Validare poprire. Decizia nr. 337/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 11746/190/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 337/2015
Ședința publică din data de 7 Mai 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T.
JUDECĂTOR: M. A. P.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD pentru TREZORERIA BISTRIȚA, împotriva Sentinței civile nr. 9649/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. D., B. O., B. M., C. C., C. I., C. L., C. M., C. I., H. I., H. M., J. V., M. A., M. L., P. G. V., P.-O. A., P. A., RAUȘ A., R. G., S. H. M., S. C., S. C., Ț. F., I. T. DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, R. D., P. G., B. D., C. F., S. A., C. R., G. C., P. O., C. D., E. G., B. L., S. M., S. A., MAGHERUȘAN A., B. O., P. A., S. J. G., R. O. S., B. V., L. A. L., R. L., R. G., B. M., S. D., M. I., C. F., R. E., având ca obiect alte cereri validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimaților, av. B. A., lipsă fiind reprezentantul apelantei și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta intimaților, av. B. A. depune la dosar împuternicire avocațială.
Tribunalul, în temeiul art. 136 Cod pr. civilă, invocă din oficiu necompetența Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că procedura de executare silită a fost demarată în condițiile codului de procedură civilă, apreciind că, competența aparține instanței de drept comun, iar în calea de atac ca și instanță de control judiciar Secției I civilă în lipsa unei dispoziții exprese contrarii, cu mențiunea că nu sunt incidente dispozițiile art. 402 alin. 2 Cod pr. civilă, art. 24 și 25 raportat la art. 28 alin. 1 din legea 554/2004.
Reprezentanta intimaților solicită admiterea excepției invocate din oficiu de instanță.
Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sent.civ. nr. 9649/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a admis cererea de validare poprire formulată de creditorii B. D., B. O., B. M., C. C., C. I., C. L., C. M., C. I., H. I., H. M., J. V., M. A., M. L., P. G. V., P.- O. A., P. A., RAUȘ A., R. G., S. H. M., S. C., S. C., Ț. F., în contradictoriu cu debitorul I. T. DE MUNCĂ BISTRIȚA – NĂSĂUD, și în consecință:
S-a validat poprirea înființată la terțul poprit Trezoreria Bistrița prin adresa emisă la data de 18.11.2013 în dosarul de executare nr. 102/2013 al B.E.J. J. O. L., iar pe cale de consecință obligă terțul poprit Trezoreria Bistrița să plătească creditorilor în limita creanței de 45.293 lei, suma datorată debitorului.
S-a admis, cererea de validare poprire formulată de creditorii R. D., P. G., BARLADEAN D., C. F., S. A., C. R., G. C., P. O., C. D., E. G., B. L., S. M., S. A., MAGHERUȘAN A., B. O., P. A., S. J. G., R. O. S., B. V., L. A. L., R. L., R. G., B. M., S. D., M. I., C. F. și R. EUGE, toți cu domiciliul procesual ales la av. B. A. în contradictoriu cu debitorul I. T. DE MUNCĂ BISTRIȚA – NĂSĂUD, și terțul poprit TREZORERIA BISTRIȚA.
S-a validat, poprirea înființată la terțul poprit Trezoreria Bistrița prin adresa emisă la data de 02.12.2013 în dosarul de executare nr. 136/2013al B.E.J. J. O. L., iar pe cale de consecință obligă terțul poprit Trezoreria Bistrița să plătească creditorilor în limita creanței de 41.911 lei, suma datorată debitorului.
S-au respins cererile de aplicare a unei amenzi terțului poprit, ca neîntemeiate.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în ceea ce privește dosarul nr._ , prin încheierea civilă nr. 3597CC/2013 a Judecătoriei Bistrița (f.7 din dosarul nr._ ) s-a admis cererea formulată de B.E.J. J. O. L. și s-a încuviințat executarea silită a debitorului I. T. de Muncă Bistrița-Năsăud pentru suma de 922.050 lei, în baza în baza Sentinței civile nr. 936/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și a Deciziei civile nr. 763/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
La data de 18.11.2013 s-a înființat poprirea (f. 105 din dosarul de executare nr. 102/2013) asupra disponibilităților bănești ale debitorului I.T.M. Bistrița-Năsăud până la concurența sumei totale de 116.014 lei, asupra terțului poprit Trezoreria municipiului Bistrița.
La data de 20.11.2013 i-a fost comunicată terțului poprit adresa de înființare a popririi.
La data de 20.11.2013 terțul poprit a confirmat primirea adresei de înființare a popririi împreună cu anexele în dosarul execuțional nr. 102/ex/2013 (f. 107 din dosarul de executare).
În ceea ce privește dosarul nr._ , instanța reține că prin încheierea civilă nr. 4332/CC/2013 a Judecătoriei Bistrița (f. 12 din dosarul conexat nr._ ) s-a admis cererea formulată de B.E.J. J. O. L. și s-a încuviințat executarea silită a debitorului I. T. de Muncă Bistrița-Năsăud pentru suma de 861.018 lei, în baza în baza Sentinței civile nr. 936/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și a Deciziei civile nr. 763/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
La data de 02.12.2013 s-a înființat poprirea (f. 10 din dosarul nr._ ) asupra disponibilităților bănești ale debitorului I.T.M. Bistrița-Năsăud până la concurența sumei totale de 107.924,5 lei, asupra terțului poprit Trezoreria municipiului Bistrița.
