Uzucapiune. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1131/265/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 53/R/2013
Ședința publică din data de 8 februarie 2013
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: E. M.-M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD, împotriva sentinței civile nr. 1450/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul D. M., asistat de avocat B. D., lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul intimaților, avocat B. D., arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului intimaților în dezbatere.
Reprezentantul intimaților, avocat B. D., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1450/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1131/R/265/2012 a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții D. M. și D. F. împotriva pârâților Georgeș M., M. I., R. V., R. I., S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv prin DGFP – Bistrița-Năsăud, R. V. și R. I..
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul D. I., și în consecință:
- s-a constatat reclamanții D. M. și D. F. prin joncțiunea posesiilor, au dobândit în anul 1967 dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței totale de teren de 903 mp compusă din suprafața de 222 mp teren înscris în CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr. top_, suprafața de 173 mp teren înscris în CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr. top_ și suprafeța de 508 mp teren înscris în CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr. top_;
- s-a constatat validitatea formală și materială a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 20.12.2010, intitulat ,,antecontract de vânzare cumpărare’’, prin care reclamanții s-au obligat să îi vândă intervenientului D. I., care s-a obligat să cumpere, întregul teren în suprafață totală de 903 mp. mai sus arătat, în schimbul unui preț de 2.000 lei, achitat integral, teren deținut de promitenții-vânzători cu titlu de uzucapiune;
- s-a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare ;
- s-a dispus înscrierea în CF pe numele intervenientului în interes propriu D. I. a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cu titlu de cumpărare bun propriu, în conformitate cu raportul de expertiză întocmit de expert B. L..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr top_ aflat la fila 3 din dosarul cauzei, terenul de natură arabil în suprafață de 1663 mp, are ca proprietar tabular pe J. I. căsătorită cu B. A., în cotă de 1/1 părți, potrivit înscrierii datând din anul 1890.
Potrivit extrasului de CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr top12432 aflat la fila 4 din dosarul cauzei, terenul de natură altele în suprafață de 814 mp, are ca proprietar tabular pe J. I. căsătorită cu B. A., în cotă de 1/1 părți, potrivit înscrierii datând din anul 1890.
Potrivit extrasului de CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr top12433‚ terenul de natură altele în suprafață de 1382 mp, are ca proprietar tabular pe R. M. a lui I., în cotă de 1/1 părți, potrivit înscrierii datând din anul 1933.
Potrivit extrasului de CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr top12428, terenul de natură fâneață în suprafață de 670 mp, are ca proprietar tabular S. R., în cotă de 1/1 părți, potrivit înscrierii datând din anul 1959.
Terenul în litigiu este situat în cartierul Cormaia din orașul Sîngeorz-Băi și are o suprafață totală de 903 mp, astfel cum acest teren a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert B. L. .
Cu date de CF, acest teren se identifică cu cel înscris în CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr top_ în suprafață totală de 814 mp, CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr top12433, în suprafață totală de 1382 mp și în CF nr._ Sângeorz-Băi cu nr top12428 în suprafață totală de 670 mp.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor M. M. și J. M. audiați în cauză, coroborat cu conținutul raportului de expertiză susmenționat, instanța a reținut că inițial acest teren în suprafață de 903 mp, era deja în anul 1940 în posesia părinților reclamantului D. M. și anume a numiților D. M. și D. A., care l-au folosit până prin anul 1967, când l-au dat ca zestre fiului lor D. M. și soției acestuia F.. La rândul lor, aceștia au continuat să folosească terenul până la momentul înstrăinării lui. (2010).
Atât reclamanții D. M. și D. F., cât și antecesorii lor D. M. și D. A. au exercitat în toată această perioadă o posesie publică, pașnică continuă, netulburată și sub nume de proprietar.
Așa fiind, ca urmare a joncțiunii celor două posesii astfel exercitate instanța a reținut că termenul prescripției achizitive de 30 de ani s-a împlinit, raportat la momentul de început al primei posesii dovedit în cauză ca fiind în anul 1940, prin anul 1967 în persoana reclamanților. Pentru aceste motive, în baza art.1452 și următoarele cod civil austriac, (aplicabil în cauză deoarece sub imperiul acestuia s-a născut prima posesie), instanța a constatat că reclamanții D. M. și D. F. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestui teren.
La data de 20.12.2010 reclamanții s-au obligat să-i vândă intervenientului D. I., terenul în suprafață totală de 903 mp, pe care îl dețin cu titlu de uzucapiune de la părinții lor, astfel cum acest imobil a fost identificat mai sus. În acest sens, la aceeași dată între aceste părți s-a redactat un înscris sub semnătură privată intitulat ,,antecontract de vînzare cumpărare’’ și care este semnat de acestea. Astfel cum rezultă din acest înscris la data redactării lui s-a achitat de către promitentul cumpărător promitenților vânzători un preț de 2000 lei.
