Fond funciar. Decizia nr. 1067/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1067/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 293/199/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1067/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător C. M. R.
Judecător C. D.
Grefier E. Țimiraș
Pe rol fiind recursul civil promovat de către recurenții reclamanți A. V., A. D., Ț. C., B. M., în nume propriu și în calitate de moștenitori după defuncta A. M., împotriva sentinței civile nr.511/10.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Lg.18/1991 B. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bacău, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine, se prezintă în instanță apărătorul ales al recurenților, avocat L. S. cu împuternicire avocațială depusă în original la dosar (f.6 - dosar recurs) lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra prezentei cauze de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, precum și faptul că s-a primit prin serviciul registratură și s-a atașat la dosar o întâmpinare formulată de către C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Lg.18/1991 B. ce a fost comunicată până la acest termen recurenților.
Avocat L. S., având cuvântul, arată că din eroare a declarat recurs în numele reclamantei A. M. învederând că această parte era decedată încă de la fondul cauzei, respectiv din octombrie 2012, și precizează instanței de control judiciar că ceilalți 4 recurenți sunt și moștenitori ai defunctei.
Instanța constată că se impune a se radia de pe citativ recurenta reclamantă A. M., constatându-se că ceilalți 4 au calitatea de recurenți în nume propriu și în calitate de moștenitori după defuncta A. M..
La solicitarea instanței apărătorul recurenților arată că a citit întâmpinarea.
Tribunalul constată că recursul civil ce formează obiectul prezentei cauze este declarat și motivat în termen, fiind legal scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul recurenților, având cuvântul, arată că nu mai are alte probe de administrat și nici alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocat L. S., având cuvântul, arată că solicită admiterea recursului civil promovat împotriva sentinței civile nr.511/10.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. așa cum acesta a fost formulat învederând că recurenții sunt proprietarii terenului aferent casei.
Învederează instanței de control judiciar probatoriul administrat la fond (expertiză, înscrisuri etc.) și arată că nu există nicio altă cerere de retrocedare pentru acest teren în afara cererii formulată de către părțile pe care le reprezintă.
Invocă dispozițiile art.23 din Lege nr.18/1991 alin.1 și 4.
De asemenea, învederează că nu există nicio motivare în hotărâre cu privire la capătul de cerere întemeiat pe art.23 din Legea nr.18/1991.
Solicită a se avea în vedere atât Minuta CSM de unificare a practicii judiciare din data de 25.11.2009, cât și practica judiciară existentă inclusiv de la instanța supremă.
Se mai arată de către apărătorul recurenților și faptul că nu erau incidente dispozițiile art.11 din Legea nr.18/1991.
Pentru considerentele expuse anterior cât și față de motivele de recurs dezvoltate pe larg în scris la dosarul instanței solicită admiterea prezentului recurs așa cum acesta a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare asupra recursului.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.511/10.09.2013 pronunțată în dos. nr._ Judecătoria B. a respins, ca nefondată, acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții A. V., A. D., B. M. și Ț. C. având ca obiect obligarea pârâtelor C. L. de aplicare a lg. nr. 18/1991 B. și C. Județeană de aplicare a lg. nr. 18/1991 Bacău la întocmirea documentației și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 768 mp situați în B., ., județul Bacău.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„Prin cererea introductivă reclamanții au solicitat inițial ca instanța să constate dreptul reclamanților privitor la suprafața de 768 mp situați în B., .,Județul Bacău.
Ulterior, au solicitat obligarea pârâtelor să emită titlul de proprietate pentru această suprafață de teren.
Conform art.11 alin.3 din Lg. Nr.18/1991 republicată: „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației deținute de cooperativa agricolă de producție la 01.01.1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol ”iar potrivit preved. alin .1 al aceluiași articol: „suprafața adusă în CAP este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă…”
Potrivit art.11 din regulamentul privind procedura de atribuire a titlurilor de proprietate, aprobat prin H.G. nr. 1172/2001 modificat prin H.G.890 din 2005: „stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, cerere la care se anexează, conform alin .3, acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească dacă există, și, în toate cazurile, acte de stare civilă precum și alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.