La data de 03.12.2013 i-a fost comunicată terțului poprit adresa de înființare a popririi (f. 10 din dosarul conexat nr._ ).
La data de 03.12.2013 terțul poprit a confirmat primirea adresei de înființare a popririi împreună cu anexele în dosarul execuțional nr. 136/ex/2013 (f. 238 din dosarul nr._ ).
În drept, conform dispozițiilor art. 789 alin. 1 C.proc.civ. „dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
La alin. 5 al articolului indicat se statuează că: „dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorata debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.”
Art. 786 alin. 1 postulează următoarele: „în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani, dacă creanța este exigibilă, sau după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc”, pct. 1.
Astfel cum prevede art. 791 alin. 2 C.proc.civ. după validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 786, în limita sumei determinată expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligată, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită.
Pe de altă parte, potrivit ar. 662 C.proc.civ., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. Totodată, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 C.proc.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. Prin urmare, pentru a se putea declanșa procedura execuțională este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții, inclusiv aceea a existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile. Exigibilitatea creanței are în vedere faptul că s-a împlinit scadența, iar executarea poate fi cerută imediat de creditor. În măsura în care obligația este afectată de un termen suspensiv, executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Astfel cum reiese din textele legale menționate mai sus, pentru a se putea admite o cerere de validare a popririi trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții în mod cumulativ, și anume: să existe o creanță a debitorului față de creditor; să existe o obligație de plată a unei sume de bani, pe care o are terțul poprit către debitor; terțul poprit să nu își fi îndeplinit obligația de consemnare a sumei de bani, pe numele creditorului, în termen de 5 zile de la comunicarea adresei de înființare a popririi; cererea de validare a popririi să fie formulată în termen de 1 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
În cauza de față, în ceea ce privește dosarul nr._ , prin încheierea civilă nr. 3597CC/2013 a Judecătoriei Bistrița (f.7 din dosarul nr._ ) s-a admis cererea formulată de B.E.J. J. O. L. și s-a încuviințat executarea silită a debitorului I. T. de Muncă Bistrița-Năsăud pentru suma de 922.050 lei, în baza în baza Sentinței civile nr. 936/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și a Deciziei civile nr. 763/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj .
Iar în ceea ce privește dosarul nr._ , prin încheierea civilă nr. 4332/CC/2013 a Judecătoriei Bistrița (f. 12 din dosarul conexat nr._ ) s-a admis cererea formulată de B.E.J. J. O. L. și s-a încuviințat executarea silită a debitorului I. T. de Muncă Bistrița-Năsăud pentru suma de 861.018 lei, în baza în baza Sentinței civile nr. 936/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și a Deciziei civile nr. 763/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în ceea ce privește dosarul conexat nr._ .
Cele două creanțe sunt certe conform art. 662 alin. 2 C.proc.civ, deoarece existența lor rezultă din însuși titlurile executorii reprezentate hotărârile judecătorești menționate anterior. De asemenea, creanțele debitorului față de creditori sunt lichide având în vedere dispozițiile art. 662 alin.3 C.proc.civ. obiectul lor fiind determinat la cuantumul de 922.050 lei și 861.018 lei, precum și exigibile.
În ceea ce privește titlurile executorii atât din dosarul de față, cât și din dosarul conexat, menționate de creditori, ele cuprind obligații pentru executarea cărora legiuitorul a prevăzut termene suspensive, astfel cum acestea au fost stabilite prin O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, ,,Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) În anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu
b) În anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu
c) În anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu
Potrivit alin. 2 al art. 1 din același act normativ, până la împlinirea termenelor menționate orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009 care prevede în art. 1 alin. 1 că: ,,plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) În anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu
b) În anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu
c) În anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
d În anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
e) În anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”
Potrivit alin. 2 al art. 1 din același act normativ, până la împlinirea termenelor menționate orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
Instanța constată faptul că în cauză la momentul înființării popririi prevederile O.U.G nr. 71/2009 erau aplicabile în raport de titlurile puse în executare de către creditori, iar din cele două dosare de executare rezultă că s-a înființat poprirea la cererea creditorilor pentru 15% din totalul sumelor stabilite prin titlurile executorii, fiind astfel respectate prevederile legale menționate.
Totodată, potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 17/2012 plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar, devenite executorii în perioada 01.01.2012 – 31.12.2012 se va realiza în condițiile prevăzute de O.U.G. 71/2009.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța reține faptul că acestea privesc eșalonarea plății unor drepturi de natură salarială, așa cum sunt sporurile, primele, precum și alte drepturi care se adaugă la salariul de bază al angajaților din sistemul bugetar ce au obținut hotărâri judecătorești favorabile, iar dispozițiile legale invocate de debitor nu privesc salariul de bază efectiv datorat ce se achită lunar.
