Grăniţuire. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 12241/190/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 71/A/2015
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: G. N.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamantul S. E. împotriva sentinței civile nr.9065 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar civil nr._/190/2012, având ca obiect grănițuire .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul apelant, avocat P. V., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei; pentru pârâtul-intimat S. T. se prezintă avocat D. M. C., cu împuternicire avocațială la dosar și martorii propuși de către apelant: U. V. și M. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de 29.04.2015 apelantul a depus la dosar documentațiile întocmite în anii 1972 și respectiv 1980 cu ocazia edificării unor anexe gospodărești.
La data de 07.05.2015 la dosar s-a depus răspuns din partea OCPI Bistrița-Năsăud la adresa instanței de la fila 23.
S-au audiat martorii prezenți, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Reprezentantul reclamantului apelant, avocat P. V., arată că nu insistă în efectuarea cercetării locale solicitate și nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.
Reprezentantul pârâtului intimat, avocat D. M. C., arată că nu se impune a se efectua în cauză cercetarea locală solicitată de către apelant. Nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului. Depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial.
Instanța ia act de împrejurarea că nu se mai solicită efectuarea unei cercetări locale și nemaifiind cereri prealabile soluționării apelului, închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul reclamantului apelant, avocat P. V., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris; schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a se dispune grănițuire astfel cum s-a formulat, cu cheltuieli de judecată efectuate la fond și în apel. Solicită a fi înlăturată declarația martorei T. M., ca fiind subiectivă, această martoră fiind sora pârâtului și s-a procedat la audierea acesteia urmare unei greșeli, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Reprezentantul pârâtului intimat, avocat D. M. C., solicită respingerea apelului, ca nefondat; în subsidiar respingerea capătului de cerere cu privire la edificarea gardului prin spatele peretelui casei lui S. E., cu cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.9065 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._/190/2012 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. E. în contradictoriu cu pârâtul S. T., având ca obiect grănițuire; s-a stabilit linia de mejdie între imobilul teren al reclamantului înscris în CF_ Josenii Bârgăului nr. top 321/1, 322/1/1 și imobilul teren al pârâtului înscris în CF_ Josenii Bârgăului nr. top 321/2, 322/1/2 pe linia punctelor a- b- c-d-e-f din planul de situație varianta 2( fila 42 la dosar) din expertiza judiciară topografică efectuată în cauză de expert judiciar P. L. D.; a fost obligat pârâtul să-i permită reclamantului edificarea gardului pe linia de mejdie între punctele a-b și e-f; s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la a-i permite să edifice gardul pe linia de mejdie între punctele b-c-d-e; s-a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 13,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cotă parte de ½ din taxa de timbru și timbru judiciar suportate de reclamant, în limita pretențiilor admise reclamantului; s-a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cota de ½ din onorariul avocațial și onorariul expertului judiciar suportate de pârât; s-au compensat cheltuielile de judecată dispuse, urmând ca reclamantul să mai achite pârâtului suma de 986,2 lei; s-a obligat reclamantul să plătească în favoarea statului suma de 350 de lei, reprezentând cota de ½ din onorariul expertului judiciar suportat de stat ca formă de acordare ajutor public judiciar pentru pârât.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele :
Potrivit art. 584 cod civil de la 1864, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Este reglementat astfel izvorul juridic al dreptului reclamantului din prezenta cauză de a solicita intervenția instanței pentru grănițuirea proprietății pârâtului, lipite de cea a reclamatului. Sarcina instanței investită cu o acțiune de grănițuire este de a determina prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate, atât în cazul inexistenței unei delimitări, cât și în situația în care aceste semne există, dar sunt contestate de părți, caz în care se determină hotarul real.
Litigiul din prezenta cauză vizează neînțelegerea dintre reclamantul S. E. și nepotul său, pârâtul S. T., în ce privește linia de hotar dintre proprietățile lor.
Necontestat de către părți și dovedit prin extrasul cf_ Josenii Bârgăului, top 321/2, 322/1/2, imobilele teren ale părților pentru care trebuie stabilită linia de hotar provin dintr-un corp comun, care anterior a aparținut reclamantului, fiind formate prin validarea antecontractului de vânzare cumpărare prin sentința civilă nr. 956/1974( fila 6) conform planului de situație și defalcare întocmit de expertul C. V.. Extrasele de carte funciară cu privire la imobilele părților, dovedesc suprafața scriptică a celor două imobile, respectiv de 820 mp reclamantul și 640 mp pârâtul.
