Acţiune în constatare. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Comentarii

0

Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 404/186/2004

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.40/R/2015

Ședința publică din data de 25 martie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: M. L. B., judecător

JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție

JUDECĂTOR: R.-I. B.

GREFIER: L. D.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul M. I., împotriva sentinței civile nr. 1218/2004 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.

Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2015, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând constată,

Prin sentința civilă nr. 1218/2004 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții S. G. și S. Letiția, împotriva pârâților M. I., R. T.-C., G. L., B. P., B. R. Șintereag, P. G., M. T. D. și C. local Șintereag prin primar pentru proprietara tabulară R. S., decedată fără moștenitori cunoscuți și, în consecință:

- s-a constatat că urmare unui partaj voluntar intervenit între defuncții Minitiuan N. și R. S., suprafața de 6661 mp.,teren situat în intravilanul localității Șintereag, . și 861 înscris în Titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele lor, a revenit defunctului M. N.;

- s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.04.1996 între defunctul M. N. (vânzător) și reclamanți (cumpărători) cu privire la suprafața de 6661 mp.,teren situat în localitatea Șintereag, . și 861 cu prețul de 2.000.000 lei și dispune ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;

- s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.01.2001 potrivit căruia pârâta G. L. a vândut reclamanților suprafața de 5800 mp.,teren situat în extravilanul localității Șintereag, . 43, ridul "Furnicar", reconstituit în favoarea ei conform Titlului de proprietate nr._/2002, cu prețul de 12.000.000 lei și dispune ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;

- s-a constatat că reclamanții au dobândit un drept de proprietate cu titlu de cumpărare asupra terenului în suprafață de 2653 mp. situat în intravilanul localității Șintereag,. rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul B. P., autentificat de către Notarul B. E. F. cu încheierea nr. 6932/20.11.2003;

- s-a dispus dezmembrarea nr. top. 639/2 și 728/2/5/3 și întabularea în CF-Șintereag, nr. top. nou 639/2/1 și 728/2/5/3/1 a dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 8314 mp. teren și respectiv 5198 mp. teren de natură arabil (atât cât a rezultat în urma măsurătorilor efectuate de expert), conform raportului de expertiză și a tabelului de mișcare parcelară întocmite în cauză de către expertul M. E., care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Restul suprafeței de_ mp. și respectiv 2269 mp.teren se va înscrie în CF la nr. top. nou 639/2/2 și respectiv 728/2/5/3/2 pe vechii proprietari . Fără cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.

Prin acțiunea precizată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții S. G. și S. Letiția, au chemat în judecată în calitate de pârâți pe: M. I., R. T.-C., G. L., B. P., B. R. Șmtereag, P. G., M. T. D. și C. local Șintereag prin primar pentru propriatra tabulară R. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în urma îndeplinirii procedurii legale și a administrării probelor; să constate că în baza unei înțelegeri intervenite între defuncții M. N. și R. S., terenurile în suprafață de 6661 mp., situate în intravilanul loclității Șintereag (corespunzătoare parcelelelor nr. 860 și 861, din tarlaua 99 conform Titlului de proprietate nr._/24.09.2002) î-au revenit defunctului M. N.; să constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.04.1996 potrivit căruia defunctul M. N. (identic cu M. N.) a vândut reclamanților terenul în suprafață de 6661 mp., cu prețul de 2.000.000 lei (preț în care a fost inclusă și valoarea construcțiilor și a terenului aferent acestora în suprafață de 1.000 mp)., care a făcut obiectul dosarului nr. 1824/1996 al Judecătoriei Beclean) și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;-să constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.01.2001 potrivit căruia pârâta G. L. a vândut reclamanților terenul în suprafață de 5800 mp., situat în .ridul "Furnicar", . 85/2, cu prețul de 12.000.000 lei și să se pronunțe o hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; să se constate că ei, reclamanții au dobândit un drept de proprietate cu titlu de cumpărare asupra terenului în suprafață de 2653 mp. (corespunzător parcelei 859, . de proprietate nr._/20.03.2002), așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul B. P., autentificat de către Notarul B. E. F. sub nr. 6932/20.11.2003; să se dispună întabularea în CF a dreptului lor de proprietate asupra terenului cumpărat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, la data de 10.04.1996 au cumpărat de la defunctul M. N., construcțiile și terenul în suprafață de circa 0,70 ha., situate în hotarul localității Șmtereag (care potrivit unei înțelegeri cu defuncta R. S. î-a revenit lui), cu prețul de 2.000.000 lei. Mai arată reclamanții că în ceea ce privește construcțiile și terenul aferent în suprafață de 1000 mp. au validat contractul de vânzare-cumpărare prin Sentința civilă nr. 689/20.05.1995 pronunțată de această instanță în dosarul nr. 1824/1996, iar în baza ei și a raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilelelor respective în CF nr. 1073-Șmtereag, nr. top. 639/1. Pentru că la data de 24.09.2002 s-a eliberat titlul de proprietate pentru terenul cumpărat au promovat prezenta acțiune pentru a-și valida contractul și pentru diferența de teren. Reclamanții arată că pârâții M. I. și R. T.-Corma sunt moștenitorii defuncților M. N. și R. S. în favoarea cărora s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/24.09.2002.Reclamanții susțin că, la data de 11.01.2001 au cumpărat de la pârâta G. L. suprafața de 5800 mp. teren, situat în ridul "Furnicar", . 43, identificat în Titlul de proprietate nr._/20.03.2002 emis pe numele ei, iar prin contractul autentificat cu încheierea nr. 6932/20.XI.2003 au cumpărat de la pârâtul B. P. suprafața de 2653 mp., teren situat în intravilanul localității Șintereag, . identificat în Titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele acestuia și pentru că dreptul lor de proprietate astfel dobândit nu este înscris în CF au promovat prezenta acțiune.