Analizând întreg probatoriul instanța constată că acțiunea, așa cum a fost modificată, nu poate fi admisă.
În primul rând,din adresa Primăriei Orașului B. aflată la fila 30 dosar, rezultă că terenul nu face pace parte nici din domeniul privat și nici din domeniul public al orașului B..
Așa fiind, nu s-a făcut dovada că terenul respectiv a aparținut reclamanților sau autorilor acestora anterior colectivizării și nici faptul că acest teren a trecut în patrimoniul statului.
De altfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că s-ar fi formulat doar o singură cerere de către A. M. în anul 2010.
Reclamanții se mai folosesc în susținerea acțiunii lor de certificatul de moștenitor nr.1510/11.11.1987 aflat la fila 18 dosar. Acesta a fost eliberat după decesul lui A. V., autorul reclamanților însă acest act nu constituie titlu de proprietate.
Ca atare, nu se poate admite în nici un fel pe calea acestei acțiuni obligarea pârâtelor să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 768 mp situați în B., .,Județul Bacău.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. V., A. D., B. M. și Ț. C. solicitând admiterea recursului, modificare sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii și constatarea calității de proprietari de drept a suprafeței de 841 m.p., teren situat în B., . (fost 30) și obligarea celor două comisii să întocmească documentația aferentă și să elibereze T.P. pentru următoarele motive:
1.Instanța de fond nu a soluționat capătul de cerere principal privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei, capăt de cerere la care nu s-a renunțat. Precizarea făcută pentru termenul din 08.05.2012 nu reprezintă o modificare a acțiunii în sensul dispozițiilor de procedură, nicio renunțare ci o precizare și o întregire a petitului, instanța fiind ținută a se pronunța. Nepronunțarea asupra acestui capăt de cerere echivalează, în opinia recurenților, cu nemotivarea hotărârii și atrage incidența dis part. 304 pct.7 teza I C. precum și o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății și o schimbare a naturii ori înțelesului lămuri și vădit neîndoielnic al acestuia (304 pct.8).
2.Argumentul instanței de fond că reclamanții nu au făcut dovada că terenul a aparținut autorilor lor sau că ar fi trecut în patrimoniul statului este nefondat, întrucât disp art. 23 din Lg. nr.18/1991 nu reclamă ca solicitantul unui astfel de drept să facă dovada. Instanța de fond a ignorat disp. art. 1 și art.3 din Lg. nr.18/1991, dispoziții față de care apare ca lipsit de relevanță titlul în baza căruia sunt deținute terenurile iar faptul că nu s-a făcut dovada trecerii în patrimoniul statului nu poate fi un impediment în soluționarea favorabilă a cererii recurenților. Dispozițiile art.23 din Lg. nr.18/1991 reglementează un mod de constituire a unui drept ce operează ope legis. Pornind de la constatarea că reclamanții au în stăpânire imobilele construcții și teren atestate fiscal din 1965 (așa cum rezultă din înscrisurile autentice depuse la doar) singura proba necesară în soluționarea cauzei ar fi avut drept scop determinarea terenului aferent casei în raport de exigențele Decret 42/1990 ori, susțin recurenții această probă a fost administrată și a confirmat pe deplin temeinicia cererii. Susținerea că certificatul este moștenitor nr. 1510/11.11.1987 nu valoarează titlu de proprietate este străină de natura cauzei. Instanța de fond a analizat cererea formulată la C. locală ca o cerere de reconstituire și nu de constituire de drept situație în raport de care întreaga motivare apare contradictorie și străină de natura pricinii. Rațiunea instanței de a respinge acțiunea pentru că nu s-a făcut dreptului statului sau a autorilor reclamanților asupra terenului nu are nici un temei legal.
3.Hotărârea este lipsită și de temei legal întrucât, susțin recurenții, situației litigioase nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.3 din Lg.18/1991 și nici din Regulamentul de aplicare. Aceste dispoziții sunt aplicabile procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate și nu de constituire. Faptul că s-a formulat doar o cerere de către A. M. nu are nicio relevanță juridică întrucât legea nu impune formularea de cereri repetate. Fiind un mod de dobândire ope legis nu este necesară formularea unei cereri sau urmarea unei proceduri administrative.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7-9,3041C.p.c., disp art.8 din Decret 42/1990, art.8 alin.1, 23 alin.1 și 4 Lg.18/1991, art.1 Titlul XIII din Lg. nr.247/2005, art. 21 și 44 din Constituția României, art.14 alin.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art.6 CEDO, art.129 și 261 alin.1 pct.5 C.p.c..
