoială prin care părțile au stabilit să edifice o magazie și o parcare, urmând ca pentru amortizarea acestei construcții reclamantul să o folosească timp de 10 ani, până la 31.12.2009, în mod gratuit, după care construcția să rămână proprietarului terenului. Părțile au stabilit, de asemenea, că după această dată condițiile în care se va folosi construcția se vor stabili de comun acord de către acestea.
La data de 27 octombrie 1999, s-a emis autorizația de construcție nr. 25/1999 pe numele lui Ș. P. pentru executarea lucrărilor de construire a unei magazii pe autorizație fiind trecut și reclamantul, documentația care a precedat autorizația fiind întocmită pe numele proprietarului terenului.
Ulterior, între părți s-a încheiat o anexă la înscrisul din data de 03.10.1999, prin care au convenit ca magazia să se facă pe o suprafață de cca 100 mp.
La data de 15 mai 2005 a decedat numitul Ș. P., rămânând ca succesor al acestuia pârâta Ș. T..
Cu privire la terenul pe care a fost edificată construcția s-a întocmit documentație cadastrală imobilul în litigiu fiind identificat ca nr. corp construcții C2.
A mai reținut instanța că reclamantul a făcut dovada faptului că a edificat construcția, aspect recunoscut și de către pârâtă, dar acest lucru nu îi conferă și un drept de proprietate asupra construcției, învoiala încheiată prevăzând că reclamantul dobândește asupra magaziei un drept de folosință gratuită pe o perioadă de 10 ani după care aceasta va rămâne proprietarului terenului, reclamatul putând să o folosească în condiții ulterior stabilite, convenția având putere de lege între părți.
În consecință, s-a respins acțiunea.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a arătat că, având în vedere faptul că potrivit învoielii dintre părți construcția edificată rămâne proprietarului terenului, aceasta urmează a fi respinsă, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că respectiva construcție nu ar respectă termenii înțelegerii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. P. care a susținut că, întrucât nu se afla în țară, nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 10.09.2012 și nu a avut, astfel, posibilitatea de a propune probe în dovedirea acțiunii, iar în susținerea apelului există înscrisuri depuse la dosar care dovedesc buna sa credință.
A mai arătat apelantul că înțelegerea avea termen final anul 2009, dar în anul 2003 fiul pârâtei l-a evacuat forțat din imobil, moment de la care nu a mai folosit depozitul.
Din înscrisurile de la dosar reiese că apelantul a construit cu acordul numitului Ș. P., iar neînțelegerile existente au fost lămurite odată cu încheierea actelor adiționale.
A mai susținut apelantul că, potrivit convenției părților, la nivelul anului 2009 trebuia să se stabilească de comun acord modul cum se va gestiona depozitul.
Analizând apelul, Tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de apelant nu au legătură cu soluția primei instanțe și nici cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat să se constate că este proprietarul construcției edificate pe terenul ce aparține pârâtei.
Or, după cum a arătat și prima instanță, convenția părților a fost ca reclamantul să folosească timp de 10 ani, cu titlu gratuit, imobilul construit, părțile specificând, fără echivoc, faptul că imobilul-construcție rămâne proprietatea autorului pârâtei – filele nr.74 și 75 din dosarul de fond.
Or, potrivit principiul forței obligatorii a contractelor, convenția legal încheiată are aceeași forță ca și legea însăși între părțile contractante, conform art.969 alin.1 din vechiul Cod civil, aplicabil în speță: “Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”
Față de convenția părților, raportat la obiectul acțiunii, nu are relevanță dacă reclamantul este constructor de bună-credință sau dacă a fost împiedicat să folosească imobilul.
De asemenea, potrivit aceleași înțelegeri intervenite între părți, după expirarea duratei contractului, reclamantul ar fi avut posibilitatea să folosească, în continuare, imobilul, dacă aceasta ar fi fost dorința ambelor părți, însă nici această clauză contractuală nu are înrâurire asupra titularului dreptului de proprietate.
Tribunalul mai arată că pentru termenul de judecată din 10.09.2012, reclamantul a primit personal citația.
În consecință, apelul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul – reclamant C. P. cu domiciliul în . jud. Bacau împotriva sentinței civile nr. 6879/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul civil nr._ in contradictoriu cu intimata – pârâtă Ștefanescu T. cu domiciliul în Miercurea C. ., ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. F. în Bacau .. 6 jud. Bacau, având ca obiect „acțiune în constatare”.
ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
P. I. L. A. G.
GREFIER
D. I. A.
Red. dec.P.I.L./14.05.2013
Tehno.D.I.A./ 4 ex./24.05.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 686/2013. Tribunalul BACĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1190/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
