Ordin de protecţie. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 11594/190/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/A/2015
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție
JUDECĂTOR: R.-I. B.
GREFIER: M.-M. E.
P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin
PROCUROR: S. A.
S-a luat în examinare apelul civil, urmare a recalificării naturii căii de atac, declarat de pârâtul T. A.-C. împotriva sentinței civile nr. 807/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul-apelant T. A.-C. - avocat M. I. A., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, avocat T. A. pentru reclamanții-intimați T. A. și T. S., având împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat M. I. A., arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat T. A., în baza art. 394 al.2 NCPC, depune la dosar, în completarea probațiunii cu înscrisuri, o plângere penală împotriva apelantului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare și nerespectarea hotărârilor judecătorești, susținând că apelantul a încălcat obligațiile stabilite prin ordinul de protecție emis de către Judecătoria Bistrița.
Reprezentantul parchetului arată că are cunoștință despre plângerea penală depusă azi la dosar, urmând ca organele de urmărire penală să efectueze cercetările ce se impun și să dea soluția legală. În ce privește prezenta cauză, arată că nu are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, tribunalul încuviințează și probațiunea cu scriptul depus astăzi în ședință de către reprezentantul reclamanților-intimați, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat M. I. A., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris și conform concluziilor depuse la dosar la termenul de judecată anterior, cu cheltuieli de judecată la fondul cauzei. În ce privește plângerea penală depusă la dosar de către reprezentantul reclamanților-intimați, apreciază că nu are relevanță în cauză, întrucât este „o simplă plângere penală”, nu există dovada că s-a început urmărirea penală și nici nu s-a dovedit că cele susținute în plângere sunt reale.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat T. A., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Constatând lămurite aspectele de fapt și temeiurile de drept, tribunalul închide dezbaterile, pronunțarea hotărârii judecătorești urmând a avea loc astăzi, ora 14,00.
TRIBUNALUL
deliberând, constată:
P. sentința civilă nr. nr.807/2015 pronunțată la data de 30.01.2015 în dosarul nr._, prima instanță:
A admis în parte cererea formulată de reclamanții T. A. și T. S., ambii domiciliați Bistrița, ., ., județul Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul T. A.-C., domiciliat în localitatea Sigmir (municipiul.Bistrița), nr.4, județul Bistrița-Năsăud și, pe cale de consecință:
A dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului T. A.-C., pe o durată de 6 luni, privind următoarele măsuri:
- evacuarea pârâtului din locuința familiei din municipiul Bistrița – cartier Sigmir, nr. 4, județul Bistrița-Năsăud;
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 50 m față de reclamanți și interzicerea oricărui contact al acestuia, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanții.
A respins capătul de cerere referitor la interzicerea pârâtului de a se deplasa în cartierul Sigmir al localității Bistrița, precum și păstrarea unei distanțe de 1 km față de reclamanți.
A obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că:
P. cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 28.11.2014, reclamanții T. A. și T. SEVEȘTIAN au solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului T. A.-C. prin care să se dispună evacuarea temporară a acestuia din locuința situată în Bistrița – cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud, indiferent dacă este titularul dreptului de proprietate; obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 1 km față de ambele victime, precum și față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a acestora; interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victimele le frecventează sau le vizitează periodic; și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice mod, cu victimele, pentru un termen de șase luni.
În motivare se arată că pârâtul agresor este fiul reclamanților, în vârstă de 39 ani. În anul 1995, între aceștia, în calitate de promitent-întreținuți, și pârât, în calitate de promitent-întreținător, a intervenit antecontractul de întreținere viageră, prin care primii s-au obligat să transmită fiului lor dreptul de proprietate asupra imobilelor nr. 4 și nr. 5 din cartier Sigmir, loc. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud (case de locuit, dependințe, teren aferent), iar pârâtul, la rândul său, se obliga să-i întrețină cu toate cele necesare traiului și să-i înmormânteze după obiceiul locului, stabilind prin antecontract prețul întreținerii, care se ridica, la acel moment, la 200 mărci germane pe lună.