Se poate observa astfel că intenția legiuitorului nu a fost de a lipsi angajații bugetari care au obținut hotărâri judecătorești favorabile de salariul de bază efectiv pentru o anumită perioadă de timp, ceea ce i-ar pune în imposibilitatea asigurării traiului zilnic, ci de a eșalona în timp anumite drepturi suplimentare ce se adaugă la salariu (sporuri, prime, etc.) datorită dificultăților bugetare ale statului.
Având în vedere cele menționate, instanța reține că în cauza de față și în dosarul conexat, în titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 763/2009 a Curții de Apel Cluj s-a recunoscut creditorilor „dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 – 07.11.2008” (astfel cum se menționează în Decizia civilă nr. 763/2009 a Curții de Apel Cluj).
Totodată, prin Sentința civilă nr. 936/CA/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost obligat debitorul la plata către creditori a „suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare – sporuri prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, aferente perioadei efectiv lucrate pentru fiecare, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri”. Astfel, raportat la cele reținute în titlurile executorii indicate, instanța reține că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de Legea nr. 71/2009 cu privire la eșalonare întrucât creditorilor li s-a recunoscut existența unei creanțe cu privire la drepturi de natură salarială, iar nu cu privire la salariul de baza efectiv.
Având în vedere răspunsul terțului poprit la adresa de înființare a popririi, instanța apreciază că acesta din urmă nu și-a îndeplinit aceste obligații, în condițiile în care trebuia să ia măsura indisponibilizării tuturor conturilor debitorului.
Astfel, acesta a comunicat faptul că a luat act de înființarea popririi, menționându-se faptul că, potrivit O.M.F.P. nr. 2336/2011, art. 2 s-a transmis anexa 1 cu situația disponibilităților existente la data de 20.11.2013, urmând ca debitoarea să transmită Trezoreriei în termenul prevăzut la art. 3 anexa 2 situația sumelor care se vor indisponibiliza conform adresei de înființare a popririi (f. 107 din dosarul de executare nr. 102/ex/2013 și f. 238 din dosarul nr._ ).
Trebuie reținut însă că potrivit art. 2 din O.M.F.P. nr. 2336/2011, cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent în executarea silită a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autorității publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, după caz, prevăzută în anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi, iar art. 3 alin 1 din O.M.F.P. nr. 2336/2011 menționează că cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înștiințare însoțită de situația prevăzută în anexa nr. 1, instituția sau autoritatea publică are obligația de a comunica în scris unității teritoriale a Trezoreriei Statului informații în legătură cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizează.
Totodată, art. 3 alin 2 din O.M.F.P. 2336/2011 prevede că sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice ținând cont de prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar art. 3 alin. 3 din O.M.F.P. 2336/2011 prevede că la efectuarea oricăror plăți din sumele care nu fac obiectul indisponibilizării, instituțiile sau autoritățile publice vor înscrie la rubrica "Reprezentând" din ordinele de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) "plată cf. art. 1 alin. (2) din OG nr. 22/2002".
Așadar, deși terțul poprit a comunicat executorului că ”a luat act de înființarea popririi”, atât în dosarul de față, cât și în cel conexat, instanța apreciază totuși că terțul poprit a dat curs numai formal adresei de înființare a popririi, întrucât în realitate nu a consemnat la dispoziția executorului toată suma pentru care s-a înființat poprirea și a avut în vedere numai sumele cu privire la care instituția debitoare i-a comunicat că pot fi indisponibilizate, conform O.M.F.P. nr. 2336/2011, ceea ce denotă că indisponibilizarea sumelor de bani poprite a fost lăsată în fapt la latitudinea debitorului.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, instanța apreciază că, în cauză, se impune verificarea concordanței, în circumstanțele concrete ale cauzei, a dispozițiilor anterior enunțate cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În primul rând, instanța reține că dreptul de a obține executarea unei sentințe sau a unei decizii reprezintă o parte integrantă din dreptul la un procesul echitabil astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, în aplicarea art. 6 din Convenție, ce vizează protecția preeminenței dreptului indisolubil legat de noțiunile de societate democratică și stat de drept.
Astfel, în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Ș. c. României, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Prin această hotărâre, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (par. 23-25) (idem cauza Hornsby c. Greciei, Imobiliara Saffi c. Italiei, A. c. României). Or, prin O.M.F.P. nr. 2336/2011 se tinde tocmai la inactivarea unei hotărâri judecătorești prin blocarea executării ei prin emiterea unui act administrativ.
Mai mult, instanța reține că terțul poprit reprezintă o instituție a statului, iar I. T. de Muncă Bistrița-Năsăud reprezintă tot o instituție a statului în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 206/2006, după cum însăși debitorul afirmă. Or, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că statul și insituțiile sale, în calitate de debitori, nu pot invoca lipsa fondurilor, ca motiv pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor (Shmalko contra Ucrainei, Katsyuk contra Ucrainei, P. contra Moldovei).
Totodată, în cauza Ș. contra României, Curtea a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi, iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
În aceeași cauză Curtea a constatat și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție prin refuzul autorităților de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.
De asemenea, în cauza Bourdov c. Rusiei (hotărâre din 7 mai 2002), Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (par. 35).
