Grăniţuire. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2852/190/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 52/A/2015
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. I., vicepreședinte tribunal
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind apelul civil declarat de pârâții D. A. și D. M. împotriva sentinței civile nr. 8854/2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterea apelului a avut loc la termenul de judecată din data de 9 aprilie 2015, în prezența reprezentantului pârâților recurenți, avocat P. V., a reprezentantul pârâtei intimată N. V., avocat M. C., și a reprezentantei pârâtei intimată ..P. SRL, avocat Szendilek Lenke, concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și ulterior din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de16 aprilie 2015, respectiv 23 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8854/2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . Bistrița, ca fiind rămasă fără obiect.
S-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei-reconvențional N. V., față de petitul privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.656/2009, încheiat între pârâții H. G., H. M. și D. A., D. M..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților H. G. și H. M. și în consecință:
S-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta N. V., în contradictoriu cu pârâții H. G. și H. M., cu privire la petitele de stabilire a liniei de hotar dintre proprietatea pârâtei N. V. și cea a pârâților D. A. și D. M., rectificarea CF 52.606 Bistrița, revendicare de teren precum și obligare de ridicare a gardului despărțitor dintre proprietatea pârâtei N. V. și cea a pârâților D. A. și D. M., ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
A fost admisă acțiunea principală precizată de reclamanta . Bistrița, în contradictoriu cu pârâta . Products SRL, și în consecință:
S-a stabilit linia de mejdie dintre imobilul proprietatea reclamantei, înscris în CF nr.51.459 Bistrița, nr. cad. nou 15.558 și cel al pârâtei . Products SRL, înscris în CF nr. 5927 Bistrița, top.5694/3/1/1 și 5696/3/2/1, pe aliniamentul: I-N-ÎI, astfel cum s-a menționat în planșa nr.2a și planul de amplasament și delimitare a imobilului anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V., ce a făcut parte integrantă din hotărâre.
A fost obligată pârâta . Products SRL să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de teren de 45 mp, identificate în planșa nr.3 din raportul de expertiză întocmit în cauză, obligând-o pe pârâtă în același timp să predea către reclamantă în liniștită posesie și folosință terenul ocupat și să se abțină pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamantei.
A fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta N. V., în contradictoriu cu pârâții D. A., D. M., H. G. și H. M. și M. F. și M. I., și în consecință:
S-a stabilit linia de mejdie dintre imobilul proprietatea reclamantei-reconvențional N. V., înscris în CF nr.35.929 Bistrița, nr. cad. nou 15.556 și 15.557 de cel al pârâților D. A. și D. M., înscris în CF nr.52.606 Bistrița, nr. cad. nou 15.555, pe aliniamentul: X-Y-Z-Q-W, astfel cum s-a menționat în planșa nr.2a și planul de amplasament și delimitare a imobilului anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V., ce a făcut parte integrantă din hotărâre.
Au fost obligați pârâții D. A. și D. M. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei N. V. asupra suprafeței de teren de 107 mp, identificate în planșa nr.3 din raportul de expertiză întocmit în cauză, obligându-i pe pârâți în același timp să predea către reclamantă în liniștită posesie și folosință terenul ocupat și să se abțină pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamantei.
S-a dispus rectificarea suprafeței de teren, înscrisă în CF nr.52.606 Bistrița, nr. cad.13.055, în sensul diminuării acesteia, de la 1.110 mp, la suprafața reală de 1.003 mp, conform măsurătorilor efectuate în cadrul raportului de expertiză.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Contractului de vânzare-cumpărare nr.656/2009, încheiat între pârâții H. G. și H. M. în calitate de vânzători și pârâții D. A. și D. M. în calitate de cumpărători, pentru suprafața de 107 mp. teren, proprietatea reclamantei-reconvențional N. V..
Au fost obligați pârâții D. A. și D. M. să își ridice gardul ce a delimitat proprietatea acestora, de cea a reclamantei N. V., pe linia de mejdie X-Y-Z, astfel cum a rezultat din Planșa nr.3 anexă la raportul de expertiză topografică, iar în caz de refuz, a autorizat pe reclamantă a îndeplini această operațiune, pe cheltuiala pârâților D. A. și D. M..
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. I. și C. M., în contradictoriu cu pârâții D. A. și D. M. și în consecință:
S-a stabilit linia de mejdie dintre imobilul proprietatea intervenienților, înscris în CF nr.52.471 Bistrița, nr. cad. 9128 de cel al pârâților D. A. și D. M., înscris în CF nr.52.606 Bistrița, nr. cad.nou 15.555, conform folosinței faptice, pe aliniamentul: A-B-C-D-E-F, astfel cum s-a menționat în planșa nr.2a și planul de amplasament și delimitare a imobilului anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V., ce a făcut parte integrantă din hotărâre.
S-a dispus rectificarea suprafeței de teren, înscrisă în CF nr.52.471 Bistrița, nr. cad.9128, în sensul majorării acesteia, de la 638 mp, la suprafața reală de 811 mp, conform măsurătorilor efectuate în cadrul raportului de expertiză.
S-a constatat că intervenienții în interes propriu C. I. și C. M., au renunțat la judecata petitelor din cererea de intervenție referitoare la obligarea pârâților D. A. și D. M. la retragerea burlanului de scurgere a apelor pluviale și a streșinii casei pârâților de pe terenul intervenienților.
A fost obligată pârâta . Products SRL, să plătească reclamantei . Bistrița, cheltuieli de judecată în sumă totală de 738 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Au fost obligați pârâții H. G., H. M., D. A. și D. M., în solidar, să plătească reclamantei-reconvențional N. V., cheltuieli de judecată în sumă totală de 335,34 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Au fost obligați pârâții D. A. și D. M., în solidar, să plătească intervenienților în interes propriu C. I. și C. M., cheltuieli de judecată în sumă totală de 1.836,8 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea precizată la termenul de judecată din data de 17.10.2012 (f. 538 dosar fond), reclamanta . Bistrița a solicitat să se dispună obligarea pârâtei M. România SRL să îi recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 45 mp., proprietatea sa, înscris în CF 9006, nr. top. 5694/3/2/1/1, 5695/3/2 Bistrița și să îi predea în posesie și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare a posesiei.
În primul rând, față de precizarea acțiunii reclamantei, depusă la termenul de judecată din data de 17.10.2012 (f.538 dosar fond), instanța a respins ca fiind rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . Bistrița, invocată de pârâții H..
