Obligaţie de a face. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 328/186/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.69/A/2015
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: N. C.,judecător
JUDECĂTOR: B. M. L.
GREFIER: G. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de petentul C. de P. M., împotriva sentinței civile cu nr.1749 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentul-apelant, avocat Bujița A., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, fila 8, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul petentului-apelant, avocat Bujița A., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului și solicită ca dezbaterea fondului apelului să aibă loc la acest termen de judecată.
Având în vedere că nu sunt alte cereri și nici excepții de soluționat, tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului apelului și dă cuvântul reprezentantului apelantei.
Reprezentantul petentului-apelant, avocat Bujița A., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, cu completarea argumentelor cuprinse în răspunsul la întâmpinare (f.26-28). În subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată în faza apelului, urmând ca în situația în care se vor solicita să fie cerute pe cale separată.
Tribunalul, închide dezbaterile în fond și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1749 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. de P. M., în contradictoriu cu pârâtele C. locală Nușeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, privind reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii 247 din 2005 cu privire la suprafața de teren de 156 de hectare și 9.573 de metri pătrați înscrisă în Cartea Funciară 18 M.; s-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a avut în vedere următoarele:
Prin cererea formulată în temeiul Legii 247 din 2005, înregistrată la comisia locală sub numărul 2 din 8 august 2005 Debreczeni V., în calitate de președinte al Composesoratului de P. M., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 156 de hectare și 9.573 de metri pătrați, din care 66 hectare de pădure și 90 de hectare și 9.600 de metri pătrați pășune, având în vedere extrasul Cărții Funciare numărul 18 M., expertiza tehnică numărul 589 din 9 februarie 2004 și Încheierea civilă 815 din 2004 a Judecătoriei Beclean (fila 8).
Cererea reclamantului a fost soluționată conform Hotărârii numărul 262 din 31 martie 2008 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud în sensul că prin articolul 9 al acesteia a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Composesoratului de P. M. pentru suprafața totală de 77,22 de hectare teren din care 32,56 hectare teren cu vegetație forestieră si 44,66 hectare teren cu destinație agricolă, conform anexei 39 a localității M. cu 80 de poziții, anexă care face parte integrantă din această hotărâre. De reținut faptul că împotriva acestei hotărâri nu a fost formulată plângere în termenul de 30 de zile prevăzut de articolul 27 alineatul 1 din Hotărârea Guvernului 890 din 2005, așa cum se arată de către pârâta comisia județeană, aspectul nefiind contestat de către reclamant.
Extrasul Cărții Funciare 18 M. depus de reclamant la dosarul cauzei, atât în limba maghiară, cât și în limba română, în traducere legalizată, atestă faptul că în aceasta carte funciară apare înscrisă o suprafață de teren mai mare decât cea solicitată de reclamant, având categoria de folosință pășune, identificată prin mai multe numere topografice. Intenționat sau nu, acest extras de carte funciară nu cuprinde foaia B, de proprietate, astfel încât acest înscris este irelevant cu privire la dovedirea de către reclamant a dreptului de proprietate cu privire la terenul pentru care solicită reconstituirea (filele 22-23).
Succinta documentație tehnică de măsurare și identificare a terenurilor cu vegetație forestieră efectuată de expertul B. D. la solicitarea beneficiarului C. L. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Nușeni (filele 10-12) a avut drept scop identificarea de baza măsurătorilor topografice și a planurilor existente a suprafețelor ocupate cu vegetație forestieră înscrise în Cartea Funciara 18 a localității M., Concluziile acestei documentații cadastrale sunt acelea că suprafața de teren cu vegetație forestieră aparținând cărții funciare menționate este de 66 hectare, amplasată în două trupuri distincte, respectiv numărul topografic 793/1, tarlaua 18, parcelele 302 și 303 cu suprafața de 35,80 hectare și numărul topografic 1548, tarlaua 33, parcelele 747 și 750, cu suprafața de 30,28 hectare. De remarcat că nici această documentație tehnică nu aduce clarificări în legătură cu proprietarii înscriși în cartea funciară 18 M..
Certificatul numărul 711 din 4 iulie 2006 a Direcției Județene Bistrița-Năsăud a Arhivelor Naționale (filele 62-63) infirmă parțial susținerile reclamantului cu privire la suprafața de teren la care este îndreptățit. Rezultă astfel din acest certificat faptul că în perioada 1945-1949 C. satului M. apare în evidențele acestei instituții cu o suprafață de 20 de hectare de pădure, iar C. M. cu suprafața de 20 de hectare, mult mai redusă după cum se poate observa decât suprafața pentru care reclamantul solicita reconstituirea bazându-se pe extrasul Cărții Funciare 18 M..