În concret, în cauzele de față instanța reține că obligația de plată avută față de creditori îi era cunoscută debitorului câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească într-un proces în care debitorul a fost parte și care i-a fost comunicată.
Așadar, prin desființarea popririlor constituite în vederea executării creanței se aduce atingere dreptului de a primi plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare care reprezintă „un bun” în accepțiunea Protocolului 1 din Convenție, și care astfel ar deveni, în acest mod, un drept iluzoriu, fapt care este de natură să înfrângă prevederile Protocolului 1 la CEDO.
În concluzie, instanța reține că dispozițiile O.M.F.P. 2336/2011 nu sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 6 din aceeași Convenție, atât sub aspectul atingerii aduse substanței dreptului recunoscut prin titlul executoriu, ce se circumscrie noțiunii de „bun”, în sensul Protocolului 1 din Convenție cât și sub aspectul dreptului la un proces echitabil.
Așa fiind, suntem în prezența unui conflict între aplicarea dispozițiilor O.M.F.P. 2336/2011 și aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului însoțită de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care se soluționează în favoarea acestora din urmă, instanța fiind obligată să dea curs acestora din urmă în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României.
Instanța constată faptul că debitorul prin întâmpinarea depusă atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul conexat a invocat incidența dispozițiilor speciale prevăzute de O.G. nr. 2/2002. Debitorul a menționat că nu a respectat cele stabilite prin hotărârile judecătorești care reprezintă titluri executorii în cauzele de față, întrucât sumele aprobate cu destinația pentru creanțe stabilite prin titluri executorii nu au fost suficiente.
Astfel, art. 1 din O.G. nr. 2/2002 în varianta în vigoare la data înființării popririi în cele două dosare, prevede: „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”. A.. 2 statuează: „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate”.
Având în vedere cele reținute anterior cu privire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu privire la incidența art. 6 și art. 1 Protocol 1, instanța a concluzionat că sunt pe deplin incidente și în ceea ce privește dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2002, întrucât aduc atingere substanței dreptului recunoscut prin titlul executoriu, ce se circumscrie noțiunii de „bun”, în sensul Protocolului 1 din Convenție cât și sub aspectul dreptului la un proces echitabil.
Așadar, instanța a reținut că suntem în prezența unui conflict între aplicarea dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002 și aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului însoțită de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care se soluționează în favoarea acestora din urmă, instanța fiind obligată să dea curs acestora din urmă în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României.
Pentru toate aceste motive, instanța a reținut că prima condiție este îndeplinită, anume există o creanță a debitorului față de creditori reprezentând 15% din valoarea titlurilor executorii, astfel cum reiese din art. 1 alin. 1 al Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009.
Instanța a constatat că din totalul de 15% datorat de către debitor creditorilor din ambele dosare, acesta a achitat o parte astfel cum au menționat creditorii printr-o cerere precizatoare (f. 310 din dosarul nr._ ). Creditorii au menționat că a rămas un rest de 45.293 lei în dosarul de executare nr. 102/ex.2013 și suma de 41.911 lei în dosarul de executare nr. 136/ex/2013, iar în total suma de 87.204 lei.
Instanța a comunicat cererea precizatoare debitorului și terțului poprit pentru a lua la cunoștință de aceasta și pentru a avea posibilitatea să facă eventuale obiecțiuni, însă aceștia nu au înțeles să formuleze vreun punct de vedere cu privire la aceasta.
În ceea ce privește cea de a doua condiție referitoare la existența obligației de plată a unei sume de bani față de debitor de către terțul poprit, astfel cum prevede art. 789 alin. 5 C.proc.civ., instanța o consideră îndeplinită în cauza de față, întrucât Trezoreria Municipiului Bistrița datorează sume de bani debitorului, ale cărui conturi sunt deschise la această instituție.
Referitor la cea de a treia condiție necesar a fi realizată pentru a se putea admite cererea de validare a popririi, instanța o consideră îndeplinită, deoarece conform art. 786 alin.1 pct 1 C.proc.civ. terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația de a consemna sumele de bani specificate în adresele de înființare a popririi și care i-au fost comunicate astfel cum s-a menționat anterior la data de 20.11.2013 în dosarul de executare nr. 102/ex/2013 și la data de 03.12.2013 în dosarul de executare nr. 136/ex/2013.
Astfel, termenul de 5 zile curge de la data de 20.11.2013, respectiv de la data de 03.12.2013, iar calculul lui este supus dispozițiilor art. 181 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
Instanța a apreciat că și ultima condiție este îndeplinită, deoarece termenul de 1 lună prevăzut la art. 789 alin. 1 C.proc.civ. a început să curgă de la expirarea celor 5 zile în care terțul poprit trebuia să consemneze suma de bani, iar cererea de validare a popririi a fost introdusă de creditori la data de 05.12.2013 în ceea ce privește dosarul de executare nr. 102/ex/2013 și la data de 06.01.2014 în ceea ce privește dosarul de executare nr. 136/ex/2013.