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat și completat în cauză de expertul P. V. (f.208-217 dosar fond), imobilele în litigiu se aflau situate în intravilanul mun. Bistrița, pe . la nr. adm.56-62.
Imobilul identificat în CF nr. 51.459 Bistrița, cu cad.15.558, a fost proprietatea tabulară a reclamantei, iar imobilul teren înscris în CF nr.5927 Bistrița, top.5694/3/1/1, top. 5696/3/2/1, a fost proprietatea tabulară a pârâtei . Products SRL.
Raportul de expertiză efectuat și completat în cauză de expert P. V. (filele f.804-822 și f.849-851 dosar fond) a relevat faptul că cele două terenuri anterior identificate s-au învecinat, având meta dată de punctele I-N-II, astfel cum s-a menționat în planșa nr.2a (f.221 dosar fond) și trasat conform planului de ansamblu și planului de amplasament și delimitare a imobilului (f.225 dosar fond), anexe la raportul de expertiză topografică.
Potrivit art. 584 din vechiul Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, astfel că, raportat la aceste dispoziții legale și la starea de fapt reținută atât în raportul de expertiză cât și cu ocazia cercetării la fața locului (f.774 dosar fond), instanța a admis cererea de grănițuire a proprietăților, stabilind mejdia dintre terenul proprietatea reclamantei, înscris în CF nr.51.459 Bistrița, nr. cad.nou 15.558 și cel al pârâtei . Products SRL, înscris în CF nr.5927 Bistrița, top.5694/3/1/1 și 5696/3/2/1, pe aliniamentul: I-N-ÎI, astfel cum s-a menționat în planșa nr.2a și planul de amplasament și delimitare a imobilului anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V., ce a făcut parte integrantă din hotărâre.
În mod corelativ admiterii liniei de demarcație, instanța a admis și celelalte pretenții ale reclamantei ce au decurs din respectarea dreptului de proprietate al acesteia și al întinderii suprafeței sale de teren, așa cum a fost stabilită potrivit expertizei tehnice.
Astfel, raportul de expertiză a relevat faptul că pârâta . Products SRL a folosit pe aliniamentul indicat, suprafața de 45 mp. teren din imobilul proprietatea reclamantei (colorat cu galben în Planșa nr.3 – f.222 dosar fond).
Potrivit art. 480 din Codul civil proprietatea este dreptul exclusiv ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Prin folosirea de către pârâtă a suprafeței de 45 mp din terenul proprietatea reclamantei, aceasta a încălcat trei dintre atributele dreptului de proprietate al reclamantei . ce a rezultat din dispozițiile legale cuprinse în art. 480 din Codul civil – posesia, folosința și dreptul de dispoziție materială asupra bunului deținut în proprietate, astfel că instanța a admis cererea de obligare a pârâtei . Products SRL să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de teren de 45 mp, identificate în planșa nr.3 din raportul de expertiză întocmit în cauză, obligând-o pe pârâtă în același timp să predea către reclamantă în liniștită posesie și folosință terenul ocupat și să se abțină pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamantei.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, calificată de instanță cerere reconvențională, pârâta N. V. a solicitat să se constate că Sentința civilă nr.4998/2008, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, prin care a fost rectificată suprafața terenului înscris în CF nr.5920 Bistrița, de la 926 mp. la suprafața de 1110 mp.,nu îi este opozabilă; să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea întabulată în CF 9006 topo 5694/3/2/1, 5695/3/2 Bistrița a intervenientei de proprietatea pârâților întabulată în CF 5920 topo 5694/1/1, 5695/1/1, 5696/1/1, CF 6150 topo 5694/3/2/1/2; să se dispună rectificarea de CF în sensul diminuării suprafeței pârâților D. A. și D. M., de la suprafața întabulată în CF de 1110 mp, la suprafața reală ce va rezulta în urma efectuării expertizei topo; să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr._, încheiat între pârâții H. G. și H. M., și pârâții D. A. și D. M., pentru suprafața de teren ce va rezulta în urma stabilirii mejdei; să fie obligați pârâții D. M. și D. A. să îi recunoască intervenientei dreptul de proprietate asupra terenului proprietatea sa, în suprafață de 200 mp, înscris în CF 9006 topo 5694/3/2/1, 5695/3/2 Bistrița, să îi predea în posesie terenul; și să fie obligați pârâții D. A. și D. M. să își ridice gardul de pe terenul proprietatea intervenientei, iar în caz de refuz, să fie autorizată aceasta să îndeplinească această operațiune pe cheltuială pârâților D. A. și D. M..
În ceea ce a privit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților H. G. și H. M., invocată de aceștia la termenul de judecată din 18.10.2013 (f.679 dosar fond) instanța a reținut faptul că nici la momentul formulării cererii reconvenționale de către pârâta N. V., acești pârâți nu au fost proprietari tabulari ai imobilului teren, ce a făcut obiectul cererii reconvenționale formulată de N. V., imobilul fiind vândut pârâților D. A. și D. M., motiv pentru care a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta N. V., în contradictoriu cu pârâții H. G. și H. M., cu privire la petitele de stabilire a liniei de hotar dintre proprietatea pârâtei N. V. și cea a pârâților D. A. și D. M., rectificarea CF 52.606 Bistrița, revendicare de teren precum și obligare de ridicare a gardului despărțitor dintre proprietatea pârâtei N. V. și cea a pârâților D. A. și D. M., ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Pe fondul cererii reconvenționale formulată de N. V., instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză (declarații de martori, cercetare locală, raport de expertiză topografică), faptul că imobilul identificat în CF nr.35.929 Bistrița, cu cad.15.556 și 15.557, a fost proprietatea tabulară a reclamantei-reconvențional N. V., iar imobilul teren înscris în CF nr.52.606 Bistrița, cad.15.555, a fost proprietatea tabulară a pârâților D. A. și D. M., imobil cumpărat de la pârâții H. G. și H. M., prin contractul de vânzare-cumpărare nr.656/2009, autentificat de BNP D. M..
Același raport de expertiză efectuat și completat în cauză de expert P. V. a indicat faptul că cele două terenuri anterior identificate s-au învecinat, având meta dată de punctele X-Y-Z-Q-W, conform planșei nr.2a (f.221 dosar fond) și trasat conform planului de ansamblu și planului de amplasament și delimitare a imobilului (f.226 dosar fond), anexe la raportul de expertiză topografică.