În ceea ce privește Încheierea civilă 815 din 9 septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul 1294 din 2004 instanța reține că prin această hotărâre s-a dispus înscrierea în registrul special al persoanelor juridice a Composesoratului de P. M., reclamantul din prezenta cauză (fila 21) și, chiar dacă în această hotărâre s-a menționat faptul că persoana juridică în discuție are un patrimoniu de 156 de hectare și 9.573 de metri pătrați teren cu vegetație forestieră, instanța nu poate reține această mențiune ca o dovada concludentă a dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la suprafața pentru care solicita reconstituirea.
In concluzie, plecând de la cererea formulată de reclamant în baza Legii 247 din 2005, înregistrată la comisia locală sub numărul 2 din 8 august 2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 156 hectare și 9.573 de metri pătrați, instanța de fond a reținut că această cerere a fost soluționată potrivit Hotărârii comisiei județene numărul 262 din 31 martie 2008, prin validarea unei suprafețe mai mici decât cea solicitată, de 77,22 hectare. În situația în care reclamantul a fost și este nemulțumit cu privire la suprafața pentru care s-a dispus reconstituirea, el a avut posibilitatea de a formula împotriva acestei hotărâri plângere în termenul legal de 30 de zile prevăzut de articolul 27 alineatul 8 din Hotărârea Guvernului 890 din 2005, cale de atac de care, așa cum s-a arătat acesta nu a uzat și, de altfel, reclamantul nu a dovedit în speță dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât cea validată prin hotărârea comisiei județene.
Împotriva sentinței a declarat apel petentul C. de P. M. solicitând în principal: admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 1749/2014, judecarea procesului evocând fondul și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant: să fie obligată pârâta C. locala de aplicare a legilor de fond funciar a Comunei Nușeni să întocmească și să înainteze documentația necesara eliberării titlului de proprietate în favoarea Composesoratului de P. M. și să procedeze la punerea în posesie pentru întreaga suprafață de 156 ha 9573 mp teren cu vegetație forestiera și pășune, înscris în C.F. nr. 18 M., cu numerele topo. indicate în cartea funciară, având în vedere extrasul de carte funciară nr. 18 M., documentația tehnică nr. 589/09.02.2004 și încheierea civila nr. 815/2004 a Judecătoriei Beclean și să fie obligată pârâta C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Bistrița-Nâsâud să elibereze titlul de proprietate în favoarea Composesoratului de P. M. pentru intreaga suprafață de 156 ha 9573 mp teren cu vegetație forestiera și pășune, înscris în C.F. nr.18 M., cu numerele topo indicate în cartea funciara, având în vedere extrasul de carte funciara nr. 18 M., documentația tehnică nr. 589/09.02.2004 și încheierea civila nr. 815/2004 a Judecătoriei Beclean; în subsidiar, admiterea apelului schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare in judecata, potrivit petitelor menționate la punctul I; să fie obligată pârâta C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor la plata cheltuielilor de judecata in fata instanței de fond si in apel, pentru următoarele motive:
Cu privire la cererea principala, susține că prima instanța nu a intrat în judecata fondului, deoarece bazându-se pe afirmațiile cuprinse în întâmpinarea formulata de C. Județeană, fără a analiza contraargumentele expuse de reclamant și nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fără ca la dosarul cauzei să existe dovada comunicării către C. de P. M., sub semnătura de primire, a Hotărârii Comisiei Județene nr. 262/31.03.2008, s-a ajuns la concluzia neatacării ei. In lipsa unei astfel de dovezi, instanța nu avea cum să se pronunțe asupra incidenței dispozițiilor art. 27 alin. 8 din H.G. nr. 890/2005, întrucât termenul de 30 de zile reținut de instanța se calculează „de la data comunicării sub semnătură."
Instanța a ignorat împrejurarea că prin art. 9 din Hotărârea Comisiei Județene nr. 262/31.03.2008 a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Composesoratului de P. M. pentru suprafața de 77,22 ha, însă nu s-a eliberat titlul de proprietate în favoarea composesoratului, deși au trecut mai mult de 6 ani de la data adoptării hotărârii. Astfel instanța ar fi trebuit să admită cel puțin în parte acțiunea reclamantului, cu privire la suprafața de 77,22 ha care a fost validata anterior chiar de către pârâtă.