P. Sentința civilă nr. 6386/18.11.2009, Judecătoria Bistrița a constatat valabilitatea antecontractului de întreținere viageră intervenit între reclamanți și pârât, pronunțând o hotărâre care să țină loc de contract autentic de întreținere viageră, dispunând, totodată, înscrierea în CF a dreptului de proprietate a pârâtului asupra imobilelor obiect al contractului.
De la data validării contractului și până anul acesta (2014), relațiile dintre reclamanți și pârât au fost aproape civilizate, deși acesta manifesta o indiferență totală față de obligația de întreținere asumată prin contract, se comporta totuși în limita bunului simt față de părinții săi.
Reclamanții precizează că, deși prin antecontractul de întreținere viageră nu au solicitat uzufruct viager, înțelegerea părților a fost ca întreținerea să se presteze în Sigmir nr. 4 (proprietatea pârâtului în momentul de față), unde, de altfel, reclamanții au continuat să locuiască neîncetat, deși și-au stabilit domiciliul la o altă adresa din localitatea Bistrița (apartamentul fiicei lor plecate la muncă în Anglia).
În cursul anului 2014 au existat mai mult incidente violente, agresiuni verbale, fizice, psihologice din partea pârâtului față de reclamanți, aspecte cu care a fost sesizată poliția din Bistrița.
Deoarece în cursul verii 2014 pârâtul i-a agresat și fizic pe reclamanți, după numeroase amenințări cu moartea, în toamna acestui an, cei doi au decis să îl acționeze în instanța civilă pentru rezoluționarea contractului de întreținere viageră prin care i-a fost transmisă acestuia proprietatea asupra imobilelor situate la nr. 4 și 5 în cartier Sigmir din municipiul Bistrița.
Luând la cunoștință despre această acțiune - dosar civil nr._ - aflată în soluționare pe rolul Judecătoriei Bistrița, pârâtul „i-a vizitat” din nou pe reclamanți la locuința lor din Sigmir, începând scandalul cu amenințări și continuând prin a-i violență fizic, cu pretextul că i-ar fi mutat niște calorifere din curte fără să îi ceară acordul. A aruncat după reclamanta T. A. cu un lemn de aprox. 2 m ca să o lovească în cap, însă aceasta susține că a reușit să se ferească în ultimul moment. Atunci, din locuință a ieșit reclamantul T. Seveștian, întrebându-l pe pârât de ce vrea să o lovească pe mama sa, iar acesta, enervându-se, a luat o secure, cu care i-a amenințat pe amândoi (zvântând-o către reclamanți cu tăișul). Câteva momente mai târziu, tot cu aceeași secure, însă nu cu tăișul, ci cu muchia, a început de această dată să-l lovească pe reclamantul T. Seveștian în zona toracelui, aplicându-i mai multe lovituri atât în piept, cât și în spate, până când a căzut jos, fără să mai poată respira. În acel moment, reclamanta T. A. a încercat să îl scoată din curte pe soțul său, ca să nu mai fie lovit, iar în momentul în care a vrut să îl scoată pe poartă, pârâtul a lovit cu piciorul această poartă, care a ricoșat, lovindu-l din nou în piept pe reclamanta, acesta cazând jos și nemaiputând respira.