Față de cele arătate, instanța a constat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de validare de poprire, motiv pentru care a admis cererea astfel cum a fost precizată, a validat popririle înființate la terțul poprit Trezoreria Municipiului Bistrița prin adresele emise din data de 18.11.2013, respectiv 02.12.2013 ale B.E.J. J. O. L. și a obligat terțul poprit Trezoreria Municipiului Bistrița șă plătească creditorilor B. D., B. O., B. M., C. C., C. I., C. L., C. M., C. I., H. I., H. M., J. V., M. A., M. L., P. G. V., P.- O. A., P. A., RAUȘ A., R. G., S. H. M., S. C., S. C., Ț. F. în limita creanței de 45.293 lei, iar creditorilor R. D., P. G., BARLADEAN D., C. F., S. A., C. R., G. C., P. O., C. D., E. G., B. L., S. M., S. A., MAGHERUȘAN A., B. O., P. A., S. J. G., R. O. S., B. V., L. A. L., R. L., R. G., B. M., S. D., M. I., C. F. și R. EUGE în limita creanței de 41.911 lei, sume datorate debitorului.
În ceea ce privește cererea creditorilor atât din dosarul de față, cât și din dosarul conexat de amendare a terțului poprit, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 789 alin. 9 C.proc.civ. statuează: „terțul poprit care, cu rea-credință, a refuzat să își îndeplinescă obligațiile privind efectuarea popririi va putea fi amendat, prin aceeași hotărâre de validare, cu o sumă cuprinsă între 2000 lei și 10.000 lei”.
Având în vedere textul legal menționat, instanța reține faptul că, pentru a putea fi aplicată o amendă terțului poprit, acesta trebuia cu rea-credință să nu își fi îndeplinit obligațiile. În cauza de față, reaua-credință a terțului poprit la care face referire dispoziția legală nu există, întrucât astfel cum s-a reținut mai sus aceasta a considerat că trebuie respectate dispozițiile menționate de O.M.F.P. 2336/2011. Așadar, intenția care trebuie să existe în cazul unei rele-credințe nu i se poate reține terțului poprit.
Având în vedere prevederile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. și principiul disponibilității care guvernează litigiile în materie civilă, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 9649/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a declarat apel (f.7-9), solicitând: admiterea apelului cu consecința modificării hotărârii atacate in sensul respingerii, ca fiind neîntemeiata, a cererii de validare a popririi înființata în dosarele execuționale nr.102/ex/2013 și 136/2013 a B. Joldes O. L. formulată de reclamanții B. D., s.a.
In fapt, prin cererea formulata reclamanții, in contradictoriu cu parații I. T. de munca Bistrita-Nasaud, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției si Persoanelor Vârstnice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrita-Nasaud si Trezoreria municipiului Bistrița, au solicitat instanței de judecata sa dispună validarea popririi înființată în dosarele execuționale nr. 102/2013 si 136/2013 ale B. Joldes O. L. pana la concurenta sumei totale de_ lei.
Prin Sentința civila nr.9649/04.12.2014 Judecătoria Bistrița a admis acțiunea reclamanților, validează poprirea înființată în dosarele execționale nr.102/2013 și 136/2013 și în consecință dispune obligarea Trezoreriei Bistrița să plătească creditorilor în limita creanței de_ lei și de_ lei. Consideră că soluția primei instanțe este neîntemeiată și nelegală pentru motivele de mai jos.
In fapt, prin adresele emise de B. Joldes O. L. în dosar execuțional nr. 102/ex/2013 si 136/2013 s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei I. T. de Munca Bistrita-Nasaud deschise la terțul poprit Trezoreria municipiului Bistrița, pana la concurenta sumei de_ lei stabilita prin Sentința civila nr. 936/CA/2008 a Tribunalului Bistrita-Nasaud si a sumei de_,5 lei stabilita prin Sentința civila nr. 936/CA/2008 a Tribunalului Bistrita-Nasaud.
Trezoreria municipiului Bistrița a confirmat primirea adreselor de înființare a popririi executorului judecătoresc si a procedat in conformitate cu Ordinul MFP nr. 2336/19.07.2011 pentru aprobarea Procedurii de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita înființarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului. Arătă instanței de judecată că Trezoreria a municipiului Bistrița a respectat întocmai procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii.
Astfel în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc a adresei de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei, Trezoreria mun. Bistrița a înștiințat in scris debitoarea cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi si suma pentru care se dispune poprirea. La adresa s-a anexat situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, respectiv anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi.
In termenul prevăzut de art. 3, alin. 1 din procedura, debitoarea a procedat la comunicarea in scris Trezoreriei mun. Bistrița informații in legătura cu sumele existente in conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizează, completând in acest scop formularul prevăzut in anexa nr. 2.
Unitățile de trezorerie au obligația de a proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autorității debitoare pana la nivelul sumei totale înscrise in titlul executoriu doar in situația in care instituția publica sau autoritatea publica debitoare nu transmite situația prevăzută în anexa 2 in termenul stabilit la art. 3, alin. 1, respectiv cel mai târziu in prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înștiințare, ori în speța debitoarea a transmis in termen anexa 2, insa suma ce urma a fi indisponibilizata era 0.
