Pretenţii. Decizia nr. 47/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 6909/271/2005
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 47/A/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător N. B.
Grefier M. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți ., BELENIȘ F. M., BELENIȘ S. și apelanta pârâtă BELENIȘ R. L. în contradictoriu cu intimata M. F. împotriva Sentinței civile nr. 1280/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect pretenții.
Procedura completă prin necitarea părților.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 22 ianuarie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în apel, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 29 ianuarie 2013 și apoi pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față constată că prin sentința civilă nr. 1280 din data de 15 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă în parte cererea precizată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta BELENIȘ R. L. .
A fost obligată pârâta BELENIȘ R. L. să plătească în favoarea reclamantei . suma de 97.610 RON cu titlu de despăgubiri.
A fost recunoscut în favoarea reclamantei . un drept de retenție asupra atelierului de tinichigerie, magaziei de vopsele, depozitului de acetilenă și oxigen, trotuarelor și platformelor, respectiv asupra jgheaburilor și burlanelor, până la plata de către pârâtă a sumei mai sus menționate.
Au fost respinse pretențiile formulate de reclamantă împotriva pârâtei M. F. ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și au fost respinse ca nefondate și celelalte pretenții formulate de către reclamantă.
A fost admisă în parte excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante reconvenționale Beleniș R. L. și M. F..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante reconvenționale BELENIȘ R. L. și M. F. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională . și pârâții reconvenționali BELENIȘ F. M. și BELENIȘ S. .
S-a dispus evacuarea pârâților BELENIȘ F. M. și BELENIȘ S. din spațiul de locuit pe care îl au amenajat în atelierul de tinichigerie, aceștia având dreptul de a folosi anexele în litigiu, în calitate de reprezentanți ai firmei ., exclusiv în scopul desfășurării activității acestei firme.
S-a respins cererea reconvențională sub aspectul celorlalte pretenții formulate.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvențional BELENIȘ F. M. în contradictoriu cu pârâta BELENIȘ R. L..
A fost obligată pârâta BELENIȘ R. L. să plătească în favoarea pârâtului reconvențional BELENIȘ F. M. suma de 11.736 RON cu titlu de despăgubiri.
A fost recunoscut în favoarea pârâtului reconvențional BELENIȘ F. M. un drept de retenție asupra vopsitoriei până la plata de către pârâtă a sumei mai sus menționate.
S-a dispus notarea în Cf nr. 1268 Oșorhei a dreptului de retenție recunoscut în favoarea pârâtului Beleniș F. M. asupra uneia dintre anexele notate sub B9 - în speță vopsitoria.
S-a respins cererea reconvențională a pârâtului Beleniș F. M. sub aspectul celorlalte pretenții formulate
A fost obligată pârâta BELENIȘ R. L. să plătească în favoarea reclamantei . suma de 2684 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, precum și suma de 783 RON cu același titlu în favoarea pârâtului BELENIȘ F. M..
În motivarea hotărârii instanța a arătat că inițial imobilul în litigiu cu nr. top 2350/2 înscrisă în Cf. nr. 1268 Oșorhei, - reprezentând în natură casă și teren în suprafață de 1439 mp a constituit proprietatea pârâtei M. F., că aceasta a transmis cu titlu de întreținere în favoarea pârâtei Beleniș R. L. - nuda proprietate asupra casei și terenului aferent, rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Ulterior, în 2004 pe acest teren s-a notat existența unor anexe gospodărești edificate în perioada 1965 – 1996 – pe care pârâta proprietară M. F. le-a transmis tot cu titlu de întreținere aceleași pârâte, ea rezervându-și în favoarea ei dreptul de abitație.
Din probele de la dosar rezultă în mod evident că la construirea acestor anexe și-a adus contribuția în mod substanțial pârâtul Beleniș F. M. – scopul urmărit fiind acela că acesta să-și poată deschide un atelier de reparații auto – scop care de altfel s-a și realizat fiind înființată ..
Instanța a reținut că pârâtul Beleniș F. M. a avut o contribuție la ridicarea vopsitoriei care se ridică la suma de 11.736 lei, iar în ceea ce privește atelierul de tinichigerie la suma de 84.910 lei. Contribuția . la ridicarea magaziei de vopsele este de 7.800 lei, iar în ceea ce privește magazia de acetilenă și oxigen, a trotuarelor și platformelor – respectiv a jgheaburilor și burlanelor - pârâtele Beleniș R. L. și M. F. nu au reclamat nici un fel de contribuție la ridicarea acestora.
