Obligaţie de a face. Decizia nr. 91/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Decizia nr. 91/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 3711/190/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 91/A/2015

Ședința publică din data de 17 iunie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție

JUDECĂTOR: R.-I. B.

GREFIER: M.-M. E.

S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr. 9804/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul-intimat V. S. D., lipsă fiind reclamantul-apelant M. G..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că prin cererea de apel apelantul a solicitat judecarea apelului în lipsă.

Pârâtul-intimat V. S. D., prezent în instanță, se legitimează cu C.I. . nr._ emisă de Poliția Năsăud la data de 16.12.2005, cu domiciliul în loc. Poiana Ilvei, nr. 186, județul Bistrița-Năsăud, având CNP_. Arată că nu este de acord cu acțiunea reclamantului, respectiv cu apelul declarat, întrucât la momentul cumpărării autovehiculului în discuție nu s-a încheiat niciun act, înțelegerea avută cu reclamantul fiind aceea de a nu o înmatricula, întrucât urma să plece în Spania. Arată că această vânzare-cumpărare a avut loc în urmă cu cca 7-8 ani, iar cu acea ocazie i-a fost înmânat doar certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a mașinii rămânând la reclamant. Mai arată că la cca. o săptămână de la data cumpărării a vândut mașina numitului M. G. din Ilva M., acesta din urmă având obligația de a transcrie mașina pe numele său. Arată că nu are alte cereri de formulat.

Constatând că nu sunt cereri de formulat, tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului apelului și dă cuvântul pârâtului-intimat în susținere.

Pârâtul-intimat V. S. D. solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.

Constatând lămurite aspectele de fapt și temeiurile de drept, tribunalul închide dezbaterile, pronunțarea hotărârii judecătorești urmând a avea loc azi, orele 14,00.

TRIBUNALUL

Deliberând constată,

Prin sentința civilă nr. 9804/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 10 decembrie 2014 în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții V. S. D. și Instituția P. Bistrița Năsăud - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că potrivit dispozițiilor art. 1295 din Codul civil de la 1864, aplicabil raportat la data invocată de reclamant ca fiind a contractului de vânzare-cumpărare pretins încheiat cu pârâtul V. S. D., vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat. Prin urmare, pentru valabilitatea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare nu este necesară încheierea lui într-o anumită formă, fiind valabile inclusiv contractele încheiate verbal. Cu toate acestea, cel care invocă existența unui contract, are sarcina probării lui, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. În prezenta cauză reclamantului îi revenea obligația de a proba încheierea valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare cu pârâtul V. S. D., respectiv acordul de voințe și obiectul contractului - bunul vândut și prețul acestuia. Reclamantul nu a probat toate aceste elemente esențiale de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare pretins încheiat cu pârâtul, martora audiată necunoscând datele de identificare ale autovehiculului și prețul acestuia.

De asemenea, instanța a reținut că obligația de radiere a autoturismului de pe numele reclamantului revine reclamantului în baza art. 17 din OUG nr. 195/2002 și art. 24 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006, potrivit cărora proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în vederea dezmembrării, de la data scoaterii definitive din România a vehiculului, de la data declarării furtului vehiculului sau de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Prin urmare, obligația efectuării demersurilor în vederea radierii din circulație a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ revine proprietarului înscris în evidența pârâtei Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, iar nu pârâtului V. S. D.. Pârâtul V. S. D., în calitatea sa de cumpărător, are obligația de a solicita, în temeiul art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului cumpărat, iar nu obligația de radiere din circulație, radierea și transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul fiind două operațiuni distincte care, potrivit art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, se efectuează simultan.

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor de a proceda la radierea din circulație a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, instanța a reținut că radierea din circulație a autovehiculelor se realizează la cererea persoanei înscrise ca proprietar, pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1) - (4). Reclamantul nu a formulat cerere de radiere adresată pârâtei Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu respectarea dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006, motiv pentru care cererea sa de obligare a pârâtei la radierea autovehiculului este neîntemeiată.

În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11, art. 17 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 8 alin. 1, art. 24 alin. 2, art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum este formulată, fără cheltuieli de judecată în apel.

