Contestaţie la executare. Decizia nr. 1190/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1190/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 35325/301/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1190/2013
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. A. D.
Judecător G. A.
Judecător R. I. A.
Grefier P. D.
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta - contestatoare O. P. SA,împotriva sentinței civile nr. 1117/ 8.04.2013 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimații R. V. I., BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC „B. J.”, având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1117/ 8.04.2013, Judecătoria Onești a respins contestatia la executare formulată de contestatoarea . București în contradictoriu cu intimatul B. B. J., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a respins contestația împotriva executării însăși, formulată de contestatoarea . București în contradictoriu cu intimatul R. V. I., a respins cererea de suspendare a executării silite și cererea de întoarcere a executării silite și a obligat societatea contestatoare la plata cheltuielilor de judecată, constand în onorariu avocat în valoare de 300 lei către intimat B. B. J..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
„Între debitoarea . și creditorul R. V. I. se desfășoară executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 935/2011 a Curții de Apel Bacău, prin care debitoarea a fost obligată către salariații săi la pata sumei de ce reprezintă cota de 5% din profitul net, pe fiecare dintre anii 2005, 2006, 2007, sumă ce va fi reactualizată cu rata inflației la data plății respective. . La data de 26.06.2012, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită formulată de creditorul R. V. I. față de debitoarea S.C. O. P. S.A. în temeiul deciziei civile anterior menționate.
Executarea silită a fost demarată de B. Bara J., în baza aceluiași titlu executoriu și în cadrul dosarului de executare silită nr.1344/2011, dosar ce a făcut obiectul contestației la executare soluționată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .
Susținerile societății contestatoare referitor la faptul că ar fi fost executată silit prin poprire sunt parțial întemeiate. În prezenta cauză s-a făcut dovada executării silite doar prin poprirea conturilor . deschise la . extrasului de cont din data de 20.07.2011, însă prin sentința civilă nr. 785/2012, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 919/2012 pronunțată de Tribunalul Bacău ( potrivit verificărilor efectuate din oficiu în sistemul informatic Ecris) s-a dispus întoarcerea executării silite și obligarea aceluiași creditor să restituie debitoarei suma executată silit prin poprire.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța a avut în vedere aceeași dovadă emisa de . viramentul sumei aferentă creanțelor din dosarele de executare silită nr.1280-1379/2011, interval în care se regăsește și intimatul R. V. I..
În ceea ce privește celelalte motive invocate de către constatatoare, instanța apreciază că acestea au caracter nefondat.
Referitor la lipsa mandatului apărătorului ce a formulat cererea de executare silită, instanța constată că a fost depusă la dosarul cauzei atât împuternicirea avocațială, chitanța onorariu avocat ( fila 46,47) cât și extras contract de asistență juridica semnat de către intimat.
Contestatoarea a susținut în cursul judecății faptul că „ prin Decizia Baroului București, SCA U. și Asociații s-a dizolvat, avocat U. Ș. fiind suspendat din exercitarea profesiei de avocat pentru neplata taxelor și contribuțiilor profesionale către Barou. Potrivit Statutului profesiei de avocat societatea civilă de avocați poate profesa numai în măsura în care toți membri asociați pot exercita profesia de avocat. În cazul în care unul din avocați membri ai societății este suspendat pentru trei luni forma de exercitare a profesiei este dizolvată. Termenul respectiv a fost împlinit la data de 03.01.2010, așa încât forma de exercitare a profesiei este dizolvată.”
Instanța reține, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că d-na avocat D. a făcut parte din Societatea civilă profesională „ U. și Asociații” împreună cu d-nul avocat U. S. L., suspendat din activitate în data de 1.10.2009.
Baroul București prin decizia nr._ a suspendat din profesie pe d-nul av. U. S. L. și a constatat că d-na avocat D. are calitate de asociat unic al Societății civile profesionale „ U. și Asociații” începând cu același an .
Prin decizia nr. 327/2013 emisă de același Barou s-a luat act de dizolvarea SCA „ U. și Asociații” începând cu data de 4.02.2013.
Decizia nr. 390/2013 a aprobat d-nei avocat D. exercitarea profesiei în cadrul Cabinetului Individual de Avocatura, începând cu data de 4.02.2013.