Suportarea de către reclamanta . și pârâtul Beleniș F. M. a unei părți din costul ridicării anexelor în litigiu îi plasează pe aceștia în situația constructorului de bună credință, îndreptățit a se prevala de dispozițiile art. 494 alin 3 teza finală cod civil . Totodată se va reține că în prezenta speță dreptul reclamantei și al pârâtului, ambii constructori de bună credință, de a pretinde de la proprietarul terenului plata despăgubirilor aferente lucrărilor realizate s-a născut în momentul în care pârâta M. F. și-a manifestat intenția de a prelua în proprietate anexele în litigiu, mai exact în momentul în care acesta a solicitat notarea acestor anexe în Cf pe numele său. Având în vedere că de la momentul notării anexelor în Cf și până la momentul promovării prezentului litigiu a trecut un interval mai mic de trei ani, instanța a reținut că valorificarea dreptului de creanță al reclamantei și al pârâtului Beleniș F. M. a intervenit înainte de expirarea termenului de prescripție.
Deținând nuda proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 1268 Oșorhei nr. top 2350/2 – obligația de plată a drepturilor cuvenite reclamantei . și pârâtului Beleniș F. M. revine pârâtei Beleniș R. L., pârâta M. F. neavând calitate procesuală pasivă.
În vederea garantării exercitării de către pârâta B. R. L. a obligației de plată față de cei doi, instanța a apreciat că se impune stabilirea unui drept de retenție în favoarea creditelor - drept care se va nota în CF în vederea asigurării opozabilității acestuia față de părți.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtele M. F. și Beleniș R. L. având ca obiect evacuarea reclamantei . și a pârâților reconvenționali Beleniș F. M. și Beleniș S. din anexele în litigiu, instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 169/A/2002 a Tribunalului Bihor s-a dispus evacuarea pârâților Beleniș F. M. și Beleniș S. din casa de locuit, fiind respinsă cererea de evacuare a acestora din anexe. În cuprinsul considerentelor hotărârii instanței de apel s-a aratat ca pârâții nu dețin titlu locativ pentru casa de locuit, dar, că în calitate de asociați ai . sunt îndreptăți să ocupe în scopul desfășurării activității acestei firme anexele în litigiu. În cuprinsul acelorași considerente s-a reținut că pentru ateliere . deține un titlu valabil materializat în contractul de comodat încheiat în anul 1998, contract care în conferă dreptul de folosință gratuită asupra anexelor pe perioada nedeterminată.
Întrucât în mod constant s-a statuat că intră în puterea lucrului judecat și acele considerente care explică dispozitivul unei hotărâri judecătorești, instanța a reținut că până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat în anul 1998, atât reclamanta . cât și pârâții Beleniș F. M. și Beleniș S., în calitate de reprezentanți ai acesteia, sunt îndreptățiți să folosească anexele în litigiu în vederea desfășurării activității firmei, orice acțiune în evacuare îndreptată împotriva lor fiind paralizată de excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată și în prezenta cauză, astfel încât în temeiul art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedură civilă instanța a dispus în consecință.
Desigur că pârâtele au posibilitatea să solicite rezilierea contractului de comodat, însă, o astfel de cerere nu a fost formulată până în prezent, reclamanta . și pârâții Beleniș F. M. și Beleniș S. fiind îndreptățiți să se prevaleze de efectele Deciziei civile nr. 169/A/2002 al Tribunalului Bihor, atâta vreme cât situația de fapt a rămas în parte neschimbată.
Și în situația în care nu s-ar reține existența autorității de lucru judecat în beneficiul reclamantei ., evacuarea sa nu se poate dispune întrucât aceasta folosește anexele în temeiul unui titlu.
Susținerea pârâtei Beleniș R. L. din concluziile scrise referitoare la inopozabilitatea față de ea a contractului de comodat încheiat de pârâta M. F. cu reclamanta . va fi înlăturată ca nefondată, și acest aspect fiind clarificat în mod irevocabil de către instanța de apel, care prin aceiași Decizie civilă nr. 169/A/2002, a reținut că respectivul contract îi este opozabil și întreținătoarei Beleniș R. L..