În drept, s-au invocat disp. art. 1294 și urm. C. civil Lg.18/1991, Lg. 115/1938 și art. 274 C.proc.civilă.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar:extrasul CF nr. 358-Șintereag, nr. top. 639/2 (f.4), Titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele defuncților M. N. și R. S. (f.5,6), antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.04.1996 între ei (cumpărători) și defunctul M. N. cu privire la casa de locuit și terenul în suprafață de 0,76 ha., imobile situate în Șintereag, nr. 311 (f.7), Titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele pârâtei G. L. (f.8,9), antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.01.2001 între ei, reclamanții și pârâtă având ca obiect suprafața de 5800 mp.,teren situat în ridul "Furnicar" (f.10), Titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele pârâtului B. P. (f. 11,12) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 6932/20.XI.2003 (f.13,14).

Prezenți în instanță pârâții: G. L., B. P. și R. T.-C. au declarat că sunt de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamanți (f.30-63), iar reprezentanții Bisericii Reformate Șintereag au declarat că se opun admiterii acțiunii, întrucât parte din terenul în litigiu le aparține precizând că nu au solicitat anularea titlurilor de proprietate în care sunt înscrise terenurile respective (f.43).

Legal citați, pârâții M. I., M. T.-D. și C. local Șmterea prin primar pentru proprietara tabulară R. S., nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări în scris, iar pârâtul P. G., moștenitorul defunctului P. M. (coprorietar tabular) a refuzat primirea citației.

In probațiune, a fost acvirat dosarul civil nr. 1824/1996 al acestei instanțe, iar expertul M. E. a efectuat o expertiză tehnică potrivit actelor existente la dosar și a situației concrete de la fața locului (f.67-73).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.04.1996, defunctul M. N. a vândut reclamanților casa de locuit și terenul în suprafață de 7600 mp., imobile situate în localitatea Șintereag, nr. 311, cu prețul de 2.000.000 lei.

Pentru că vânzătorul nu era în posesia titlului de proprietate cu privire la terenul înstrăinat, prin Sentința civilă nr. 689/1997 pronunțată de această instanță în dosarul civil nr. 1842/1996 reclamanții au validat contractul de vânzare-cumpărare menționat doar pentru construcții și suprafața de 1000 mp. teren aferent, imobile pe care în baza hotărârii respective, le-au înscris în CF nr. 1073 Șintereag, nr. top. 639/1.La data de 24.09.2002 s-a eliberat pe numele defuncților Mmtiuan N. (identic cu N.) și