Este adevărat că potrivit art. 5 din Legea nr. 51/1995 „Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulți avocați definitivi. În societatea civilă profesională își pot exercita profesia și avocați colaboratori sau avocați salarizați. Societatea civilă profesională și avocații care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistență juridică persoanelor cu interese contrare.”
Potrivit art. 22 din Statutul societății civile profesionale „ asociatul care din orice motiv pierde dreptul de exercitare a profesiei de avocat, asociatul exclus din societate, asociatul care s-a retras din societate sau asociatul pus sub interdicție are la dispoziție un termen de 3 luni pentru cesionarea părților sociale în condițiile prezentului titlu” iar art. 22.2 „ în cazul în care la expirarea acestui termen cesiunea nu a avut loc, părțile sociale se vor anula, iar statutul se va modifica corespunzător”.
În conformitate cu prevederile art. 29.4 „ în situațiile în care societatea rămâne cu un singur asociat pentru o perioada mai mare de 3 luni, societatea intră în lichidare, cu excepția cazului în care asociatul rămas decide reorganizarea acestuia.
Instanța apreciază că aceasta suspendare a unuia din asociați nu a fost de natură să determine lichidarea ope legis a societății civile. Aceasta lichidare nu poate interveni în cazul suspendării unuia dintre asociați, pentru că măsura suspendării nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 22 din statutul profesiei de avocat.
În situația suspendării unuia dintre asociați pentru neplata taxelor, aceasta poate reveni oricând în cadrul societății, îndeplinind aceasta cerință impusă de lege.
Mai mult, așa cum rezultă din preambulul deciziei nr. 327/2013 emisă de Baroul București, în ședința din 1.11.2011 s-a aprobat cererea d-lui avocat U. S. L., prin care solicita acordarea unui termen de 60 de zile pentru a reveni în activitate.
Potrivit art. 27 lit. c din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, calitatea de avocat este suspendată „ în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. și acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor;”
Totodată legea specială statuează în mod clar în art. 73 alin 2 că „ în perioada interdicției avocatul nu poate presta sub nici o formă asistență juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat și nu poate participa la activitatea organelor profesiei.”
Față de aceasta situație este evident că asociatul U. Ș. L. nu era exclus, pus sub interdicție sau retras din societate, activitatea acestuia fiind doar suspendată, iar asociatul rămas în cadrul SCA U. și Asociații” nu avea posibilitatea legală pentru a lichida și dizolva firma de avocatura, ca urmare a măsurii de suspendare asociatului U. Ș. L..
Legea specială este clară din acest punct de vedere și reglementează distinct cazurile de suspendare, încetare a calității de avocat ( art. 26, art. 27).
Cu privire la caracterul cert, lichid, exigibil al sumei calculate de B. B. J. în dosarele de executare silite trebuie menționat că acest aspect nu poate forma obiectul prezentei contestații, atâta timp cât contestatoarea nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice contabile, singura în măsură să clarifice aspectele contestate.
În cursul executării silite a fost efectuată expertiza tehnică de specialitate contabilă, conform prevederilor art. 411 alin 3 Cod procedură civilă. Instanța apreciază că în privința acestui raport de expertiză societatea contestatoare nu a făcut dovada cu privire la existența motivelor de nulitate, așa încât va aprecia aceste sume ca fiind calculate corect prin raportare la titlul executoriu mai sus menționat.
Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a fost legal întocmit, susținerile creditoarei cu privire la onorariile executorului și apărătorului au caracter nefondat. Astfel, onorariul executorului a fost stabilit potrivit prevederilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și nu depășește valoarea maximă de 10% din suma executată, urmând a se avea în vedere valoarea creanței executate dar si faptul că executarea a fost efectuată atât prin urmărirea imobiliară cât și prin poprire.
În ce privește onorariul apărătorului instanța constată că acesta nu poate fi cenzurat în condițiile art. 274 alin 3 Cod procedură civilă care se aplica doar pentru faza judecății nu și pentru etapa executării silite.