Problema este însă că după ce au fost evacuați din casa de locuit, în temeiul Deciziei civile nr. 169/A/2002 a Tribunalului Bihor, pârâții Beleniș F. M. și Beleniș S. și-au stabilit locuința în atelierul de tinichigerie, fapt recunoscut de ei la interogatoriu și conformat prin depoziția martorului P. M.. Ori nici hotărârea judecătorească mai sus menționată și nici contractul de comodat încheiat în anul 1998 între pârâta M. F. și reclamanta . nu sunt de natură a le conferi pârâților Beleniș F. M. și Beleniș S. dreptul de a folosi cu destinația de locuință atelierul de tinichigerie. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod civil, instanța a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante reconvenționale și pe cale de consecință va dispune evacuarea pârâților Beleniș F. M. și Beleniș S. din spațiul de locuit pe care îl au amenajat în atelierul de tinichigerie, aceștia având dreptul de a folosi anexele în litigiu, în calitate de reprezentanți ai firmei ., exclusiv în scopul desfășurării activității acestei firme.
Referitor la admisibilitatea acțiunii în evacuare, instanța s-a considerat ținută de soluția pronunțată de instanța de apel în anul 2002, care pentru aceiași situație de fapt, intervenită între aceleași părți, a considerat admisibilă acțiunea în evacuare. Pronunțarea în prezentul dosar a unei soluții contrare ar fi adus atingere caracterului predictibil al actului de justiție și implicit ar fi însemnat o atingere adusă garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părți instanța a reținut că nici unul din onorariile reprezentanților reclamantei sau al pârâților Beleniș F. M. și Beleniș S. nu apare trecut pe delegațiile depuse la dosar și nici nu a fost justificat cu chitanțe care să ateste plata acestora. În consecință instanța a luat în considerare numai onorariu reprezentantului pârâtelor M. F. și Beleniș R. L. pe care l-a compensat cu onorariul de expert suportat de celelalte părți. Ca urmare a admiterii în parte a pretențiilor, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta Beleniș R. L. a fost obligată să plătească în favoarea reclamantei și a pârâtului Beleniș F. M. cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise, cu mențiunea că din valoarea taxei de timbru avansată de pârâtul Beleniș F. M. se va deduce suma de 9,3 RON reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar aferentă cererii în evacuare admisă în parte față de pârâții persoane fizice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții Beleniș F. M. și Beleniș S. și recurenta . solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de Beleniș R. L. și M. F. în ceea ce privește evacuarea lor din spațiul de locuit amenajat în atelierul de tinichigerie și obligarea numitei Beleniș R. L. la plata în favoarea . sumei de 98.590 lei cu titlu de despăgubiri iar, în favoarea numitului Beleniș F. M. a sumei de 15.932 lei cu același titlu.
În motivarea recursului au arătat că hotărârea judecătorească este nelegală și netemeinică sub aspectul dispunerii evacuării lor din spațiul amenajat în atelierul de tinichigerie și în ceea ce privește cuantumul drepturilor de creanță.
Există o contrarietate între admiterea excepției autorității de lucru judecat a deciziei tribunalului și admiterea cererii de evacuare a lor din atelierul de tinichigerie.
Ei ocupă legal spațiul în litigiu – în baza unui contract de comodat.
Prin decizia civilă 169/A/2002 a Tribunalului Bihor nu s-a făcut o departajare între scopurile în care poate fi folosit de către ei a atelierului de tinichigerie, în sensul de a permite utilizarea acestuia strict pentru activitățile societății sau inclusiv ca spațiu locativ – în această situație înțelesul corect, în opinia lor a considerentelor hotărârii instanței de apel fiind aceea că ei justifică o îndreptățire legală de a ocupa toate atelierele în litigiu – în calitate de reprezentanți ai societății, inclusiv ca spațiu locativ.
Consideră că evacuarea lor din atelierul de tinichigerie este în contradicție cu dreptul de retenție recunoscut în favoarea societății asupra acestui imobil.