În baza aceluiași temei juridic avut în vedere la soluționarea cererii de stabilire a liniei de hotar formulat de reclamanta . (art.584 din vechiul Cod civil), instanța a urmat să admită cererea de grănițuire a proprietăților, stabilind mejdia dintre terenul proprietatea reclamantei-reconvențional N. V., înscris în CF nr. 35.929 Bistrița, cu cad.15.556 și 15.557 și cel al pârâților D. A. și D. M., înscris în CF nr. 52.606 Bistrița, cad.15.555, pe aliniamentul: X-Y-Z-Q-W, astfel cum s-a menționat în planșa nr.2a și planul de amplasament și delimitare a imobilului anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V., ce a făcut parte integrantă din hotărâre.
În mod corelativ admiterii liniei de demarcație, instanța a admis și celelalte pretenții ale reclamantei-reconvențional N., ce au decurs din respectarea dreptului de proprietate al acesteia și al întinderii suprafeței sale de teren, așa cum a fost stabilită potrivit expertizei tehnice.
Raportul de expertiză a relevat faptul că pârâții D. A. și D. M. au folosit pe aliniamentul indicat, suprafața de 107 mp. teren din imobilul proprietatea reclamantei (colorat cu galben în Planșa nr.3 – f.222 dosar fond). Prin folosirea de către pârâți a suprafeței de 107 mp din terenul proprietatea reclamantei, aceasta a încălcat atributele dreptului de proprietate al reclamantei N. V. ce a rezultat din dispozițiile legale cuprinse în art. 480 din Codul civil – posesia, folosința și dreptul de dispoziție materială asupra bunului deținut în proprietate, astfel că instanța de fond a admis și cererea de obligare a pârâților D. A. și D. M. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei N. V. asupra suprafeței de teren de 107 mp, identificate în planșa nr.3 din raportul de expertiză întocmit în cauză, obligându-i pe pârâți în același timp să predea către reclamantă în liniștită posesie și folosință terenul ocupat și să se abțină pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamantei.
Prin lucrarea de expertiză s-a constatat că terenul proprietatea pârâților D. A. și D. M., cu forma, dimensiunile și vecinătățile descrise în Planșa nr.2 (colorat cu albastru -f.220 dosar fond), are suprafața măsurată de 1003 mp, în loc de 1.110 mp, cu cât figurează scriptic în CF nr.52.606 Bistrița, motiv pentru care în baza disp.art.34 din Legea nr.7/1996, a dispus rectificarea suprafeței de teren, înscrisă în CF nr.52.606 Bistrița, nr. cad.13.055, în sensul diminuării acesteia, de la 1.110 mp, la suprafața reală de 1.003 mp, conform măsurătorilor efectuate în cadrul raportului de expertiză.
Privitor la petitul de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.656/2009, încheiat între pârâții H. G., H. M. și D. A., D. M., în primul rând raportat la excepția lipsei de interes a reclamantei-reconvențional N. V., față de acest petit, instanța de fond a reținut că o cerere de constatare a nulității vânzării lucrului altuia a putut fi solicitată nu numai de părțile contractante, ci și de orice persoană interesată, în categoria persoanelor interesate fiind inclus, în mod evident, și proprietarul bunului.
Ori reclamanta N. V., care a susținut că a fost proprietara terenului în litigiu, a avut interes să solicite constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr._, încheiat între pârâții H. G. și H. M., și pârâții D. A. și D. M., pentru suprafața de teren pentru care a formulat acțiunea în revendicare.
Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât într-o decizie de speță că deși nulitatea absolută ocrotește un interes obștesc (general), un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual (personal), astfel că persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv. În acest sens, Înalta Curte a precizat că legiuitorul, reglementând în beneficiul unui cerc larg de persoane posibilitatea de a invoca nulitatea absolută a unui act juridic, le-a acordat acestor persoane calitate procesuală activă, dar aceasta nu înseamnă că în mod automat ele ar justifica și un interes propriu, deoarece, în privința condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile, calitatea procesuală nu se confundă cu interesul. (Decizia nr. 1701 din 27 martie 2012 pronunțată in recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație si Justiție având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare imobil).
Astfel, pentru argumentele arătate, instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantei-reconvențional N. V., față de petitul privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.656/2009, încheiat între pârâții H. G., H. M. și D. A., D. M..
Reclamanta-reconvențional N. V. a considerat că prin contractul de vânzare - cumpărare nr.656/2009, pârâții H. au vândut pârâților D. mai mult cu 107 mp teren decât aveau dreptul, ajungând astfel ca aceștia din urmă, care i-au fost vecini, să-i încalce dreptul de proprietate cu 107 m.p., astfel cum a reieșit din expertiză.
Una din condițiile esențiale vânzării a fost aceea ca lucrul ce face obiectul contractului să fie proprietatea vânzătorului. Deși Codul civil român nu a reprodus dispozițiile din Codul francez (art.1599 C.civ. fr.) potrivit căruia vânzarea lucrului altuia este nulă, sancțiunea nulității a operat, în ipoteza dată, în baza art. 966 Cod civil, pentru lipsă de cauză.
Instanța de fond a reținut că, din actele dosarului, a rezultat că pârâții H., înainte de a vinde imobilul pârâților D., au construit o casă și un garaj în imediata apropiere a terenului reclamantei N., intrând cu construcția gardului pe terenul proprietatea reclamantei-reconvențional N. V..
Din probele administrate în cauză, nu a rezultat să fi existat vreun acord sau act sub semnătură privată ori în formă autentică de vânzare-cumpărare, care să le confere pârâților H. vreun drept de proprietate asupra porțiunii de teren ocupată de la N. V., ulterior vândut împreună cu întregul imobil pârâților D., prin contractul de vânzare-cumpărare, a cărui nulitate parțială s-a solicitat.
A fost astfel elocvent faptul că pârâții H. au înțeles să vândă pârâților D., ceva ce nu era a lor.
Chiar dacă prin Sentința civilă nr. 4998/2008, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a dispus pe calea rectificării de CF, majorarea suprafeței de teren înscrisă în CF nr.5920 Bistrița, de la 926 mp, la 1110 mp, această hotărâre judecătorească nu i-a fost opozabilă reclamantei-reconvențional N. V., deoarece, în calitate de proprietar al terenului învecinat, nu a fost introdusă în acea cauză, la dosar nefiind depus nici procesul-verbal de vecinătate, care să fi confirmat limitele pașnice de vecinătate, hotărârea bazându-se doar pe constatările expertului V. N., care a întocmit raportul de expertiză topo în acel dosar.
