Legea 10/2001. Sentința nr. 6725/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6725/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 5131/180/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. P.
Judecător C. C.
Grefier L. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., împotriva sentinței civile 6725/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ în contradictoriu cu
intimații-pârâți P. M. BACĂU și I. B., având ca obiect legea 10/2001 CJ DV_/180/2008 Jud Bacău.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.ian. 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
-deliberând-
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6725/19.09.2012 a Judecătoriei Bacău a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută a dispoziției nr._/30.04.2008 a Primarului mun. Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30 decembrie 1993 s-a încheiat între Consiliul Local al M. Bacău, pe de o parte, în calitate de concedent și reclamantă, pe de altă parte, în calitate de concesionar, contractul de concesiune nr._/30 decembrie 1993(filele 10-14 dos._/180/2008) având ca obiect cedarea și preluarea în concesiune a lotului de teren în suprafață totală de 2792 mp situat în municipiul Bacău, cu vecinătățile: la nord – pasaj pietonal(Liceul Sportiv nr. 3), la est – . sud – Muzeul Județean de Istorie „I. A.” și la vest – Parc municipal Bacău, cu destinația construcție sediu al Sucursalei Bacău a B.C.R. S.A., teren curți și utilități. Durata concesiunii a fost stabilită la 25 de ani începând cu data încheierii contractului. La data încheierii contractului de concesiune reclamanta avea deja emisă autorizația pentru executare de lucrări nr. 41/29.07.1991 de Prefectura Județului Bacău(filele 15-16 dos._/180/2008).
Prin dispoziția nr._/30.04.2008 emisă de P. M. Bacău(fila 8 dos._/180/2008) pârâtului I. B. i s-a restituit în natură suprafața de 230 mp teren situat în Bacău, .. 11(fosta D. C. nr. 4), cu vecinii: la nord – G. E., la sud – teren proprietatea Consiliului local, la est - teren proprietatea Consiliului local-alee de acces, la vest - teren proprietatea Consiliului local. În art. 3 din dispoziția amintită se prevede că pârâtul va prelua contractul de concesionare nr. nr._/1993, modificat prin actul adițional nr. 8840/1999, încheiat cu B.C.R. În preambulul dispoziției sunt invocate ca temeiuri juridice care au fost avute în vedere la emiterea acesteia prevederile art. 7, 9, 11, 14 și 25 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Imobilul pentru care s-a dispus restituirea în natură era situat în Bacău pe .. 4(în prezent .. 11), a fost compus din casă și teren de 338 mp, fiind proprietatea lui I. Nuham(M.), tatăl pârâtului I. B., conform certificatului de moștenitor nr. 1/09.01.2008 emis de BNP M. Ș. V. Bacău(fila 71 dos._ ). În 1963 imobilul casă de la această adresă a fost demolat astfel cum rezultă din autorizația de demolare, devizul privind demolarea imobilului din Bacău, .. 4 și procesul verbal încheiat în vederea demolării (filele 42-47 dos._ ). Pentru imobilul demolat pârâtul nu a primit nici o despăgubire(declarația autentică dată de pârât depusă la dos., fila 55). Scopul pentru care a fost demolat imobilul este consemnat în procesul verbal din septembrie 1963(fila 46), anume pentru amplasarea de noi blocuri de locuit. Așa cum rezultă din raportul de expertiză topo-cadastru efectuat în cauză, edificarea de blocuri nu s-a concretizat în fapt, terenul a rămas liber, pe vechiul amplasament fiind situat în prezent parțial sediul B.C.R., aspect confirmat și de P. M. Bacău(adresa de la fila 252 și schița anexă la aceasta).
Prin urmare, terenul care a fost preluat abuziv de stat, proprietatea autorului pârâtului, nu a fost folosit pentru edificarea de blocuri, aceasta fiind destinația dată de regimul comunist în 1963. În consecință, nu sunt incidente în cauză prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, anterior enunțate, sediul B.C.R., edificat în 1991, nu se circumscrie noțiunii de „lucrări pentru care s-a dispus exproprierea”, în sensul avut în vedere de legiuitor și deci măsura reparatorie a restituirii în natură este cea corectă.
Pe de altă parte, art. 14 din același act normativ reglementează expres situația imobilelor afectate de un contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, ipoteză în care noul proprietar se subrogă în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii, deci se stabilește fără putință de tăgadă că împrejurarea existenței unui contract de concesiune asupra imobilului nu se încadrează în excepțiile prevăzute de lege.