Referitor la cuantumul drepturilor de creanță stabilite în favoarea lor consideră că sunt îndreptățiți la plata integrală a sumelor solicitate prin precizările de acțiune – conform valorilor actualizate din raportul de expertiză în construcții – varianta pârât – deoarece în perioada edificării acestora el obținea venituri superioare din salariu și din activitățile suplimentare pe care le desfășura spre deosebire de pârâta M. F. al cărui unic venit îl constituia pensia.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs recurenta Beleniș R. L. solicitând modificarea ei în parte în sensul stabilirii corecte a sumelor datorate reclamantei . și pârâților Beleniș F. M. și Beleniș S., admiterea în totalitate a acțiunii reconvenționale, în sensul evacuării tuturor intimatelor din imobilul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că la stabilirea despăgubirilor s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat într-un alt dosar iar pe de altă parte s-a reținut că în anul 1999 pârâtul Beleniș M. a împlinit vârsta de 18 ani – desfășurând activități de tinichigerie – astfel încât în perioada ulterioară acesteia ar fi avut posibilități financiare de edificare a construcțiilor – ceea ce reprezintă o simplă speculație a instanței fără nici un fel de bază reală.
În ceea ce o privește pe pârâta ., aceasta în anii 1994-1997 a înregistrat pierderi – de unde rezultă lipsa posibilităților financiare de a proceda la realizarea lor.
În ceea ce privește cererea de evacuare a . mod nelegal a fost respinsă – deoarece contractul de comodat a fost încheiat de pârâta M. F. după ce aceasta pierduse calitatea de proprietară a imobilului prin transferul dreptului de proprietate pe seama ei, prin urmare fiind vorba de un contract încheiat de o persoană care nu avea calitatea de proprietară ei nu îi este opozabil.
În drept s-au invocat disp.art-. 304 pct.9 cod civil.
Prin încheierea de ședință din 7 aprilie 2009 – față de valoarea obiectului litigiului – de peste 100.000 lei s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel în baza art. 282 ind.1 c.pr.civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 169/A/2002 a Tribunalului Bihor s-a dispus evacuarea pârâților Beleniș F. și Beleniș S. din clădirea de locuit situată la stradă și dintr-o anexă la clădirea de locuit, clădirile 5 și 6 din imobilul situat în Oșorhei nr. 468.
În considerentele hotărârii s-a arătat că față de împrejurarea că apelanții în calitate de reprezentanți ai societății comerciale . în scopul desfășurării activității acestei firme - atelierele identificate din expertiza întocmită de expert M. M. C. ca fiind clădirile 1,2,3 și 4 în baza unui titlu valabil – se apreciază că în mod greșit prima instanță a dispus evacuarea pârâților din întreg imobilul în litigiu – respectiv din ateliere fiind justificată evacuarea doar din casa de locuit și anexa la aceasta – pentru care apelanții nu dețin nici un titlu.
Față de cele de mai sus, instanța de fond în mod corect a reținut că pârâții au dreptul de a folosi anexele în litigiu – în calitate de reprezentanți ai firmei . exclusiv în scopul desfășurării activității acestei firme.
Cum însă titlu în baza căruia societatea folosește spațiile în litigiu îl reprezintă un contract de comodat având în vedere că acesta nu putea fi încheiat pe durata nedeterminată – folosința neputând dura la infinit – față de prev. de art. 1500 cod civil – instanța apreciază că, în mod greșit a fost reținută ca fiind întemeiată chiar în parte excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobil – motiv pentru care se va modifica sentința apelată în sensul respingerii în întregime a acestei excepții.
În ceea ce privește susținerea apelantei Beleniș R. în sensul că nu-i este opozabil contractul de comodat fiind întocmit de mama ei după ce aceasta i-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului conform contractului de întreținere încheiat între ele – este de arătat că această problemă nu poate fi pusă în discuție câtă vreme nu s-a cerut și nici nu s-a dispus anularea contractului.
Ca urmare a respingerii excepției autorității de lucru judecat, stabilindu-se că folosința nu poate dura la nesfârșit, instanța va admite cererea reconvențională formulată de reclamantele reconvenționale Beleniș R. și M. F. și va dispune evacuarea pârâților din imobilele în litigiu.
Față de motivele de apel depuse de apelanta Beleniș R. instanța constată că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă în ceea ce privește contribuția pârâtului reconvențional Beleniș M. la construirea atelierului auto – cuprinzând anexe, atelier tinichigerie, atelier vopsitorie, magazie vopsele, magazie oxigen, acesta conform adeverinței 10/01.02.2001 începându-și activitatea de vopsitor la data de 16.09.1991. Având în vedere calificarea pârâtului a fost înființată și ..
Nu s-a dovedit contribuția vreunui alt membru al familiei la construirea imobilelor în litigiu, fiind evident că pârâta M. F. nu a fost în măsură să suporte exclusiv, din veniturile din pensie, cheltuielile pe care le-a implicat această operațiune.