În ce privește linia de hotar, reclamantul o plasează la picătura de streașină a imobilului casă de locuit edificată pe imobilul teren ce-i aparține, în timp ce pârâtul o plasează chiar pe limita casei de locuit ce aparține reclamantului, limita dinspre proprietatea pârâtului .
Analizând planul de situație și defalcare întocmit de expertul C. V., instanța de fond a reținut că laturile imobilelor teren nu au fost menționate și dimensiunile însă este menționată scara de 1:500 astfel că este posibilă stabilirea suprafeței laturilor de pe schița întocmită la momentul defalcării .
Prin expertiza judiciară topografică efectuată în cauză s-au stabilit dimensiunile laturilor imobilelor din cauză folosind scara de 1:500 și schița de defalcare, după cum urmează:
- frontul dinspre stradă al reclamantului de 18 m, latura opusă de 11m, latura opusă liniei de hotar din cauză de 57 m;
- frontul dinspre stradă al pârâtului de 13 m, latura opusă de 10 m, latura opusă liniei de hotar din cauză de 57 m;
În ce privește cele două variante propuse de părți a liniei de hotar, prima instanță a reținut că linia de hotar pe liniile A-B-C sau a-b-c sunt identice în accepțiunea părților cât și a expertului ( f.41, f.42, f.60) cât și cu folosința actuală pașnică de.a lungul grădini și a grajdurilor, sens în care s-a reținut că pe această porțiune aceasta este linia de hotar, urmând a analiza în continuare linia de hotar de la limita imobilului reclamantului( punctul c, punctul C) până la frontul la stradă.
În urma măsurării suprafețelor folosite faptic de către cele două părți, expertul judiciar a constatat că folosința celor două părți este cu 18 mp mai mare decât suprafața scriptică din cartea funciară a celor două imobile teren, respectiv 1478 mp, față de 1460 mp.
Cât timp instanța nu a fost investită cu un capăt de cerere având ca obiect rectificarea înscrierilor din cartea funciară cu privire la suprafața imobilelor, folosința unei suprafețe mai mari decât cea scriptică de către părți, nu poate avea vreo relevanță la soluționarea cauzei.
De reținut este că în ambele propuneri formulate de părți cu privire la linia de hotar, ambele părți ar deține o suprafață de teren mai mare decât cea scriptică din cartea funciară, astfel că suprafața folosită în plus nu poate influența stabilirea liniei de hotar, spre deosebirea în care una din părți ar fi folosit mai puțin decât suprafața scriptică din cartea funciară, caz în care instanța ar fi exclus o asemenea variantă.
În ce privește frontul la stradă, instanța de fond a reținut că în varianta propusă de pârât, frontul reclamantului la stradă( 16,44 m) ar fi mai mic decât cel stabilit pe baza scării din schița de defalcare(18 m) iar frontul pârâtului (13,49) ar fi mai mare cu 0,49 m decât cel stabilit pe baza scării din schița de defalcare( 13 m).
În ce privește varianta propusă de reclamant, s-a reținut că frontul reclamantului la stradă ( 17,13 m) ar fi mai mic decât cel stabilit pe baza scării din schița de defalcare(18 m) iar frontul pârâtului (12,8 m) ar fi mai mic cu 0,20 m decât cel stabilit pe baza scării din schița de defalcare( 13 m).
În consecință dimensiunile laturilor loturilor așa cum au fost stabilite din schița de defalcare pe baza scării precizate de expertul C. V.), nu pot constitui unic criteriu de stabilire a liniei de hotar dintre părți, în ambele variante frontul la . cu dimensiunile din schița de defalcare.
Probatoriul testimonial administrat în cauză, confirmă varianta propusă de pârât, martorul T. M.( f. 91), precizând că își aduce aminte de când e mică că limita dintre proprietăți era marcată de stâlpii metalici dinspre stradă, stâlpi ce se continuă pe linia peretelui casei reclamantului dinspre pârât. Martorul C. I.( f. 92) precizează că părinții pârâtului au construit fântâna dinspre casa reclamantului și doar ei o foloseau, întrucât reclamantul avea o altă fântână. Totodată martorul confirmă folosirea stâlpilor de metal pentru delimitarea proprietăților, martorul asistând personal la montarea celor doi stâlpi pe aliniamentul peretelui casei reclamantului.
Examinând fotografiile de la dosar( f.95), instanța de fond a reținut că limita bordurii din ciment a fântânii pârâtului, corespunde cu aliniamentul peretelui casei reclamantului.