În acel moment, reclamanta T. A. a apelat de urgență poliția, la locul faptei deplasându-se două echipaje ale poliției și o ambulantă, care l-a transportat la UPU pe soțul său. Urmare a acestei fapte, reclamantului T. Seveștian i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 2376/I/a/703 din data de 20.10.2014 din care rezultă că leziunile traumatice provocate de pârât, anume „. recentă arc costal VI, VII dr. pe fond de vechi fracturi ale acestora” au fost produse cu un corp dur și necesită pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Pentru această faptă, reclamantul a depus plângere penală pentru amenințare și loviri și alte violențe, ce face obiectul dosarului penal nr. 2848/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, dosar în care a fost începută urmărirea penală față de pârât. După comiterea acestei fapte, reclamanții susțin că le-a fost frică să se mai întoarcă în locuința familiei, astfel că o perioadă au locuit la o cunoștință din Bistrița, pentru a nu-i mai da posibilitatea pârâtului de a se apropia de ei. Ulterior, în urmă cu aprox. o săptămână, pârâtul s-a prezentat din nou la locuința reclamanților din Sigmir nr. 4, unde, după ce a consumat băuturi alcoolice, a început să îi amenințe din nou cu moartea, de această dată a aruncat cu cuțitul și cu hârlețul după reclamanți, amenințându-i și folosind expresii de genul „vă tai gâtul și mă duc pe deal”, „m-ai dat în tribunal, îmi desfaci contractul, eu vă tai gâtul și mă duc pe deal orice ar fi”.
Reclamanții susțin că sunt efectiv terorizați de către fiul lor, T. A. C., și simt că nu mai sunt în siguranță în locuința lor. Consideră că acesta poate oricând să intre peste ei în casă, să îi omoare, iar organele poliției le-au spus că ele sunt legate de procedură, singura soluție viabilă fiind promovarea prezentei cereri, prin care se solicită obligarea pârâtului să nu se mai apropie de ei și de locuința lor, pe perioadă maximală de 6 luni.
Acum că suntem în pragul iernii iar reclamanții sunt bătrâni, consideră că nu merită să fie purtați pe drumuri, să nu doarmă în casa lor și să stea permanent cu frica în sân că în orice moment pârâtul poate să vina să îi ucidă. Amenințările sale sunt cât se poate de reale, iar faptele acestuia stau dovadă. Martori la aceste violențe au fost numiții I. C. A. și S. V., care munceau în gospodăria reclamanților la data săvârșirii amenințărilor și violentelor.
Acestea sunt motivele pentru care reclamanții solicită emiterea unui ordin de protecție pe perioadă maximală, sperând că odată ce va vedea pârâtul că pentru faptele sale există consecințe imediate, se va calma și va înceta cu violențele și amenințările asupra lor.
Reclamanții mai învederează că au existat și alte acte de violență fizică și verbală atât asupra lor, cât și asupra altor membri ai colectivității din localitatea Sigmir care îi ajutau cu munca în gospodărie. Din varii motive, pârâtul a început să devină agresiv față de reclamanți, să le adreseze injurii, să îi amenințe cu moartea.
Ulterior a trecut și la fapte, în vara acestui an, l-a bătut pe reclamantul T. S., motiv pentru care acesta a fost nevoiți să apeleze serviciul de urgență 112. De altfel, în aceeași zi, poliția s-a deplasat la locuința celor doi din cartierul Sigmir, nr. 4, în două rânduri - o dată în timpul zilei, când pârâtul a amenințat-o și a violentat-o pe reclamanta T. A. apoi, ulterior, seara, ocazie cu care l-a bătut pe reclamantul T. S.. Cu aceste ocazii, știu că pârâtul a fost sancționat contravențional. De asemenea, pentru fapta de lovire a reclamantului T. S. acesta a depus plângere penală, însă datorită faptului că nu s-a adresat Serviciului de Medicină Legală pentru eliberarea unui certificat medico-legal pentru a-și dovedi zilele de îngrijiri medicale, cauza a fost clasată.
Tensiunile dintre reclamanți și pârât au continuat pe întreaga perioadă a verii. Într-o altă zi, acesta a venit la locuința lor din cartier Sigmir nr. 4, loc. Bistrița, după ce i-a amenințat și înjurat, fiind într-o stare de nervozitate excesivă, și-a turnat benzina pe el și pe fetița sa, în vârstă de doar un an și șase luni, amenințând că își va da foc și va da foc și fetiței, deoarece din cauza ei nu ar putea pleca la muncă în străinătate.
