Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-10-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4697/270/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 980/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. R.
Judecător C. D.
Judecător G. D.
Pe rol fiind recursul civil promovat de către recurenta contestatoare S.C. "O. P." S.A. București împotriva sentinței civile nr. 1239/16.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești în contradictoriu fiind cu intimații A. I. și B.E.J. B. J., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine, se prezintă în instanță avocat C. M. în substituire pentru avocat P. Ș. apărătorul titular al recurentei și avocat D. D. în calitate de apărător ales pentru intimatul A. I. și în substituire pentru avocat B. T., apărătorul titular al intimatului B.E.J. B. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra prezentei cauze de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, precum și faptul că la dosar nu s-au primit alte cereri ori înscrisuri.
Avocat C. M. în substituire fiind pentru avocat P. Ș. apărătorul titular al recurentei depune la dosar, în original, delegația de substituire și de-asemenea, depune un exemplar de pe declarația de recurs în vederea comunicării acesteia.
Avocat D. D. depune la dosar, în original, împuternicirea avocațială a doamnei avocat B. T., delegația de substituire, chitanțele cu onorariile achitate de către fiecare intimat, precum și o întâmpinare formulată de către intimatul B.E.J. B. J..
Se înmânează un exemplar de pe declarația de recurs doamnei avocat D. D. pentru intimatul A. I..
De-asemenea, se înmânează un exemplar de pe întâmpinarea formulată de către intimatul B.E.J. B. J. reprezentantului recurentei pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Tribunalul constată că recursul civil ce formează obiectul pricinii de față este declarat și motivat în termen, fiind legal scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Ambii apărători prezenți, având pe rând cuvântul, arată că nu solicită acordarea unui nou termen pentru studiul celor comunicate la această dată.
Avocat D. D., având cuvântul, arată că renunță la excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de către intimatul B.E.J. B. J..
Pe rând, reprezentanții părților arată că mai au alte probe de administrat și nici alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului civil promovat împotriva sentinței civile nr.1239/16.04.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Onești.
Învederează instanței de control judiciar motivele de recurs formulate pe larg, în scris, la dosarul pricinii de față.
Consideră că, în speță, nu există creanță certă, lichidă și exigibilă
Precizează că cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Avocat D. D., având cuvântul, solicită respingerea recursului civil de față.
Învederează că în recursul civil ce formează obiectul prezentei cauze s-a făcut referire la cu totul altceva care nu are nicio legătură cu hotărârea pronunțată de prima instanță.
Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Solicită a se dispune plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare asupra recursului.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.1239/16.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Onești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. J., a respins excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului intimatului, a respins contestația față de B. B. J. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția tardivității formulării contestației invocată de intimat, a respins contestația la executare ca nefondată, formulată de contestatoarea S.C. O. P. S.A., în contradictoriu cu intimatul A. I. și a obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei reprezentând onorariu avocat către B. B. J. și la plata sumei de 650 lei către intimatul A. I..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
„Verificând dosarul de executare și data înregistrării contestației – 23.08.2012 – instanța constată că termenul de 15 zile menționat de art. 401 lit.a Cod procedură civilă este respectat, somația atacată prin contestație fiind comunicată la 9 august 2012 (fila 34) contestatoarei.
Așa fiind se va respinge ca nefondată excepția tardivității.
La data de 2.04.2013 s-a amânat din nou cauza fără a se depune interogatoriu sau noi înscrisuri, urmând a se avea în vedere înscrisurile de la dosar, inclusiv extrasul de cont din 20.07.2011 (fila 59) și adresa B. B. J. de la filele 60-61 precum și de la filele 62-63, reprezentând adresa de înființare poprire în dosar nr. 1052-1146/2011 din 7.06.2011 al B. B. J. privind pe mai mulți debitori inclusiv intimatul.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. J. va fi admisă ca întemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului intimatului creditor invocată de contestatoare instanța constată că s-a făcut dovada cu împuternicirea avocațială și prin anexa la contractul de asistență depus la dosar și urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța va avea în vedere:
Prin hotărârea pronunțată de către Judecătoria Moinești în dosarul nr._ , au fost anulate actele de executare din dosarul nr.1056/2011, ce îl privesc pe intimatul creditor A. I., dispunându-se totodată restabilirea situației anterioare executării; astfel, anulându-se irevocabil actele de executare din acel dosar, a fost anulată și înființarea popririi, iar restabilirea situației anterioare dispusă implică restituirea sumelor care au fost poprite, astfel că în mod întemeiat creditorul a solicitat continuarea executării, cu îndeplinirea condițiilor legale anterior încălcate.