Pe baza mărturiei celor doi martori, care individualizează linia de hotar pe aliniamentul casei reclamantului, prin raportare la cei doi stâlpi metalici( foto f. 94), a limitei bordurii fântânii construite și folosită doar de părinții pârâtului și a formei liniei de hotar din schița de defalcare, parte integrantă din sentința civilă nr. 956/1974, linie de hotar ce se observă că este liniară, prima instanță a reținut că linia de hotar dintre cele două imobile este constituită de prelungirea liniei imaginare constituită din extremitatea casei reclamantului către terenul pârâtului și în consecință a stabilit linia de mejdie între imobilul teren al reclamantului înscris în CF_ Josenii Bârgăului, nr. top 321/1, 322/1/1 și imobilul teren al pârâtului înscris în CF_ Josenii Bârgăului nr. top 321/2, 322/1/2 pe linia punctelor a- b- c-d-e-f din planul de situație varianta 2( fila 42 la dosar) din expertiza judiciară topografică efectuată în cauză de expert judiciar P. L. D..
Având în vedere că această linie de hotar se suprapune parțial pe aliniamentul b-c-d-e cu limita dintre grajdurile părților și limita casei reclamantului, instanța de fond a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la a-i permite să edifice gardul între aceste puncte, fiind evident că este imposibil a se construi gardul pe același loc cu peretele casei de locuit a reclamantului sau cu peretele grajdului și a admid cererea reclamantului de obligare a pârâtului la a-i permite să edifice gardul între punctele a-c și e-f.
În ce privește stabilirea cheltuielilor de judecată, s-a reținut că pretențiile reclamantului au fost respinse în proporție de ½( raportat la porțiunea pe care s-a respins cererea de obligare a pârâtului de a-i permite construirea gardului) și admise în aceeași proporție, astfel că și cererile de acordarea a cheltuielilor de judecată vor fi admise în aceleași proporții de ½ din cheltuielile dovedit a fi suportate. În timp ce reclamantul a dovedit suportarea doar a taxei judiciare de timbru( 27 de lei, chitanță fila 3, chitanță fila 13), pârâtul a suportat parte din onorariul expertului judiciar topograf – 500 lei, chitanță fila 21( cealaltă parte din onorariu fiind suportată de stat cu titlu de ajutor public judiciar - încheiere fila 87) și onorariu avocațial ( 1000 lei chitanță fila 96), în consecință raportat la art. 274 și 276 din cod procedură civilă de la 1865 instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 13,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cotă parte de ½ din taxa de timbru și timbru judiciar suportate de reclamant, în limita pretențiilor admise reclamantului, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cota de ½ din onorariul avocațial și onorariul expertului judiciar suportate de pârât și va compensa cheltuielile de judecată dispuse, urmând ca reclamantul să mai achite pârâtului suma de 986,2 lei.
În ce privește onorariul expertului judiciar suportat de stat, raportat la art. 18 din OUG 51/2008, a fost pus în sarcina reclamantului în limita căderii sale în pretenții și în consecință acesta a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 350 de lei, reprezentând cota de ½ din onorariul expertului judiciar suportat de stat ca formă de acordare ajutor public judiciar pentru pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. E., solicitând admiterea lui și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată ca fiind întemeiată și în consecință: să se stabilească linia de mejdie pe linia punctelor A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K marcate conform raportului de expertiză P. C.L. D. - completare și schiței anexe; să fie obligat pârâtul să-i permită edificarea gardului dintre proprietăți pe linia mejdiei astfel stabilite, respectiv între punctele D-E-F-G și J-K cu cheltuieli de judecată în fond și apel, întrucât sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în speță (art.584 și 615 cod civil 1864) și împotriva probelor administrate în cauză.
Starea de fapt reținută în sentință este greșită, urmare interpretării greșite a probelor, unele fiind nelegal administrate. Se referă la audierea martorei T. M. născută S. ( M.) f.91, sora pârâtului. Aceasta este căsătorită și stabilită la soț, într-o altă localitate, iar propunerea inițială ca martoră l-a derutat, fiind mai multe persoane cu același nume. Nici nu a crezut că pârâtul, asistat de avocat, ar putea propune ca martoră pe sora sa. A obiectat în scris, înainte de a fi ascultată, dar nu s-a ținut cont de opunerea justificată, fiind încălcate disp.art.189 al.l pct.l din codul de procedură civilă vechi. Depoziția martorului C. I. (f.92) trebuia interpretată cu rezerve, fiind în dușmănie cu acesta, așa cum a precizat atât la propunerea lui ca martor, cât și în scris, înainte de a fi audiat.
