Evacuare. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 495/190/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.70/A/2015
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: N. C.,judecător
JUDECĂTOR: B. M. L.
GREFIER: G. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta N. Miorița I. împotriva sentinței civile cu nr. 1909/2015 din 12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta N. Miorița I., asistată de avocat B. L. R., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantei-apelante, avocat B. L., depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei și împuternicire avocațială. Arată că susține apelul așa cum a fost formulat în scris.
Reclamanta-apelantă N. Miorița I. se legitimează cu CI ., nr._, cu domiciliul în Bistrița-Bârgăului, având CNP_.
Tribunalul constată că apelul este în termen declarat, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reprezentantul reclamantei-apelante, avocat B. L., precizează că, din eroare, în motivele de apel, a solicitat admiterea cererii privind emiterea unui ordin de protecție, de fapt solicită admiterea cererii de evacuare. Nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului și solicită ca dezbaterea fondului apelului să aibă loc la acest termen de judecată.
Având în vedere că nu sunt alte cereri și nici excepții de soluționat, tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului apelului și dă cuvântul reprezentantului apelantei.
Reprezentantul reclamantei-apelante, avocat B. L., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, reținerea apelului spre rejudecare; admiterea cererii de evacuare, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Tribunalul închide dezbaterile în fond și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. nr. 1909/2015 din 12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată cererea având obiect evacuare formulată de reclamanta N. Miorița I., împotriva pârâtei P. D..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 1033 alin. 1 C.pr.civ. dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane, în alin. 2 fiind definite o . noțiuni, printre care și acelea de ocupant (oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului) și proprietar (titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul).
Art. 1038 prevede că atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.
Conform art. 1040, dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.
Imobilul apartament situat în Bistrița, ., ., .-Năsăud se află în proprietatea comună a reclamantei N. MIORIȚA I. și a fostului soț F. V. fiind dobândit cu titlu de cumpărare în timpul căsătoriei, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 4371/1991 (f. 6) și extrasul de carte funciară (f. 16-19) coroborat cu sentința civilă nr. 9320/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ (f. 5). Pârâta P. D. este concubina fostului soț al reclamantei, coproprietar al imobilului din care se solicită evacuarea acesteia.
Este adevărat că nu s-a făcut dovada faptului că pârâta deține un drept de folosință asupra imobilului, însă pentru instanță este evident faptul că aceasta locuiește în imobil cu permisiunea și îngăduința unuia dintre coproprietari, respectiv a fostului soț al reclamantei, astfel că pârâta nu are calitatea de ocupant, astfel cum acesta este definit de art. 1033 alin. 2 din Codul civil.. Fostul soț al reclamantei, având calitatea de coproprietar al imobilului apartament, se încadrează în definiția proprietarului dată de art. 1033 alin. 2 Cod civil.
Dispozițiile art. 322 alin. 1 cod civil nu sunt aplicabile în litigiul de față, întrucât, în primul rând, aceasta vizează soții, iar în cazul de față reclamanta este divorțată, fiind vorba de foști soți, iar, în al doilea rând, vizează locuința familiei, astfel cum aceasta este definită în art. 321 Cod civil, ceea ce, de asemenea, nu este cazul în speță.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 636 și 641 din Codul civil, instanța de fond a constatat că acestea vizează conduita coproprietarului, calitate pe care pârâta nu o deține, precum și că nu s-a dovedit schimbarea destinației imobilului comun, respectiv atingerea adusă drepturilor reclamantei. Totodată, soluțiile legislative pentru încălcarea de către un coproprietar a acestor dispoziții nu este evacuarea.
Din considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1033 și urm. C.pr.civ. și că pârâta nu ocupă abuziv imobilul apartament situat în Bistrița, ., ., .-Năsăud, coproprietatea reclamantei și a fostului ei soț, în sensul prevederilor menționate, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta N. Miorița I. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței potrivit art. 480 alin.2, reținerea spre rejudecare a apelului, iar după administrarea probelor ce se impun potrivit art.479 alin.2 din NCPC, să se admită cererea introductivă, pentru următoarele motive.
Instanța de fond a pronunțat sentința atacată având în vedere prezumția că pârâta locuiește în imobil cu permisiunea și îngăduința unuia dintre coproprietari, respectiv fostul soț al reclamantei. Având în vedere acest fapt juridic, instanța afirmă totuși că pârâta nu are calitatea de ocupant, dar respinge cererea având în vedere tocmai calitatea de ocupant. Consideră că formularea discordantă este cauzată de o eroare de redactare, așa cum este și situația temeiurilor de drept invocate de instanță, respectiv art. 1033 NCPC în loc de art. 1034 NCPC și art. 1038 NCPC în loc de art. 1039 NCPC.
Instanța de fond arată că este evident faptul că pârâta are permisiunea fostului soț al reclamantei de a locui în imobil, însă nu arată care sunt probele pe care își bazează concluzia, ori probe în acest sens nici nu au fost administrate și nici nu există. D. urmare, consideră că evidența la care instanța de fond se referă este rezultatul unei prezumții, în sensul art. 327 și 329 NCPC. Toate susținerile reclamantei sunt în sens contrar prezumției, iar pârâta nu a formulat nicio apărare în sensul că ar avea permisiunea sau îngăduința fostului soț. La fel de bine se poate prezuma că relațiile dintre fostul soț și concubină, pârâta din cauză, s-au deteriorat, drept urmare pârâta nu mai are permisiunea fostului soț de ocupa imobilul și acesta este motivul pentru care pârâta nu a formulat apărări în cauză.