În privința raportului de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de către expertul M. O. Gill, se reține că nu există motive de nulitate. Astfel, expertul a efectuat expertiza având în vedere perioada efectiv lucrată de creditor, suma reprezintă profitul net la care se aplică procentul de 5% ce se cuvine creditorilor conform titlului executoriu. Contestatoarea a solicitat inițial prin acțiune administrarea probei cu expertiză contabilă, însă a renunțat la acest mijloc de probă, solicitând administrarea probei cu înscrisurile de la dosar. Astfel, simpla contestare a sumei pentru care a fost pornită executarea, fară a se face dovada celor afirmate, prin administrarea unor probe care să combat modul de stabilire nu este de natură să conducă la constatarea nelegalității expertizei efectuate, astfel că raportul de expertiză aflat în dosarul de executare reprezintă un înscris în baza căruia instanța apreciază că suma datorată de debitoare creditorului este determinată conform titlului pus în executare, neexistând o probă de aceeași valoare care să contrazică concluziile acestui raport, ce reprezintă o probă științifică, chiar în condițiile în care a fost efectuat extrajudiciar.
Așadar motivarea contestatoarei privind calculul creanței nu este întemeiată.
Nu este întemeiat nici motivul nr. 1 al contestației în sensul că suma datorată a fost achitată nefăcându-se nici o dovadă în acest sens,
Simpla adresă a executorului de poprire, fără a se face dovada că din acele sume, creditorul intimat a primit efectiv debitul, nu este suficientă pentru a face dovada achitării creanței.
Urmează ca instanța să respingă contestație ca nefondată, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă să oblige contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. O. P. S.A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la rejudecare și în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală cu încălcarea dispozițiilor legale în materie privind competența teritorială a instanței de judecată. Astfel, față de dispozițiile art.453 al. 1 Cod procedură civilă și faptul că executarea silită urma să fie efectuată la terțul poprit B.C.R. S.A., instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta contestație era Judecătoria Sectorului 3 București.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat motivele contestației și nu a observat că suma de bani urmărită a fost executată silit, prin proprire de două ori asupra conturilor bancare deschise la terții popriți B.C.R. și B.R.D. Recurenta a precizat că a contestat fiecare dosar de executare și a obținut în cadrul dosarului nr._, suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererilor de suspendare din cadrul contestațiilor la executare. Deși în dosarul nr._, s-a dispus anularea tuturor formelor de executare și restabilirea situației anterioare, până la acest moment intimatul nua restituit sumele de bani către P..
Un alt motiv de recurs constă în faptul că în mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. B. J., executorul judecătoresc având calitate în capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite întrucât acesta trebuie să restituie sumele de bani executate în situația în care nu s-a încheiat un proces-verbal de distribuire, creditorii neputând fi chemați să restituie sume de bani pe care nu le-au încasat de la executor, mai ales că în anumite cazuri aceștia nu au formulat cereri de executare silită la B.E.J. B. J..
Recurenta a mai arătat că instanța de fond trebuia să constate ivit conflictul negativ de competență și să trimită cauza la ÎCCJ, întrucât cererea a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești, apoi a fost declinată la Judecătoria sectorului 3 București care a retrimis-o la Judecătoria Onești.
Recurenta a mai învederat că SCA U. și asociații a funcționat în mod nelegal în perioada 1.01.2010 - 3.02.2013, prin Decizia nr. 386/3.03.2012 a UNBR fiind dizolvată și lichidată această societate de avocați. În toată această perioadă, împotriva recurentei au fost deschise peste 1000 dosare de executare silită și s-au încasat onorarii de avocat pentru sume de exagerat de mari, iar în dosarul nr._/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 București s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a av. D. D. din cadrul SCA U. și Asociații.