Oricum, sentința dă prioritate unor depoziții de martori subiective, în dauna unui raport de expertiză obiectiv, bazat pe măsurători în teren, reținerea semnelor din teren și verificarea actelor ce au stat la baza întabulării inițiale, fiind făcută o singură propunere de grănițuire de către expert. Cele 2 variante inițiale, așa cum se precizează, reprezintă marcarea pe schițe a susținerilor celor 2 părți (de altfel, până la proces, pârâtul a susținut că mejdia este prin casa reclamantului apelant și că cere demolarea ei...).
Stâlpul de la poartă (ii) au fost mutați de pârât (în descrierea din expertiza P. inițială - pag 2 al.ultim se arată această situație), împrejurare pe care o va dovedi în apel, invocând disp.art.292 din codul de procedură civilă vechi. Din această cauză a sesizat organele locale administrative și ale poliției, acestea deplasându-se la fața locului de mai multe ori și punându-i în vedere pârâtului să-i respecte proprietatea.
F. de pe mejdie este construită cu acordul reclamantului, mai spre interiorul terenului lui, pentru ca pârâtul să poată intra cu carul sau mașina în curte și e firesc să rămână așa cum este, fară a afecta mejdia. .-a făcut o altă fântână, pe terenul lui, spre vecinul Gănău P..
Nu se ține cont de faptul că inițial întreg terenul a fost proprietatea lui, din care a cedat o suprafață de circa 6 ari pentru nepotul lui. Atât el, cât și sora lui erau minori la data vânzării, deci nu cunoaște situația reală din teren. Solicită a se observa că pârâtul a cumpărat de la reclamant o suprafață de teren de 640 mp., conform . de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 819/1974, sentință cu autoritate de lucru judecat în prezenta speță.
Conform variantei I din expertiză (cu precizarea că este vorba de marcarea în teren a susținerilor sale, iar în varianta 2 se marchează susținerile pârâtului, fară ca experta să se pronunțe inițial asupra mejdiei - o face ulterior, la cererea instanței, prin completarea la raport -) pârâtul folosește deja 643 mp (diferența de 3 mp fiind în marja de eroare admisă la măsurători). In varianta 2 (pretinsă de pârât), acesta ar rămâne cu suprafața de 653 mp, adică în plus cu 15 mp, iar reclamantul cu 825 mp, adică în plus cu doar 5 mp...Din punct de vedere legal, nimeni nu poate avea sau nu-și poate însuși mai mult decât a cumpărat.
De altfel, potrivit expertizei C. V., ce stă la baza sentinței civile nr.956/1974, suprafața reală cu care reclamantul rămâne este de 820 mp, iar pârâtul dobândește 640 mp. Schița întocmită de expertul C. V. la scara 1:500 justifică și demonstrează faptul că stâlpul ce marca mejdia la stradă a fost mutat ulterior de pârât. Frontul la stradă al celor 2 terenuri, indicat de expert P. în varianta 1, corespunzător schiței C. V. este de 17,13 m reclamantul, respectiv 12,80 m pârâtul. In varianta susținută de pârât și admisă prin sentință, frontul la stradă este de 16,44 m reclamantul, respectiv 13,49 m pârâtul
Cu ocazia întocmirii documentației tehnice necesare pentru edificarea anexei gospodărești de către sreclamant în anul 1980, limita proprietății este fixată la picătura streșinii casei reclamantului, iar frontul la stradă este de 12,50 m pentru pârât și de 17.00 mp pentru reclamant, scara fiind tot 1:500. De precizat că încă trăia mama lui, respectiv bunica pârâtului, S. I., menționată ca uzufructuară în contractul din 1971 și de aceea este trecută în schiță ca fiind vecină cu terenul reclamantului.
Suprafața găsită în plus la măsurătoarea din 2013, de 18 mp. mai mult decât înscrierea din c.f. inițială, nu poate să profite decât reclamantului, vânzarea către pârât fiind limitată la 640 mp. In nici-un caz, nu poate primi el 15 mp în plus, iar reclamantul doar 5 mp, pentru a-și justifica pretențiile sale absurde, împotriva unor relații de bună vecinătate, care ar trebui să existe între ei.
De altfel, nu ar fi ajuns la proces, dacă pârâtul nu muta stâlpul de la poartă și mai ales dacă nu depozita lemne și materiale de construcție pe peretele casei reclamantului, degradând-o. Timp de 2 ani, l-a rugat personal sau a fost rugat de frații reclamantului, unchii lui, precum și de autoritățile locale să-i respecte proprietatea, dar nu a dat curs acestei solicitări legitime.