In al doilea rând, prima instanța a reținut că reclamantul nu și-ar fi dovedit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren solicitata, fără însă a analiza fondul nici în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate al reclamantului, cu încălcarea prevederilor art. 22 din Codul de procedura civila aprobat prin Legea nr. 134/2010, text pe care îl citează, în sensul că instanța de fond nu a manifestat un rol activ în vederea stabilirii adevărului în cauză. Din examinarea considerentelor hotărârii atacate rezultă că instanța de fond nu a fost suficient lămurită pentru a putea proceda la soluționarea cauzei și, cu toate acestea, nu a solicitat părților explicații suplimentare și nici nu a dispus administrarea altor probe. In concret, în cuprinsul sentinței civile nr. 1749/2014, instanța a reținut că unele înscrisuri depuse de reclamant la dosar nu ar fi fost complete, însă pe parcursul litigiului nu a solicitat reclamantului să completeze actele depuse sau să ofere lămuriri suplimentare. Astfel, în pag. 5-6 din hotărârea atacata instanța a reținut următoarele: „Extrasul Cârtii Funciare 18 M. depus de reclamant la dosarul cauzei, atât în limba maghiara, cât și în limba română, în traducere legalizată, atestă faptul că în această carte funciara apare înscrisă o suprafață de teren mai mare decât cea solicitata de reclamant, având categoria de folosință pășune, identificată prin mai multe numere topografice. Intenționat sau nu, acest extras de carte funciară nu cuprinde foaia B, de proprietate, astfel încât acest înscris este irelevant cu privire la dovedirea de către reclamant a dreptului de proprietate cu privire la terenul pentru care solicita reconstituirea (filele 22-23)." In continuare, cu referire la documentația tehnica de măsurare și identificare a terenurilor cu vegetație forestiera efectuata de expertul B. D., instanța a reținut că „nici această documentație tehnică nu aduce clarificări în legătură cu proprietarii înscriși în cartea funciara 18 M.". Instanța de fond nu a stăruit in aflarea adevărului in cauza, echivalând eventualele incertitudini referitoare la întinderea dreptului de proprietate al reclamantului cu lipsa totala a acestui drept. Aceasta in condițiile in care chiar actele depuse de parata C. Județeană confirma cel puțin îndreptățirea parțiala a reclamantului la reconstituire. Se referă la: Certificatul nr. 711/2006, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bistrita-Nasaud, cu privire la suprafața de 22 ha pădure;Hotărârea Comisiei Județene nr. 262/31.03.2008, prin care a fost validata suprafața de 77,22 ha pădure in favoarea reclamantului. In plus, in mod eronat instanța de fond a reținut ca in C.F. nr. 18 M. „apare inscrisa o suprafața de teren mai mare decât cea solicitata de reclamant". Din însumarea suprafețelor de teren menționate in C.F. nr. 18 M. rezulta exact suprafața de 156 ha si 9.573 mp., respectiv suprafața solicitata de reclamant prin cererea de reconstituire nr. 2/08.08.2005.
Instanța de fond nu a sesizat ca reconstituirea dreptului de proprietate se face in favoarea Composesoratului de P. M. și nu a membrilor composesori si ca exista obligația restituirii in intregime a suprafeței avute de composesorat, conform prevederilor art. 26 alin. 1 si 2 din Legea nr. 1/2000 citate. Prin urmare, nu prezintă importanta cine au fost membri composesori si cati au formulat cereri in calitate de membri composesori, ci doar faptul că C. de P. M. a existat si ca a depus cerere pentru intreaga suprafața de teren pe care a detinut-o înainte de preluarea acesteia. Edificatoare in acest sens sunt si prevederile art. 28 alin. 4 din Legea nr. 1/2000 citate de asemenea. In condițiile in care C. de P. M. a redobândit calitatea de persoana juridica in baza încheierii civile nr. 815/2004 a Judecătoriei Beclean înseamnă ca prin aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 si 2 din Legea nr. 1/2000, trebuia repus in drepturile pe care le-a avut acest composesorat anterior preluării terenurilor.
Problema existentei composesoratului, a redobândirii personalității juridice si a suprafeței deținute anterior a fost lămurită prin actele existente in dosarul 1194/2004 al Judecătoriei Beclean, edificatoare fiind următoarele mențiuni cuprinse in dispozitivul încheierii civile nr. 815/2004 „- acorda personalitate juridica Composesoratului de P. M.", cu sediul in localitatea M. nr. 21. iud. BN. având un patrimoniu de 156 ha. 9573 mp. teren. Datele si informațiile cuprinse in încheierea civila nr. 815/2004 au devenit publice si opozabile tuturor, astfel ca trebuie avute in vedere si la soluționarea cauzei din prezentul dosar.