Apoi, la data de 16 iulie 2014, seara târziu, în jurul orelor 23, pârâtul T. C. A. a venit din nou la locuința lor din Sigmir, din nou nervos, împreună cu fiica sa minoră, a început să-i schimbe scutecul, și pentru că acesta se tot mișca, fiind obosită, pârâtul a început să bată fetița, trântind-o de mai multe ori de pat, până când aceasta nu a mai putut să plângă. În acel moment, reclamanții s-au speriat foarte tare, crezând că fetița nu mai respiră din cauza loviturilor primite, așa încât a apelat din nou serviciul 112, la locuința lor prezentându-se atât poliția cât și o ambulanță, pârâtul fiind dus la audieri la sediul poliției și minora a fost internată la secția de pediatrie a Spitalului Județean. Între timp a fost anunțată DGASP Bistrița-Năsăud, care a început o anchetă proprie, însă mai multe despre această, reclamanții nu cunosc.
Ulterior, pârâtul a continuat să vină la locuința reclamanților, a continuat să-i amenințe cu moartea, a provocat de fiecare dată scandaluri, ultimul asemenea scandal fiind soldat cu rănirea gravă a lui T. Seveștian, așa cum s-a arătat anterior. După acest eveniment, pârâtul a instigat pe un prieten de-al său din Sigmir să îl bată pe martorul prezent cu câteva zile înainte la bătaia aplicată lui T. S., cu singurul scop de a se răzbuna și de a-l înfrica pe acesta să nu declare ceea ce știe.
În drept s-au invocat prevederile Legii 217/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 11-23, 34-44, 53-61) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale în privința numiților I. A. C. și S. V..
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare însă a depus concluzii de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, prin apărătorul ales, atât la termenul din 23.01.2015, cât și la cel din 30.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele :
Reclamanții T. A. și S. sunt părinții pârâtului T. A. C., acesta fiind căsătorit, la rândul său, cu numita T. M. I., și având o fiică, pe minora T. A. M., născută la 06.12.2012, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar (f. 16-17, 38-41),.
Conform susținerilor părților, confirmate de probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză (f. 18-22, 23), în anul 1995, între reclamanți, în calitate de promitent-întreținuți, și pârât, în calitate de promitent-întreținător, a intervenit antecontractul de întreținere viageră, prin care primii s-au obligat să transmită fiului lor dreptul de proprietate asupra imobilelor nr. 4 și nr. 5 din cartier Sigmir, loc. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud (case de locuit, dependințe, teren aferent), iar pârâtul, la rândul său, se obliga să-i întrețină cu toate cele necesare traiului și să-i înmormânteze după obiceiul locului, stabilind prin antecontract prețul întreținerii, care se ridica, la acel moment, la 200 mărci germane pe lună.
P. sentința civilă nr. 6386/18.11.2009, Judecătoria Bistrița a constatat valabilitatea antecontractului de întreținere viageră intervenit între reclamanți și pârât, pronunțând o hotărâre care să țină loc de contract autentic de întreținere viageră, dispunând, totodată, înscrierea în CF a dreptului de proprietate a pârâtului asupra imobilelor obiect al contractului.
Din cauza neînțelegerilor persistente între părțile contractante, în cursul anului 2014, reclamanții au decis să îl acționeze în instanța civilă pe pârât pentru rezoluțiunea contractului de întreținere viageră prin care i-a fost transmisă acestuia proprietatea asupra imobilelor situate la nr. 4 și 5 în cartier Sigmir din municipiul Bistrița, cauză ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bistrița, aflat în etapa administrativă premergătoare stabilirii primului termen de judecată.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe […] obligații sau interdicții”.
Din declarațiile martorilor I. A. C. (f. 75-76) și M. M. V. (f. 83), care se coroborează cu actele de cercetare penală efectuată în dosarul penal nr. 2848/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița (f. 96, dosarul anexat), reiese că reclamanții au fost în repetate rânduri victima unor agresiuni fizice și verbale din partea pârâtului.
