Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 226/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 226/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 308/112/2015
ROMÂNIA
T. BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 226/F/2015
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
T. constituit din:
PREȘEDINTE: R. –I. B., judecător
GREFIER: A. Ș.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile privind pe reclamanții M. I., CNP_ și M. N., CNP în contradictoriu cu pârâtul T. Bistrița-Năsăud, având ca obiect constatare nulitate act juridic .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la termenul de judecată din 3 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din hotărâre când, din lipsa timpului necesar pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi 17 iunie 2015.
TRIBUNALUL
deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 03.02.2015, sub nr. de mai sus, reclamanții M. I., având CNP_ și M. N., au chemat în judecată pe pârâtul T. Bistrița-Năsăud, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să anuleze sentința civilă nr. 320/F/2004 „pentru cauză de nulitate absolută, întrucât aceasta s-a pronunțat pe seama unei părți, . a făcut parte din dosar”.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că, la baza sentinței nr. 160/25.02.2006, pronunțată în dosarul 1723/265/ 2008, de către Judecătoria Năsăud stă sentința cu privire la care cer ca instanța să constate că a fost dată fără respectarea dispozițiilor legale. Terenul situat în Râtul stejarului, în suprafață de 3.380 mp, înscris în cartea funciară a comunei Telciu cu nr. 4778, nr top. 4678, s-a aflat timp de 40 de ani în folosința și proprietatea autorilor reclamanților, ei primindu-1 zestre de la aceștia.
Nu au fost respectate condițiile impuse de legiuitor pentru desfășurarea procesului civil de la acel moment. Mai precis, nu s-a pus în discuție de către instanță la acel moment faptul că pârâtul Primăria Telciu, nu are calitate procesuală pasivă, ci a pronunțat sentința direct împotriva Comunei Telciu, fără ca aceasta să fi fost chemată în judecată prin cererea introductivă ori o altă cerere.
Dosarul 652/2004 1-a avut ca reclamant pe P. T. iar acțiunea a fost înregistrată la data de 19.02.2004. Mai mult decât atât, sentința în acest dosar încalcă realitatea de fapt. La filele 45 si 60 din dosar se precizează că „terenul în discuție nu s-a aflat și nu se află în administrarea Primăriei Telciu și nu este în administrarea Comunei Telciu". Cu alte cuvinte, pârâta din dosar, oricare ar fi fost ea. . aveau terenul în proprietate. Primăria nu era proprietara terenului, mai ales că, în dosar se menționează că „Matari I. este înregistrat in Registrul Agricol pe această suprafață" (fila 117) iar ,,terenul se află în posesia unei alte persoane din .) însă ei nu au fost introduși în proces, încălcându-se astfel art. 129 alin 5 din NCPC potrivit căruia „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale."
Totuși, principala critică adusă sentinței, prin care se vatămă dreptul lor, este aceea că nu s-a respectat principiul disponibilității, instanța pronunțând o hotărâre opozabilă unei persoane ce nu a fost parte în proces.
Potrivit art. 41 NCPC, doar o persoană care are capacitate de exercițiu poate sta în judecată iar potrivit art. 42 NCPC, cele care nu au o astfel de capacitate nu pot sta in judecată decât dacă sunt reprezentate potrivit legii în vigoare.
Astfel, potrivit legii 215/2001, „capacitatea de exercițiu și personalitatea juridică o are unitatea administrativ-teritorială, nu primăria". În speță, fără a se pune în discuție înlocuirea pârâtului cu un alt pârât, instanța a pronunțat hotărârea față de o persoană juridică ce NU a făcut parte din proces, întrucât primarul nu are capacitate de exercițiu în mod particular și nici ca reprezentant în proces al primăriei, pronunțare ce a stat la baza unei hotărâri care, în prezent afectează drepturile reclamanților.
Reprezintă o gravă încălcare a procedurii civile pronunțarea unei hotărâri față de o persoană ce nu a fost parte în proces, pășind la judecarea pricinii și pronunțând o hotărâre ce nu întrunește condițiile de legalitate, cu încălcarea principiilor de drept și afectând prin această soluționare drepturile unei alte persoane.
Principiul disponibilității reprezintă un principiu fundamental al procesului civil din domeniul ordinii publice. Instanța trebuie sa tina cont de voința pârtilor, de cadrul procesual impus de acestea, căci instanța civilă nu se sesizează din oficiu. Fiind ocrotit de norme de ordine publică, protejarea acestui principiu impune sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată de către orice persoană care justifică un interes.