Revenind la contractul de vânzare-cumpărare a cărei anulare parțială s-a solicitat, s-a reținut că scopul imediat urmărit de cumpărător și cauza vânzării a fost strămutarea dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului, acesta fiind și efectul juridic cel mai important al contractului de vânzare-cumpărare. Dacă proprietatea nu a putut fi strămutată pentru motivul că vânzătorul nu a fost proprietarul lucrului individual determinat vândut (cum s-a dovedit în speță), vânzarea a fost ca și inexistentă, deci a fost nulă pentru lipsă de cauză, cauza nefiind altceva decât scopul principal și imediat pe care părțile și l-au propus prin contract.
Constatarea nulității unui asemenea contract prin hotărâre judecătorească a prezentat importantă și pentru asigurarea stabilității circuitului civil, cu atât mai mult cu cât contractul a fost înscris în CF, iar întabularea a făcut posibile eventuale alte vânzări succesive (aparent valabile) și tot atâtea litigii. Pentru acest motiv, chiar dacă proprietarul bunului a optat pentru acțiunea în revendicare, a fost indicat ca unul din capetele de cerere să vizeze și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de vânzătorul neproprietar. În caz contrar, în lipsa constatării nulității contractului, cumpărătorul de rea-credință (care beneficiază de transcrierea actului), chiar dacă s-a admis împotriva sa acțiunea în revendicare, a putut vinde, la rândul său, bunul prin act autentic unei alte persoane și o nouă acțiune în revendicare a proprietarului împotriva ultimului cumpărător a fost susceptibilă de a fi paralizată de acesta prin invocarea principiului validității aparenței în drept.
Instanța de fond, față de considerentele expuse, a constatat nulitatea absolută parțială a Contractului de vânzare-cumpărare nr.656/2009, încheiat între pârâții H. G. și H. M. în calitate de vânzători și pârâții D. A. și D. M. în calitate de cumpărători, pentru suprafața de 107 mp. teren, proprietatea reclamantei-reconvențional N. V..
Totodată, având în vedere lucrarea de expertiză efectuată de expertul P. V. și constatările la fața locului, instanța de fond a dispus și obligarea pârâților D. A. și D. M. să își ridice gardul ce delimitează proprietatea acestora, de cea a reclamantei N. V., pe linia de mejdie X-Y-Z, astfel cum a rezultat din Planșa nr. 3 anexă la raportul de expertiză topografică, iar în caz de refuz, a autorizat pe reclamantă a îndeplini această operațiune, pe cheltuiala pârâților D. A. și D. M..
În ceea ce a privit cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. I. și C. M., instanța a constatat că imobilul proprietatea pârâților D. a fost limitrof la rândul său cu imobilul proprietatea intervenienților C., înscris în CF nr.52.471 Bistrița, cu cad.9128.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert P. V. s-a indicat faptul că cele două terenuri s-au învecinat, având meta dată de punctele A-B-C-D-E-F, pe traseul gardurilor și zidurilor existente, conform folosinței (planșa nr.2a - f.221 dosar fond) și potrivit declarațiilor părților cu ocazia cercetării la fața locului.
În baza dispozițiilor art. 584 din vechiul Cod civil, instanța de fond a admis cererea de grănițuire a proprietăților, stabilind mejdia dintre terenul proprietatea intervenienților, înscris în CF nr.52.471 Bistrița, nr. cad. 9128 de cel al pârâților D. A. și D. M., înscris în CF nr.52.606 Bistrița, nr. cad.nou 15.555, conform folosinței faptice, pe aliniamentul: A-B-C-D-E-F, astfel cum s-a menționat în planșa nr.2a și planul de amplasament și delimitare a imobilului anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V., ce a făcut parte integrantă din hotărâre.
Prin lucrarea de expertiză s-a constatat că terenul proprietatea intervenienților C. I. și C. M., cu forma, dimensiunile și vecinătățile descrise în Planșa nr.2 (colorat cu roșu -f.220 dosar fond), a avut suprafața măsurată de 811 mp, în loc de 638 mp, cu cât a figurat scriptic în CF nr.52.471 Bistrița, motiv pentru care în baza disp.art.34 din Legea nr.7/1996, s-a dispus rectificarea suprafeței de teren, înscrisă în CF nr.52.471 Bistrița, nr. cad.9128, în sensul majorării acesteia, de la 638 mp, la suprafața reală de 811 mp, conform măsurătorilor efectuate în cadrul raportului de expertiză și necontestată de părți.
Prin notele de ședință depuse la dosar la 14.10.2014 (f.775 dosar fond), intervenienții C. I. și C. M. au arătat că, urmare a cercetării locale efectuate în cauză pe 10.10.2014, au convenit cu pârâții D. A. și M., vecinii lor, să stabilească mejdia pe traseul zidului de gard despărțitor pe întreaga lungime a mejdiei iar în zona în care construcțiile au fost lipite să rămână în forma în care au fost, renunțând la judecată în ceea ce a privit cererea de retragere a burlanului de scurgere a apelor pluviale existent pe peretele casei pârâților D. și care a fost înspre proprietate lor precum și la retragerea streșinii casei acelorași pârâți.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 17.10.2014 la instanța de fond, intervenientul C. I., prezent în sala de judecată, a arătat că renunță la judecată, în ceea ce a privit petitele antereior menționate, solicitând instanței de fond să ia act de aceasta.
S-a reținut că, potrivit prevederilor art. 246 alin. (1) din vechiul Cod de procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, motiv pentru care instanța de fond a constatat că intervenienții în interes propriu C. I. și C. M., au renunțat la judecata petitelor din cererea de intervenție referitoare la obligarea pârâților D. A. și D. M. la retragerea burlanului de scurgere a apelor pluviale și a streșinii casei pârâților de pe terenul intervenienților.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pe pârâta . Products SRL, să plătească reclamantei . Bistrița, cheltuieli de judecată în sumă totală de 738 lei, reprezentând 638 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar pentru precizarea de acțiune – f.584 dosar fond și 100 lei, reprezentând cota de 1/5 părți din onorariul expertului ce a întocmit lucrarea de expertiză – f.105 dosar fond.
