Curatelă. Decizia nr. 780/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 14130/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 780/2013
Ședința publică de la 21 August 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător C. D.
Judecător R. I. A.
Grefier E. A.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurenta B. ANIȘOARA, împotriva încheierii de ședință din 29.01.2013, a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MAXINAȘ M. și intimata Autoritate tutelară P. M. BACĂU având ca obiect curatelă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns pentru recurenta B. Anișoara, reprezentantul convențional, avocat C. N., lipsă fiind celelalte părți.
Apărătorul recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta și intimata-pârâtă Maxinaș M..
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta și intimata-pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns pentru recurenta B. Anișoara, reprezentantul convențional, avocat C. N., care depune împuternicire avocațială la dosar, intimata-pârâtă, personal, identificată cu CI . nr._, lipsind Autoritatea tutelară - P. M. Bacău.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de grefier, care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul în care se afla judecata si modul de îndeplinire a procedurii de citare arătând ca procedura este legal îndeplinită, după care:
La solicitarea instanței dacă sunt cereri de formulat, apărătorul recurentei solicită proba cu înscrisuri noi, respectiv contract de închiriere apartament, certificat de deces și extras de cont.
Intimata-pârâtă arată că a primit un exemplar de pe înscrisurile depuse.
Instanța încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii pe recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Arată apărătorul recurentei că instanța de la fond a înțeles o situație de fapt diferită de cea rezultând din probele administrate. Mai arată că prima instanță nu a autorizat și vânzarea cotele părți ce revin minorilor din imobilul-apartament, motivat de faptul că recurenta nu realizează venituri cu caracter permanent în Italia. Or recurenta lucrează din 2007 în Italia, realizează venituri fără forme legale întrucât lucrează cu ora și este de notorietate că majoritatea românilor lucrează în Italia fără forme legale. Un alt motiv al primei instanțe de a nu autoriza vânzarea cotelor părți din apartament este faptul că acest imobil produce venituri care nu sunt suficiente pentru cheltuielile curente.
Mai arată apărătorul recurentei că recurenta locuiește în Italia cu cei 3 copii ai săi, că primește o pensie de urmaș de la statul italian (conform înscrisului de la fila 54 dosar fond) și că obține și alocație pentru cei trei copii și că nu se pune problema revenirii în țară așa cum a apreciat prima instanță întrucât cei trei copii frecventează formele de învățământ din Italia, situația materială fiind mult mai bună decât cea pe care familia recurentei ar avea-o prin revenirea în țară, recurenta obținând din pensia de urmaș și alocații peste 1000 euro și veniturile obținute prin munca prestată de recurentă, venituri pe care nu le-ar putea realiza în România. Un alt motiv pentru care recurenta cu cei trei copii nu ar pleca din Italia ar fi faptul că tatăl copiilor este înmormântat în Italia și că scopul vânzării apartamentului ar fi cel de a achiziționa recurenta o casă în Italia.
Apărătorul recurentei arată că prin încheierea dată de prima instanță se îngrădește dreptul minorilor de a-și vinde cotele părți din apartament aflat în Bacău, că suma obținută prin vânzare ar fi sub controlul autorității instanței de tutelă și ar fi folosiți doar pentru cele solicitate prin acțiune.
Apărătorul recurentei solicită admiterea pe fond a vânzării imobilului-apartament și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata arată că este de acord cu recursul, întrucât știe că recurenta a găsit să cumpere o casă în Italia și că nu o poate achiziționa decât în urma vânzării apartamentului din Bacău.