Potrivit disp.art. 615 din codul civil 1864: „Tot proprietarul este dator a-și face streașină casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său". Obiceiul locului, la fel ca textul legal invocat, impune edificarea casei în aceste limite. Nu putea deci el să-i vândă pârâtului și terenul dintre zidul casei și picătura streșinii. Dar, gardul de la stradă și stâlpul montat inițial erau pe mejdie, doar fântâna intrând parțial pe terenul lui.
Semnele exterioare despre care vorbește sentința la pag.2 trebuie să fie cele reale. Dacă pârâtul a mutat stâlpul de la poartă, iar fântâna este parțial pe terenul reclamantului, nu înseamnă că mejdia se poate stabili la limita zidului casei reclamantului. Soluția adoptată este nelegală, raportat la disp.art.615 din codul civil 1864 și contrară obiceiului local. Pe de altă parte, fixarea mejdiei pe linia casei reclamnantului încurajează abuzul pârâtului, în sensul că acesta va depozita în continuare materiale până pe casa reclamantului, degradând peretele și, culmea, nu îi va permite nici în viitor (cum nu mi-a permis nici până în prezent) accesul în spatele casei pentru a o repara, întreține, etc.
Întrucât este lipsit de cunoștințe juridice și nici nu a avut avocat, fiind convins că dreptatea este de partea lui, dar având în vedere și disp.art.292 din codul de procedură civilă vechi, solicită administrarea de probe noi în apel.
Pârâtul S. T. a depus la dosar întâmpinare(f.12) prin carea solicitat respingerea apelului formulat ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile nr.9065/13.11.2014 a Judecătoriei Bistrița, pentru următoarele motive:
In urma măsurătorilor suprafețelor folosite faptic de către cele doua părti, expertul judiciar a constatat ca folosința celor doua părti este cu 18 mp mai mare decât suprafața scriptica din cartea funciara a celor doua imobile, respectiv 1478 mp, fata de 1460 mp întrucât ambele părți folosesc o suprafața de teren mai mare decât cea scriptica din cartea funciara, aceasta suprafața nu poate influenta stabilirea liniei de hotar la stabilirea liniei de mejde intre cele doua imobile pe linia punctelor a-b-c-d-e-f, conform variantei 2 - fila 42 dosar din expertiza judiciara topografica efectuata de către expertul P. L. s-au avut in vedere și declarațiile celor doi martori Tanasie M. și Colnita I., precum si fotografiile depuse la dosar.
Martora Tanasie M. a precizat ca își amintește din copilărie că limita dintre proprietăți era marcata de stâlpii metalici dinspre . continua pe linia peretelui casei reclamantului dinspre parat.
Martorul Colnita I. precizează ca părinții pârâtului au construit fântâna dinspre casa reclamantului și doar ei o foloseau, întrucât reclamantul avea o alta fântâna; martorul confirma folosirea stâlpilor de metal pentru delimitarea proprietăților, martorul asistând personal la montarea celor doi stâlpi pe aliniamentul peretelui casei reclamantului
Din fotografiile depuse la dosar - fii. 95, instanța a reținut ca limita bordurii din ciment a fântânii paratului, corespunde cu aliniamentul peretelui casei reclamantului
În aceste condiții este evident ca instanța a respins solicitarea de a-i permite reclamantului sa edifice gardul pe aliniamentul b-c-d-e.
Criticile aduse sentinței pronunțate de instanța de fond sunt nefondate; martorii audiați au fost încuviințați de instanța fără a exista opoziție din partea reclamantului.
In ceea ce privește solicitarea in probațiune a apelantului se opune audierii martorilor solicitați în cauză, aceștia fiind persoane care nu cunosc date relevante în speța de față. Cercetarea la fața locului o apreciază ca fiind inutilă, întrucât in cauza s-a efectuat o expertiza tehnica de specialitate care nu a fost contestata și in plus pârâtul a depus un set de fotografii lămuritoare pentru instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor apelului, a dovezilor administrate în fața primei instanțe și suplimentar în calea de atac, tribunalul reține următoarele.
Nici în fața primei instanțe și nici în fața tribunalului nu au existat controverse între vecini cu privire la grănițuirea proprietăților limitrofe între grădinile din spatele anexelor grajd-șură și în interiorul acestora, pe aliniamentul punctelor A-B-C, identic în toate cele trei schițe întocmite de expertul tehnic topometru (f. 41,42,60 dos. fond), conform folosinței.