Instanța nu poate reține nici susținerea reclamantei potrivit căreia din cuprinsul dispoziției de restituire lipsesc elemente importante – indicarea actelor doveditoare ale proprietății și ale calității de persoană îndreptățită, actul de preluare abuzivă de către stat a imobilului, noile coordonate cadastrale și poștale ale imobilului – în condițiile în care documentația depusă la dosarul cauzei de P. M. Bacău contrazice apărarea reclamantei. Cum înscrisurile care sunt anexă la dispoziția de retrocedare fac dovada calității de persoană îndreptățită a pârâtului I. B., ca succesor a autorului său, I. Nuham(M.), iar din schița anexă a dispoziției reiese că actuala adresă poștală la care se află imobilul este Bacău, .. 11, fostă .. 4, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive:
- sentința este nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 6, art. 11, alin.4 și art. 14 din Legea 10/2001, întrucât reclamanta a construit în baza autorizației de construire a cărei legalitate nu a fost niciodată pusă în discuție; faptul că exproprierea s-a dispus anterior anului 1989 pentru edificarea unor noi construcții, iar ulterior acestui an nu s-a mai realizat obiectivul pentru care s-a dispus această măsură, nu înseamnă că edificiul ce-i aparține nu a fost construit în condiții de legalitate.
- nu au fost aplicate, în mod eronat, dispozițiile art. 11, alin. 4 din Legea 10/2001 care prevăd că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întregul imobil.
- restituirea în natură nu este admisibilă întrucât ar echivala cu o expropriere în raport de persoana care a dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra construcției, drept față de care concesiunea are caracter accesoriu;
- legiuitorul a avut în vedere, în redactarea art. 14, imobilele – terenuri libere sau terenuri și construcții aferente, în starea în care au fost preluate abuziv, restituite în natură și în niciun caz terenuri cu construcții noi, edificate conform autorizațiilor administrative, ce nu pot face obiect al restituirii în natură;
- dreptul de concesiune pe care îl are reclamanta în temeiul art. 10 din legea 50/1991, este un drept real, în situația în care noul proprietar „intră” în contractul deja existent, ca efect al legii noi, ar rezulta un drept de altă valoare juridică – drept de creanță, or rațiunea dispozițiilor art. 14 nu poate fi aceasta.
Intimații legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi,
Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele invocate constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția a căror nulitate se solicita a fi constatată s-a dispus restituirea în favoarea pârâtului I. B. a terenului, în suprafață de 230 m.p., în natură, iar pentru construcțiile expropriate și demolate s-a propus acordarea de despăgubiri.
Temeiul restituirii avut în vedere de autoritatea emitentă îl constituie dispozițiile art. 11 alin. 2 din legea 10/2001, în forma în vigoare la data emiterii dispoziției.
Dispozițiile art. 3 și 4 din același act normativ, invocate de reclamantă ca fiind incidente în cauză, nu-și găsesc aplicabilitatea, întrucât vizează situația în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au fost executate total sau parțial, or astfel cum în mod judicios a reținut și prima instanță construcția proprietatea reclamantei nu reprezintă nu reprezintă lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea.
În aceste condiții față de dispozițiile art. 11 alin 2, restituirea s-a făcut în natură, iar drepturile pe care le are proprietarul construcției, edificată pe un astfel de teren, sunt numai cele ce decurg din existența contractului de concesiune având ca obiect astfel de terenuri.
Legiuitorul a înțeles astfel să protejeze drepturile decurgând din existența contractului de concesiune, prin impunerea obligației, în sarcina persoanei care a beneficiat de restituirea în natură, de a prelua contractul de concesiune, acesta subrogându-se în drepturile unității deținătoare, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Criticile apelantei referitoare la faptul că prin emiterea dispoziției s-a realizat exproprierea sa în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra construcției este neîntemeiată.
Obiectul dispoziției contestate este o porțiune din terenul aferent clădirii proprietatea reclamantei, iar nu construcția. Astfel, nefiind în discuție dreptul de proprietate asupra construcției, iar dreptul de folosință izvorât din contractul de concesiune, protejat în condițiile art. 14 din legea 10/2001, nefiind schimbător natura juridică a acestui drept prin subrogarea pârâtului I. B. în drepturile concedentului, dispoziția de restituire este pe deplin valabilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 296 C.p.c., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta-reclamantă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., cu sediul în București, .. 5, sector 3, împotriva sentinței civile 6725/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. BACĂU, cu sediul în mun. bacău, . și I. B., cu domiciliul în București, ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013.
Președinte, C. M. P. | Judecător, C. C. | |
Grefier, L. D. |
Red.s.c. P. A. C.
Red.d.c. PCM/22.02.2013
Tehnored.d.c.DL/28.02.2013/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-10-2013, Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1082/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