În baza probelor administrate, instanța reține că pârâtul are un comportament deviant, caracterizat de propensiune spre violență, provoacă frecvent scandaluri și distruge obiecte din casă, supunându-i pe ceilalți membri ai familiei unor tratamente degradante și periculoase, periclitând integritatea fizică sau psihică a acestora.
Raportat la starea de fapt prezentată anterior, instanța reține că pârâtul reprezintă un pericol pentru integritatea fizică și psihică a reclamanților. În vederea înlăturării acestei stări de pericol, văzând prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, instanța va emite un ordin de protecție împotriva pârâtului T. A. C., pentru o perioadă de 6 luni, dispunând următoarele măsuri:
- evacuarea pârâtului din locuința familiei din municipiul Bistrița – cartier Sigmir, nr. 4, .;
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 50 m față de reclamanți, inclusiv față de locuința acestora, ante-menționată;
- interzicerea oricărui contact al pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanții;
Cererea reclamanților urmează a fi respinsă în ceea ce privește distanța pe care ar trebui să o păstreze pârâtul față de ei, respectiv de 1 km, având în vedere că evacuarea sa din domiciliul comun cu al victimelor, precum și păstrarea unei distanțe permanente de minim 50 metri față de acestea sunt considerate suficiente de instanță pentru îndeplinirea scopului măsurii instituirii unui ordin de protecție, ia măsura interzicerii deplasării în cartierul Sigmir este una excesivă, îngrădind dreptul pârâtului la libera circulație și nu se subscrie textului mai sus enunțat.
Nu a fost primită apărarea pârâtului în sensul în care cererea ar fi neîntemeiată, întrucât părinții săi au domiciliul în municipiul Bistrița, astfel cum rezultă din cărțile de identitate ale acestora, deoarece legea nu distinge în acest sens, textul făcând referire la „locuință”, iar din probatoriul administrat rezultă fără putință de tăgadă că, reclamanții locuiesc efectiv în cartierul Sigmir, nr.4.
În considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, ținând seama de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Calea de atac indicată în cuprinsul sentinței a fost cea recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat apel pârâtul T. aurelian-C., prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată și nelegală și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanții susțin că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor în vederea admiterii cererii, respectiv nu s-a făcut dovada că există un pericol cert si iminent care nu poate fi înlăturat decât prin luarea unei asemenea măsuri.
Din întreg probatoriul administrat în cauză, a reieșit faptul că reclamanții au avut o atitudine ostilă provocatoare, iar reclamantul, este o persoană care consumă zilnic băuturi alcoolice și este violent.
Instanța de fond a fost indusă în eroare încă de la formularea cererii, prin faptul că s-a susținut că reclamanții "au domiciliul" în Sigmir iar el, care ar avea domiciliul în altă parte, îi deranjează la domiciliul lor.
Această afirmație s-a dovedit a fi nereală, deoarece, reclamanții au domiciliul în Bistrița, ., ., județul BN încă în anul 2009, iar el, împreună cu soția și fiica lor au domiciliul în Sigmir. În imobilul din Sigmir locuiește, fără a avea acceptul lui, și unul dintre martorii propuși de reclamanți, astfel că declarația acestuia poate fi considerată părtinitoare. Reclamanții au calitatea de "tolerați" în imobilul proprietatea lui din Sigmir, iar el are obligația de a-i întreține fără ca să-i mențină în spațiu.
Cu toate acestea, reclamanții au refuzat să elibereze imobilele și-au intensificat provocarea pentru a-și pregăti eventuale probe în vederea anularii actului prin care am dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului. Contractul de vânzare cumpărare nu prevedea și un drept de uz și abitație al pârâților. Aceștia dețin mai multe imobile în Bistrița. De altfel, pârâții au domiciliul în Bistrița, ., ., județul BN încă din anul 2009. Cu toate acestea, pârâții le-au solicitat să-i lase să locuiască în Sigmir, iar el a acceptat pentru a-i ajuta.