Această hotărâre, pronunțată cu nerespectarea legii stă la baza unei hotărâri care afectează drepturile reclamanților, ca atare interesul în promovarea prezentei acțiuni este mai mult decât evident.
Acest act este lovit de nulitate absolută, instanța neavând dreptul de a stabili părțile în proces, ci să pună acestora în discuție necesitatea schimbării acestora, ca părțile să își manifeste opțiunea cu privire la continuarea procesului sau nu, în cadrul procesual propus. Instanța nu a făcut niciuna dintre aceste lucruri.
În judecata dintre P. T. și primărie, s-a pronunțat așadar o hotărâre prin care a fost obligată . fi fost chemată în judecată, să îi lase solicitantului în proprietate terenul în litigiu, deci ca el să fie deposedat cu privire la un teren pe care nici Primăria și nici . avut nici în proprietate și nici în administrare așa cum însăși instanța afirmă. Instanța nu poate ignora faptul că există o sentință pronunțată fără respectarea legii și care afectează alte persoane, în speță, pe ei.
Interesul lor de a-și proteja drepturile este unul evident, prin urmare solicită să se anuleze sentința civilă nr. 320/F/2004 întrucât s-a pronunțat pe seama unei părți, . a făcut parte din proces.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 192 NCPC, art. 194 NCPC, art. 195 NCPC și în probațiune, potrivit art. 254 alin. (1) coroborat cu art. 265 C.Proc.Civ., au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Deși în cererea de chemare în judecată au arătat că solicită și proba cu martori, în urma regularizării cererii, potrivit art.200 din Codul de procedură civilă, reclamanții au arătat că nu mai solicită încuviințarea acestei probe.
Totodată reclamanții au solicitat și cheltuieli de judecată, potrivit art. 453 alin.1, din Codul de procedură civilă, solicitând și judecata cauzei în lipsa avocatului ales.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului, potrivit art.201 din codul de procedură civilă și pârâtul T. Bistrița-Năsăud, prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă; fără cheltuieli de judecată(f.46).
În apărare, pârâtul arătat că, prin acțiunea civilă obiect al prezentului dosar, reclamanții ( cu care pârâtul nu se află în nici un raport juridic) au solicitat anularea sentinței civile nr. 320/F/2004, pronunțată de T. Bistrița-Năsăud.
În motivarea cererii se face trimitere la o altă hotărâre, respectiv sentința civilă nr. 160/25.02.2006, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud. Cum prima hotărâre a fost pronunțată în dosar civil nr. 652/2004 al Tribunalului Bistrița-Năsăud și nu în cadrul dosarului_, raportat la conținutul motivării, pârâtul a apreciat că demersul judiciar al reclamanților vizează dosarul 652/2004 al Tribunalului Bistrița-Năsăud .
Temeiurile de drept invocate de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv prevederile art. 192, 194 și 195 din Codul de procedură civilă, sunt unele cu caracter generic, neputând sta la baza acțiunii în nulitatea unei hotărâri judecătorești care este inadmisibilă.
Nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, în termenul și în condițiile prevăzute de lege, nu și pe calea unei acțiuni distincte, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii.
Soluționând litigiul în materie contencioasă, instanța s-a desesizat de judecata cauzei și nu mai poate reveni asupra hotărârii sale nici la cererea părților și nici la cererea, terților. Prin sentința nr. 320/F/2004 s-a soluționat o plângere întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, ea a fost supusă controlului jurisdicțional (așa cum rezultă din răspunsul comunicat reclamanților cu adresa nr. 860/14.04.2014), astfel că hotărârea se prezumă că exprimă adevărul și se bucură de autoritate de lucru judecat.
În concluzie, fiind vorba de o acțiune în nulitatea unei hotărâri judecătorești, promovată de un terț pe calea dreptului comun, un veritabil „recurs la recurs", pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât, care le-a fost comunicată, conform art.201 din Codul de procedură civilă(f.52).
În probațiune, din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 652/2004 al Tribunalului Bistrița-Năsăud în care s-a pronunțat sentința a cărei anulare o solicită reclamanții, precum și a dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud, în care se află atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud în care s-a pronunțat sentința civilă nr.160/2009 la care a fu făcut referire reclamanții în motivarea acțiunii..
Atât reclamanții(f.74) cât și pârâtul(f.73) au depus și note scrise, potrivit dispozițiilor art.244 din Codul de procedură civilă, prin care fiecare parte și-a menținut susținerile făcute anterior.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât tribunalul constată că aceasta este întemeiată și acțiunea va fi respinsă ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:
Actul a cărei anulare o solicită reclamanții este o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a tranșat un litigiu(în procedură contencioasă) în care reclamanții nu au fost părți, respectiv sentința civilă nr. 320/F/2004, pronunțată de T. Bistrița-Năsăud în dosarul nr.652/2004(atașat) sentință care a devenit irevocabilă, ca urmare a anulării apelului, prin decizia civilă nr.433/A/21.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._/1/2005, decizie neatacată cu recurs.
