Contestaţie la executare. Decizia nr. 510/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 3656/190/2014*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 510/2015
Ședința publică din data de 6 iulie 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T.
JUDECĂTOR: M. A. P.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. P. DIRECȚIA DRUMURI ȘI PODURI CLUJ împotriva Sentinței civile nr. 1235/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, și în contradictoriu cu intimata R. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul, în procedura verificării din oficiu a competenței, invocă din oficiu excepția necompetenței Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 și 136 alin. 1 Cod pr. civilă, raportat la împrejurarea că tariful de despăgubire ce face obiectul executării silite nu reprezintă o sancțiune contravențională principală sau complementară, ci are natura juridică a unei despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului material suferit prin utilizarea drumului fără rovinetă valabilă.
Față de această împrejurare, reține cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
P. sentința civilă nr. 1235/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosar nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul R. L., în contradictoriu cu intimata C. SA și s-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dos. de executare nr. 279/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.05.2011 intimata a întocmit procesul-verbal de contravenție nr._ prin care a aplicat contestatorului amenda în cuantum de 250 lei și a obligat contestatorul la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
În temeiul procesului-verbal de contravenție menționat intimata a demarat procedura executării silite împotriva contestatorului în vederea recuperării sumei de 28 euro, formându-se astfel dosarul de executare nr. 279/2014 al B. M. M.. P. încheierea nr. 1432/CC/2014 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Bistrița a fost încuviințată executarea silită iar executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, a emis înștiințarea prevăzută de art. 666 din codul de procedură civilă și somația prevăzută de art. 667 din Codul de procedură civilă.
Analizând legalitatea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 279/2014 al B. M. M. instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia iar potrivit disp. art. 27 din același act normativ comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 37 din OG 2/2001. P. urmare, procesul-verbal de contravenție nr._ are caracterul de titlu executoriu dacă reclamantul nu l-a contestat în termen de 15 zile de la data comunicării lui. Instanța constată că intimata nu a probat comunicarea procesului-verbal de contravenție în niciuna dintre modalitățile prevăzute de art. 27 din OG 2/2001, în procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare depus la fila 44 din dosar nefiind menționată adresa la care s-a afișat procesul-verbal de contravenție, ci doar localitatea în care s-a efectuat afișarea – P.-Bârgăului.
Mai mult, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, comunicarea procesului-verbal de contravenție prin afișare este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, astfel că în lipsa dovezii încercării de comunicare prin poștă, cu confirmare de primire, comunicarea prin afișare este nelegală. Instanța a reținut, de asemenea, că potrivit disp. art. 517 alin. 4 dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, astfel că decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie în toate procesele nefinalizate, inclusiv în prezentul dosar.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat în mod legal contestatorului, instanța a constatat că acesta nu constituie titlu executoriu, astfel că, raportat la disp. art. 632 din Codul de procedură civilă potrivit cărora executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, a admis contestația la executare și va dispune anularea actelor de executare efectuate în dos. de executare nr. 279/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal apelanta C.NA.D.N.R. S.A. solicitând modificarea Sentinței Civile nr. 1235/2015, în sensul respingerii contestației la executare formulate de către contestatorul R. L. ți menținerii tuturor formelor de executare silită întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc M. M. în dosarul execuțional nr.279/2014.
În motivare se arată că:
P. Sentința Civilă nr. 1235/2015 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis contestația la executare formulată de către contestatorul R. L. și s-a dispus anularea actelor de executare silită întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc M. M. în dosarul execuțional nr. 279/2014.
Instanța de judecată a reținut că apelanta nu a probat comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției în niciuna dintre modalitățile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001, în procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare nefiind menționată adresa la care s-a afișat procesul verbal de contravenție și mai mult, potrivit Deciziei 10/2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție comunicarea procesului verbal prin afișare este subsidiară comunicării prin poștă.
Consideră că hotărârea instanței este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a reținut că în speță actul constatator nu a fost în mod legal comunicat, din cuprinsul procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare lipsind adresa la care acesta s-a afișat.
Mai arată faptul că procedura de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/12.05.2011 a fost legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.25 alin.2 din O.G. nr. 2/2011, și respectiv art.27 din același act normativ.
Potrivit art.27 din O.G. nr. 2/2001 „Comunicarea procesului-verbal si a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."
Se precizează că, în cazul de față, comunicarea procesului verbal mai sus menționat s-a realizat prin afișare la sediul contravenientului, la adresa menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, această adresă fiind consemnată și în cuprinsul procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare.