R. S., în calitate de moștenitori ai defunctului M. I., Titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 6661 mp, teren situat în intravilanul localității Șintereag, . și 861 (face parte din suprafața totală de 7600 mp. vândută reclamanților odată cu casa de locuit) care, urmare înțelegerii intervenită între cei doi, a revenit în întregime defunctului Mmtiuan I..In aplicarea Lg.18/1991, pârâtei G. L. și pârâtului B. P. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5800 mp.teren situat în extravilanul loclaitățn Șintereag, . este identificat în Titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele pârâtei și respectiv asupra suprafeței de 2653 mp., teren situat în intravilanul localității Șintereag, ., conform Titlului de proprietate nr._/2002 emis pe numele pârâtului B. P..La data de 11.01.2001, pârâta G. L. a vândut reclamanților terenul susmenționat (5800 mp.) cu prețul de 12.000.000 lei, sumă care potrivit celor menționate în actul de înstrăinare, a fost achitată la aceeași dată.Ulterior, la data de 20.XI.2003 aceeași reclamanți au cumpărat de la pârâtul B. P. suprafața de 2653 mp. teren (sus-mentionat) cu prețul de 39.000.000 lei încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 6932.

Expertul a identificat terenurile în litigiu ca făcând parte din CF nr. 358 și respectiv 573 Șintereag, nr. top. 639/2 și 728/2/5/3 proprietari tabulari fiind B. R. și defuncta R. L. care, potrivit adresei nr. 3833/20.XII.2004 emisă de Primăria comunei Șintereag nu are moștenitori cunoscuți dr. B. R. a cărei moștenitoare este pârâta M. T. —D. și defunctul P. M. care potrivit aceleași adrese are ca moștenitor pe pârâtul P. G..

Față de considerentele expuse, instanța de fond în temeiul art. 969 C. civil, a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.04.1996, între reclamanți (cumpărători) și defunctul Mmtiuan N. (vânzător) cu privire la suprafața de 6661 mp., teren situat în intravilanul localității Șintereag, . și 861 și a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.01.2001 prin care reclamanții au cumpărat de la pârâta G. L. suprafața de 5800 mp., teren situat în extravilanul localității Șintereag, ridul "Furnicar", . baza art. 46 din Lg. 115/1938, a dispus dezmembrarea nr. top. 639/2 și 728/2/5/3 și întabularea în CF-Șintereag, nr. top. nou 639/2/1 și 728/2/5/3/1 a dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 8314 mp. teren și respectiv 5198 mp. teren de natură arabil-atât cât a rezultat în urma măsurătorilor efectuate de expert.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M. I., recurs înregistrat în data de 29.08.2014, prin care a solicitat să dispună repunerea în termenul de recurs pierdut și să se admită recursul, să se caseze sentința atacată și să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea cererii, referitor la repunerea în termenul de recurs pierdut, recurentul a susținut că a fost chemat în judecată de reclamanți, indicându-se cu rea credință ca adresă de domiciliul cea din Baia B., .. 23, județul Maramureș, deși în realitate pârâtul recurent are domiciliul în orașul B. și reședința în Italia din anul 2002, astfel că toate actele de procedură au fost efectuate prin afișare, iar în cursul procesului nu i-a fost comunicat raportul de expertiză. Dată fiind această situație pârâtul nu a fost legal citat niciodată, iar din această cauză nu a putut lua cunoștință de existența dosarului și de soluția dată pentru a o ataca în termenul legal de 15 zile de la comunicare.

Recurentul pârât a susținut că a luat cunoștință de sentință doar în data de 13.08.2014, când s-a deplasat la mormântul tatălui său, iar în această dată a formulat cerere pentru studierea dosarului la Judecătoria Beclean. Situația din dosar și din sentință nu corespunde adevărului, reclamanții cu rea credință i-au indicat adresa unde să fie citat deși nu mai locuia acolo din anul 2011, iar din 2002 era plecat la muncă în Italia, fiind rezident al statului italian. Întrucât recurentul pârât a luat cunoștință de existența acestei sentințe doar în data de 13.08.2014, iar efectele acesteia nu pot fi înlăturate decât prin anularea acesteia, ținând cont de prevederile art. 90 Cod procedură civilă privind citarea la domiciliul real, în temeiul art.103 Cod procedură civilă se impune admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât dintr-o împrejurare mai presus de voința sa nu a putut exercita în termen calea de atac a recursului împotriva sentinței recurate.