Din moment ce instanța de fond nu a avut in vedere situația juridica a composesoratului si dispozițiile art. 26 alin. 1 si 2 din Legea nr. 1/2000, se poate afirma ca instanța nu a soluționat fondul pricinii, motiv pentru care se impune anularea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Referitor la cererea subsidiara de admitere a apelului si de schimbare a hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii reclamantului, se susține că instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor legale, respingând in intregime acțiunea reclamantului, cu motivarea ca cererea de reconstituire nr. 2/08.08.2005, cu privire la suprafața de 156 ha 9.573 mp. „a fost soluționata potrivit Hotărârii comisiei județene numărul 262 din 31 martie 2008, prin validarea unei suprafețe mai mici decât cea solicitata, de 77,22 hectare" si ca „reclamantul nu a dovedit in speța dreptul de proprietate pentru o suprafața mai mare de teren decât cea validata prin hotărârea comisiei județene.", greșit echivalând procedura de validare a suprafeței prin hotărârea comisiei județene cu operațiunea de eliberare a titlului de proprietate, care reprezintă o etapa ulterioara hotărârii de validare. Au fost nesocotite astfel prevederile cuprinse in H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor., relevante in acest sens fiind dispozițiile art. 36 alin. 1 pe care le citează.
Instanța nu a ținut seama de petitele formulate de reclamant in cuprinsul acțiunii, prin care s-au solicitat următoarele: obligarea Comisiei locale a Comunei Nuseni sa întocmească si sa înainteze documentația necesara eliberării titlului de proprietate si sa procedeze la punerea in posesie; obligarea Comisiei județene sa elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 156 ha 9.573 mp. (in care este cuprinsa si suprafața de 77,22 ha, validata de parata). C. Județeană nu a urmat întreaga procedura prevăzuta de H.G. nr. 890/2005, in sensul ca, desi a validat suprafața de 77,22 ha (prin Hotărârea nr. 262/2008), ulterior nu a mai procedat la eliberarea titlului de proprietate pentru aceasta suprafața. Se pare ca instanța de fond a apreciat ca reclamantul deține deja act de proprietate cu privire la suprafața de 77,22 ha, desi acesta nu exista si nici parata C. Județeană nu a depus la dosarul cauzei vreun titlu de proprietate eliberat in favoarea Composesoratului M..Chiar daca s-ar aprecia ca reclamantul nu ar fi îndreptățit la o suprafața in plus fata de cele 77,22 ha, oricum s-ar fi impus admiterea acțiunii cel puțin in parte, in sensul obligării paratelor sa procedeze la punerea in posesie si sa elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 77,22 ha.
Nelegalitatea hotărârii primei instanțe decurge si din aceea ca a respins in întregime acțiunea reclamantului, cu motivarea ca nu si-ar fi dovedit dreptul de proprietate, desi din Certificatul nr. 711/2006, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bistrița-Nasaud rezulta cu certitudine ca in evidentele din perioada 1945-1949 C. M. figura cu 22 ha pădure. Raportat la acest înscris, este de observat ca exista o vădita contradicție intre considerentele si dispozitivul hotărârii primei instanțe, sens in care arată: In pagina nr. 6 din hotărârea atacata instanța a reținut ca: „Certificatul numărul 711 din 4 iulie 2006 a Direcției Județene Bistrita-Nasaud a Arhivelor Naționale (filele 62-63) infirma parțial susținerile reclamantului cu privire la suprafața de teren la care este indreptatit. Prin dispozitivul aceleiași hotărâri instanța a respins in întregime acțiunea reclamantului privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 156 ha si 9.573 mp. înscrisa in C.F. nr. 18 M.. Cata vreme insasi instanța a reținut îndreptățirea parțiala a reclamantului la reconstituire, nu se justifica soluția de respingere in totalitate a acțiunii formulate de acesta. Contradicția existenta intre considerente si dispozitiv rezulta si din aceea ca, pe de o parte instanța a reținut validarea unei suprafețe de 77,22 ha in favoarea reclamantului (prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 262/2008), iar pe de alta parte a respins in totalitate acțiunea. Cu alte cuvinte, in dispozitivul sentinței atacate instanța nu a dat eficienta considerentelor referitoare la Îndreptățirea reclamantului cu privire la suprafața de 77,22 ha.
În drept s-au invocat disp. art. 480 alin. 2 si 3, art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, a depus la dosar întâmpinare (f.19-23) prin care arată că nu se opune cu privire la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața reconstituită prin H.CJ. nr.262/2008, respectiv 77,22 ha din care 32,56 ha teren cu vegetație forestieră și 44,66 ha teren cu destinație agricolă; cu privire la punerea în posesie cu diferența de suprafață, respectiv suprafața de 79,7373 ha, solicită respingerea apelului și menținerea Sentinței civile nr.1749/2014 ca temeinică și legală; în ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicită respingerea acestuia, pentru următoarele motive:
Pe fond:
a)Prin Sentința civilă nr.1749/2014 pronunțată de către Judecătoria Beclean în dosarul de fond, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul C. de P. M., privind reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr.247/2005, pentru suprafața de 156 ha și 9.573 mp, teren înscris în CF nr.18 M..