Reproșul adresat primei instanțe de a fi stabilit necorespunzător aliniamentul metei în continuare până la stradă, consecință a evaluării deficitare a probațiunii administrate este fondat.
Deși avertizată de reclamant asupra relației de rudenie în grad prohibit de lege dintre pârât și martorul T. M. (f. 80 și 90 dos. fond), prima instanță a procedat la ascultarea în calitate de martor a surorii pârâtului contrar prevederilor prohibitive în acest sens ale art.189 (f.92 dos.fond), depoziție pe care a valorizat-o făcând abstracție de raportul de rudenie după cum rezultă din considerentele sentinței atacate. Identic s-a procedat la ascultarea martorului C. I. (f.93) după ce reclamantul învederase că se consideră a fi în raport de dușmănie cu acesta, raport în considerarea căruia a solicitat ca depoziția să fie apreciată și din acest punct de vedere (f.90), însă la valorizarea declarației s-a făcut abstracție de solicitarea de rezervă.
Pe de altă parte depozițiile celor doi martori nu puteau avea relevanța acordată de prima instanță și pentru că niciunul dintre cei doi nu aveau cunoștință directă asupra aliniamentului graniței dintre casa reclamantului și curtea pârâtului, prima martoră (sora pârâtului) făcând referire la discuțiile cu cel de-al doilea martor, iar acesta la discuțiile cu părinții pârâtului, cu simțurile proprii martorul luând cunoștință doar despre folosirea fântânii dinspre stradă de către părinții pârâtului și despre existența celor doi stâlpi de fier de la stradă amplasați de reclamant și tatăl pârâtului.
Împrejurarea utilizării fântânii exclusiv de către pârât nici nu a fost contestată, dimpotrivă fiind afirmată expres de reclamant care, proprietar al întregului teren din care o porțiune a înstrăinat-o pârâtului în calitate de nepot, a permis ulterior acestuia săparea fântânii și utilizarea ei exclusivă (f.48 dos. fond).
În privința stâlpilor metalici de la stradă, planșele foto depuse la f. 94 și 95 dos. fond (jos) atestă neîndoielnic susținerea reclamantului potrivit căreia pârâtul a procedat la nerespectarea amplasamentului semnului de hotar stabilit de vecini după vânzare, panoul de gard al reclamantului fiind încă susținut de stâlpul metalic, iar panoul de gard actual al pârâtului este amplasat peste cel dintâi fiind continuat dincolo de stâlpul metalic înspre proprietatea reclamantului.
Documentația tehnică de specialitate întocmită de expertul topometru, după ce constată existența în teren a unui surplus de suprafață de 18 mp rezultat din măsurătorile celor două proprietăți care anterior formau un singur corp de avere față de cea scriptică a fostului corp comun de avere menționată în evidențele de carte funciară, prezintă mai întâi cele două variante de grănițuire susținute de vecini (f.38-45 dos. fond) și ulterior, la solicitarea instanței de judecată, cea propusă de însuși expertul tehnic, tinând cont de documentația ce a stat la baza dezmembrării corpului de avere inițial(f. 59-61 dos. fond).
Contrar concluziei la care a ajuns prima instanță, ce a dat câștig de cauză pârâtului, tribunalul conchide că factorul esențial în determinarea graniței este respectarea configurației celor două loturi formate în baza hotărârii judecătorești ce a consfințit înstrăinarea de către reclamant către pârât a lotului de 640 mp și a dispus întabularea pe numele noului proprietar a terenului achiziționat „așa cum cele două porțiuni sunt defalcate de către expertul C. V.” (f.6-7 dos fond), fiind vorba despre sentința civilă nr. 956/1974 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 819/1974.