În cadrul celui de-al 6-lea motiv de recurs, recurenta a invocat excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc B. B. J. față de dispozițiile art. 373 al. 2 și art. 453 al. 1 C.pr.civ și art. 7 -9 din legea nr. 188/2000 și excepția lipsei încuviințării executării silite pronunțate de instanța de executare.
Recurenta a mai invocat cauza B. împotriva României, față de modul de soluționare al dosarului nr._ al aceleiași instanțe.
În final, recurenta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 274 al. 3 C.pr.civ, față de cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare invocate, fără a stânjeni cu nimic contractul de asistență juridică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm c.pr.civ.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul B. B. J. a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimatul a arătat că recurenta a formulat multiple contestații la executare împotriva acelorași acte de executare din dosarul nr. 86/2012, astfel că în prezenta cauză instanța nu putea da o altă soluție decât în sensul respingerii contestației. În mod corect instanța a reținut lipsa calității sale procesual pasive, față de deciziile Curții Constituționale nr. 162/2003 și 225/2003.
Intimatul a invocat de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii față de recursul în interesul legii admis prin decizia ÎCCJ nr. 36/2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
Intimatul A. I. nu a formulat în termen legal întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței prin reprezentant convențional, care a pus concluzii pe fondul cauzei (în scris și oral).
Analizând actele dosarului, instanța apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la necompetența teritorială a instanței de fond, Tribunalul reține că potrivit art. 1591 al.2 C.pr.civ., necompetența teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.În speță, Tribunalul observă că recurenta-contestatoare nu a invocat această excepție în fața instanței de fond, iar la termenul din 19.09.2012, Judecătoria Onești s-a declarat competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În aceste condiții, reținând că necompetența teritorială nu a fost invocată în condițiile legii, cum prevede art. 304 pct.3 C.pr.civ, acest motiv de recurs nu poate fi primit.
De asemenea, Tribunalul constată că prezenta cauză nu a fost declinată la Judecătoria Sectorului 3 București, ci a fost trimisă spre conexare la un dosar aflat pe rolul acestei instanțe, astfel că nu se poate pune problema unui conflict de competență, în accepțiunea art. 20 pct. 2 c.pr.civ, astfel cum susține recurenta.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc și a lipsei încuviințării executării silite de către instanța de executare, Tribunalul apreciază că acestea nu sunt veritabile excepții de procesuale ce pot fi invocate direct în recurs în măsura în care sunt de ordine publice, ci sunt apărări de fond, ce trebuiau formulate ca și motive de contestație la executare, în condițiile art. 401 c.pr.civ. Prin urmare, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată nu au fost invocate astfel de motive, acestea reprezintă cereri noi, inadmisibil a fi formulate direct în recurs, față de dispozițiile art. 316 rap. la art. 294 C.pr.civ. și astfel instanța de recurs nu le va analiza.
Mai departe, Tribunalul observă că instanța de fond a cercetat primul motiv al contestației privind executarea silită anterioară a aceluiași titlu executoriu, reținând clar în considerente că „Nu este întemeiat nici motivul nr. 1 al contestației în sensul că suma datorată a fost achitată nefăcându-se nici o dovadă în acest sens. Simpla adresă a executorului de poprire, fără a se face dovada că din acele sume, creditorul intimat a primit efectiv debitul, nu este suficientă pentru a face dovada achitării creanței.”.Or, recurenta nu a criticat nicicum aceste aprecieri ale primei instanțe de fond, limitându-se în a afirma general că nu a fost analizat acest motiv.
De altfel, acest motiv vizează executarea silită însăși și trebuia formulat în termenul prevăzut de art. 401 lit. c C. pr.civ, neputând fi analizat în prezentul cadru procesual, întrucât obiectul contestației la executare vizează doar somația imobiliară și procesul-verbal de situație.