Acest înscris fiind opus de promitentul cumpărător reclamanților-promitenți vânzători în condițiile art.1177 Cod civil, nu a fost contestat de către aceștia, iar în aceste condiții, instanța a reținut luând în considerare și prevederile art.1176 Cod civil în conformitate cu care actul sub semnătură privată recunoscut de acela căruia i se opune sau, privit după lege ca recunoscut are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris, că natura juridică a acestui înscris este aceea a unui antecontract de vânzare-cumpărare motiv pentru care în baza art.948 și următoarele Cod civil se va constata validitatea lui formală și materială.
Numai că, potrivit art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și în conformitate cu art.970 Cod civil ele obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat ci și la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea o dă obligației după natura sa.
În speță, câtă vreme vânzătorii reclamanți, respectiv soții D. s-au obligat să-i transmită cumpărătorului intervenient D. I. dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, acestora le revenea obligația contractuală și legală, impusă de art.22 din Decret-Lege nr.115/1938 (text legal aplicabil în cauză până la definitivarea măsurătorilor cadastrale la nivelul întregului județ) de a-i înmâna cumpărătorului toate actele necesare în vederea înscrierii în CF a dreptului transmis.
Câtă vreme nici până în prezent reclamanții vânzători nu și-au îndeplinit această obligație, în baza art.24 din Decret-Lege nr.115/1938, instanța a fost îndrituită să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, iar în baza art. 44 și 46 din același act normativ să dispună înscrierea în CF pe numele intervenientului în interes propriu D. I. a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cu titlu de cumpărare bun propriu, în conformitate cu raportul de expertiză întocmit de expert B. L. și a tabelului de mișcare parcelară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.111, 112, 242, 247 cod de procedură civilă, dispozițiile art.45-46 din Decret – lege 115/1983.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice Prin Direcția Generală A Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud solicitând, în principal, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul S. R.; în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție propriu privind imobilul teren înscris în CF_ Sângeorz Băi, nr.top-_.
Pe cale de excepție recurentul a invocat lipsa calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul S. R. în prezenta cauză, arătând că din înscrisurile aflate la dosar nu este dovedită calitatea procesuală pasivă a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, simpla nominalizare în calitate de pârât a Statului R., nu îi poate conferi legitimitate procesuală pasivă în prezenta cauză, prin reprezentarea sa de către Ministerul Finanțelor Publice. S. R. este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 12, alin. 5 din Legea nr. 213/1998, în acea categorie de litigii care privesc bunurile aflate în domeniul public.
În susținerea excepției au fost invocate dispozițiile art. 223, alin. 1 din Codul civil, care prevăd că "în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens", iar potrivit art. 224, alin 1 din Codul civil "dacă prin lege nu se dispune altfel, statul român nu răspunde decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice și niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului".
Au mai fost invocate și dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și art. 62 și următoarele din Legea nr. 215/2001, apreciind că în speță calitatea de reprezentant al pârâtului S. R. o are Orașul Sângeorz-Băi prin primar.
În ce privește fondul cauzei, arată că din extrasul de carte funciară nr._ Sângeorz-Băi nr. top._ rezultă că terenul în suprafață de 670 mp are ca proprietar tabular S. R..
Instanța de fond a constatat ca reclamanții au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune și asupra unei suprafețe de 508 mp din terenul mai sus menționat, reținându-se totodată că prin antecontractul de vânzare reclamanții au vândut intervenientului terenul intravilan de cca. 1000 mp, constatând validitatea antecontractului, ce are ca obiect și suprafața de 508 mp teren înscris în CF_ Sângeorz-Băi cu nr. top_.
Recurentul apreciază soluția primei instanțe ca fiind neîntemeiată, întrucât S. R. deține dreptul de proprietate publică asupra terenul intravilan în suprafață de 670 mp. Potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991, art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 136 din Constituția României bunurile proprietate publica aparținând Statului R. sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile. Tot în actele normative menționate se arată că bunurile proprietate publică pot fi date în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, autorităților administrației publice centrale și locale, instituțiilor publice de interes național, județean sau local sau pot fi închiriate, concesionate sau date în folosința gratuită pe termen nelimitat.
Întrucât bunurile din domeniul public fiind imprescriptibile și insesizabile, actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții sunt lovite de nulitate absolută.
Intimații D. F. și M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimații arată că au promovat o acțiune civilă având ca obiect uzucapiune având ca finalitate intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamanților. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud, sub dosar nr.2593/2010 iar prin sentința civilă nr.2923/2011 acțiunea a fost admisă. În urma recursului declarat de către recurentă, sentința civilă 2923/2011 a fost desființată prin casare.
Împotriva acestei sentințe, recurentul a declarat recurs, invocând aceleași aspecte ca și în cazul primului ciclu procesual.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, intimații nefiind proprietari tabulari, doar posesori faptici, raportat la situația juridică și faptică a terenului în litigiu, s-a invocat ca și drept de proprietate excepția prescripției achizitive, deoarece pe o porțiune din terenul folosit figura ca și proprietar tabular S. R., au fost nevoiți să cheme în judecată pentru opozabilitatea sentinței ce se va pronunța.