Hotărârea judecătorească evocată a stabilit irevocabil transferul din patrimoniul reclamantului în patrimoniul pârâtului a terenului de 640 mp, „restul porțiunii rămînînd tot în competența” vânzătorului „așa cum cele două porțiuni sunt defalcate de către expertul C. V.” (f. 23 dos. fond, f. 34 apel). Raportul de expertiză în integralitatea sa a fost comunicat la solicitarea tribunalului de către OCPI BN (f35-37), schița dezmembrării fiind identică celei avute în vedere de expertul desemnat în prezenta cauză atunci când a întocmit completarea lucrării tehnice în sensul de a formula propunerea de delimitare ținând cont de această dezmembrare anterioară (f.61 dos fond). Cu toate că expertul C. V. nu localizat construcțiile pe terenul în discuție și nici nu a menționat dimensiunile celor două loturi, valorizând indicatorul întocmirii schiței de către acesta la „scara 1.500” experta desemnată în prezenta cauză a calculat lungimile tuturor laturilor celor două patrulatere (f.61) și a întocmit varianta de grănițuire în acord cu schița menționată (f.60). Prin compararea acesteia cu cele două schițe propuse în concretizarea liniei de demarcație dorită de reclamant (f.41) și pârât(f. 42), tribunalul constată că singura diferență în raport de prima este aceea că în dreptul fântânii prima dată o traversează, iar a doua oară o ocolește, incluzând-o în lotul pârâtului, în acest sens fiind de altfel acordul expres al reclamantului (f. 48). Deosebirea între acestea două pe de o parte și varianta agreată de pârât este aceea că în prima situație grănițuirea se face paralel cu peretele casei reclamantului și în continuare în linie dreaptă până la stradă rezultând o suprafață de 835 mp și un front la stradă de 17,13 m pentru reclamant și o suprafață de 643 mp și un front la stradă de 12,8 m pentru pârât, iar în a doua situație delimitarea se face pe linia peretelui casei reclamantului și în continuare în linie dreaptă până la stradă, suprafața lotului reclamantului fiind de 825 mp și frontul la stradă de 16,44 m pentru reclamant, iar pentru pârât suprafața de 653 mp și frontul de 13,49 m.
Ținând cont de necesitatea respectării principiului puterii lucrului judecat a sentinței civile nr. 956/1974 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 819/1974, de împrejurarea că din patrimoniul reclamantului s-a transferat în patrimoniul pârâtului terenul în suprafață de 640 mp având configurația stabilită de expertul C. V. în acea cauză, că marja de eroare a măsurătorilor efectuate cu ruleta impune ca frontul la stradă al lotului pârâtului să aproximeze valoarea de 13 m și suprafața terenului 640 mp și în cazul reclamantului 18 m, respectiv 820mp, în circumstanțele în care în cauza inițială s-a constatat că proprietatea reală a corpului de avere inițial aparținând reclamantului nu corespunde celei scriptice fiind cu 422 mp mai mică (fiind afectat parțial de sistematizarea drumului și parte ocupat de vecinul din spate –f 35 apel), în care sens s-au făcut corecturile necesare, se impune ca delimitarea imobilelor învecinate să răspundă exigențelor conformității cu cea anterioară, stabilită cu ocazia dezmembrării, în varianta de grănițuire propusă de experta P. L. D. (f.60 dos fond).
Împrejurarea că în prezent suprafața reală a celor două porțiuni de teren limitrofe măsoară cu 18 mp mai mult decât suprafața scriptică totală a lor nu poate profita în nici un caz pârâtului care, folosindu-se de această împrejurare încearcă să acrediteze ideea că în realitate lotul său de teren determinat prin hotărâre judecătorească din anul 1974 ar avea o suprafață mai mare decât cea de 640 mp (respectiv 653 mp) și un front la stradă mai mare decât cel de 13 m stabilit (13,49 m), revenindu-i 13 mp din cei 18 mp surplus, în detrimentul reclamantului căruia ar trebui să-i revină doar cei 5 mp în plus astfel încât acestuia să-i revină suprafața de 825 mp (în loc de 820mp) și un front la stradă de 16,44 mp în loc de 17,13 mp. Teza pârâtului nu poate fi primită: el a cumpărat de la reclamant un lot distinct de teren, diferența de suprafață rămânând în integralitatea ei reclamantului vânzător, astfel că orice surplus sau minus de teren îi profită sau nu vânzătorului; configurația lotului înstrăinat nu poate fi schimbată trebuind să fie cât mai aproape de cea determinată cu ocazia dezmembrării, chiar ținând cont de marja de eroare a măsurătorilor realizate cu ruleta în anul 1974; cu ocazia dezmembrării în discuție, rectificându-se în minus proprietatea vânzătorului și pentru considerentul ocupării de către un vecin, este cel mai probabil ca mica diferență de teren găsită în plus în prezent față de cea la care s-a ajuns prin rectificare să fie rezultatul retragerii folosinței vecinului respectiv, situație în care apartenența la lotul reclamantului proprietar vânzător este neechivocă.