Astfel, articolul invocat a fost încadrat de legiuitor în Secțiunea IV „Cheltuieli de judecată”, iar cheltuielile stabilite prin procesul verbal reprezintă cheltuieli de executare silită și nu de judecată.
În ce privește cererea de repunere în situația anterioară, față de respingerea contestației, instanța reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 4041 Cod procedură civilă astfel încât cererea se va respinge ca nefondată.
Cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă având în vedere că în prezenta cauză nu a fost achitată cauțiunea conform prevederilor art. 403 alin 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă va obliga societatea contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 300 lei către B. Bara J., reprezentând onorariu avocat.”
Împotriva acestei sentințe, contestatoarea a declara în termen legal recurs, motivat prin cererea de recurs și legal scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
1. Instanța de fond a interpretat în mod trunchiat motivele contestației la executare și nu a analizat în niciun mod actele depuse la dosar, pronunțând o hotărâre nelegală. Astfel, recurenta a fost execuată prin poprire într-un număr de 179 de dosare de executare, iar în cadrul acelor dosare a obținut suspendarea executării silite. Ca atare, instanța de fond trebuia să constate că titlul executoriu a fost executat silit anterior.
2. Instanța trebuia să constate că creanța nu mai este certă, lichidă și exigibilă. Creanța nu era certă și lichidă, deoarece expertul desemnat în procedura de executare silită trebuia să respecte dispozițiile legale și pe cele ale contractului colectiv de muncă în ce privește ajutoarele materiale-bonusuri revendicate de către salariați, acestea fiind venituri impozabile.
3. Instanța de fond trebuia să constate ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Onești și Judecătoria secotrului 3 București și să trimită cauza la Î.C.C.J., astfel încât a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece inițial s-a dezînvestit, iar ulterior s-a considerat competentă să soluționeze cauza.
4. SCA U. și asociații a funcționat nelegal în perioada 01.01._10.
Astfel, societatea din care a făcut parte d-na avocat D. D., apărătorul intimatului, a fost desființată de drept la data de 01.01.2010, iar avocatul sus-menționat și-a organizat activitatea într-o nouă formă, respectiv cabinet de avocat de-abia la data de 11.02.2013, prin decizia nr. 390 emisă la acea dată de către Baroul Burești. Or, în această perioadă avocatul a reprezentat creditori în peste 1000 de dosare de executare silită, inclusiv în fața instanței.
5. B. B. J. nu era competent teritorial să emită adresa de înființare a popririi în cauza de față, față de dispozițiile art. 453, al.1 C. și art. 8 și 9 din Legea nr. 188/2000, instanța de executare competentă fiind Judecătoria sectorului 3 București.
De-asemenea, executarea silită din prezenta cauză nu a fost încuviințată de către instanța de executare competentă.
6. executorul judecătoresc a fost chemat în judecată pentru opozabilitatea hotărârii în ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, întrucât sumele de bani executate prin poprire sunt puse la dispoziția executorului, astfel încât acesta este obligat să le restituie dacă nu a încheiat un proces verbal de distribuire a sumelor către creditor.
8. Cuantumul cheltuielilor de executare ste excesiv, astfel încât se solicită aplicarea dispozițiilor art. 274, al. 3 c.pr.civ cu privire la acestea.
Recurenta mai invocă, în cadrul motivelor de recurs cauza B. împotriva României, arătând că, într-o speță similare, Judecătoria Onești a pronunțat o soluție diferită.
Intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC B. J. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond, în mod corect, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în ce îl privește și a respins contestația ca netemeinică.
Intimatul R. V. I. nu a formulat întâmpinare, însă a fost reprezentat de avocat în fața instanței, care a depus la dosar concluzii scrise.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul apreciază că recursul nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de apel, potrivit căruia prima instanță trebuia să admită contestația la executare, deoarece titlul executoriu fusese executat silit anterior, prin poprire, instanța constată că, prin sentința civilă nr. 785/2012, pronunțată de Judecătoria Moinești, au fost anulate formele de executare din cadrul dosarului de executare silită nr. 1344/ 2011 al B. B. J. și a fost admisă cererea de întoarcere a executării silite, formulată de recurentă în contradictoriu cu același intimat-creditor. Este adevărat că, deși fusese pronunțată la momentul promovării prezentei contestații, sentința civilă indicată mai sus a devenit irevocabilă pe parcursul judecății prezentei cauze, la 06.09.2012, (prin respingerea recursului) însă recurenta avea posibilitatea punerii în executare a acelei sentințe, pentru recuperarea sumelor poprite, iar formele de executare (inclusiv poprirea) fiind anulate, era normal ca creditorul să demareze o nouă executare silită, întrucât nu și-a recuperat debitul.