Au mai fost invocate și Minuta CSM de unificarea a practicii judiciare din 25.11.2009 și Deciza ICCJ – Secțiile unite nr.XX în interesul legii în materia Lg.10/2001.
Intimata C. locală B. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând precizările depuse la dosarul instanței de fond (fila 30).
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând sentința recurată prin raportare la motivele de recurs și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că prezenta cale de atac este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată recurenții reclamanți au solicitat în contradictoriu cu pârâtele comisii constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 768 m.p. aferentă casei de locuit, acțiune întemeiată pe dispozițiile art.8 din Decret 42/1990, art.23 alin.1 și 4 din lg.nr.18/1991. Prin precizările înregistrate la dosarul cauzei la data de 24.04.2012 reclamanții au completat acțiunea cu încă două capete de cerere obligarea Comisiei locale să întocmească documentația și să o înainteze Comisiei județene și pe aceasta din urmă să elibereze titlu de proprietate iar la termenul din 08.05.212 au precizat că renunță la capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate. Deși prin încheierea de la acest termen instanța nu a luat act în mod expres de renunțarea la acest prim capăt de cerere din dispozitivul și considerentele sentinței recurate rezultă că instanța a soluționat cauza în limitele precizărilor făcute de recurenții reclamanți. Contrar susținerilor recurenților în mod corect instanța de fond a apreciat că a intervenit o modificare a acțiunii și nu a soluționat primul capăt de cerere.
Criticile privind greșita apreciere a condițiilor constituirii dreptului de proprietate și a probelor sunt neîntemeiate. Instanța de recurs reține că dispozițiile art. 23 din Lg. nr.18/1991 instituie, prin excepție, două cazuri de constituire a dreptului de proprietate privată. În primul caz, titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate sunt proprietarii construcțiilor, care și-au edificat construcții pe loturi atribuite de către cooperativa agricolă de producție, dacă aveau calitatea de membri cooperatori iar obiectul constituirii îl reprezintă terenurile agricole aferente terenurilor atribuite de cooperativele agricole de producție ,potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, terenuri care, de regulă au fost atribuite ca loturi de folosință, către aceste persoane În cel de-al doilea caz, titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate sunt dobânditorii construcțiilor prin acte de înstrăinare, încheiate cu foștii membri cooperatori iar obiectul dreptului de constituire îl reprezintă terenurile agricole care au aparținut fostului membru cooperator și care a făcut ,în mod real, obiectul convenției de înstrăinare.
În speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.23 din lg.18/1991, simplul fapt că autorii recurenților au stăpânit imobilul teren, fără a dovedi și modalitatea în care au intrat în stăpânirea acestuia, nu este suficient pentru a aprecia că pot beneficia de dispozițiile art.23 din Lg.nr.18/1991 În aceste condiții, este de prisos o analiză a motivul 3 de recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor 11 alin.3 și art.8 din Lg. nr.18/1991.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul civil promovat de către recurenții reclamanți A. V., A. D., Ț. C., B. M., în nume propriu și în calitate de moștenitori după defuncta A. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat L. S., respectiv în municipiul B., ..1, ., parter, județul B., împotriva sentinței civile nr.511/10.09.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria B. în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Lg.18/1991 B., cu sediul în orașul B., ., județul Bacău, și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bacău, cu sediul în municipiul Bacău, ., județul Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, G. D. | Judecător, C. M. R. | Judecător, C. D. |
Grefier, E. Țimiraș |
Red. s.c. N. T. A.
Red. / tehnored. motiv d.c. Conelia D.
/ Ț..E. – 2 ex.
10.03. / 27.03.2014
E.Ț. 21 Noiembrie 2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 746/2013. Tribunalul BACĂU | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 72/2013.... → |
|---|