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat instanței de fond să oblige C. locală Nușeni să întocmească și să înainteze documentația necesară eliberării titlului de proprietate în favoarea Composesoratului de P. M. și să procedeze la punerea în posesie pentru întreaga suprafață de 156,9573 ha teren cu vegetație forestieră și pășune, înscrisă în CF. nr.18 M. și obligarea Comisiei județene Bistrița-Năsăud la eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață.
Întrucât din suprafața totală de 156,9573 ha teren cu vegetație forestieră și pășune, solicitată prin prezenta acțiune, pentru suprafața de 77,22 ha din care 32,56 ha teren cu vegetație forestieră și 44,66 ha teren cu destinație agricolă a fost reconstituit dreptul de proprietate, în favoarea reclamantului, nu se opune în ceea ce privește punerea în posesie cu această suprafață și în consecință emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață însă, punerea în posesie nu intră în atribuțiile comisiei județene, aceasta fiind de competența exclusivă a comisiei locale, cu trimitere la alin.(l) al art.27 din Legea nr.18/1991- punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce comisia locală a făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și a întocmit documentele constatatoare prealabile. Astfel, C. județeană Bistrița-Năsăud va emite titlul de proprietate în favoarea Composesoratului de P. M., pentru suprafața reconstituită prin Hotărârea Comisiei Județene nr.262/31.03.2008, de îndată ce C. locală Nușeni va înainta la comisia județeană documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate, documentație care va cuprinde procesul-verbal de punere în posesie, planurile parcelare, și schițele terenurilor. Având în vedere faptul că până în momentul de față, comisia locală nu a înaintat la comisia județeană documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate, faptul că nu este emis încă titlul de proprietate nu este culpa comisiei județene.
Cu privire la punerea în posesie cu diferența de suprafață solicitată, respectiv suprafața de 79,7373 ha consideră că Sentința civilă nr.1749/2014 este temeinică și legală pentru următoarele motive:
Deși recurentul susține că instanța de fond trebuia să admită cel puțin în parte acțiunea reclamantului cu privire la suprafața de 77,22 ha, consideră că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantului deoarece această suprafață a fost reconstituită prin Hotărârea nr.262/31.03.2008, nu putea instanța să mai reconstituie odată dreptul de proprietate.
Pentru diferența de suprafață de până la 156 ha și 9573 mp recurentul nu face dovada dreptului de proprietate. Cu referire la prevederile art.46 alin.(1) din Legea nr.18/1991 citate, în mod greșit apreciază recurentul faptul că nu prezintă importanță cine au fost membri composesori și câți au formulat cereri în calitate de membri composesori, ci doar faptul că C. de P. M. a existat și că a depus cerere pentru întreaga suprafață de teren pe care a deținut-o înainte de preluarea acesteia. Așa cum prevede alin.(2 2) al art.26 din Legea nr.1/2000 suprafața restituită formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri. Ori, comisia județeană atunci când a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Composesoratului de P. M. a ținut cont de prevederile legale în materie care prevăd clar că, cererea trebuia făcută de către toți composesorii/moștenitorii acestora sau în numele tuturor moștenitorilor composesorilor care trebuiau să își dovedească, cu acte de stare civilă, calitatea de moștenitori ai foștilor composesori, respectiv coproprietari tabulari ai terenurilor. C. județeană prin întâmpinarea depusă la instanța de fond a menționat că în cazul în care reclamantul nu își dovedește dreptul de proprietate pentru diferența dintre suprafața solicitată și cea validată, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, cu ocazia administrării probatoriului, reclamantul a avut posibilitatea să depună acte din care să rezulte că are dreptul la toată suprafața solicitată. Nedepunând nici un act în acest sens, nu este corect să acuze acum instanța de fond că nu a intrat în judecata fondului.
Instanța a analizat toate actele depuse la dosarul cauzei iar reclamantul avea obligația și era chiar în interesul lui să vină cu acte doveditoare, pe care instanța să le analizeze și eventual să constate că reclamantul are dreptul la diferența de suprafață care nu a fost reconstituită de comisia județeană. La fel, instanța de fond a reținut în mod corect că împotriva Hotărârii Comisiei județene nr.262/2008, reclamantul, în cazul în care era nemulțumit și considera că i se cuvine mai mult, avea posibilitatea să formuleze plângere la Judecătoria Beclean, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Așa cum prevede art.12 al Hotărârii Comisiei Județene nr.262/2008 secretarul comisiei locale avea obligația să afișeze anexa la sediul Consiliului local al comunei și să înștiințeze în scris prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire doar persoanele care nu au domiciliul în . măsura în care persoanele înscrise în anexă au domiciliul în . la dosarul cauzei nu există dovada comunicării nu are relevanță și nici nu poate fi invocat ca motiv în ceea ce privește neatacarea hotărârii comisiei județene.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicită respingerea acestuia în temeiul art. 52 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, art.4, art. 34 alin.(7) și art. 36din H.G.R nr.890/2005, întrucât nu dispune de un patrimoniu propriu, neputând fi titulară de drepturi și obligații patrimoniale. Mai mult, având în vedere faptul că cererea formulată de C. de pădure M., în baza Legii nr.247/2005, a fost soluționată prin adoptarea Hotărârii Comisiei Județene nr.262/2008, împotriva căreia, în cazul în care era nemulțumit, petentul a avut posibilitatea să depună plângere în instanță, consideră că nu avem nici o culpă pentru a putea fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care solicităm respingerea acestui petit ca fiind neîntemeiat.