Astfel, recurentul a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului R., iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
În ceea ce privește excepția invocată, intimații au arătat că, ulterior primului termen de judecată, au solicitat instanței a se rectifica calitatea pârâtului M. Finanțelor, în sensul că, calitate procesuală pasivă are Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care să fie citat în această calitate.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins excepția invocată de recurentă ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimații arată că folosesc terenul în litigiu de peste 40 de ani, fiind situat în intravilanul orașului Sângeorz-Băi, . natură fânaț și arabil.
Intimații arată că terenul a fost dobândit cu titlu de zestre de la antecesori cu ocazia căsătoriei (1967), astfel că termenul de prescripție achizitivă s-a împlinit în posesia intimaților-reclamanți, fiind totodată îndeplinite condițiile legale .
Așa cum au arătat și martorii audiați la cererea intimaților-reclamanți, atât antecesorii cât și intimații-reclamanți au folosit terenul din litigiu în mod public, pașnic și sub nume de proprietar nefiind conturbați în posesie, terenul fiind bine delimitat de vecinătăți, neexistând divergențe cu privire la suprafață, limite și posesie.
Mai arată intimații că pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietatea privată indiferent că titularul dreptului de proprietate este statul sau o unitate administrativ teritorială.
Prin urmare, petitul privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este legal și temeinic astfel că instanța de fond în mod corect a admis acțiunea .
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenient, atât timp cât cererea principală a fost admisă, nu există niciun motiv legal de respingere a acesteia.
Tribunalul, examinând în baza prev.art.304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual-pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul reține că acest aspect a fost deja tranșat de către Tribunalul Bistrița – Năsăud în primul ciclu procesual prin decizia civilă nr. 59/R/2012. S-a stabilit că se impunea citarea Statului R. în cauză raportat la aspectul că terenul de 670 m2 cuprins în CF_ Sîngeorz – Băi nr. top_, obiect al prezentei cauze constituie proprietate tabulară a Statului R.. Totodată s-a reținut că statul participă la raporturile juridice prin Ministerul Finanțelor Publice, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede reprezentarea sa prin alt organ, or în cazul de față nu există nici o reglementare incidentă cauzei, care să prevadă reprezentarea statului prin alt organ. S-a concluzionat astfel că Orașul Sîngeorz - Băi nu poate avea calitatea de reprezentant, atâta timp cât, așa cum rezultă din documentele de carte funciară, terenul este proprietatea statului și nu a unității administrativ-teritoriale.
Raportat la dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă aceste statuări ale instanței de casare sunt obligatorii, astfel încât instanța de fond în mod corect a reținut calitatea de pârât a Statului R. și calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în numele pârâtului Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice a mai invocat prin recursul formulat că bunurile imobile, obiectul dosarului de față, aparțin domeniului public, fiind imprescriptibile, inalienabile și insesizabile, astfel încât actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1996.
Din cuprinsul Legii nr. 213/1998 rezultă că atât statul, cât și unitățile administrativ-teritoriale (adică orașul, . drept de proprietate fie publică, fie privată. Conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.
Și acest motiv de recurs a fost analizat în primul ciclu procesual prin decizia civilă nr. 59/R/2012, stabilindu-se că din adeverința nr._/6.09.2010 (f. 57 dosar fond), terenul proprietate tabulară a statului român aparține domeniului privat, astfel că poate fi dobândit prin oricare din modurile legale de dobândire a dreptului de proprietate.
Într-adevăr terenul de 670 m2 cuprins în CF_ Sîngeorz – Băi nr. top_ are trecut în evidențele cărții funciare ca proprietar S. R. începând cu data de 23.10.1959. Tribunalul observă că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că această porțiune din teren ar fi intrat în mod obligatoriu în domeniul public al statului. În CF nu există mențiuni cu privire la natura dreptului de proprietate a Statului R., terenul în cauză putând face parte și din domeniu privat al statului. Această din urmă variantă este confirmată și prin adeverința nr._/6.09.2010 (f. 57 dosar fond), prin care se arată că terenul respectiv este în domeniul privat al statului
Față de cele arătate mai sus, tribunalul reține că imobilul în suprafață totală de 670 mp cuprins în CF_ Sîngeorz – Băi nr. top_ nu face parte din domeniul public al statului, motiv pentru care criticile recurentului apar ca neîntemeiate și pe cale de consecință tribunalul urmează să respingă cererea de recurs formulată.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, tribunalul îl va obliga pe recurent Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud să plătească intimaților D. M. și D. F., suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f.20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE – reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, .. 6, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1450/25.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Năsăud, ca neîntemeiat.
Obligă recurentul S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE – reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud să plătească intimaților D. M. și D. F., cu domiciliul în Sîngeorz – Băi, Cormaia, Nr. 29, jud. Bistrița-Năsăud, suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. I.-S. S. I. N. C.
GREFIER
E. M. M.
Red./Dact.
B.I.Sz./E.M.M., 3 ex.
Judecător fond P. A. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 513/2013.... | Evacuare. Decizia nr. 110/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