Simpla contestare de căre recurentă a fiecărui dosar de executare, precum și măsura suspendării provizorii a executării silite dispuse în dosarul nr._ nu sunt de natură afecta legalitatea și temeinicia sentinței recurate. De asemenea, recurenta nu a făcut dovada că intimatul a încasat vreo sumă de bani în dosarul de executare anterior, ce a fost anulat ca urmare a contestației ce a format obiectul dosarului nr._ și că nu a restituit această sumă, astfel creanța fiind deja îndestulată.
Cu privire la funcționarea ilegală a SCA U. și Asociațiii, Tribunalul constată că din cuprinsul recursului nu rezultă cu claritate care este motivul de recurs invocat prin aceste susțineri. Chiar dacă s-ar considera că recurentul a înțeles să invoce excepția lipsei calității de reprezentant pentru această societate, acest motiv nu poate fi primit, întrucât la dosarul de fond (fila 56) a fost depusă delegație de reprezentare pentru fond și recurs din partea creditorului pentru Cabinet de Avocat “D. D.”.
Apoi, Tribunalul apreciază că în mod corect a fost respinsă contestația formulată în contradictoriu cu B. B. J. pentru lipsa calității sale procesuale pasive a B. B. J.. Astfel, așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei nr. 5/2012 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, dat fiind că întoarcerea executãrii este în fapt o reluare a "drumului executãrii", însã în sens invers prin restabilirea situației anterioare executãrii sãvârșite, aceasta este o cerere ce ține în exclusivitate de faza procesualã a executãrii, iar stabilirea unei proceduri judiciare contradictorii pentru soluționarea întoarcerii executãrii, reglementatã subsecvent contestației la executare, impune aplicarea procedurii de soluționare prevãzute pentru contestația la executare, instituția-cadru generalã, în raport cu procedura specialã a întoarcerii executãrii.
Prin urmare, în condițiile în care executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în contestația la executare, aspect recunoscut de recurentă chiar prin declarația de recurs, acesta nu poate justifica o astfel de calitate nici în procedura specială a întoarcerii executării. În plus, în ipoteza în care acesta refuză restituirea sumelor încasate într-o executare silită desființată, partea interesată are la îndemână doar calea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 188/2000.
Relativ la cauza B. împotriva României, Tribunalul observă, mai întâi, că recurenta nu a indicat în ce mod aceasta este aplicabilă în speță, mai ales că prin hotărârea pronunțată în acaeastă cauză s-a constatat încălcarea a două articole din CEDO, respectiv art. 6 și art. 14. Având în vedere că în recurs s-a menționat că acest dosar are același obiect ca prezenta cauză, Tribunalul va considera că recurenta înțelege să invoce încălcarea art. 6 din CEDO ca urmare a practicii neunitare a instanței de fond.
Cu toate acestea, având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depusă sentința pronunțată în această cauză, deși obligația în acest sens revenea recurentei, Tribunalul nu poate reține că dosarul invocat presupune aceiași situație de fapt și de drept ca cea din prezenta cauză și, astfel, apreciază că nu se poate vorbi despre o practică neunitară care, prin definiție, presupune existența unei astfel de identități.
În final, cu privire la cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare, Tribunalul reține că aceste sume au fost stabilite prin procesele-verbale de cheltuieli, iar aceste acte de executare nu formează obiectul prezentei contestații. Prin urmare, acest motiv nu vizează legalitatea actelor contestate în speță și astfel nu poate fi analizat în prezentul cadru procesual.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul civil promovat de către recurenta contestatoare S.C. "O. P." S.A. București, cu sediul în municipiul București, P. City, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1239/16.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești în contradictoriu fiind cu intimații A. I., cu domiciliul în satul Bogata, județul Bacău, și B.E.J. B. J., cu sediul în municipiul Moinești, ., parter, județul Bacău, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata de cheltuieli de judecată, 800 lei către intimatul A. I. și 500 lei către intimatul B.E.J. B. J..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, C. M. R. | Judecător, C. D. | Judecător, G. D. |
Grefier, E. Țimiraș |
red. / tehnored. motiv. d. c. C.R. - 28.11.2013/ Ț.E. - 2 ex./ 17.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 668/2013. Tribunalul BACĂU | Legea 10/2001. Sentința nr. 6725/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