Referitor la cererea de recurs împotriva sentinței atacate, s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât acesta a fost citat cu nerespectarea prevederilor art.90 din același cod, pârâtul fiind citat la altă adresă decât cea de domiciliu ori de reședință, situație în care acțiunea formulată de reclamanți a fost judecată în lipsa pârâtului, încălcându-se de prima instanță principiul contradictorialității și dreptului la apărare, precum și dreptul la un proces echitabil și just, aspecte ce atrag nulitatea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu persoane ce nu au fost legal citate. Nefiind legal citat, pârâtul nu a putut să știe de existența procesului, să-și exercite dreptul la apărare și să propună probe, iar situația reținută de prima instanță nu corespunde adevărului. Recurentul pârât a mai reliefat că în data de 10.04.1996 a mai fost încheiat un contract cu defunctul său tată, dar cu suprafețe de teren diferite, iar neconcordanța dintre aceste acte sub semnătură privată fiind evidentă și că prin validarea unui contract din aceeași dată pentru casă și teren există autoritate de lucru judecat și nu se mai putea dispune validarea și în acest dosar pentru o altă suprafață care nu e reală și pentru care tatăl acestuia nu a consimțit.

În drept, s-au invocat prevederile art.103, art.90, art.105, art.107, art.299-316, art.304/1, art.312 alin.5 și art.274 Cod procedură civilă.

Recursul formulat a fost legal timbrat.

Intimatul S. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de recurs și respingerea ca tardiv a recursului formulat, cu cheltuieli de judecată în recurs f.23-25.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat că cererea de repunere în termenul de recurs nu e întemeiată, că nu sunt întrunite cerințele impuse de art.103 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât recurentul pârât nu a invocat nici o împrejurare mai presus de voința sa care l-a împiedicat să formuleze recursul în termen. S-a reliefat că actele de procedură au fost comunicate la adresa de domiciliu din actul de identitate, că acesta trebuia să depună minime diligențe cu privire la comunicările actelor de procedură, culpa sub acest aspect îi aparține în totalitate. Intimatul a mai arătat că și motivele de recurs invocate sunt nefondate, recurentul recunoaște că a fost citat și că actele de procedură i-au fost comunicate la domiciliul său din actul de identitate, astfel că nici o dispoziție legală nu a fost nerespectată.

Examinând în prealabil cererea recurentului pârât de repunere în termenul de recurs pierdut, tribunalul constată că este neîntemeiată potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.

Potrivit art.103 alin.1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea interesată dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.

În speță, recurentul pârât a susținut că nu a exercitat recursul împotriva sentinței atacate în termenul legal întrucât nu ar fi fost legal citat de prima instanță, situație în care nu a știut de existența procesului și de sentința pronunțată de instanța de fond.

Având în vedere motivele concrete invocate în susținerea cererii de repunere în termenul de recurs se impun a fi realizate verificări privind modul de citare a pârâtului de către instanța de fond.

Tribunalul constată că potrivit art.85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art.90 alin.1 Cod procedură civilă înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat. Din examinarea acestor prevederi legale, reiese neechivoc faptul că este necesară citarea părților pentru soluționarea unei cereri de chemare în judecată, dar și că procedura de citare poate fi îndeplinită legal în mod alternativ, fie la domiciliul sau fie la reședința părții litigante.

În speță, se constată că reclamanții prin cererea de chemare în judecată formulată împotriva a 6 pârâți, printre care și pârâtul recurent, au indicat ca domiciliu a acestuia adresa din Baia B., .. 23, județul Maramureș, iar pârâtul recurent a fost citat de prima instanță la domiciliul indicat de reclamanți în cererea de chemare în judecată la toate termenele de judecată, tot acolo i-a fost comunicată și sentința pronunțată de instanța de fond, procedura de citare fiind realizată prin afișare, modalitatea legală prevăzută de 92 Cod procedură civilă, iar pârâtul recurent nu a fost prezent la nici un termen de judecată.

Deși recurentul pârât a susținut că nu ar fi avut domiciliul în România la adresa anterior indicată unde a fost citat, nu a depus dovezi justificative în acest sens, respectiv copia actului de identitate sau alte înscrisuri emise de autoritățile competente în materia stabilirii domiciliului/reședinței persoanelor fizice, din care să reiasă că avea domiciliul în țară la altă adresă decât cea indicată de reclamanți și unde a fost citat în fața primei instanțe, simplele afirmații sub acest aspect nedovedite nefiind suficiente în sensul urmărit de recurent. Recurentul pârât a depus în recurs doar un document emis de autoritățile italiene din care reiese că pârâtul a avut stabilită rezidența în Italia la adresa Via Golgi Camillo, nr.60, Milano, începând cu data de 28 aprilie 2004, deci ulterior începerii acestui proces, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată în data de 15 martie 2004, iar acest pârât fiind deja citat de instanța de fond pentru termenul de judecată din 06 aprilie 2004, anterior stabilirii rezidenței în Italia f.55. Tribunalul mai arată că nu s-a dovedit prin alte înscrisuri doveditoare că încă din anul 2002 pârâtul recurent și-ar fi stabilit reședința în Italia, așa cum a susținut în cererea de recurs.