Dezbaterile fiind închise, instanța rămâne în pronunțare pe recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 29.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bacău a admis în parte cererea având ca obiect ”curatelă” formulată de reclamanta B. Anișoara în contradictoriu cu pârâta Maxinaș M., a autorizat vânzarea cotelor părți care revin minorilor B. R. A. (n. la data de 15.10.2000), B. R. (n. la data de 21 august 2002) și B. A. M. (n. la data de 6 februarie 2009) din următoarele imobile: suprafața de 797 mp teren arabil situat în extravilanul .. Bacău, sola 13, parcelele 179/24 și 179/25 (45A) – nr. cadastral (1735-1737)/41; suprafața de 797 mp teren arabil situat în extravilanul .. Bacău, sola 13, parcelele 179/24 și 179/25 (44A) – nr. cadastral (1735-1737)/40; suprafața de 1318 mp teren arabil situat în intravilanul mun. Bacău, ., jud. Bacău, nr. cadastral_, dispunând că sumele care revin minorilor în urma vânzării (conform cotelor părți – 1/8 pentru fiecare) vor fi depuse – prin grija curatorului Maxinaș M. – într-un cont bancar deschis pe numele acestora, urmând a fi folosite doar cu autorizarea instanței de tutelă .
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
„Reclamanta a fost căsătorită cu B. A. iar din conviețuirea lor au rezultat minorii B. R. Ambrozio, B. R. și B. A.-M..
În ultimii ani familia a locuit în Italia, iar la data de 01 martie 2011 B. A. a decedat, masa succesorală rămasă cuprinzând bunurile indicate în certificatul de moștenitor nr. 44 eliberat de B.N.P. Z. C. C. la data de 19 aprilie 2011.
Reclamanta dorește să înstrăineze toate aceste bunuri pentru a achiziționa un imobil în Italia, precizând că, cel puțin la acest moment, nici ea și nici minorii nu doresc să revină în România, iar prin dobândirea dreptului de proprietate cu privire la o locuință ar fi evitată situația de a suporta o chirie împovărătoare.
Potrivit art. 502 alin. 1 cod civil „drepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, dispozițiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător„.
În același timp, art. 144 alin. 2 stabilește că „tutorele nu poate… fără autorizarea instanței de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărțeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului…, precum și să încheie în mod valabil orice alte acte care depășesc dreptul de administrare. „
Având în vedere situația de fapt reținută, dispozițiile legale anterior enunțate, precum și prevederile art. 145 alin.1 Cod civil, instanța apreciază că prezenta cerere este parțial întemeiată astfel încât o va admite și va autoriza doar vânzarea cotelor părți care revin minorilor B. R. Ambrozio, B. R. și B. A.-M. din terenurile situate pe raza municipiului Bacău și a comunei L. V..
Instanța apreciază că vânzarea tuturor imobilelor care compun masa succesorală, inclusiv a apartamentului situat în mun. Bacău, nu răspunde nevoilor minorilor și nu prezintă un folos neîndoielnic pentru aceștia, de vreme ce în Italia reclamanta nu realizează venituri cu caracter permanent, neavând un loc stabil de muncă, astfel încât situația ei este incertă.
Este în interesul copiilor să dețină o proprietate pe teritoriul României (producătoare de venituri, prin închiriere), situație de natură a le crea un sentiment de siguranță și a-i avantaja dacă s-ar pune problema revenirii în țară.
Sumele care revin minorilor în urma vânzării vor fi depuse prin grija curatorului Maxinaș M. (art. 145 alin. 4 Cod civil) într-un cont bancar deschis pe numele acestora, urmând a fi folosite doar cu autorizarea instanței de tutelă.”
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat în termen legal recurs, motivat și legal scutit de la plata taxelor de timbru.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt atunci când a reținut că vânzarea tuturor imobilelor din România nu răspunde nevoilor minorilor. Astfel, nu se poate pune problema că reclamanta nu realizează venituri cu caracter permanent, ci doar fără forme legale, lucrând în Italia din 2007.
De-asemenea, instanța a apreciat greșit că ar fi în interesul minorilor să dețină o proprietate producătoare de venituri în România, situație de natură a le crea un sentiment de siguranță în cazul revenirii în țară, deoarece interesul reclamantei și al minorilor este de a cumpăra o locuință și de a se stabili definitiv în Italia, unde au nivel de trai mai ridicat și un viitor mai bun, și unde urmează cursurile școlare. În acest sens se arată că minorii primesc de la statul italian pensie de urmaș precum și alocații într-un cuantum consistent, iar familia nu mai este legată de România, cu atât mai mult cu cât defunctul B. A. a fost înmormântat în Italia, iar rudele reclamantei sunt, de-asemenea stabilite acolo.