În motivare s-a arătat că reținerea faptului că au fost încălcate de către reclamant dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, în sensul că nu a probat încheierea valabilă a actului de vânzare-cumpărare cu pârâtul-intimat V. S. D. sub aspectul elementelor esențiale ale acestuia, respectiv acordul de voință și obiectul lui, nu este reală. Din declarația martorei B. S., mama pârâtului, rezultă fără dubii că aceasta cunoaște faptul că fiul său a cumpărat de la reclamant în urmă cu cca. 4 ani un autoturism Ford Sierra, însă nu-și mai amintește prețul plătit, autoturism pe care acesta l-a revândut după numai trei zile unei alte persoane, întrucât nu i-a plăcut.

Deci, în cauză este cert stabilit că între reclamant în calitate de vânzător și pârâtul-intimat V. S. D. în calitate de cumpărător a intervenit o vânzare-cumpărare a autoturismului în discuție, împrejurarea că martora nu-și mai amintește prețul cu care s-a făcut tranzacția respectivă fiind normală dat fiind numărul mare de ani care au trecut și faptul că nu a fost parte în acesta.

Prin urmare, contractul verbal de vânzare-cumpărare încheiat este pe deplin dovedit, atât sub aspectul acordului de voință, cât și sub aspectul obiectului acestuia, astfel că sub acest aspect respingerea cererii de chemare în judecată nu se justifică.

În altă ordine de idei, conform art. 1295 din vechiul cod civil (1864) proprietatea asupra autoturismului s-a strămutat la cumpărător de îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și a prețului, cu atât mai mult cu cât lucrul s-a predat, iar prețul s-a plătit. Așa fiind, în termen de 30 de zile din acel moment pârâtul-intimat V. S. D. avea obligația să solicite transcrierea dreptului de proprietate și înmatricularea autoturismului pe numele său, concomitent cu radierea lui din circulație de pe numele reclamantului, conform art. 17 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și art. 24 alin. 2 din Ordinul MAI nr. 1501/2006.

De altfel, potrivit art. 11 din ordonanța de urgentă menționată înmatricularea vehiculelor este continuă, astfel că la transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora ele nu se mai radiază, ci se transcriu pe numele noului proprietar, la solicitarea acestuia, în termen de 30 de zile de la dobândirea dreptului de proprietate, simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni noul proprietar este cel obligat să o solicite în termenul legal stabilit și nu vechiul proprietar.

Pe de altă parte, reclamantul nu avea cum să mai solicite radierea autoturismului din circulație de pe numele reclamantului din moment ce odată cu predarea acestuia cumpărătorului nu a mai fost în posesia nici a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și nici a certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate pe care trebuia să le predea în acest scop.

Cât privește pe pârâta-intimată Instituția P. - SPCRPCÎV Bistrița-Năsăud, reclamantul a încercat să realizeze radierea autoturismului de pe numele reclamantului pe cale administrativă, însă i s-a comunicat verbal că în lipsa actelor acestuia în original și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare această operațiune nu este posibilă, astfel că nu a mai înregistrat cererea în acest sens.

În consecință, singura posibilitate de radiere a autoturismului vândut de pe numele apelantului este pe baza unei hotărâri judecătorești, întrucât nici cumpărătorul inițial și nici cei ulteriori nu sunt interesați să solicite, iar apelantul trebuie să suporte în continuare plata impozitului aferent și riscul aplicării unor sancțiuni contravenționale în trafic, cum ar fi cele pentru lipsa rovignetei.

Sentința atacată este și netemeinică, deoarece nu au fost administrate toate probele propuse, fiind deci pronunțată pe baza unui probatoriu incomplet.

Astfel chiar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat interogatoriul pârâtului V. S. D., însă acesta nu a fost citat nici cu această mențiune și nici cu mandat de aducere, drept consecință proba nefiind administrată. Această probă este deosebit de importantă, deoarece pârâtul ar putea oferi date concrete, utile și pertinente cauzei cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat, la condițiile în care s-a înstrăinat mai departe autoturismul.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru, anulată la dosar (f. 22).

Intimații nu au depus la dosar întâmpinare sau note scrise.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la anularea sau schimbarea acesteia, pentru considerentele care urmează a fi relevate.

Reclamantul a investit instanța de fond cu o cerere de constatare a vânzării unui autoturism și obligare a organului competent să procedeze la radierea de pe numele reclamantului a autoturismului înmatriculat pe numele său marca Ford Sierra 1,6CL nr. de înmatriculare_, întemeindu-și pretențiile pe prevederile art. 11 alin. 2 și 4 din OUG nr. 195/2002.