Instanța de fond a obligat pe pârâții H. G., H. M., D. A. și D. M., în solidar, să plătească reclamantei-reconvențional N. V., cheltuieli de judecată în sumă totală de 335,34 lei, reprezentând o cotă de 2/3 din taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate – f.86 dosar fond, în funcție de capetele de cerere admise.
Totodată, a obligat pe pârâții D. A. și D. M., în solidar, să plătească intervenienților în interes propriu C. I. și C. M., cheltuieli de judecată în sumă totală de 1.836,8 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, justificate cu chitanțele de la filele 89, 90, 289/1, 779 și 780 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții D. A. și D. M., au declarat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate și rejudecând respingerea acțiunii reconvenționale a pârâtei N. V. împotriva pârâților, cu cheltuieli de judecată conform actelor depuse la dosar.
S-a arătat că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, prin sentința pronunțată acțiunea reclamantei . Bistrița împotriva recurenților nu a fost admisă. Față de această situație cererea de intervenție în interes propriu a pârâtei N. V. nu a avut nici o legătură cu cauza și trebuia respinsă ca inadmisibilă sau în cel mai bun caz pentru pârâtă, disjunsă. Practic, au fost în fața unui proces în cadrul unui proces, între cele două litigii neexistând nici o legătura. . și-a precizat acțiunea doar împotriva pârâtei M. România, cu care evident nu au avut nici o legătura, iar pârâta N. V. împotriva recurenților.
S-a precizat că, instanța a calificat cererea de intervenție a pârâtei N. V. ca fiind o cerere reconvențională, doar că potrivit vechiului Cod de procedură civilă cererea reconvențională s-ar fi făcut dacă pârâtul ar fi avut pretenții în legătura cu cererea reclamantului (art. 119 Cod procedură civilă), ori după cum s-a putut observa doar din simpla citire a acțiunii recurenții nu au fost niciodată reclamanți, această calitate revenind .. Ori, dacă instanța de fond a calificat cererea ca fiind reconvențională, singura pârâtă a reconvenționalei a fost reclamanta și împotriva ei eventual putea instanța de fond să dispună măsuri.
Referitor la cererea de intervenție/cerere reconvențională a pârâtei s-a solicitat să se mai aibă în vedere și faptul că ea a cerut constatarea parțială a nulității unui contract de vânzare cumpărare autentic fără să invoce niciun motiv de nulitate absolută și recunoașterea dreptului de proprietate de către un proprietarul tabular.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că și recurenții și pârâta (sau reclamanta, sau intervenienta, nu știu exact) au fost proprietari tabulari, dar potrivit raportului de expertiză întocmit de maestrul P. V. cele două terenuri s-au învecinat având meta dată de punctele X-Y-Z-Q-W. Astfel, fără nicio probă, doar în baza afirmației expertului, instanța de fond a reținut care a fost meta dintre cele două terenuri. Nu a luat în calcul nici declarații de martori, nici Rezoluția din 30.07.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, nici Rezoluția din 25.09.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, dar mai ales nici Sentința Civilă nr. 4998/17.12.2008 a Judecătoriei Bistrița, rămasă definitivă și irevocabilă și intrată în autoritatea de lucru judecat. În plus prima instanța nu a ținut cont nici de faptul că recurenții au fost cumpărători de bună credință, care a cumpărat un teren și o casă în baza unui contract autentic, în baza unei întabulări efectuată în baza unei sentințe judecătorești etc. Prima instanță a uitat de toate principiile dreptului pentru a lua în calcul afirmația unui expert (proba în sine nefiind cu nimic mai valoroasă din punct de vedere probatoriu decât alte probe).
S-a arătat că, instanța de fond a reținut că vânzarea a fost nulă pentru lipsă de cauză, cauza nefiind altceva decât scopul principal și mediat pe care părțile și l-au propus prin contract (așa cum s-a arătat în sentință). Instanța de fond a folosit greșit termenul de cauză a contractului, în speță, cauza contractului (adică scopul principal) fiind pentru vânzător încasarea prețului, iar pentru cumpărător dobândirea dreptului de proprietate. S-a solicitat să se observe că acestea au existat la data încheierii contractului și s-au și produs, adică vânzătorul a încasat prețul, iar cumpărătorul a intrat în posesia faptică, dar și juridică a lucrului cumpărat, fapt dovedit de . de deținerea tuturor documentelor de proprietate, inclusiv cele de carte funciară. De asemenea nu a rezultat din motivarea sentinței cum a ajuns instanța la concluzia că a lipsit cauza contractului.
Cele câteva considerente (puține și neconsistente) ale primei instanțe nu au putut să susțină soluția pronunțată de instanța de fond.
Starea de fapt și starea de drept a fost evident favorabilă recurenților pentru că au fost cumpărători de bună credință, au cumpărat un imobil înscris în CF și fără nici un litigiu înscris și nici măcar pe rol. Probele administrate de către Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. 1118/P/2009, confirmate în dosarul penal nr. 321/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a arătat în mod cert că pârâta N. V. și soțul acesteia și-au dat acordul pentru stabilirea mejdiei dintre cele două proprietăți în forma actuală și au și încasat o sumă de bani în acest sens.
Întabularea pârâților H. G. și M. a fost făcută în baza unei hotărâri judecătorești care a fost definitivă și irevocabilă și a fost intrată în autoritatea de lucru judecat înainte de vânzarea imobilului către recurenți. Astfel, o altă instanță, nu a putut să modifice întabularea respectivă decât dacă hotărârea judecătorească a fost anulată, ori în cauză un astfel de lucru nu s-a întâmplat. Faptul că după 10-15 ani de zile unui expert i s-a părut (fără nicio probă) că o stabilire de mejdie a fost eronată nu a putut atrage modificarea unui hotărâri intrată în autoritatea de lucru judecat.