Ca atare, acest motiv de recurs nu mai subzistă.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, ce face obiectul celui de-al doilea motiv de apel, fiind criticată maniera în care a fost întocmită expertiza contabilă în cadrul executării silite, în mod judicios prima instanță a reținut că recurenta, care a fost reprezentată în fața instanței, nu a cerut proba cu expertiza contabilă, pentru verificarea acestei critici, astfel încât, față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, acest motiv de recurs nu poate fi primit.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, constând în nelegalitatea sentinței recurate pentru omisiunea de a constata conflictul negativ de competență, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 293/27.09.2012, Judecătoria Onești a declinat competența de soluționare a contestație la executare inițiale în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
La nivelul acestei instanțe, dosarul, înregistrat sub nr._, a fost conexat, împreună cu o . alte dosare, din care o parte înregistrate pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București și o parte declinate de la Judecătoria Onești,la dosarul nr._/301/2012. În cadrul acestui dosar, instanța a pus în discuție disjungerea contestației împotriva creanței, a executării silite imobiliare și a executării înseși de contestația la poprire, și, apreciind că este competentă doar cu privire la aceasta din urmă, a declinat competența dosarelor conexate și ulterior disjunse, având ca obiect contestația împotriva creanței, a executării silite imobiliare și a executării însăși, în favoarea Judecătoriei Onești, unde cauzele conexate au fost din nou disjunse și repartizate completelor inițial învestite.
Potrivit art. 21 c.pr.civ., instanța în fața căreia se ivește conflictul negativ de competență va înainta dosarul instanței în drept să hotărască, în speță fiind vorba de ÎCCJ, cu mențiunea că instanța care trebuia procedeze în maniera descrisă anterior era Judecătoria sectorului 3 București, ea fiind cea care s-a dezînvestit la rândul ei, și nu Judecătoria Onești, astfel cum a arătat recurenta. În considerentele sentinței nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3, instanța a arătat că nu apreciază că s-a ivit conflictul negativ de competență, pentru că, printre altele, obiectul contestațiilor disjunse este distinct de cel al contestațiilor reținute spre soluționare, având ca obiect poprirea. Instanța apreciază că acest raționament nu este corect, deoarece, cel puțin dosarele declinate de către Judecătoria Onești au avut ca obiect nu doar contestația la poprire ci și cele împotriva creanței, a executării silite imobiliare și a executării însăși, astfel încât cu privire la acestea avut loc o dublă dezînvestire, astfel încât, parțial s-a ivit un conflict de competență cu privire la care trebuia sesizată ÎCCJ.
Cu toate acestea, Judecătoria Onești învestită pentru a doua oară cu (parțial) aceeași cauză nu avea un remediu procesual pentru sesizarea ÎCCJ și, trebuie remarcat, nici contestatoarea nu i-a solicitat să se substituie Judecătoriei sectorului 3 cu privire la omisiunea acesteia.
În egală măsură, instanța constată că această omisiune nu poate fi remediată nici în recurs, cu atât mai mult cu cât cea care poate fi criticată sub acest aspect este sentința Judecătoria sectorului 3 București și nu sentința recurată. Ca atare, deși aspectele invocate în cadrul acestui motiv de recurs sunt reale, motivul nu poate fi primit, deoarece greșeala procedurală nu poate fi imputată primei instanțe și nici nu poate fi reparată în această fază procedurală.