Pe de altă parte, instanța de fond a înlăturat dispozițiile art. 636 și 641 din Codul Civil, afirmând că pârâta nu are calitatea de coproprietar, iar dispozițiile indicate sunt aplicabile coproprietarilor și doar în situația în care se schimbă destinația imobilului. Aceste articole din Codul Civil nu au fost invocate în legătură cu o conduită a pârâtei, ci în legătură cu situația dintre coproprietari, între care a intervenit divorțul. In cererea introductivă reclamanta a arătat că între proprietarii imobilului a intervenit divorțul, astfel că au devenit aplicabile dispozițiile art. 636 NCC potrivit căruia niciun coproprietar nu poate schimba destinația imobilului și nu poate atinge drepturilor coproprietarilor. Coproprietarul este obligat, așadar, nu doar să nu schimbe destinația imobilului, dar și să se abțină de la orice gest prin care ar limita ori afecta dreptul altui coproprietar. Dreptul subsemnatei este efectat prin limitarea folosinței asupra imobilului. Totodată, mai trebuie avute în vedere dispozițiile art. 641 NCC, potrivit căruia actele de administrare sau de locațiune nu pot fi făcute decât de coproprietarii care dețin majoritatea părților comune, ori între subsemnată și celălalt coproprietar nu s-au stabilit cotele de proprietate.
Situația ocupantului nu este reglementată prin normele de drept material, ci este definită doar de codul de procedură civilă ca fiind o persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului. Faptul de a ocupa un imobil cu permisiunea ori îngăduința proprietarului nu poate exista în afara unui contract prin care se transmite folosința imobilului, contract care nu îmbracă forma scrisă. D. urmare, lipsa permisiunii ori îngăduinței proprietarului reprezintă o încetare a respectivului contract.
Așa cum a arătat mai sus, pârâta nu poate dovedi niciun drept de a ocupa imobilul aflat în coproprietate, astfel că se impune evacuarea sa din imobil.
Apelul nu este fondat.
Textele legale citate în considerentele sentinței atacate au numerotarea corespunzătoare codului de procedură civilă de dinaintea celei de-a doua republicări, care a avut loc în data de 10 aprilie 2015, și la care face referire apelanta, așadar conform prevederilor în vigoare la momentul pronunțării sentinței, din care perspectivă nu subzistă eroarea de redactare la care se face referire în calea de atac.
Conform susținerilor reclamantei necontrazise în cauză în apartamentul în discuție coproprietatea reclamantei și a fostului soț locuiesc și în prezent, perpetuând situația de fapt din timpul căsătoriei, reclamanta, fostul soț și pârâta-concubină a acestuia. Acceptul coproprietarului, deși nu este afirmat expres, rezultă din însăși situația de fapt descrisă în acțiunea promovată. Dezacordul coproprietarei s-a manifestat prin notificarea pârâtei de a părăsi imobilul la data de 12.11.2014, respectiv promovarea prezentei acțiuni la data de 16.01.2015, invocându-se mai întâi calitatea notificatei de ocupant fără drept pentru că nu are contract de cedare a folosinței și cu trimitere la art. 322 alin.1 din codul civil, iar apoi, în temeiul art. 1033 și urm NCPC, lipsa contractului de cedare a folosinței dintre reclamanta-coproprietară și pârâtă și cu trimitere la prevederile art. 636 și art. 641 din codul civil, în raport de care se reclamă afectarea drepturilor coproprietarei prin limitarea folosinței, respectiv nevalabilitatea actelor de locațiune făcute de către coproprietarul ce nu are stabilită cota de coproprietate.
Prima instanță a soluționat judicios cauza prin prisma tuturor temeiurilor de fapt și drept invocate, reținând corect că dispozițiile legal privitoare la locațiunea/situația juridică a soților nu se aplică cu referire la concubina fostului soț. Căsătoria reclamantei a fost desfăcută prin sentința civilă nr.9320/26.11.2013 (f.5). Lipsa unui contract scris între coproprietarul (fost)soț și pârâta-concubină nu afectează substanța acordului tacit dat în acest sens, funcțional în timpul și după sistarea relației de căsătorie, situație de fapt afirmată prin însăși acțiunea dedusă judecății și necontrazisă de cei doi ori de vreo dovadă. Circumstanța arătată caracterizează ocuparea locuinței de către pârâtă ca nesancționabilă cu evacuarea, ocupantul, deși fără titlu formal, având permisiunea/îngăduința coproprietarului. Transformarea coproprietății devălmașe în coproprietate temporară, rezultată din desfacerea căsătoriei, nu are nici un efect asupra situației locative în trei, până la stabilirea cotelor-părți comune și sistarea indiviziunii. Reclamanta nu a dovedit că dreptul ocupantei imobilului ar fi încetat, condiție impusă de prevederile titlului XI „Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept” ce fundamentează acțiunea promovată, întrucât nu s-a probat în nici un fel că acceptul coproprietarului ar fi încetat. În acest sens îi revenea exclusiv sarcina probei, în lipsa oricăror apărări făcute în cauză, în contextul argumentelor la care ea însăși face trimitere în acțiunea promovată și în considerarea cărora corect s-a prezumat, așa cum înainte s-a reținut, modalitatea de ocupare a locuinței de către pârâtă: în calitate de concubină a (fostului) soț al reclamantei– permisiunea acestuia, coproprietar al imobilului aflat în stare de indiviziune.
Nefiind dat vreun motiv de reformare a sentinței atacate, în temeiul art. 480 Cod proc. civ. apelul declarat va fi respins ca nefondat, fără a se acorda cheltuieli de judecată, nepretinse de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta N. Miorița I., domiciliată în Bistrița, .,., împotriva sentinței civile nr. 1909/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. B. M. L. G. N.
Red.dact. N.C. 6.06.2015
Jud fond CLM
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Obligaţie de a face. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