Se învederează instanței faptul că datele de identificare ale intimatului-contestator și adresa acestuia au fost inserate în cuprinsul titlului executoriu mai sus menționat în conformitate cu dispozițiile art.9 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, respectiv pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Apelanta apreciază că este astfel eronată susținerea instanței de fond în sensul că în cuprinsul procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare nu este menționată adresa la care s-a afișat procesul verbal de contravenție, în condițiile în care, așa cum a arătat mai sus, adresa inserată in cuprinsul procesului verbal de afișare este aceeași cu cea menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției.
Nelegale apreciază că sunt și reținerile instanței de fond cu privire la aplicabilitatea în speță a Deciziei înaltei Curți de Casație si Justiție nr.l0/2013.În opinia apelantei această decizie produce efecte doar pentru viitor, în sensul că vizează doar procesele verbal de constatare a contravenției a căror comunicare s-a realizat ulterior datei de 23.07.2013, nefiind aplicabilă cu privire la procedurile de comunicare legal îndeplinite anterior publicării sale în Monitorul Oficial, cum este cazul de față, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.05.2011 fiind comunicat la data de 18.05.2011.
Se menționează că, astfel, contrar reținerilor instanței de fond, procedura de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/12.05.2011 a fost legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2011 în vigoare la data încheierii actului constatator, procesul verbal de afișare încheiat în speță îndeplinind toate condițiile legale.
Se mai arată că, la momentul îndeplinirii procedurii de comunicare a procesului verbal în speță, dispozițiile legale reglementau două modalități de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv prin intermediul poștei sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, fără a se face vreo mențiune referitoare la aspectul că procedura de comunicare prin afișare este subsidiară celei prin poștă.
Ca urmare, apreciază că în cazul de față au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției iar Decizia nr. 10/2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție nu are aplicabilitate în cazul de față, întrucât ea dispune numai pentru viitor.
Ca urmare, apreciază ca deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva intimatului-contestator R. L. și pe cale de consecință în mod legal a demarat procedura de executare silită împotriva acestuia, în condițiile în care debitorul nu a înțeles să-și onoreze de bună voie obligațiile fără de instituția apelantă.
Consideră că în cazul de față au fost respectate toate dispozițiile legale cu privire la executarea silită și în baza celor mai sus prezentate solicită admiterea apelului formulat și respingerea contestației la executare formulată de către R. L. iar pe cale de consecință, a menținerea tuturor formelor de executare silită întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc M. M. în dosarul execuțional nr.279/2014.
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 Noul Cod de procedură civilă, excepția de necompetență materială aSecției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud, invocată din oficiu, tribunalul constată că este în discuție procedura executării silite pornită în dosarul execuțional nr. 279/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M., procedură declanșată la solicitarea apelantei creditoare în vederea recuperării, în dosarul execuțional, a sumei de 28 euro cu titlu de c/val. tarif de despăgubire, tarif stabilit, în conformitate cu prev. art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 și art.23 din OG nr. 2/2001, prin procesul verbal de contravenție, atașat somației.
Din actele dosarului execuțional reiese fără dubiu că executare silită este guvernată de normele Codului de procedură civilă (norme de drept privat), la care face trimitere art.42 OG nr.2/2001, nu de cele ale Codului de procedură fiscală (norme de drept public), care devin incidente doar în situația punerii în executare a sancțiunii amenzii contravenționale (art.39 alin.3 din OG nr.2/2001), relevant fiind aspectul că tariful de despăgubire nu reprezintă o sancțiune contravențională principală sau complementară (art.3 alin.1, art.5 din OG nr. 2/2001, art.8 alin.3 din OG nr.15/2002), ci are natura unei despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului material suferit prin utilizarea drumului fără rovinietă valabilă.
Pentru argumentele expuse, instanța constată că nu este competentă material în soluționarea apelului de față, astfel că, ținând cont și de prevederile art.132 și art.136 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă care arată expres că dispozițiile secțiuni privitoare la excepția de necompetență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleași instanțe judecătorești, se va admite excepția de necompetență materială a Secției a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud, cu consecința declinării competențeide soluționare a apelului declarat de C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 1235/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata R. L., în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, Secția a I-a civilă, complet 1.2.a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția de necompetență materială a Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a apelului declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj, cu sediul in loc. Cluj-N., ., jud. Cluj, CUI_; J40/552/15.01.2004. împotriva sentinței civile nr. 1235/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata R. L., CNP_, domiciliat in satul P. Bârgăului nr. 430, județul Bistrița-Năsăud, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, Secția a I-a civilă, complet 1.2.a.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 6.07.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
B. L. T. M. A. P. M. D.
RED/DACT
B.L.T/A.C
24.07.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 118/2015. Tribunalul... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul... → |
|---|