Referitor la al patrulea motiv de recurs, instanța reține că, prin contestația inițială, recurenta a criticat lipsa delegației propriu-zise acordate de către creditor d-nei avocat D. D., la fond fiind făcută dovada acestei împuterniciri, iar ulterior, pe parcursul judecății, au fost formulate o . critici privind nelegalitatea formei de organizare a profesiei în cadrul căreia a funcționat avocatul intimatului creditor în perioada în care s-a semnat contractul de asistență juridică privind executarea silită ce face obiectul cauzei. Instanța constată că, în recurs, recurenta nu a formulat critici propriu-zise în ce privește motivarea primei instanțe sub acest aspect, ci reiterat susținerile de la fon,, iar pe de altă parte, în continuare celor reținute în mod legal și temeinic de către prima instanță, tribunalul constată că lipsa calității de reprezentant a avocatului ar putea fi reținută, exceptând lipsa împuternicirii înseși, doar în condițiile în care nu ar exista sau a fost pierdută calitatea de avocat. Instanța apreciază că situațiile tranzitorii care caracterizează trecerea de la o formă de organizare profesională la lata sau chiar aspecte nelegale legate de acestea nu sunt de natură să afecteze calitatea de avocat, astfel nelegalitatea funcționării SAC U. și asociații nu este de natură să conducă, procedural, la lipsa calității de reprezentant.
În ce privește considerentele, contrare, ale unei alte instanțe, într-o altă cauză, acestea nu se impun instanței, decât dacă e face dovada unei practici judiciare constante a instanțelor judecătorești române.
În consecință, acest motiv de recurs nu este fondat.
Motivul de recurs nr. 5 este, de-asemenea, nefondat, deoarece în obiectul contestației la executare soluționate de instanța de fond nu se regăsește contestația la poprire, cu aceasta rămânând învestită Judecătoria sectorului 3 București, astfel încât, în prezenta cauză nu pot fi primite nici un fel de critici cu privire la poprirea înființată de B. B. J..
Cel de-al șaselea motiv de recurs poate fi calificat ca o critică cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. B. Șan, însă pe de o parte, acest motiv de recurs este inutil a fi analizat având în vedere analiza motivelor de recurs privind contestația propriu-zisă, deoarece, având în vedere dezvoltarea acestui motiv, doar în situația în care contestația la executare și, implicit cererea de întoarcere a executării ar fi fost admisă, acest motiv ar fi fost pertinent. Or, așa cum s-a arăta mai sus, criticile privind fondul contestației nu au fost primite, astfel încât este lipsit de interes a analiza acest motiv.
Referitor la motivul de recurs vizând cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare, respectiv al onorariului de avocat din faza executării silite, se reține că în mod corect prima instanță a apreciat că art. 274 c.pr.civ. este aplicabil doar fazei de judecată, nu și executării silite, fază în care rolul activ al instanței nu se aplică, decât în cazul în ca este efectiv învestită cu o cerere.
În ce privește cauza B. împotriva României, numerotată ca motiv de recurs, deși nu reprezintă o critică concretă la dresa sentinței recurate, instanță apreciază că, prin menționarea ei, recurenta invocă implicit o practică divergentă la nivelul instanței de fond. În acest sens, instanța reține că hotărârea CEDO menționată mai sus se impune instanțelor doar dacă ar fi vorba de o practică divergentă la nivelul unei instanțe superioare, respectiv ÎCCJ, iar practica neunitară ar avea caracter constant, și nu izolat, or invocarea unei singure spețe similare, soluționate diferit, nu face incidentă în speță hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
Față de considerentele ce preced, instanța va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 c.pr.civ., constatând culpa procesuală a recurentului, instanța îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată către intimați, reprezentând onorarii de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - contestatoare O. P. SA, cu sediul în București, Sector 1, ., împotriva sentinței civile nr. 1117/ 8.04.2013pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimații R. V. I., cu domiciliul în comuna Balcani, . Bacău și BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC „B. J.”, cu sediul în Moinești, sar. Zorilor . Bacău, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu de avocat, după cum urmează: 800 lei către intimatul R. V. I. și 500 lei către intimatul B.E.J. „B. Șan”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2013.
Președinte, O. A. D. | Judecător, G. A. | Judecător, R. I. A. |
Pentru grefier aflat în C.M.,semnează Grefier Șef secție |
Red, thred. A. R.I./27.01.2014
15.02.2014, ex. 2
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 6879/2013. Tribunalul BACĂU | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 616/2013.... → |
|---|