De precizat ca, potrivit dispozițiilor art. 3, alin. 2 din procedura aprobata prin ordinul menționat, răspunderea pentru stabilirea sumelor ce urmează a fi indisponibilizate revine instituțiilor publice debitoare. Conform prevederilor amintite "sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile si autoritățile publice ținând cont de prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobata cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările si completările ulterioare, precum si de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la art.1 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, aprobata cu completări prin Legea nr.288/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art.452 alin.2 din Codul de procedura civila".
Prin O.G. nr.22/2002 au fost instituite mai multe masuri normative derogatorii de la procedura ., prevăzuta de Codul de procedura civila, masuri care stabilesc atât asupra căror resurse bănești ale instituțiilor publice se poate face executarea silită (art.1), cât și momentul la care se poate efectua urmărirea silita (art. 2) fără că între cele doua norme sa existe o legătura de interdependenta.
Astfel, potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002, cu modificările si completările ulterioare, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice, se achita din sumele din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respective, textul legal statuând, fără echivoc, faptul ca aceste creanțe nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si de funcționare, inclusiv a celor de personal, in scopul îndeplinirii atribuțiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Cu privire la art.1 din O.G. nr.22/2002, arătă ca in jurisprudența constanta a Curții Constituționale, care a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, s-a reținut ca, instituirea anumitor limite ale executării creanțelor stabilite in sarcina instituțiilor publice nu este constituționala. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 444/2003 se arata ca "indiscutabil, ordonanța instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Această limitare nu este însă contrară Legii fundamentale, ci așa cum s-a arătat este în concordanță cu principiile consacrate de către aceasta și nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil.
Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, asa cum se susține in motivarea excepției, ci o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput, ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu, sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu.
Deasemenea, Curtea a mai reținut prin Decizia nr. 161/2003 faptul ca "ar fi disproporționat si inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-si valorifica creanțele împotriva acestora in condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activității care constituie însăși rațiunea de a fi a unor asemenea instituții".
In scopul aplicării in mod unitar, de către toate unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, in calitate de terț poprit, a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, prin Ordinul MFP nr. 2336/2011 a fost implementata Procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita înființarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, a cărei incidență, s-a considerat că nu este limitată în timp și nici îngrădită/condiționată de trecerea termenului de 6 luni, stipulat la art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
De altfel nici în situațiile în care instanța de judecata a validat măsura popririi nu se poate concluziona ca, după trecerea termenului de 6 luni, executarea poate avea ca obiect orice suma deținuta sau datorata debitorului de către terțul poprit, ci trebuie reținut ca, sub imperiul art. 1 din O.G. nr. 22/2002, pot fi achitate creanțele stabilite in sarcina instituțiilor si autorităților publice. Potrivit art. 101 din procedura "în situațiile în care instanțele au validat măsura popririi, executarea va avea ca obiect numai sumele deținute sau datorate debitorului de terțul poprit din care pot fi achitate creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice, cu limitările instituite prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002. aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002. cu modificările și completările ulterioare. (2) Pentru situațiile menționate la alin. (1) se aplică în mod corespunzător procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii prevăzută la art. 1-10".
Prevederile art.1 din O.G. nr.22/2002 sunt incidente atât înainte, cât și după scurgerea termenului de 6 luni, fiind aplicabile și după devenirea incidența a dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 22/2002 referitoare la posibilitatea efectuării executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Intre incidența art. 1 din O.G. nr. 22/2002 și cea a art.2 din același act normativ nu exista o legătura de condiționalitate, fiecare articol instituind masuri diferite in privința executării obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii si aplicându-se separat, aplicarea art. 2 si art. 3 neexcluzând automat aplicarea art. 1.
Scurgerea termenului de 6 luni și posibilitatea executării silite potrivit Codului de procedura civila nu înlătura faptul ca, executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/titluri de cheltuieli in care pot fi achitate obligațiile instituțiilor publice si ca atare nu înlătura implicit nici incidența procedurii aprobate prin Ordinul MFP nr. 2336/2011. Se considera așadar că art.1 se aplica cu atât mai mult cu cât, după trecerea celor 6 luni, ar putea părea ca, în lumina art.3, executarea s-ar efectua asupra oricăror resurse ale instituțiilor publice, aceasta fiind o ipoteza respinsa in mod constant de către Curtea Constituționala in jurisprudența sa general obligatorie.
Termenul de 6 luni instituit la art. 2 este doar una dintre masurile normative promovate prin intermediul O.G. nr. 22/2002, cealaltă măsura fiind stabilirea expresa si limitative a unor sume sau titluri de cheltuieli precise, asupra cărora se poate efectua executarea silita, intre cele doua masuri, care vizează în esența ocrotirea unui interes public general, neexistând vreo legătura de interdependenta sau un obiect comun, din moment ce art.1 stabilește ceea ce se poate executa silit, iar art. 2 când se poate efectua acest lucru.
Prin urmare, în baza celor mai sus expuse, apreciem ca demersurile întreprinse de Trezoreria a mun. Bistrița sunt temeinice si legale, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 460, alin. 1 din Codul de procedura civila.
In susținerea celor de mai sus invocă și decizia civila nr.5235/14.05.2013, pronunțată de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr._, aflata in copie la dosar, prin care s-a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 695/22.11.2011 a Curții de Apel București- Secția a Vlli-a contencios administrativ si fiscal, modifica sentința recurata si respinge acțiunea formulata de intimații-reclamanți Batran I., s.a., ca fiind nefondata. Prin aceasta hotărâre judecătoreasca se confirma legalitatea Ordinului MFP nr. 2336/2011, pentru aprobarea Procedurii de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita înființarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului. In cuprinsul hotărârii judecătorești se retine "apreciază înalta Curte ca din dispozițiile legale in baza cărora a fost emis actul administrative, respectiv O.G. nr. 22/2002, modificata si completata prin O.U.G. nr. 4/2011 - se evidențiază necesitatea adoptării unor masuri care sa asigure pe de o parte evitarea blocării instituțiilor publice debitoare, realizarea adecvata si eficienta a atribuțiilor acestora si buna funcționare a administrației publice, iar pe de alta parte, respectarea dreptului creditorului la executarea in termen rezonabil a hotărârii judecătorești (așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 4/2011. Prin urmare, pentru a evita blocarea activității instituției publice, pentru a menține echilibrele bugetare, pentru respectarea angajamentelor interne si internaționale in ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, legiuitorul a prevăzut ca nu se pot achita creanțele stabilite prin hotărâri judecătorești, in sarcina instituțiilor si autorităților publice. Contrar celor reținute de instanța de fond, înalta Curte apreciază ca prin actul administrativ dedus judecații nu s-au depășit competentele prevăzute de lege si nici nu s-au încălcat drepturi si libertăți, aceste prevederi arătate mai sus au o justificare obiectiva si necesara in contextual socio-economic actual, nefiind o încălcare a prevederilor art. 6 CEDO (baza de executare a hotărârii judecătorești) si nici art. 1 din Protocolul 1 la CEDO".
Pentru considerentele de mai sus solicită admiterea apelului cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii, ca fiind neîntemeiată, a cererii de validare a popririi înființata in dosarele execuționale nr.102/ex/2013 si 136/2013 a B. Joldes O. L. formulata de reclamanții B. D., s.a.
Intimații: B. D., B. O., B. M., C. C., C. I., C. L., C. M., C. I., H. I., H. M., J. V., M. A., M. L., P. G. V., P.-O. A., P. A., RAUȘ A., R. G., S. H. M., S. C., S. C., Ț. F., I. T. DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, R. D., P. G., B. D., C. F., S. A., C. R., G. C., P. O., C. D., E. G., B. L., S. M., S. A., MAGHERUȘAN A., B. O., P. A., S. J. G., R. O. S., B. V., L. A. L., R. L., R. G., B. M., S. D., M. I., C. F., R. E., au formulat întâmpinare (f.61-62), prin care solicită, pe cale de excepție respingerea apelului ca tardiv introdus, pe fond: respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, în totalitate, ca fiind temeinică și legală pentru următoarele motive:
Potrivit art.790 NCPC: "Hotărârea data cu privire la validarea popririi este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la comunicare."
De asemenea, potrivit art. 186 NCPC: "când un drept procesual trebuie exercitat ., nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel."
Cum prezentul apel a fost introdus cu depășirea termenului de 5 de zile prevăzut de lege, solicită admiterea excepția tardivității apelului si sa respingeți apelul ca tardiv introdus.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 9649/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița ca temeinică și legală.
Prin sentința civila nr.9649/04.12.2014 s-a admis cererea de chemare in judecata a subsemnaților si, in consecința, Judecătoria Bistrița dispune obligarea terțului poprit - Trezoreria Bistrița sa achite sumele de 45.293 lei si de 4.1911 lei. Aceste sume au fost datorate de debitorul I. T. de Munca Bistrita-Nasaud, subsemnaților, fiind obligat prin Sentința civila nr.936/CA/2008 de Tribunalul Bistrita-Nasaud și decizia civila nr.763/25.02.2009, pronunțată în același dosar, de Curtea de Apel Cluj.
Ca urmare a obținerii acestor titluri executorii, subsemnații am formulat cerere de executare silita, care a fost înregistrata la B.E.J. JOLDES O. L. sub nr.!36/ex/2013 si nr.l02/ex/2013. Prin aceasta cerere, subsemnații am solicitat recuperarea sumei de 107.924,5 lei, respectiv de 116.014 lei. Executarea silita s-a efectuat cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de OG 22/2002.
Ulterior, s-a dispus înființarea popririi, comunicată terțului poprit Trezoreria Bistrița.
Așa cum reiese din dovada de primire a înființării popririi, aceasta a fost comunicată terțului poprit la data de 03.12.2013, respectiv 19.11.2013, data de la care aceasta era obligata, ca in decurs de 15 zile sa procedeze la consemnarea sumei poprite pe adresa creditorului. Trezoreria Bistrița nu numai ca nu a procedat la consemnarea sumei, dar nici nu a formulat vreun răspuns negativ.
Executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi pentru procentul de 15% din întreaga suma acordata prin titlul executoriu, respectându-se dispozițiile O.U.G. 71/2009 aprobata prin Legea nr.230/2011.
Potrivit O.U.G. 71/2009 aprobata prin Legea nr.230/2011, plata sumelor prevăzute in titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a fost eșalonată: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu..., astfel ca, a considerat 15% din valoarea titlului executoriu ca fiind o creanța certă, lichidă și exigibilă, astfel cum este definita de NCPC.
Creanța reprezentând 15% din suma acordata prin hotărârile judecătorești anterior menționate a fost achitata in totalitate de debitorul I. T. de Munca Bistrita-Nasaud, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. De asemenea, executorul judecătoresc a comunicat terțului poprit Trezoreria Bistrița o adresa de ridicare a popririi, motiv pentru care, consideră ca prezentul apel este lipsit de obiect. In consecință, având în vedere cele expuse anterior, solicită respingerea apelul ca nefondat, și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Intimata, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrita-Nasaud, a formulat „răspuns la întâmpinare” (f.65-66), solicitând instanței de judecata să se respingă excepția tardivității invocata de reclamanți și să se constate că cererea de apel a fost formulată și depusă la instanța competenta în termen legal. Totodată solicită admiterea apelului cu consecința modificării sentinței civile nr.9649/04.12.2014, în sensul respingerii, ca fiind neîntemeiata, a cererii de validare a popririi înființată în dosarele execuționale nr.102/ex/2013 și 136/2013 a B. Joldes O. L. formulată de reclamanții B. D., s.a..
Potrivit dispozițiilor art. 790 din Codul de procedura civila "hotărârea data cu privire la validarea popririi este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la comunicare". Sentința civila nr. 9649/04.12.2014 a fost comunicata la data de 17.12.2014, fiind înregistrata la Trezoreria municipiului Bistrița sub nr._. Cererea de apel nr._/19.12.2014, formulata în numele Trezoreriei mun. Bistrița, a fost depusa la Judecătoria Bistrița la data de 22.12.2014, atât prin fax cat si la registratura instanței, sens în care anexam în copie dovada comunicării hotărârii și a depunerii apelului la instanța de judecată, că apelul a fost formulat și depus în termenul legal la instanța de judecată competenta și pe cale de consecință să se respingă, ca neîntemeiată, excepția invocată de reclamanți.
Analizând, cu prioritate, excepția necompetenței invocată din oficiu, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată, în contextul demarării procedurii de executare silită în condițiile dreptului comun reprezentat de normele procesual civile, procedura de executare și, deci normele de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ fiind cuprinse în capitolul al III-lea din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, denumit „procedura de executare”, și care cuprind dispoziții speciale derogatorii de la dreptul comun în materie, acestea nefiind incidente în prezenta cerere de validare a popririi, cerere circumscrisă dispozițiilor art. 790 din Codul de procedură civilă.
În materia executării titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ, instanța de executare definită explicit de art. 2 alin. 1 litera ț din Legea nr. 554/2004 ca fiind instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, are prerogative bine stabilite și de excepție.
Astfel, conform art. 25 „(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de investirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc.”
În consecință, procedura de executare specială prevăzută la capitolul III din Legea nr. 554/2004 ține exclusiv de executarea obligațiilor impuse în titlul executoriu limitativ enumerate de art. 24 alin. 1 „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.”
În speță, titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească pronunțată de instanța de contencios administrativ prin care instituția publică a fost obligată să plătească funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul apreciază că, și calea de atac ce vizează hotărârea pronunțată de prima instanță într-o cerere de validare a popririi demarată în temeiul unui titlu executoriu emis de instanța de contencios administrativ, titlu executoriu ce excede celor expres și limitativ prevăzute la art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, atrage competența instanței de drept comun, respectiv Secției I civile.
Atunci când legiuitorul a dorit să stabilească competența funcțională a instanței de contencios administrativ și fiscal a făcut-o în mod expres, cum este cazul dispozițiilor din OG nr. 2/2001, care la art.34 alin. 2, teza a doua, menționează că apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 136 Cod proc. civilă, instanța va admite excepția necompetenței Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud și va declina competența de soluționare a apelului declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimații B. D., ș.a., împotriva Sentinței civile nr. 9649/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în favoarea Secției I civilă din cadrul aceluiași tribunal - complet c 2a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, invocată din oficiu, și în consecință:
Declină competența de soluționare a apelului declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 6-8, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimații B. D., B. O., B. M., C. C., C. I., C. L., C. M., C. I., H. I., H. M., J. V., M. A., M. L., P. G. V., P.-O. A., P. A., RAUȘ A., R. G., S. H. M., S. C., S. C., Ț. F., I. T. DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, R. D., P. G., B. D., C. F., S. A., C. R., G. C., P. O., C. D., E. G., B. L., S. M., S. A., MAGHERUȘAN A., B. O., P. A., S. J. G., R. O. S., B. V., L. A. L., R. L., R. G., B. M., S. D., M. I., C. F., R. E., toți cu domiciliul procesual ales la av. B. A., din Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva Sentinței civile nr. 9649/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în favoarea Secției I civilă din cadrul aceluiași tribunal - complet c 2a.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.05.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
B. L. T. M. A. P. M. D.
Red/dact
BLT/MD
17.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Grăniţuire. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