Pe fondul consumului excesiv de alcool al pârâților(în special al pârâtului T. S.) aceștia au început să refuze să fie întreținuți, din contră, au început să facă scandal și să solicite intervenția, nejustificată, a organelor de poliție. Aceștia săvârșesc un abuz prin faptul că, deși nu au un drept de uz si abitație asupra imobilelor în discuție, aceștia nu vor sa părăsească aceste imobile, din contră, au rămas și încearcă s determine scandaluri pentru a-și găsi motive pe care să le invoce în vederea rezoluțiunii contractului. Astfel, propria culpă nu poate fi invocată de către reclamanți în favoarea lor.
Pentru a dovedi bunele intenții, arată faptul ca toate costurile necesare locuirii pârâților în imobilele în discuție sunt suportate de către el, inclusiv hrana și cele necesare traiului, dar aceștia au început să le refuze pentru a invoca faptul că nu și-ar îndeplini obligațiile contractuale.
El a efectuat lucrări de îmbunătățire a imobilelor, deoarece acestea se aflau în stare avansată de degradare, lucrări care se ridică la suma totală de aproximativ 15.000 euro. P. emiterea ordinului de protective, pe lângă faptul că este afectat și nedreptățit, i se îngrădesc drepturile familiei lui, respectiv a soției și a fiicei sale, care nu pot să aibă acces în domiciliul acestora.
A solicitat suplimentarea probatoriului cu martori pentru a da posibilitatea de a dovedi că reclamanții sunt cei care provoacă stările de scandal, iar culpa acestora nu poate fi folosită în defavoarea lui.
Apelantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa lui.
După comunicarea cererii de apel, intimații T. S. și T. A., prin avocat, au formulat întâmpinare prin care, cu titlu preliminar înțelegem au invocat excepția inadmisibilității apelului declarat de pârât .
Intimații arată că, având în vedere natura obiectului cererii principale promovate de ei - cerere privind emiterea unui ordin de protecție, procedură reglementată prin prevederi speciale iar nu de Codul de Procedura Civilă - și anume Legea nr. 217/2003 privind prevenirea si combaterea violentei in familie, consideră că sentința pronunțată de către prima instanța nu poate fi atacata cu apel, conform reglementarii generale ale Codului de Procedura Civilă.
Art. 30 alin. 1 al Legii nr. 217/2003 prevede ca "hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat țara citarea lor".
Până la acest moment nu au fost modificate prevederile privind calea de atac care poate fi promovată ., astfel încât pârâtul avea posibilitatea introducerii doar a unei cereri de recurs.
În plus, nicăieri în cuprinsul „apelului" promovat nu sunt indicate niciunul dintre motivele prevăzute la art. 488 C.p. civ. pentru ca acesta să poată fi recalificat de către instanța ca fiind cerere de recurs.
Așadar solicită respingerea cererii de apel ca fiind inadmisibila.
Dacă instanța va trece peste excepția invocata și va recalifica cererea de apel promovată de către pârâtul T. A.-C. în cerere de recurs solicită anularea "recursului" promovat, aceasta fiind sancțiunea nemotivării
acestuia - incidența art. 489 CPCiv.
Art. 487 CPCiv prevede că „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afara de cauzele prev. de art, 470 alin. 5, aplicabile și în recurs.", care prevede situația în care termenul de recurs curge de la o altă dată decât cea a comunicării hotărârii. În cazul de față, termenul de recurs a curs de la data pronunțării hotărârii, judecata desfășurându-se cu citarea și prezenta pârtilor, anume de la data de 30.01.2015. În acest sens, cererea pârâtului este introdusă în termen. Potrivit art. 487 corob cu art. 470 alin. 5 CPCiv, termenul pentru motivarea cererii de recurs curge de la data comunicării hotărârii primei instanțe, iar durata termenului pentru motivare va fie egală cu durata termenului de promovare a recursului, anume de 3 zile (așa cum este prev. în art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2003). Ori, primind cererea de "apel", observă că aceasta nu conține niciunul dintre motivele prev. la art. 488 CPCiv și că termenul pentru motivarea cererii este în prezent scurs.