Mai mult, toate schițele ce fac parte din documentațiile întocmite cu avizul autorităților locale (f.25-30 dos. apel) pentru edificarea pe terenul reclamantului a anexelor gospodărești în anii 1972 și 1980 poziționează granița imobilelor vecine la o anumită distanță de peretele casei reclamantului-vânzător (f.27,30), nicidecum pe aliniamentul acestuia. Aceasta este și cutuma locală în delimitare, aceea de respectare a liniei picurușului streșinii construcției și nu a zidului construcției, depozițiile martorilor U. V., fost angajat al primăriei din localitate, ascultați în apel fiind unitare și edificatoare în acest sens.
Acordul graniței cu folosința actuală susținută de pârât pe porțiunea asupra căreia există divergență nu poate reprezenta un criteriu în delimitare, cu atât mai mult cu cât depozițiile martorilor ascultați în apel și fotografiile depuse la judecătorie atestă convergent schimbarea impusă în urmă cu ceva timp de pârât prin mutarea amplasamentului gardului de la stradă până la casa reclamantului dincolo de punctul de pornire reprezentat de stâlpul metalic de la care pornea gardul reclamantului înspre proprietatea lui, în prezent acoperit de panoul de gard al pârâtului prin extinderea frontului acestuia la stradă.
Concluzionând, varianta de grănițuire conformă folosinței actuale adoptată de prima instanță se impune a fi reformată pentru considerentul esențial al nerespectării configurației imobilelor judecătorește stabilită în anul 1974, în raport de care hotărârea atacată se impune a fi schimbată.
Pin urmare tribunalul va admite, conform art. 296 Cod proc. civ. apelul declarat și va schimba sentința apelată în sensul expus, adică va stabili granița dintre imobilul teren proprietatea reclamantului înscris în CF_ Josenii Bârgăului, nr. top 321/1, 322/1/1 și imobilul teren proprietatea pârâtului înscris în CF_ Josenii Bârgăului nr. top 321/2, 322/1/2 pe aliniamentul punctelor A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K evidențiate în planul de situație al completării raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de expert P. L. D. ( fila 60 dosar fond), raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Consecutiv, pârâtul va fi obligat să-i permită reclamantului edificarea gardului pe aliniamentul punctelor D-E-F-G și J-K, înainte menționate.
Soluția adoptată este determinantă în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată conform prevederilor art. 274 Cod proc civ..Ținând cont de costurile procesului suportate în primă instanță (reclamantul 27,8 lei taxe de timbru și pârâtul 501,7 lei onorariu expert f.21, onorariu avocațial 1000 lei f 97, fiindu-i acordat ajutor public judiciar pentru diferența de 700 lei cost expertiză f.86) și de împrejurarea că în cazul grănițuirii acestea se suportă egal de vecini, fără însă luarea în calcul a onorariului avocatului pârâtului care a pierdut procesul, astfel că la fondul cauzei reclamantul va fi obligat la plata către pârât a sumei de 237 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În apel, intimatul pârât va fi obligat la plata către apelantul reclamant a sumei de 1013,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru 13,8 lei (f.17-19) și 1000 lei onorariu avocațial (f.15). În final, conform art. 276 Cod proc civ se va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată la fond și în apel și în cele din urmă intimatul pârât va fi obligat să plătească apelantului reclamant suma de 776,8 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 296 Cod proc. civ.:
Admite apelul declarat de reclamantul S. E. împotriva sentinței civile nr.9065/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, pe care o schimbă în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. E., cu domiciliul în localitatea Mijlocenii Bârgăului, nr. 84, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul S. T., cu domiciliul în localitatea Mijlocenii Bârgăului, nr. 83, jud. Bistrița-Năsăud, având ca obiect grănițuire și în consecință:
-stabilește granița dintre imobilul teren proprietatea reclamantului înscris în CF_ Josenii Bârgăului, nr. top 321/1, 322/1/1 și imobilul teren proprietatea pârâtului înscris în CF_ Josenii Bârgăului nr. top 321/2, 322/1/2 pe aliniamentul punctelor A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K evidențiate în planul de situație al completării raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de expert P. L. D. ( fila 60 dosar fond), raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâtul să-i permită reclamantului edificarea gardului pe aliniamentul punctelor D-E-F-G și J-K, înainte menționate.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 237 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă intimatul pârât la plata către apelantul reclamant a sumei de 1013,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Compensează cheltuielile de judecată la fond și în apel, în final obligă intimatul pârât să plătească apelantului reclamant suma de 776,8 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. B. M. L. G. N.
Red.dact. N.C. 18.06.2015
Jud fond BMA
| ← Validare poprire. Decizia nr. 337/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Evacuare. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
