Fond funciar. Decizia nr. 116/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 1791/186/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.116/R/2015
Ședința publică din data de 28 Iulie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: N. C., judecător
JUDECĂTOR: B. I. S.
JUDECĂTOR: S. I., vicepreședinte tribunal
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de revizuientul R. O. C. - prin mandatarul său R. I. împotriva sentinței civile nr.184 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Beclean, având ca obiect fond funciar - revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul revizuientului recurent R. O. C., numitul R. I., lipsă fiind toate părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul a fost comunicat cu toți intimații.
Mandatarul recurentului, numitul R. I., susține recursul așa cum a fost formulat în scris, nu formulează cereri prealabile soluționării recursului. Mandatarul recurentului, numitul R. I., arată că nu solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru ca mandantul să formuleze concluzii scrise, întrucât punctul de vedere este exprimat prin însăși cererea de recurs depune la dosar notă de cheltuieli care solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Nemaifiind alte cereri, tribunalul declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, aducându-i-se la cunoștință mandatarului recurentului că nu i se poate acorda cuvântul în dezbatere, fiind doar mandatar, fără studii juridice și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.184 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Beclean s-.a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul R. O. C. prin mandatar R. I. împotriva Sentinței civile numărul 892 din 7 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil numărul_, în contradictoriu cu intimații P. C. M., P. M. C., T. P., T. V., I. T., T. T., I. A., C. L. PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE NUȘENI, și C. JUDEȚEANĂ PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE BISTRIȚA NĂSĂUD, ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut în fapt următoarele.
Revizuirea este o cale de extraordinară atac nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare, ea vizând îndreptarea erorilor de fapt, urmărind retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv.
Cauzele revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 322 vechiul cod de procedură civilă, astfel, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1.dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2.dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3.dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; 4.dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii; 5.dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6.dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă sau consiliul judiciar**) nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere; 7.dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8.dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. 9.dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate; 10.dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Revizuentul a invocat în susținerea cererii sale motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 din vechiul cod de procedură civilă, care cuprinde două situații distincte. Prima situație are în vedere îndeplinirea cumulativă următoarelor condiții pentru chiar admisibilitatea revizuirii: revizuentul invocă un înscris; înscrisul este descoperit după darea hotărârii, deci este nou; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii; înscrisul nu a putut fi prezentat în procesul a cărei revizuire se cere fie pentru că a fost reținut de către partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, prin împrejurare mai presus de voința părții se înțelege, forța majoră care trebuie dovedită; înscrisul este determinant; înscrisul trebuie procurat de revizuent, iar nu procurat la solicitarea instanței. Cea de-a doua situație are în vedere desființarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prin sentința civilă nr. 892/2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a respins acțiunea revizuentului având ca obiect anularea Titlului de Proprietate nr._/27.05.2008, emis pe numele defunctei T. M., reținându-se, în fapt că T. M. este singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul T. G., dat fiind că este singura care a depus cerere de reconstituire. Totodată instanța a constatat că nu sunt de natura să conducă la anularea titlui de proprietate contestat.
Înscrisul nou de care înțelege să se folosească revizuentul este extrasul de carte funciară nr._ aflat la fila 3 din dosar, care în mod evident nu se încadrează în noțiunea de “înscris nou” enunțată de art. 322, pct. 5.
Instanța de fond a reținut că revizuirea poate fi exercitată, în mod valabil, sub condiția ca motivele de fapt care o susțin să corespundă unora dintre acelea expres și limitativ enunțate de dispozițiile art. 322 vechiul cod de procedură civilă. Așadar, s-a constatat că motivele invocate de către revizuent nu își găsesc corespondent între cele înfățișate de art. 322 Cod procedură civilă motiv pentru care a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În baza art. 274 și urm vechiul cod de procedură civilă instanța de fond a respins cererea revizuentului de obligarea a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ca fiind nefondată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs revizuentul R. O. C., prin mandatar R. I., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate cu consecința admiterii cererii de revizuire și modificarea în totalitate a sentinței civile nr.892/2013 pronunțată în dosarul nr._ pentru motivele prevăzute la art.322 pct.5 din Codul de procedură civilă, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive.
Sentința civilă nu este legală deoarece sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, pentru admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art.399 pct.5 din Codul de procedură civilă: „după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare (…), care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.
Prima instanță nu a luat în considerare ca după pronunțarea sentinței civile și rămânerea sa definitivă, prin neapelare, în dosarul principal de prestație tabulară cu nr._ al Judecătoriei Beclean, din care s-a disjuns cererea de anulare a titlului de proprietate, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară. În raportul inițial efectuat de expert, acesta nu a identificat în mod corect, terenul din titlul de proprietate, în cartea funciară fiind trecute alte persoane, care nu aveau nici o legătură cu terenul restituit și cu antecesorii părților. În urma obiecțiunilor formulate, acesta a refăcut raportul în baza ulterioare corecte, moment în care cartea funciară corectă a fost depusă la dosar, iar expertul a recunoscut faptul că a greșit prima identificare. Această identificare nu a putut fi înfățișată înainte de finalizarea dosarului de anulare a titlului de proprietate, întrucât nu a fost efectuată în timp decât după pronunțarea acestei sentințe. Or, în aceste condiții, se modifică circumstanțele inițiale ale dosarului principal, astfel ca și analizarea titlului eliberat doar pe numele T. M. trebuie să fie diferită și să țină seama de identificarea nouă din cartea funciară, care îi confirmă susținerile, fie și în parte. Situația nu mai poate fi aceeași dacă antecesorii săi – T. G. și T. A. au deținut doar cota de ½ parte din acest teren, fără să existe vreo dovadă a dobândirii ulterioare, printr-un înscris și a restului de cotă parte din teren, care ar fi trebuit să fie reconstituit moștenitorilor celorlalți proprietari de carte funciară. În consecință, T. M., ar fi avut dreptul doar la cota de ½ parte, adică la suprafața de 1154 m p, potrivit cărții funciare, însă aceasta a primit din terenul total de 2309 mp din c.f. o suprafață de 2253 mp, adică aproape întregul teren.
În aceste condiții, revizuentul consideră că titlul nu a fost întocmit corect, mai ales că T. M. nu putea să primească mai mult decât deținea antecesorul său. Această suprafață nu corespunde nici cu extrasul de carte funciară și nici cu cererea înaintată în baza Legii 18/1991. Analizarea titlului de proprietate s-a făcut, așadar fără o identificare a terenului și fără o expertiză tehnică judiciară, care să poate arăta, în mod clar, care erau terenurile aflate în proprietatea antecesorilor părților, pentru a analiza dacă sunt persoane îndreptățite sau nu.
Recursul nu este fondat.
Cazul dat de revizuire reclamat este acela al descoperirii de noi înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. (art. 509 alin. 1 pct. 5 NCPC) este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, dar și de caracterul determinant al acestor înscrisuri, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată.
Simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunțării hotărârii anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. În acest sens practica judiciară, chiar și a instanței supreme este constantă, ilustrativă cel mai recent fiind decizia nr. 3145 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cazul dat revizuientul-reclamant face trimitere la o identificare tabulară incorectă, reformată corespunzător abia în pricina din care a fost disjuns procesul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere și după rămânerea acesteia din urmă irevocabilă, în sensul că proprietari tabulari ai imobilului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea titlului de proprietate a cărui desființare se urmărește a aparținut mai multor persoane, nu doar autorului beneficiarei actului reparator, astfel că „Analizarea titlului de proprietate s-a făcut, așadar fără o identificare a terenului și fără o expertiză tehnică judiciară, care să poate arăta, în mod clar, care erau terenurile aflate în proprietatea antecesorilor părților, pentru a analiza dacă sunt persoane îndreptățite sau nu”.
Tribunalul observă mai întâi că obținerea anterioară de către reclamant a identificării cu date de carte funciară a imobilului restituit în baza legii fondului funciar nu a fost împietată în vreun fel pe parcursul soluționării cauzei având ca obiect desființarea titlului de proprietate, controversa în acel dosar purtând asupra legalității retrocedării exclusiv din prisma neîndeplinirii de către acesta a exigenței legale prioritare în orice analiză de a fi dresat o cerere de restituire. Concluzia ce se impune în consecință este aceea că nu a subzistat vreo imposibilitate obiectivă de prezentare a extrasului de carte funciară în cursul procesului respectiv, cu minime diligențe ale persoanei interesate putând fi obținut la timp și depus la dosar.
Verificând pe de altă parte conținutul actelor la care se fac trimitere în cauza pendinte, se conchide că înscrisurile în discuție nu sunt determinante în sensul textului art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., în sensul că pe de o parte raportul de expertiză întocmit ulterior sentinței a cărei revizuire se cere nu se circumscrie noțiunii de înscris probator la care textul art. 322 pct. 5 se referă, iar pe de altă parte dacă identificarea tabulară ar fi fost cunoscută de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată. Ca să fie dată ipoteza evocată, ar fi trebuit ca documentele să suplinească lipsurile în considerarea cărora cauza anterioară a fost tranșată de judecătorie în defavoarea reclamantului-revizuient: să probeze că, în calitate de nepot, ar fi dresat la rândul său o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după def. T. G. concurentă celei a soției supraviețuitoare a acesteia T. M., beneficiara titlului de proprietate a cărui desființare a solicitat-o.
Considerentele de fapt și drept expuse impun, așa cum corect a conchis și prima instanță, soluționarea defavorabilă a cererii de revizuire, soluție îmbrățișată și de instanța de recurs.
Soluția este determinantă și în privința solicitării revizuientului-recurent de acordare, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., a cheltuielilor de judecată pretinse de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul R. O. C., domiciliat în mun.D., ..182/B, ., județul Cluj, prin mandatar R. I., împotriva sentinței civile nr.184/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iulie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
N. C. B. I. S. – S. I. V. V.
Red.dact. N.C. 3.08.2015
Jud fond MEM
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 118/2015. Tribunalul... → |
|---|
