Pretenţii. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 3072/265/2010
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.44/R/2015
Ședința publică din data de 26 martie 2015
Tribunalul format din:
Președinte: N. C.
Judecători: S. I., vicepreședinte tribunal
B. I. S.
Grefier: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către reclamanta M. V. împotriva sentinței civile cu nr.2038 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții-restituire preț neachitat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă M. V., lipsă fiind pârâta intimată M. Lucreția.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta recurentă M. V. susține recursul formulat și procedează la semnarea cererii și depune la dosar un script formulat personal,.
Tribunalul statuează că recursul este în termen legal declarat, comunicat și legal timbrat potrivit dovezilor de la filele 13 și 14, însă nu este motivat, aspect față de care, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivare conform art. 303 Cod procedură civilă.
Reclamanta recurentă solicită respingerea excepției pentru că a formulat cererea de recurs așa cum a știut.
Tribunalul rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.2038/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta M. V. împotriva pârâtei M. Lucreția; s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reținut următoarele.
Între părți pe fondul relațiilor apropiate, a intervenit o convenție prin care reclamanta a înstrăinat către pârâtă un imobil teren în schimbul unei sume de bani cu titlu de preț. Cu această ocazie între părți s-a întocmit un înscris intitulat „Declarație”. Din cuprinsul acestui înscris rezultă că prețul convenit de către părți a fost de 3.000.000 lei, preț pe care pârâta trebuia să-l plătească până la data de 20.12.1995. Potrivit declarațiilor martorului V. G., audiat de instanță, în urmă cu aproximativ 20 de ani acesta a participat la întocmirea unui înscris cu privire la vinderea unui lot de teren de către reclamantă surorii sale, pârâta din prezenta cauză. De asemenea martorul a mai precizat că el a întocmit înscrisul și a consemnat numele părților și suma de bani pe care o solicita vânzătoarea. A mai precizat și faptul că această sumă de bani a fost predată de cumpărătoarea pârâtă, vânzătoarei, însă nu a putut preciza cuantumul sumei, părțile fiind cele care au procedat la numărarea banilor. De asemenea, trebuie precizat că dovada cu martori și prezumții este admisibilă atunci când există un început de dovadă scrisă. Potrivit art.1197 Cod civil, „începutul de dovadă scrisă este acea scriere care fie provine de la cel căruia îi este opusă, fie este întocmită de o altă persoană dar semnată de parte, și care este de natură a face demn de crezare faptul pretins”.
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta a recunoscut faptul că a cumpărat de la reclamantă imobilul teren pentru suma de 3.000.000 lei, preț, pe care l-a solicitat reclamanta, și pe care l-a achitat. Reclamanta prin răspunsurile la interogatoriu a recunoscut că a vândut acest teren pârâtei în schimbul sumei de 3.000.000. lei, însă a arătat că nu a primit nici un ban. La întrebarea nr. 4, însă reclamanta a recunoscut că a primit o parte din banii pe care i-a cerut cu titlu de preț.
Instanța de fond, concluzionând, a constatat că majoritatea probelor converg cu certitudine spre concluzia că acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Pe cale de consecință, în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a respins și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M. V., „motivat de faptul că nu au fost luate în calcul toate probele solicitate”.
Intimata M. Lucreția nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări scrise.
La termenul de judecată din data de 26 martie 2015 tribunalul a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Examinând prioritar potrivit dispozițiilor art. 137 Cod proc. civ. excepția invocată, după prealabila discutare a acesteia în condiții de contradictorialitate, tribunalul reține următoarele.
Art. 303 Cod proc civ stipulează că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În cauză hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtului la data de 13.11.2014 potrivit dovezii de comunicare atașată la f. 128 a dosarului de fond, cererea de recurs a fost dresată la data de 27.11.2014 (f.2 recurs) fără însă a cuprinde motivele recursului, sintagma „nu au fost luate în calcul toate probele solicitat” neputând avea semnificația criticării recursului. Pentru a conduce la examinarea sa pe fond, cu consecința casării sau modificării hotărârii,cererea de recurs nu se poate limita la o simplă indicare de formă, generică a nemulțumirii recurentului, subzistând condiția legală a obligativității indicării și dezvoltării criticilor concrete ale recurentului, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Nici ulterior intentării recursului și până la expirarea termenului de motivare a recursului motivele recursului nu au fost depuse. Astfel, dispozițiile procesuale cu caracter imperativ evocate impuneau ca motivarea căii de atac să se fi realizat cel târziu până la data de 2.12.2014.
In cauza pendinte dispoziția imperativă a legii nefiind satisfăcută și neivindu-se motive de ordine publică ce să fie puse în discuția părților din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc. civ. tribunalul este obligat să rezolve favorabil excepția analizată și să constate nulitatea recursului pentru considerentele de fapt și drept arătate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către intimată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta M. V., domiciliată în Bistrița, ., ., județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2038/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
N. C. S. I.-B. I. S. V. V.
Red.dact. N.C. 2. 04.2015
Jud fond MC
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