Hotărârea judecătorească este un act jurisdicțional, respectiv actul (de procedură civilă) prin care instanța de judecată dispune cu privire la pretențiile pe care părțile le-au dedus judecății, fiind actul final al judecății și regimul juridic al acestui act este reglementat de dispozițiile Codului de procedură civilă, nefiindu-i incidente dispozițiile de drept comun privind regimul nulităților.
D. consecință, hotărârea judecătorească are autoritate de lucru judecat, este obligatorie și produce efecte doar între părțile din proces iar față de terți are doar efect de opozabilitate până la proba contrară.
Nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată doar de părțile din proces și doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, căi de atac pe care terții nu le pot exercita, cu excepțiile limitativ prevăzute de lege(spre ex. hotărârile pronunțate în procedura necontencioasă).
Deși, în Codul de procedură civilă din 1865 nu a fost prevăzut expres că doar părțile din proces pot invoca nulitatea unei hotărâri judecătorești și doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, acestea au fost unanim acceptate de doctrina și practica judiciară, fiind deduse din coroborarea dispozițiile art.101-108, 266, 283, 284, 288, 294, 301, 302, 303, 308, 166 din cod.
Pentru a nu mai exista niciun dubiu, în noul Cod de procedură civilă(intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013) în art.405 s-a prevăzut expres că nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel.
Prin urmare, spre deosebire de actul juridic civil a cărui nulitate absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes juridic, nulitatea unei hotărâri judecătorești nu poate fi solicitată de terți chiar dacă aceștia ar justifica un interes legitim, terții având la îndemână alte mijloace juridice pentru a-și apăra drepturile pe care ei la pretind cu privire la obiectul care a fost disputat de părțile din proces.
Aceasta deoarece, hotărârea judecătorească poate fi opusă terților care nu au fost părți în proces doar ca având valoarea unui mijloc de probă susceptibil de proba contrară, aceștia putând combate cele stabilite de instanță, în procesul la desfășurarea căruia nu au participat, prin invocarea de apărări proprii, având posibilitatea să pretindă existența unui drept mai puternic de natură să-l înlăture pe cel recunoscut în favoarea unei părți, prin hotărârea judecătorească.
Așadar, efectul de opozabilitate față de terți a unei hotărâri judecătorești se produce doar cât timp aceștia nu fac, în condițiile legii, dovada contrară.
Cum reclamanții nu au avut calitatea de părți în litigiul soluționat prin sentința a cărei anulare o solicită, în măsura în care, prin această hotărâre li s-a adus atingere unor drepturi proprii, ei nu sunt lipsiți de mijloace juridice pentru apărarea acestor drepturi, cât timp această hotărâre le este opozabilă doar până la proba contrară astfel că într-un alt proces, dar nu sub forma aleasă în prezentul dosar-de anulare a sentinței-, ei pot să combată cele statuate în sentința civilă nr. 320/F/2004, pronunțată de T. Bistrița-Năsăud în dosarul nr.652/2004.
De altfel, în dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud(atașat), reclamanțiiau formulat apărări și au invocat excepții pentru a combate cele statuate în sentința civilă nr. 320/F/2004, pronunțată de T. Bistrița-Năsăud în dosarul nr.652/2004 a cărei anulare o solicită în prezentul dosar.
Dacă tribunalul ar reține admisibilitatea acțiunii în nulitate obiect al prezentului dosar, s-ar recunoaște, indirect, unui terț posibilitatea de a ataca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care stabilește drepturi și obligații în favoarea altor persoane.
Față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea reclamanților va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca fiind inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de reclamanții M. I., CNP_ și M. N., ambii domiciliați în localitatea Telciu, nr.56, județul Bistrița Năsăud, cu domiciliul procesual ales la numitul I. D.(persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură) din municipiul București, sector 3, ., . 1, apartament 3, împotriva pârâtului T. Bistrița-Năsăud, cod fiscal_, cu sediul în municipiul Bistrița, ..1, județul Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la T. Bistrița-Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
R.-I. B. A. Ș.
Redactat RIB/03.07.2015
Tehnoredactat RIB/03.07.2015/5 ex.
| ← Succesiune. Decizia nr. 95/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Fond funciar. Decizia nr. 81/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