Fiind vorba de vânzarea unui bun mobil în mod corect instanța de fond a reținut că vânzarea-cumpărarea este valabilă fără a fi nevoie de vreo formalitate.

Încheierea contractului de vânzare-cumpărare trebuie dovedită în condițiile legii, adică a art. 1191 din vechiul Cod civil, act sub care se pretinde realizarea vânzării.

Așa cum atestă reclamantul și cum rezultă și din poziția pârâtului V. S. prezent în instanța de apel, între părți nu s-a încheiat vreun act scris.

Depoziția martorei audiată de instanța de fond nu este relevantă cât timp un act juridic care depășește suma de 250 lei (vechi) nu poate fi dovedit cu martori, conform art. 1191 alin. 1 din vechiul Cod civil.

Radierea autoturismului de pe numele reclamantului fără a se înscrie simultan pe numele altei persoane, așa cum s-a solicitat instanței de fond, ar însemna de fapt luarea măsurii radierii din circulație a autoturismului mai sus identificat.

Prevederile art. 17 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu pot fi aplicate, deoarece acestea vizează radierea din circulație, măsură dispusă în cazurile expres și limitativ prevăzute la lit. a – d: proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități specializate în vederea dezmembrării; la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; în cazul furtului vehiculului.

Dispozițiile alin. 2 ale art. 17 invocate de reclamantul apelant nu pot fi aplicate, deoarece vizează o altă ipoteză și anume cea a vehiculelor supuse înregistrării.

De asemenea, prevederile art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul nr. 1501/2006 invocate în apel au în vedere un vehicul supus înregistrării și nicidecum înmatriculării.

Sunt supuse înregistrării (de competența consiliului local pe a cărui rază teritorială își au domiciliul, reședința ori sediul proprietarul vehiculului respectiv) vehiculele prevăzute de art. 23 alin. 1 din Ordinul nr. 1506/2006 și anume: mopedele, tractoarele care nu se supun înmatriculării, mașinile și utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole, forestiere, care păstrează caracteristicile de bază ale unui tractor, troleibuzele omologate, potrivit legii, de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român", tramvaiele, mașinile și utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole, forestiere, care nu păstrează caracteristicile de bază ale unui tractor, și vehiculele cu tracțiune animală.

Or, vehiculul în cauză este supus înmatriculării și nicidecum înregistrării, conform art. 6 alin. 1 raportat la art. 23 alin. 1 din Ordinul nr. 1506/2006.

Întrucât în cauză nu este incidentă niciuna din situațiile expres prevăzute de art. 17 alin. 1 și alin. 2 lit. a – d din OUG nr. 195/2002, respectiv de art. 24 alin. 1 și alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 radierea din circulație, care presupune scoaterea autoturismului din evidență, nu poate opera.

În ipoteza transmiterii dreptului de proprietate asupra unui autoturism sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, conform cărora „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”.

Conform art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente:

a) cererea noului proprietar;

b) fișa de înmatriculare a vehiculului, semnată de fostul și noul proprietar, vizată de organele fiscale competente ale autorităților administrației publice locale. În cazul fostului proprietar al vehiculului se poate depune certificatul de atestare fiscală emis de autoritățile administrației publice locale, situație în care nu mai este necesară depunerea fișei de înmatriculare. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane, se va depune și fișa de înmatriculare completată cu datele acesteia;

c) cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie;

d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului, în original și în copie;

e) actul de identitate al solicitantului, în original și în copie. În situația în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă și o altă persoană, se va prezenta actul de identitate sau, după caz, documente care să ateste dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul, în copie;

f) dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia;

g) copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia;

h) dovada plății taxei de înmatriculare;

i) certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate;

j) plăcuțele cu numărul de înmatriculare, dacă noul proprietar are domiciliul, reședința sau sediul pe raza altui județ decât al fostului proprietar;

k) dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare;

l) dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, cu excepția cazului în care acestea se păstrează de către noul proprietar;

m) certificatul de autenticitate al vehiculului, cu excepția autovehiculelor destinate competițiilor sportive și a vehiculelor istorice, pentru cazurile stabilite de reglementările în vigoare;

Este neîndoielnic faptul că în temeiul art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 1501/2006 obligația de a solicita transcrierea revine noului proprietar, respectiv cumpărătorului.