Chiar dacă întabularea pârâților H. ar fi fost greșită, instanța de fond nu a mai putut dispune anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentic, stabilirea altei linii de mejdie sau demolarea unor construcții împotriva recurenților deoarece aceștia au fost apărați de principiul bunei credințe și de principiul stabilității actelor juridice și a întregului sistem de drept. Recurenții au cumpărat ceea ce era înscris în CF și era conform cu realitatea de la fața locului fiindu-le predate în posesie la data încheierii contractului de vânzare cumpărare. Prima instanță nu a ținut cont nici de faptul că de la data cumpărării au făcut investiții care au fost grav afectate de decizia luată, legate de funcționalitatea imobilului. Recurenții nu au edificat gardul în cauză, acesta a fost edificat de peste 10 ani, nu au intrat pe proprietatea nimănui, ci doar și-au folosit proprietatea tabulară cumpărată și plătită în baza unui contract de vânzare cumpărare autentic și conform cu cartea funciară. Prima instanță putea eventual să facă o cercetare judecătorească referitoare la edificare unei construcții (gard) pe proprietatea sa, iar regulile aplicabile au fost stabilite de Codul civil, la art. 494 Cod civil. În cauză nu s-a făcut niciun fel de probă legat de acest aspect, mai ales că pârâta/intervenienta N. V. a fost de rea-credință (nu acționat ani de zile și a încasat și o sumă de bani), iar drepturile acesteia au fost limitate la a primi eventual o despăgubire de la cel care a edificat construcția și care evident nu au fost recurenți. În plus acei constructori au fost de bună credință deoarece au ridicat construcția (gardul) cu acordul pârâtei și a soțului acesteia la data edificării, acord în baza căruia au și încasat o sumă de bani. Referitor la acțiunea în revendicare prima instanță trebuia să compare titlurile de proprietate, fiind evident faptul că se afla în fața a două titluri de proprietate referitoare la același teren. Desigur că niciuna dintre aceste verificări nu a fost făcută.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 969, 1294, 1315 cod civil și art. 494 Cod civil.
Pârâta intimată N. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat ca nefundat, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 8854/07.11.2014, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată a fost temeinică și legală, judicios motivată în baza unui amplu probatoriu, reținându-se o corectă stare de fapt și motivare în drept la adăpost de orice critică.
Calificarea dată de instanța de fond cererilor pârâtei N. V. s-a făcut în condițiile legii, având în vedere pretențiile acesteia față de pârâți, derivate din drepturile invocate în susținerea lor și evidențiate inclusiv prin expertiza tehnică topo efectuată de expert P. V..
Astfel, în baza evidențelor de CF, instanța de fond a statuat că, imobilul înscris în CF nr._ Bistrița cu cad._ și_ este proprietatea tabulară a reclamantei reconvenționale N. V., iar imobilul înscris în CF nr.52.606 Bistrița cadastral_ este proprietatea pârâților D. A. și D. M., cumpărat de la pârâții H. G. și M. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 656/2009 de BNP D. M., imobile care se învecinează.
A fost evident că, în baza principiului disponibilității procesului civil, cadrul procesual și limitele investirii instanței au fost date de acțiunea reclamanților, respectiv reclamanți reconvenționali, fără însă ca instanța de fond să fie ținută de denumirea cererii de către parte, ea având obligația calificării obiectului cauzei și calității părților. Prin urmare, nu a fost primită de instanța de fond teza referitoare la necesitatea disjungerii cererii formulate în cauză de pârâta N. V. și nici inadmisibilitatea acesteia, chiar și în condițiile în care a fost invocată ca apărare de fond, întrucât imobilele deduse judecății și asupra cărora a purtat procesul au fost învecinate și au format inițial un singur corp de avere.
În ceea ce a privit teza referitoare la nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare, în sensul în care s-a susținut că nu putea fi primită de către instanța de fond, întrucât nu a fost motivată, de asemenea urmează a fi respinsă de instanța de recurs, întrucât în ce a privit suprafața de 107 mp din terenul vândut pârâților recurenți nu era proprietatea vânzătorilor în momentul perfectării contractului și prin urmare, asupra acestora nu puteau dispune, singura în măsură a face acest lucru era pârâta reclamanta reconvențională N. V. și astfel a justificat interes în promovarea acțiunii.
În ceea ce au privit criticile aduse sentinței pe fondul cauzei, pârâta intimată N. V. a arătat că au fost neîntemeiate pentru următoarele argumente:
Expertiza a fost avută în vedere de către instanță la identificarea imobilelor în litigiu respectiv linia de meta între cele 2 proprietăți în baza înscrierilor succesive din CF a schițelor care au fost avute în vedere la întabularea drepturilor reale ale părților. Evident, instanța de fond nu a avut în vedere Sentința civilă nr. 4998/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ având ca obiect rectificare de CF, care nu a fost opozabilă reclamantei reconvenționale, întrucât nu a fost parte în acel dosar, prin care s-a majorat suprafața promitenților vânzători cu 107 mp din terenul proprietatea reclamantei reconvenționale, instanța de fond reținând totodată că, prin acea sentință nu s-au avut în vedere procesele-verbale de vecinătate cu reclamanta reconvențională, soluția fiind pronunțată fiind pronunțată exclusiv pe constatările expertului V. N..
Raportat la constatarea nulității parțiale a contractului nr. 656/2009 pentru lipsă cauză, instanța de fond a admis acest petit soluție întemeiată pe întreg probatoriul administrat (înscrisuri, interogator, martori, expertiză, cercetare locală). Din probele administrate a rezultat fără echivoc împrejurarea că, pârâții au cumpărat o suprafață de teren de 107 mp care nu era proprietatea vânzătorilor și a pârâtei reclamante reconvenționale N. V., respectiv că nu au depus diligențe maxime pentru verificare înscrierilor succesive în CF a dreptului de proprietate asupra acestuia, printr-o simplă consultare a documentației de CF și cadastrale, putând astfel în fine să verifice modul în care s-a rectificat suprafața din CF.
Nu s-a contestat în cauză împrejurarea că, inițial loturile formate au format un singur corp de avere, că au fost învecinate astfel încât, în raport de concluziile expertizei ordonate în cauză s-a confirmat încă o dată interesul legal, actual și licit al pârâtei reclamante reconvenționale în formularea și susținerea acestui petit.
În consecință, și în raport de principiile instituite prin textul art. 948 Cod civil vechi, care a prevăzut condițiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare, lipsa cauzei fiind una din condițiile de valabilitate ale acestuia, fiind dată în cauză astfel motivul de nulitate absolută parțială invocat și interesul legitim al reclamantei reconvenționale în a invoca buna-credință invocată în apărare, respectiv în susținerea recursului nu au avut relevanță în cauză.
Nu s-a contestat dreptul de proprietate al pârâților D., ci întinderea lui, înscrierea efectuată în CF de către vânzător fiind făcută fără știrea și consimțământul vecinilor de lot (acțiunea în rectificare CF), respectiv al reclamanților reconveționali, aceasta fiind în cele din urmă deposedată de 107 mp, ca efect al acțiunii în rectificare, înstrăinat ulterior pârâților recurenți.
În lipsa unor elemente probatorii care să fi condus la concluzia depunerii unor diligențe efective reale ale părților în ceea ce a privit întinderea dreptului astfel achiziționat, soluția ce s-a impus a fost cea pronunțată de instanța de fond.
Nu a intrat în discuție autoritatea/puterea de lucru judecat câtă vreme sentința prin care s-a dispus rectificarea suprafeței în sensul majorării ei în favoarea vânzătorilor H. nu a fost opozabilă pârâtei reclamante reconvenționale N. V..
În considerarea art. 480 Cod civil vechi și a prerogativelor ce au decurs din acest text, s-au admis și celelalte capete de cerere obiect al cererii reconvenționale inclusiv demolarea gardului care a despărțit cele două proprietăți, fiind irelevant aspectul că, acesta nu a fost edificat de pârâții cumpărători cu atât mai mult cu cât nu au fost proprietarii lotului astfel împrejmuit fiind edificat pe lotul proprietatea reclamantei reconvenționale, pârâții recurenți având posibilitatea să se desocotească în viitor cu vânzătorii cu privire la cheltuielile efectuate cu această operațiune.
În final și nu în ultimul rând, nu s-a pus problema comparării titlurilor în raport cu obiectul litigiului și limitele învestirii instanței de fond, soluția acesteia din urmă fiind una temeinică și legală, bazată pe un amplu probatoriu administrat, împrejurări față de care s-a impus respingerea recursului formulat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, vechiul art.115 Cod procedură civilă.
Celelalte părți nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 09.04.2015 calea de atac a fost recalificată ca fiind apel.
Apelul este fondat raportat la următoarele considerente:
În primul rând trebuie observat că apelul privește exclusiv raporturile juridice dintre pârâtă N. V. și pârâții D. M. și D. A., toate celelalte celelalte aspecte tranșate prin sentința civilă nr. nr. 8854/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița nefiind criticate prin prezenta cale de atac și urmează a fi menținute.
Apelanții au susținut că cererea de intervenție în interes propriu a pârâtei N. V. nu a avut nici o legătură cu cauza și trebuia respinsă ca inadmisibilă sau în cel mai bun caz pentru pârâtă, disjunsă, dar instanța de fond a calificat cererea ca fiind reconvențională, or, în această ipoteză singura pârâtă a reconvenționalei a fost reclamanta și împotriva ei eventual putea instanța de fond să dispună măsuri. Tribunalul apreciază că instanța de fond a calificat în mod corect cererea formulată de pârâta N. V. ca fiind o cerere reconvențională, chiar dacă în mod obișnuit cererea reconvențională este formulată de pârât împotriva reclamantului, se poate admite că în ipoteza existenței unor pretenții pe care un pârât înțelege să și le valorifice împotriva altui pârât, calea de urmat este tot cererea reconvențională. Nici varianta disjungerii nu poate fi primită, întrucât față de natura pretențiilor deduse judecății, se impunea judecarea tuturor cererilor împreună pentru a fi tranșate limitele proprietăților limitrofe în mod unitar în aceleași cadru procesual.
În ceea ce privește fondul pretențiilor formulate de pârâta N. V. esențial este a se stabili linia de hotar care desparte proprietatea reclamantei-reconvențional N. V., înscris în CF nr.53.929 Bistrița, de imobilul proprietatea pârâților D. A. și D. M., înscris în CF nr.52.606 Bistrița.
Se poate observa că potrivit evidențelor de carte funciară, precum și constatărilor expertului, pârâta N. V. este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 2.827 mp înscris în CF_ Bistrița topo 5694/3/2/1/2 Bistrița (provenită din conversia CF nr. 6150 Bistrița - f. 84 și 13 dosar fond), dar folosește în fapt doar suprafața de 2.659 mp.
Pârâții D. A. și D. M. au dobândit în anul 2009 dreptul de proprietate asupra imobilului teren limitrof, identificat în CF nr._ Bistrița (provenită din conversia CF nr._ și înscrisă inițial în CF 5920 topo 5694/1/1, 5695/1/1, 5696/1/1) de la pârâții H. G. și M. (f.95 și 11-12 dosar fond), ei dobândind dreptul de proprietate prin cumpărare de la M. F. și M. I. în anul 1994.
Prin sentința civilă nr.4998/2008, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, prin care a fost rectificată suprafața terenului înscris în CF nr.5920 Bistrița, de la 926 mp. la suprafața de 1110 mp., dar, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, această hotărâre nu îi este opozabilă pârâtei N. V.. Ulterior, s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr. 656/2009, încheiat între pârâții H. G. și H. M., și pârâții D. A. și D. M., aceștia din urmă dobândind conform dispozițiilor contractului, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de1110 mp.
Prin expertiza topografică efectuată în cauză, expertul P. V. a concluzionat că din suprafața înscrisă în CF pe numele pârâtei N. V., pârâții D. folosesc în fapt 107 mp.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect grănițuire tribunalul reține că potrivit art. 584 Cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa". Condițiile speciale pentru introducerea acțiunii în grănițuire ce trebuie îndeplinite cumulativ sunt: inexistența unei grănițuiri anterioare, fie convențională, fie pe cale judecătorească; existența a două fonduri contigue, proprietate privată, caracterul limitrof al terenurilor fiind de esența grănițuirii; cele două fonduri să fie proprietatea distinctă a două persoane diferite. Grănițuirea este un atribut al dreptului de proprietate care este imprescriptibil, iar exercitarea acestui drept constituie o facultate ce nu se stinge prin nefolosire. O astfel de acțiune este admisibilă chiar dacă între proprietăți există hotare anterioare, ori de câte ori aceste hotare nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească.
Tribunalul reține că suprafața din cartea funciară nu este garantată, iar în ceea ce privește limitele dintre proprietăți învecinate, este posibilă stabilirea unei linii de metă care nu respectă întocmai suprafețele din CF, dacă din ansamblul materialului probator rezultă că limita era stabilită prin convenția părților și statornicită de mai mulți ani pe un anumit traseu.
Așa cum rezultă din declarația martorului U. V. (f. 765-766 dosar fond) și din cele arătate de G. D. în fața organelor de urmărire penală (f. 785 dosar fond), limitele în fapt ale proprietății pârâților H. au fost mutate în anul 1995 -1996, ulterior achiziționării terenului de către N. V.. În timp ce martorul U. V. nu a cunoscut condițiile în care pârâții H. și-au extins limitele proprietății, fostul soț al pârâtei N. V. a arătat că în anul 1995 a primit de la H. G. suma de 1.500.000 lei ROL, iar diferența de bani până la suma de 1.500 mărci germane a fost încasată de N. V. pentru suprafața de 1-2 ari de teren situat în Bistrița lângă M., .. 60. D. G. a arătat ca nu s-a încheiat nici un act, iar înțelegerea a avut loc de fapt între H. G. și D. (N.) V., astfel că nu a fost în măsură să precizeze dacă suma a fost plătită cu titlul de preț sau contravaloarea folosinței. Tribunalul apreciază însă că, atât cuantumul sumei achitate, cât și aspectul că ulterior au fost ridicate garajul și gardul de beton, construcții cu caracter permanent, demonstrează faptul că înțelegerea nu a privit doar o folosință temporară a terenului, ci a privit stabilirea limitelor dintre proprietăți cu caracter definitiv. În acest sens sunt și relatările martorului D. M. (f.736-737), care a arătat că gardul cu fundație de beton a fost edificat în urmă cu peste 15 ani pe același aliniament, pe care se află și la acest moment și nici unul dintre vecini nu s-a prezentat la fața locului pentru a formula vreo obiecție cu privire la amplasament.
Abia în anul 2007 pârâta – reclamantă reconvențională N. V. s-a adresat pârâtului H. G. pentru a se discuta din nou despre limitele proprietăților, așa cum rezultă și din declarația martorului R. M. I. (f.717-718 dosar fond), dar martorul nu a fost în măsură să furnizeze detalii relevante cu privire la discuțiile purtate de părți.
Rezultă astfel că pârâții H. au fost de bună credință deoarece au edificat în anii 1995-1996 gardul și garajul cu acordul pârâtei N. V. și a soțului acesteia, acord în baza căruia pârâta a și încasat o sumă de bani, respectiv 1.500 mărci germane, dar s-a omis redactarea vreunui înscris cu privire la înțelegerea intervenită. Nu se poate admite teza vehiculată de pârâta N. V. că această sumă a reprezentat contravaloarea folosinței terenului doar cât timp imobilul se află în proprietatea pârâților H., întrucât garajul și gardul din beton reprezintă construcții cu caracter definitiv și este de domeniul evidenței că prin permiterea efectuării lucrărilor de ridicare de către pârâții H. a acestor construcții, pârâta N. V. a acceptat implicit stabilirea limitei dintre proprietăți pe aliniamentul convenit. Prin contestarea acestei limite abia în anul 2007, (după trecerea a mai bine de 12 ani de la edificare), și prin declanșarea prezentului litigiu abia ulterior înstrăinării imobilelor teren și casă pârâților D., pârâta N. V. demonstrează o evidentă rea-credință.
Față de considerente evidențiate mai sus, tribunalul apreciază că limita convenită și practicată de părți între proprietăți este cea conform folosinței actuale, așa cum a fost evidențiată în varianta din planșa nr.1 anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V..
În ceea ce privește celelalte petite: de revendicare, rectificare a cărții funciare, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 656/2009 și cererea privind ridicarea gardului, tribunalul apreciază că soluția expusă mai sus referitor la petitul de grănițuire între cele două proprietăți determină, pe cale de consecință, respingerea acestor capete de cerere, ca neîntemeiate, iar o analiză a motivelor de apel privind aceste petite, nu se mai impune.
Având în vedere cele arătate mai sus, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va cererea de apel formulată de pârâții D. A., D. M., împotriva sentinței civile nr. 8854/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o va schimbă în parte, în sensul că va stabili linia de mejdie dintre imobilul proprietatea reclamantei-reconvențional N. V., înscris în CF nr.53.929 Bistrița, de cel al pârâților D. A. și D. M., înscris în CF nr.52.606 Bistrița, conform folosinței actuale și gardului edificat, pe aliniamentul din planșa nr.1 anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
SE vor respinge restul petitelor din cererea reconvențională privind revendicarea suprafeței de teren de 107 mp, rectificarea suprafeței de teren, înscrisă în CF nr.52.606 Bistrița, nulitatea absolută parțială a Contractului de vânzare-cumpărare nr.656/2009 și ridicarea gardului, ca neîntemeiate.
Vor fi obligați pârâții H. G., H. M., D. A. și D. M., în solidar, să plătească reclamantei-reconvențional N. V., cheltuieli de judecată în sumă totală de 100,06 lei, reprezentând o cotă de 1/5 din taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate – f.86, în funcție de capătul de cerere admis, de grănițuire.
Se va dispune obligarea pârâtei N. V. la plata către pârâții H. a sumei de 775 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, raportat la soluția de admitere în parte a cererii și văzând chitanțele de la filele 812 și 791 dosar fond.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul o va obliga pe intimata N. V., să plătească apelanților D. A. și D. M. suma de 855,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform chitanței de la fila 60 din dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de pârâții D. A., D. M., ambii având domiciliul în Bistrița, .. 4, .-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 8854/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Stabilește linia de mejdie dintre imobilul proprietatea reclamantei-reconvențional N. V., înscris în CF nr.53.929 Bistrița, de cel al pârâților D. A. și D. M., înscris în CF nr.52.606 Bistrița, conform folosinței actuale și gardului edificat, pe aliniamentul din planșa nr.1 anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P. V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge restul petitelor din cererea reconvențională privind revendicarea suprafeței de teren de 107 mp, rectificarea suprafeței de teren, înscrisă în CF nr.52.606 Bistrița, nulitatea absolută parțială a Contractului de vânzare-cumpărare nr.656/2009 și ridicarea gardului, ca neîntemeiate.
Va obliga pe pârâții H. G., H. M., D. A. și D. M., în solidar, să plătească reclamantei-reconvențional N. V., cheltuieli de judecată în sumă totală de 100,06 lei, reprezentând o cotă de 1/5 din taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate – f.86, în funcție de capătul de cerere admis, de grănițuire.
Obligă pe pârâta N. V., să plătească pârâților suma de 775 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Obligă pe intimata N. V., să plătească apelanților D. A. și D. M. suma de 855,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
B. I. S. S. I. M. D.
Red/Dact:
BISz/MD
30.07.2015/ 13 ex
Jud. fond: B. V.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