Pentru aceste motive, singura soluție viabilă, în măsura în care instanța de control va recalifica cererea de apel într-o cerere de recurs, este aceea a anularii recursului ca nemotivat, neexistând niciun motiv de casare de ordine publică care ar putea fi ridicat de către instanța din oficiu.
Pe fondul cauzei, în situația în care instanța de control nu va ține cont de cele arătate anterior, solicită respingerea „apelul”/recursul promovat ca nefiind fondat.
Toate apărările făcute de către T. A. C., prin intermediul reprezentantului său în cuprinsul cererii de apel au fost puse în discuție și la instanța fondului și au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii, astfel încât nu este nevoie de o reanalizare a lor, ba mai mult, având în vedere motivele care pot fi invocate într-o cerere de recurs, nu mai este posibilă o reanalizare a lor.
Pentru același motiv va solicită și respingerea cererii suplimentare a probatoriului, cu audierea altor martori.
În ședința publică din data de 1 aprilie 2015(f.36), având în vedere că Legea nr.217/2003 este anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, în temeiul art.7 alin.2 din Legea nr.76/2012, potrivit căruia ori de câte ori prin lege specială se prevede că hotărârea este supusă recursului aceasta va fi supusă apelului la instanța ierarhic superioară, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, așa cum aceasta a fost declarată de pârât și nu recursul, așa cum a indicat prima instanță în cuprinsul sentinței atacate.
În aceeași ședință publică(f.37) instanța a respins excepțiile inadmisibilității apelului și nulității căii de atac pentru nemotivare.
Atât apelantul cât și intimații, precum și reprezentantul Parchetului au depus note scrise potrivit dispozițiilor art.244 din Codul de procedură civilă, apelantul susținându-și motivele de apel(f.46-48), intimații menținându-și poziția de respingere a apelului(f.41-42) iar reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței atacate(f.39-40).
Apelul declarat nu este fondat și va fi respins având în vedere următoarele considerente:
Susținerile apelantului în sensul că reclamanții intimați au domiciliul la o altă adresă, în municipiul Bistrița și că el este proprietarul imobilelor în care locuiesc reclamanții în calitate de „tolerați” și este cel care are domiciliul la imobilului din litigiu nu au relevanță sub aspectul aprecierii îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.23 alin.1 litera „a” din Legea nr.217/2003 întrucât evacuarea temporară a agresorului se poate dispune indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate.
Este real că domiciliul reclamanților intimați figurează la o altă adresă, respectiv în municipiul Bistrița, ., ., adresă la care reclamanții dețin în proprietate un apartament, dar niciodată reclamanții nu au locuit la acea adresă.
Din probatoriul testimonial administrat la fond rezultă că locuința faptică a reclamanților este în imobilul din localitatea Sigmir nr. 4, imobil în care au locuit și înainte de a-l transmite cu titlu de întreținere apelantului, precum și după ce acesta a fost transmis apelantului, chiar dacă nu și-au înscris în cartea funciară un drept de uzufruct.
Apelantul deși are domiciliul la adresa respectivă, nu a locuit și nu locuiește în mod statornic, împreună cu soția și fetița lor minoră în imobilul din Sigmir nr. 4, așa cum acesta susține, ci apelantul cu soția și minora locuiesc într-un apartament din municipiul Bistrița, ., ., . se deplasează la imobilul ce constituie locuința reclamanților intimați doar pentru a presta diverse activități, fie de construire la un nou imobil situat limitrof cu imobilul în care locuiesc efectiv intimații, fie de întreținere a terenului, fie probabil pentru a-și îndeplini obligația de întreținere pe care și-a asumat-o în schimbul imobilului respectiv.