Se mai arată că venitul produs de apartamentul din România este relativ mic și nu acoperă cheltuielile cu chiria din Italia, de 420 euro, or scopul recurentei este de elimina această chirie și de a folosi suma de bani respectivă în interesul minorilor.
În recurs, ca proba nouă, s-a administrat proba cu înscrisuri, solicitată de recurentă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul apreciază că recursul nu este fondat.
Recurenta invocă motiv de recurs netemeinicia încheierii recurate, respectiv greșita apreciere de către instanța de fond a probelor administrate în cauză, atunci când a reținut că vânzarea tuturor imobilelor pe care le deține recurenta în indiviziune cu minorii nu ar corespunde cu interesului acestora.
Or, instanța de fond a apreciat în mod judicios că este în interesul minorilor să mai dețină o proprietate în România pentru eventualitatea întoarcerii familiei în țară și că situația reclamantei este incertă, iar argumentele dezvoltate de recurentă în susținerea motivului de recurs nu pot fi reținute.
Astfel, recurenta invocă faptul că ea lucrează din 2007 în Italia și că ar obține venituri cu caracter permanent, dar fără forme legale. Or, atâta vreme cât recurenta nu face proba locului său de muncă decât cu martori și nu cu un contract de muncă este evident că acesta nu beneficiază de prezumția stabilității acestuia, nefiind protejată în mod legal de către autorități împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorului, iar în lipsa unei stabilități și siguranțe a locului de muncă nu se poate vorbi de venituri cu caracter permanent, acestea având același caracter incert.
Împrejurarea că majoritatea românilor plecați în Italia lucrează fără forme legale este lipsit de relevanță în cauza de față, iar faptul că recurenta nu vrea să se întoarcă în țară deoarece în Italia se trăiește mai bine, fiind legată aici și de familie cât și de locul unde a fost înmormântat soțul său sunt mai degrabă considerente de ordin sentimental, dorințele părților neputând fi avute în vedere dacă nu au suport material și logistic real.
Pe de altă parte, faptul că copii urmează o formă de învățământ în Italia și sunt asistați social de către statul italian nu exclude posibilitatea revenirii acestora în țară, dacă recurenta și-ar pierde locul de muncă, posibilitate care există având în vedere cele de mai sus.
În ceea ce privește chiria modică obținută pentru apartamentul din Bacău și care nu acoperă plata chiriei din Italia, acest aspect nu a fost avut în vedere în exclusivitate de către instanța de fond, aceasta apreciind că este interesul minorilor mai ales să aibă un spațiu locativ în eventualitatea întoarcerii în țară, împrejurare care le-ar crea un sentiment de siguranță.
Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că recurenta nu a făcut dovada unei intenții ferme de cumpărare a unui anumit imobil în Italia, eventual cu antecontract de vânzare-cumpărare, declarația curatorului că știe că aceasta ar fi găsit o casă neavând valoare probatorie, dat fiind poziția acesteia în cauză.
De-altfel, cererea de autorizare a vânzării a fost admisă în parte, astfel încât recurenta va putea folosi sumele de bani rezultând din vânzarea celorlalte imobile, fiind greu de crezut că vânzare apartamentului ar fi ajutat-o să achite în totalitate prețul unei case în Italia, plata chiriei urmând a fi substituită, probabil, de plata ratelor unui credit imobiliar
Față de cele expuse mai sus, apreciind că încheierea recurată este temeinică, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta B. ANIȘOARA cu domiciliul ales la C. de Avocat C. N. cu sediul în Bacău, ., ., județul Bacău, împotriva încheierii de ședință din 29.01.2013, a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MAXINAȘ M. domiciliată în Bacău, ., ., județul Bacău și intimata Autoritate tutelară P. M. BACĂU cu sediul în Bacău, ., județul Bacău ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
G. D. | C. D. | R. I. A. |
Grefier |
A. E. |
Red. încheiere D. M. S.
Red./ Tehnored. d.c. A.R.I. / 11.09.2013
Tehnored. d.c. A.E. / 13.09.2013/ 2 ex
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4100/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