Față de probele administrate în cauză în mod corect a apreciat instanța că, de fapt pârâtul a fost sprijinit de mama sa inclusiv în demersurile făcute de acesta în vederea înființării propriei firme, existând o implicare activă atât din partea pârâtei M. F. cât și din partea pârâtului Beleniș F. M. și a reclamantei . – în suportarea costurilor ridicării construcțiilor în litigiu.
De altfel apelanta Beleniș R. L. s-a mărginit în motivele de recurs să critice motivarea primei instanței arătând că reținerile făcute reprezintă doar o simplă speculație – fără a arăta de ce considerentele nu sunt conforme cu realitatea și care ar fi motivul pentru care s-ar putea reține doar contribuția pârâtei M. F. la ridicarea construcțiilor.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, la data de 17.04.2012 instanța va dispune reactualizarea valorilor reprezentând drepturile de creanță ale reclamantei . și ale pârâtului reconvențional Beleniș F. M. – stabilind pentru aceștia următoarele valori: pentru atelierul de tinichigerie suma de 78.269 lei, pentru depozitul de acetilenă și oxigen suma de 1.643 lei, pentru trotuare și platforme suma de 1.488 lei, pentru jgheaburi și burlane 1.244 lei, iar pentru pârâta intimată 11.216 lei contravaloarea vopsitoriei.
Având în vedere că durata concesiunii nu poate fi perpetuă, dat fiind că părțile nu au prevăzut în contract o dată la care aceasta să înceteze, ca urmare a respingerii excepției autorității de lucru judecat, instanța va dispune evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, condiționat însă de plata sumei de 102.945 lei care reprezintă contravaloarea drepturilor de creanță cuvenite acestora - provenite din însumarea valorilor care reprezintă contribuția acestora la ridicarea construcțiilor în litigiu conform raportului de expertiză efectuat în cauză (fila 156 dosar apel).
Ca urmare a celor de mai sus reținute și dispuse se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate, în baza art. 296 c.pr.civilă onorariile de avocat fiind compensate, intimații urmând a fi obligați să plătească 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel – suma reprezentând o parte din costul expertizelor efectuate care au fost suportate de apelanta Beleniș R. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanții BELENIȘ F. M., BELENIȘ S. și ..
Admite ca fondat apelul civil formulat de apelanta BELENIȘ R. L. domiciliată în Oradea, .. 20, .. 41 în contradictoriu cu intimații BELENIȘ F. M., BELENIȘ S., ambii domiciliați în Oșorhei, nr. 645, . cu sediul în Oșorhei nr. 645 și M. F. domiciliată în Oșorhei, nr. 645 împotriva Sentinței civile nr. 1280 din 15 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pe pârâta BELENIȘ R. L. să plătească suma de 91.729 lei în favoarea reclamantei . și suma de 11.216 lei în favoarea pârâtului reconvențional BELENIȘ F. M. cu titlu de despăgubiri materiale.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la acțiunea reconvențională.
Admite cererea reconvențională formulată de reclamantele reconvenționale BELENIȘ R. L. și M. F. împotriva pârâților reconvenționali ., BELENIȘ F. M. și BELENIȘ S. și în consecință:
Dispune evacuarea pârâților susmenționați din imobilul în litigiu – anexe, atelier tinichigerie, atelier vopsitorie, magazie vopsele, magazie oxigen – evacuare care se va face la data plății de către pârâta Beleniș R. L. a sumei de 102.945 lei conform celor sus-menționate.
Menține dispozițiile sentinței apelate privind stabilirea dreptului de retenție și notarea în CF a acestui drept, cele privind respingerea pretențiilor împotriva pârâtei M. F. și cele privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe intimații ., BELENIȘ F. M. și BELENIȘ S. să plătească apelantei Beleniș R. L. 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
P. JUDECATOR GREFIER
A. C. N. B. M. N.
Red.hot.fond B. L.
Red.dec.apel C. A.
Tehnored. N. M.
7 ex./ 25.02.2013
5 .> -BELENIȘ R. L. domiciliată în Oradea, .. 20, .. 41
-BELENIȘ F. M., BELENIȘ S., ambii domiciliați în Oșorhei, nr. 645
-. cu sediul în Oșorhei nr. 645
-M. F. domiciliată în Oșorhei, nr. 645
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 221/2013. Tribunalul BIHOR | Succesiune. Decizia nr. 729/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