Așa fiind, prin emiterea ordinului de protecție nu s-a produs vreo ingerință în viața familiei restrânse a apelantului, formată din el, soție și fiică, cât timp acestea nu au locuit niciodată în imobilul din care apelantul a fost evacuat provizoriu.
Nici faptul că apelantul ar fi efectuat lucrări de îmbunătățire a imobilelor în care locuiesc reclamanții-intimați și al cărui proprietar este apelantul nu constituie un motiv justificat pentru a nu se lua împotriva apelantului una din măsurile de protecție prevăzute de Legea nr.217/2003.
Se reține de tribunalul că, în mod temeinic, prima instanță a reținut că, în speță, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertate reclamanților intimați este pusă în pericol prin acte de violență din partea unui membru al familiei, respectiv apelantul ș,i în scopul înlăturării stării de pericol, a emis ordinul de protecție și a dispus: evacuarea pârâtului din locuința familiei din municipiul Bistrița – cartier Sigmir, nr. 4, județul Bistrița-Năsăud și obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 50 m față de reclamanți și interzicerea oricărui contact al acestuia, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanții.
Comportamentul violent al apelantului față de cei doi părinți-pârâți reiese atât din probele administrate de prima instanță cât și din actele și probele administrate în dosarul de cercetare penală nr.2848/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița emiterea ordinului de protecție fiind justificată cu atât mai mult cu cât actele de violență ale reclamantului față de pârâți au avut loc în mai multe rânduri, fără să se poată rețină că intimații au avut un comportament provocator.
Așa fiind, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefiind fondat și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art.452 din codul de procedură civilă tribunalul va respinge cererea intimaților de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial de 1.000 lei, pentru care intimații au depus chitanța de la fila 49, întrucât intimații nu au probat că suma de 1.000 lei a fost achitată cu titlu de onorariu de avocat pentru apărările din apel.
Astfel, chitanța pentru suma de 1.000 lei depusă pentru justificarea cheltuielilor efectuate în apel a fost eliberată la data de 21.10.2014 și reprezintă rata a II-a din factura 029/24.09.2014, cheltuiala fiind efectuată pentru asigurarea asistenței în fața primei instanțe, cât timp sentința a fost pronunțată doar la data de 30.01.2015, ulterior achitării sumei .
Mai mult, în fața Judecătoriei Bistrița, reclamanții intimați au solicitat onorariu de avocat de 500 lei, achitat la data de 03.12.2014, reprezentând rata a III-a din același contract de asistență juridică(f.97 dosar fond) ceea ce întărește concluzia tribunalului că suma de 1.000 lei a fost achitată pentru fondul cauzei și nu pentru apel.
Este real că potrivit împuternicirii avocațiale depuse la fondul cauzei(f.11), contractul de asistență juridică s-a încheiat atât pentru fond cât și pentru apel la Tribunalul BN dar, cât timp, intimații nu au probat că suma achitată cu titlu de onorariu avocațial, anterior soluționării cererii de către prima instanță se referă și la reprezentarea lor în apel și cât din această sumă a fost destinată pentru asistența și reprezentarea în apel, tribunalul nu poate reține că suma de 1.000 lei reprezintă o cheltuială de judecată efectuată de intimați în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefiind fondat, apelul declarat de pârâtul T. A.-C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat M. I.-A., din Bistrița, ..8, etaj.1, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.807/2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 30.01.2015 în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Respinge cererea intimaților T. S., CNP_ și T. A., CNP_., ambii cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat T. A., din Bistrița, .. 19, județul Bistrița-Năsăud, de obligare a apelantului T. A.-C. la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat de 1.000 lei.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G.-C. F. R.-I. B. M.-M. E.
Redactat RIB/tehnoredactat RIB/27.04.2015/5 ex.
Judecător primă instanță VV
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