Însă, transcrierea este condiționată printre altele de depunerea actului ce atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului, ceea ce înseamnă că în mod obligatoriu cumpărătorul trebuie să fie în posesia unui contract de vânzare-cumpărare în formă scrisă.

Totodată, pentru a evita situația ca autovehiculul să rămână înscris pe vechiul proprietar, în ipoteza neîndeplinirii de către cumpărător a obligației de a cere transcrierea proprietății, art. 8 alin. 1 lit. i din Ordinul nr. 1501/2006 prevede în sarcina vânzătorului obligația ca acesta, înainte să predea certificatul de înmatriculare, să solicite autorității competente, înscrierea transcrierii dreptului de proprietate. În acest sens, la lit. i se prevede că transcrierea operează la cererea cumpărătorului cu condiția depunerii certificatului de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta (adică în mod evident fostul proprietar) a înscris transmiterea dreptului de proprietate.

În cauză reclamantul a dat dovadă de dezinteres total, înstrăinând autovehiculul proprietate a sa fără a încheia act scris, fără a cunoaște ziua și luna înstrăinării bunului.

Or, o asemenea neglijență manifestată de cel direct interesat în transcrierea transmiterii proprietății de la vânzător la cumpărător nu poate justifica promovarea unei acțiuni de obligare a autorității competente să efectueze transcrierea să procedeze la radierea autoturismului de pe numele vânzătorului.

Art. 8 alin. 1 lit. d din Ordinul nr. 1501/2006 condiționează transcrierea transmiterii dreptului de proprietate de depunerea documentului care atestă dreptul de proprietate asupra autovehiculului. Or, în cauză reclamantul apelant nu știe când a înstrăinat autovehiculul, nu a invocat vreo situație de forță majoră care să îl fi împiedicat să încheie act scris, astfel încât în lipsa contractului de vânzare-cumpărare în formă scrisă, cerință prevăzută de lege pentru transcrierea transmiterii proprietății, instanța nu poate dispune prin hotărâre efectuarea acestei operațiuni.

Măsura radierii nu s-ar putea dispune nici în situația în care s-ar avea în vedere prevederile legale aplicabile la momentul predării autovehiculului către pârât – primăvara anului 2006.

La acel moment nu era încă adoptat Ordinul nr. 1501/2006, radierea de pe numele vânzătorului și înmatricularea pe noul proprietar făcându-se în baza prevederilor Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 85/2003.

Conform art. 47 alin. 1 lit. a al Regulamentului, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din evidență a acestora, în termen de 30 de zile la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane.

Radierea se face potrivit art. 48 al Regulamentului pe baza depunerii certificatului și plăcuțelor cu numere de înmatriculare, a cărții de identitate a autovehiculului, a fișei de înmatriculare cu viza administrației financiare competente, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit situația prevăzută la art. 47 alin. (1), ceea ce implica depunerea actului de vânzare-cumpărare.

Art. 33 al Regulamentului enumeră documentele în baza cărora se realizează înmatricularea pe noul proprietar, printre acestea fiind și cele de la lit. b și d și anume: fișa de înmatriculare, semnată, după caz, de actualul și de fostul proprietar, cu vizele care atestă plata taxei pentru mijloacele mecanice de transport; actul de proprietate al autovehiculului, în original și în copie.

Or, asemenea acte nu există din lipsa de diligență a reclamantului apelant.

În baza considerentelor relevate, reținând că măsura radierii autovehiculului nu se poate dispune decât în cazurile limitativ prevăzute de art. 17 alin. 1 și alin. 2 lit. a – d din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 24 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006, situații care nu sunt incidente în cauză unde este vorba de un transfer al dreptului de proprietate, adică de schimbarea proprietarului, că în lipsa contractului de vânzare-cumpărare în formă scrisă și a celorlalte acte prevăzute de art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006 transferul proprietății nu poate opera, tribunalul în baza art. 480 C.proc.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat.

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. G., CNP_, domiciliat în Bistrița, ., scara E, apartament 39, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 9804/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 10 decembrie 2014 în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.

Fără cheltuieli de judecată.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

G. C. F. R. – I. B. M.-M. E.

red. F.G.C/dact. F.G.C./4 exemplare/23 iunie 2015

judec. fond Jîrghiuță A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 91/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD