Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 279/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 279/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 596/112/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 279/F/2015
Ședința publică din data de 30 iulie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție
GREFIER: V. V.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta J. L. L. în contradictoriu cu pârâta P. D., având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Cauza se soluționează fără citarea părților, conform art. 1102 C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art. 1096 C.proc.civ., art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că este competent să soluționeze prezenta acțiune.
În temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, având în vedere obiectul acțiunii, necesitatea judecării cauzei în termen optim și previzibil, tribunalul estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de maxim o lună.
Întrucât nu se formulează cereri și nu se propun probe, tribunalul declară închisă faza cercetării procesului și stabilește termen pentru dezbaterea fondului procesului la acest termen de judecată; deschide dezbaterile asupra fondului procesului și constatând lămurite aspectele de fapt și de drept închide dezbaterile, pronunțarea fiind astăzi la orele 14,00.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta J. L. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. D. constatarea că prin hotărârea pronunțată la 30 octombrie 2014 de Judecătoria Est Vaudois, secția civilă, definitivă și executorie la data de 9 decembrie 2014, s-a pronunțat divorțul dintre părți; recunoașterea acestei hotărâri și efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul de stare civilă al Primăriei comunei Maieru.
În motivare s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 15 iulie 2009 în Maieru, ulterior părțile stabilindu-și domiciliul în Elveția, unde au divorțat datorită unor neînțelegeri.
Divorțul s-a realizat în baza acordului soților, pârâtul fiind de acord cu divorțul, conform declarației autentice anexate. Pârâtul a avut cunoștință de procesul de divorț și a fost citat la toate termenele de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 105/1992.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru anulată la dosar (f. 6).
Judecata s-a dispus a se realiza fără citarea părților, conform art. 1102 alin. 2 C.proc.civ., din cuprinsul declarației autentice depuse la dosar (f. 16) rezultând acordul pârâtului pentru desfacerea căsătoriei.
Analizând actele și lucrările dosaruluitribunalul reține faptul că prin sentința pronunțată la data de 30 octombrie 2014, depusă la dosar în extras în limba franceză și în traducere legalizată (f. 8, 9, 14, 15), s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între soți.
Potrivit declarației autentice semnată de ambii soți (f. 16) părțile au avut cunoștință de procesul de divorț și au fost citați la toate termenele de judecată.
Fiind vorba de o hotărâre de divorț în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Convenției de la Lugano din 2007 semnată de Confederația Elvețiană și de Comunitatea Europeană în numele statelor membre, inclusiv în numele României și nici prevederile Legii nr. 105/1992, abrogată prin art. 83 lit. e din Codul de procedură civilă, cu începere din 15 februarie 2013.
Convenția de la Lugano se aplică direct, dar exclusiv în relația cu statele terțe, nemembre ale Uniunii Europene, dar membre AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb) cum este Confederația Elvețiană, însă nu în materia divorțului.
Așadar, în lipsa unor tratate internaționale sau a unor legi speciale în materie, devin incidente prevederile Codului de procedură civilă. În acest sens, art. 1065 C.proc.civ. statuează că dispozițiile privind procesul civil internațional se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.
În materia recunoașterii hotărârii de divorț pronunțată în Elveția sunt incidente prevederile art. 1096 și art. 1097 C.proc.civ.
Întrucât nu este vorba de o hotărâre referitoare la statutul personal al cetățenilor statului unde a fost pronunțată și nici de o hotărâre pronunțată într-un stat terț, recunoscută mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, de o hotărâre pronunțată în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, prevederile art. 1095 C.proc.civ. referitoare la recunoașterea de plin drept nu sunt incidente.
Art. 1096 C.proc.civ. prevede cumulativ condițiile care trebuie îndeplinite pentru recunoașterea hotărârii străine și anume: a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată; b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții; c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.
Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-au fost înmânate în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Recunoașterea poate fi refuzată în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 1097 C.proc.civ. și anume: a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs; b) hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român; c) procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine; d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România; e) instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei; f) a fost încălcat dreptul la apărare; g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată; h) instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.
La dosarul cauzei reclamanta a depus, în extras, hotărârea străină apostilată, traducerea acesteia, declarația autentică prin care se atestă faptul că ambii soți au avut cunoștință de procesul de divorț și au fost citați pe parcursul judecății.
Totodată, din cuprinsul hotărârii străine rezultă caracterul definitiv al acesteia la data de 9 decembrie 2014 (f. 14), iar instanța străină a avut competența să pronunțe divorțul, fiind vorba de persoane domiciliate pe teritoriul statului elvețian.
De asemenea, conform art. 1079 pct. 5 C.proc.civ., instanța română nu era exclusiv competentă, în lipsa alegerii prin convenție a legii aplicabile divorțului legea materială aplicabilă divorțului nu era exclusiv cea română, potrivit art. 2600 alin. 1 lit. a C.civ., iar soluția adoptată de instanța elvețiană nu diferă de cea la care ar fi ajuns instanța română.
Între România și Confederația Elvețiană există convenție de reciprocitate și anume Convenția de la Haga din 1961 la care a aderat România prin OG nr. 66/1999 cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine.
Prin aplicarea apostilei pe un document oficial acesta este recunoscut pentru folosirea în oricare dintre celelalte țări semnatare.
În cauză nu este incidentă niciuna din situațiile care justifică refuzul recunoașterii.
Ca atare, tribunalul apreciază că sunt întrunite condițiile pentru recunoașterea hotărârii străine, nu există niciun temei care să justifice refuzul recunoașterii, astfel încât în baza prevederilor legale enunțate va admite acțiunea civilă formulată de reclamantă și în consecință va recunoaște sentința de divorț pronunțată la data de 30 octombrie 2014 de Judecătoria Est Vaudois, cantonul Vaud, Elveția, definitivă și executorie la data de 9 decembrie 2014, urmând ca în baza acesteia să se efectueze cuvenitele mențiuni în registrul de stare civilă.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta J. L. L. CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat O. I.-A., în Bistrița, .. 7, județul Bistrița-Năsăud împotriva pârâtului P. D. CNP_, domiciliat în 1800 Vevey, Avenue du Général-Guisan 32, Elveția și în consecință:
- recunoaște sentința de divorț pronunțată la data de 30 octombrie 2014 de Judecătoria Est Vaudois, cantonul Vaud, Elveția, definitivă și executorie la data de 9 decembrie 2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 iulie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. V. V.
red. F.G.C./dact. F.G.C./4 exemplare
31.07.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 93/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 116/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