În drept s-au invocat prevederile art.205 alin.(2) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură Civilă; prevederile alin.(8) al art.27 din HGR nr.890/2005; prevederile art.46, alin.(1) și art52 alin.(1) și (2) din Legea nr. 18/1991;
prevederile art.26 din Legea nr. 1/2000;
Petentul-apelant a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.26-28), învederând în esență că poziția procesuală a intimatei reprezintă o achiesare parțială la pretențiile apelantului-reclamant și denotă nelegalitatea sentinței civile nr. 1749/2014 a Judecătoriei Beclean, precum și temeinicia apelului cu referire la motivele cuprinse la secțiunea I, punctul 1 lit. b) si punctul 2, precum si la cele invocate la secțiunea II din apel. In ceea ce privește argumentele expuse de intimata la punctul b) din întâmpinare, referitoare la diferența de suprafața de 79,7373 ha, solicită respingerea acestora.
Prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat instanței să mai reconstituie odată dreptul de proprietate. Câtă vreme la punctul a) din întâmpinare C. Județeană afirma ca nu se opune cu privire la punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 77,22 ha, este evident ca este de acord cu admiterea in parte a acțiunii reclamantului, cu privire la suprafața de 77,22 ha. Prin urmare, argumentele invocate in primul paragraf de la punctul b) („...consideram ca in mod corect a fost respinsa acțiunea reclamantului deoarece aceasta suprafața a fost reconstituita prin Hotărârea nr. 262/31.03.2008...) sunt in contradicție cu poziția procesuala exprimata de aceeași intimata la punctul a).
La fel ca si instanța de fond, C. Județeană interpretează greșit dispozițiile legale, echivalând procedura de validare a suprafeței (prin Hotărârea nr. 262/31.03.2008) cu operațiunea de eliberare a titlului de proprietate, care reprezintă o etapa ulterioara hotărârii de validare. Își întemeiază susținerea pe dispozițiile cuprinse in H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor. Relevante in acest sens sunt prevederile art. 36 alin. 1 din acest act normativ, care prevăd următoarele:"(1) Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20." C. Județeană nu a urmat întreaga procedura prevăzuta de H.G. nr. 890/2005, in sensul ca, desi a validat suprafața de 77,22 ha (prin Hotărârea nr. 262/2008), ulterior nu a mai procedat la eliberarea titlului de proprietate pentru aceasta suprafața. Cata vreme in faza procesuala a apelului C. Județeană recunoaște ca nu a procedat la eliberarea titlului de proprietate in favoarea Composesoratului M., nu este îndreptățită sa afirme ca in mod corect a fost respinsa acțiunea reclamantului, cu motivarea ca „nu putea instanța sa mai reconstituie odată dreptul de proprietate" (cerere care nu a fost formulata de reclamant, dupa cum a arătat).
Sunt nefondate susținerile intimatei C. Județeană, cuprinse in pag. 3 din întâmpinarea la apel: C. Județeană Bistrita-Nasaud ignora modificările legislative intervenite ulterior adoptării Legii nr. 18/1991, cu precădere dispozițiile art. 26-28 din Legea nr. 1/2000, lege care a reglementat procedura de constituire a composesoratelor, ca forme asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera și care prevăd in mod expres posibilitatea de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri ca urmare a cererii formulate de forma asociativa, prin reprezentantul sau legal, nefiind necesar a se formula cereri separate de către fiecare membru al composesoratului. In cazul de fața, a fost urmata procedura de constituire a formei asociative de proprietate, finalizata prin încheierea civila nr. 815/2004, pronunțata de Judecătoria Beclean in dosarul nr. 1194/2004, prin care s-a acordat personalitate juridica Composesoratului de P. M.. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi formulata de către forma asociativa astfel constituita, si nu de către fiecare membru separat, condiție care a fost îndeplinita in speța, prin înregistrarea cererii nr. 2/08.08.2005 la C. locala de fond funciar a Comunei Nuseni, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru intreaga suprafața de 156 ha 9573 mp. Ca atare, s-a formulat cerere pentru intreaga suprafața solicitata, respectând astfel si dispozițiile art. 26 alin. 22 din Legea nr. 1/2000 (invocate de intimata). In temeiul dispoziilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, C. Județeană Bistrita-Nasaud are obligația de a elibera un singur titlu de proprietate al cărui titular va fi C. de P. M..
Trebuie sa se faca distincție intre procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera reglementata de art. 46 din Legea nr. 18/1991 șj cea prevăzuta de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, in sensul ca: primul reglementează posibilitatea formulării cererilor de reconstituire, in mod separat, de către foștii composesori sau moștenitorii
acestora, pentru perioada in care nu era adoptata inca legea de constituire a
composesoratelor si a celorlalte forme asociative de proprietate, respectiv Legea nr.
1/2000. Cata vreme la acea data nu existau forme asociative de proprietate, singura posibilitate era aceea a formulării cererilor de reconstituire de către persoanele fizice foști composesori sau moștenitorii lor, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991: „(1) Foștii composesori sau, după caz, moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prevăzute la art. 45, pe baza actelor care le atestă această calitate și în limitele suprafețelor prevăzute în acele acte." Contrar celor afirmate in întâmpinare, nici acest text de lege invocat de parata nu prevede obligativitatea formulării cererii de reconstituire de către toți foștii composesori sau moștenitorii acestora. De altfel, nici nu ar fi posibil acest lucru, având in vedere lunga perioada de timp care a trecut de la data la care au existat vechile composesorate, intervenind decesul majorității foștilor composesori, iar unii dintre aceștia neavand moștenitori. Pe de altă parte situația s-a schimbat după data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, care prin dispozițiile art. 28 a reglementat procedura de reorganizare in „formele asociative inițiale". Ca atare, urmare constituirii acestor forme asociative, procedura de reconstituire care trebuia urmata era cea reglementata prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 1/2000, care se refera la formele asociative de proprietate. In temeiul Legii nr. 1/2000, terenurile se restituie formei asociative și nu membrilor composesori.
Neîntemeiate sunt și argumentele prezentate în pag. 4 din întâmpinare referitoare la termenul de 30 zile. Așa cum prevede art. 12 al Hotărârii Comisiei Județene nr. 262/2008, secretarul comisiei locale avea obligația să afișeze anexa la sediul Consiliului local al comunei și să înștiințeze în scris prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire doar persoanele care nu au domiciliul în . la dosarul cauzei nu există dovada comunicării nu are relevanță și nici nu poate fi invocat ca motiv în ceea ce privește neatacarea hotărârii comisiei județene. Contrar susținerilor intimatei, dovada comunicării sub semnătură era esențială, raportat la dispozițiile exprese ale art. 27 alin. 8 din H.G. nr. 890/2005: "(8) De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile." Conform acestui text de lege, hotărârea comisiei județene trebuia comunicata obligatoriu sub semnătură. Prin dispozițiile cuprinse la art. 12 din Hotărârea Comisiei Județene nr. 262/2008 au fost nesocotite prevederile art. 27 alin. 8 din H.G. nr. 890/2005, act normativ cu forța juridica superioara unei hotărâri a comisiei județene.
Apelul declarat este fondat doar în limitele ce urmează.
Prima instanță a fost sesizată de reclamantul C. de P. M. cu solicitarea de obligare a Comisiei locale Nușeni de aplicare a legilor fondului funciar să întocmească și să înainteze documentația necesara eliberării titlului de proprietate si sa procedeze la punerea in posesie cu privire la întreaga suprafață de teren cu vegetație forestieră și pășune de 156 ha si 9.573 mp înscrisă în C.F. 18 M. și de obligare a Comisiei județene Bistrița-Năsăud sa elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 156 ha 9.573 mp, în circumstanțele în care reclamantului i s-a acordat personalitate juridică prin Încheierea civilă nr. 815/2004 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 1194/2004 (f.21 dos fond), iar cererea de retrocedare formulată de președintele reclamantului în baza Legii 247/2005 și înregistrată la comisia locala sub nr. 2/08.08.2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 156 ha si 9.573 mp.(f. 8 dos fond) a fost soluționată potrivit Hotărârii comisiei județene nr. 262/31.03.2008, prin validarea unei suprafețe mai mici decât cea solicitata, de 77,22 ha. (f.64-68 dos.fond), în acord cu propunerea comisiei locale de fond funciar (f. 69-74), acte necontestate și care își produc efectele.
De la momentul emiterii actului de retrocedare menționat și până în prezent nu s-a procedat însă la finalizarea procedurii de reconstituire cu privire la suprafața de 77,22 ha validată (din care 32,56 ha teren cu vegetație forestieră și 44,66 ha teren agricol), obiect al art. 9 din Hotărârea Comisiei Județene BN nr. 262/31.03.2008 evocată, astfel că justificat se reproșează de către beneficiarului măsurilor de restituire neîndeplinirea obligațiilor legale în sarcina celor două comisii de a nu fi întocmit și înaintat documentația necesară eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantului și de a nu fi procedat la punerea în posesie, conform art. 5,6 și 35,36 din HG nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, evident ținând cont de ordinea firească a derulării etapelor procedurii mai întâi mai întâi de către comisia locală și consecutiv de către comisia județeană.
În ceea ce privește însă pretenția de retrocedare a diferenței de suprafață dintre cea de 77,22 ha validată și cea de 156 ha și 9573 mp solicitată și refuzată a fi restituită în cadrul procedurii de reconstituire declanșată în condițiile legii nr. 247/2005, ea este neîntemeiată fiind adresată direct instanței de judecată, fără ca anterior beneficiarul măsurii reparatorii reclamate și parțial satisfăcute să fi contestat după prescripțiile legii incidente soluționarea defavorabilă în etapa administrativ-jurisdicțională. Independent de modalitatea de dresare a cererii de retrocedare (de către membri composesori ori de către președintele composesoratului) și de măsura justificării solicitării (atașarea tuturor cărților funciare în care a fost înscrisă proprietatea membrilor composesori), din care perspectivă greșit se impută primei instanțe exercitarea necorespunzătoare a rolului activ în soluționarea pricinii, relevanță în litigiul pendinte poate avea doar (ne)conformitatea contestării măsurilor reparatorii (ne)acordate cu prevederile imperative ale art. 27 din HG nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor. Astfel, textul legal invocat stabilește la alin. 3 că persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei județene în termen de 3 zile; la alin. 5 că imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, comisiile comunale, orășenești sau municipale vor înainta documentația comisiilor județene; la alin. 6 că aceste propuneri primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală vor fi analizate de comisia județeană; la alin.7 că după analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene. În cauza pendinte titularul cererii de retrocedare parțial satisfăcută de comisia locală de fond funciar nu a contestat propunerea acesteia, astfel că hotărârea dată de comisia județeană de fond funciar nu trebuia comunicată expres beneficiarului măsurii reparatorii mulțumit de reparația parțială propusă de comisia locală și agreată de comisia județeană, ci doar afișată la sediul consiliului local, moment de la care curgea termenul de contestare. Necontestarea propunerii comisiei locale de fond funciar de către titularul cererii de reconstituire parțial satisfăcute exclude în cazul său incidența prevederilor alin. 8 al art. 27, ce prevede că de la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile, nesubzistând ipoteza legală în care asemenea comunicare s-ar fi impus: dresarea contestației împotriva propunerii comisiei locale de fond funciar. În acord cu prima instanță, tribunalul conchide că în cauza pendinte reclamantul a sesizat direct instanța de judecată cu pretenția de retrocedare a diferenței de teren refuzată a fi restituită în baza legii nr. 247/2005 în etapa administrativ-jurisdicțională, în circumstanțele neurmării/eludării procedurii instituite imperativ de legiuitor, urmărind în realitate reformarea propunerii comisiei locale de fond funciar nr. 476/11.02.2008 validată de comisia județeană, de admitere în parte a cererii de retrocedare formulată în baza legii nr. 247/2005. Un atare demers juridic este însă prohibit, cum înainte s-a reținut. Diligența în rezolvarea corespunzătoare a cererii de retrocedare revenea în primul rând titularului ei care, având la îndemână posibilitatea legală de contestare, a optat să nu conteste în modalitatea și termenul prescris imperativ de legiuitor soluționarea parțial favorabilă a cererii sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 Cod proc. civ., apelul declarat va fi admis în limitele arătate și sentința criticată schimbată în sensul admiterii în parte a acțiunii promovate.
Cheltuieli de judecată apelantul nu a mai solicitat a fi acordate în prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 Cod procedură civilă:
Admite apelul declarat de C. de P. M., cu sediul în localitatea M., nr. 21, .-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1749/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, pe care o schimbă în sensul că:
Admite în parte, ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. de P. M. împotriva pârâtelor C. locală Nușeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în localitatea Nușeni, nr. 37, județul Bistrița-Năsăud și C. județeană Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., nr. 1, județul Bistrița-Năsăud și în consecință:
-obligă C. locală Nușeni să întocmească și să înainteze documentația necesară eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantului și să procedeze la punerea în posesie pentru suprafața de 77,22 ha din care 32,56 ha teren cu vegetație forestieră și 44,66 ha teren agricol obiect al art. 9 din Hotărârea Comisiei Județene BN nr. 262/31.03.2008;
-obligă C. județeană Bistrița-Năsăud să elibereze în favoarea reclamantului titlul de proprietate pentru suprafața de 77,22 ha mai sus menționată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. B. M. L. G. N.
Red.dact. N.C. 18.06.2015
Jud fond ZD
| ← Evacuare. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Acţiune în constatare. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul... → |
|---|