Având în vedere această situație, tribunalul ajunge la concluzia că recurentul pârât fiind cetățean român avea domiciliul în România la adresa unde a fost citat de prima instanță, respectiv în Baia B., .. 23, județul Maramureș, neexistând dovezi justificative contrare sub acest aspect, și întrucât locuia în străinătate avea doar reședința la adresa anterior indicată în Via Golgi Camillo, nr.60, Milano, însă de la data anterior indicată. În acest caz, întrucât legea permite citarea părților alternativ, fie la adresa de domiciliu, fie la cea de reședință, fără a face distincție dacă domiciliul părții litigante e în țară și reședința în străinătate, ori invers, se constată că pârâtul a fost legal citat la domiciliul avut în România, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici nu există dovezi că reclamanții ar fi fost de rea credință, așa cum a susținut recurentul pârât, fiindcă reaua credință trebuie dovedită, nu doar afirmată, în speță, nu s-a probat că reclamanții ar fi cunoscut la data introducerii acțiunii că pârâtul era plecat în Italia și adresa unde avea stabilită reședința în acea țară, pentru a indica acest lucru în cererea de chemare în judecată.

Față de considerentele anterior reliefate, tribunalul constată că nu sunt întrunite cerințele impuse de art.103 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât recurentul pârât nu a dovedit că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința ei să introducă recursul în termenul legal, ce trebuie calculat de la data comunicării sentinței la domiciliul pârâtului din România, motiv pentru care se va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul M. I..

Având în vedere respingerea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul pârât, tribunalul urmează a respinge ca tardiv formulat recursul introdus de acesta potrivit celor ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Potrivit art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile si se socotește de la comunicarea hotărârii atacate, dacă legea nu dispune astfel. Potrivit art.103 alin.1 Cod procedură civilă, neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel ori când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.

În cauză, tribunalul constată că sentința civilă nr.1218/2004 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._ a fost comunicată legal la adresa de domiciliu anterior indicată din țară pârâtului M. I. în data de 17 ianuarie 2005, conform dovezii de predare existentă la dosarul primei instanțe (f.101), iar cererea de recurs a fost înregistrata în data de 29 august 2014, fiind expediată cererea de recurs inițial prin fax, ulterior fiind comunicată și prin serviciul poștal, fiind însă depusă cu nerespectarea termenului de recurs care s-a împlinit încă din luna februarie 2005.

Având în vedere această situație, ținând cont de dispozițiile legale imperative anterior reliefate și observând că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea termenului legal de recurs de 15 zile, socotit de la comunicarea sentinței atacate, tribunalul urmează a admite excepția tardivității recursului si în consecință va respinge ca tardiv formulat recursul promovat de pârât împotriva sentinței civile nr.1218/2004 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._ . Având în vedere soluția adoptată, nu pot fi examinate pe fond criticile invocate prin cererea de recurs sub aspectul nelegalității și netemeiniciei sentinței atacate.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recurentul se află în culpă procesuală raportat la soluția respingerii recursului, motiv pentru care va obliga recurentul M. I. să plătească intimatului S. G. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, ce reprezintă onorariu avocațial achitat de acest intimat în recurs potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.27.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul M. I., rezident în Italia, Via Golgi Camillo, nr.60, Milano, cu domiciliul procesual ales la av. R. A. în B., . D, județul Maramureș .

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul M. I., împotriva sentinței civile nr.1218/2004 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._ .

Obligă recurentul M. I. să plătească intimatului S. G., cu domiciliul în localitatea Șintereag, nr.315, județul Bistrița-Năsăud, suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

M. L. B. G. C. F. R. I. B. L. D.

MLB// 2ex.// 03 aprilie 2015

Jud. fond O. Z.

← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină....		Pretenţii. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță