Prestaţie tabulară. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 2347/190/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 56/R/2015
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: F. G. C., președinte secție
JUDECĂTOR: B. R. – I.
JUDECĂTOR: B. I. S.
GREFIER: E. M. - M.
S-a luat în examinare recursul civil, urmare a recalificării naturii căii de atac, declarat de reclamanta C. L. împotriva sentinței civile nr. 1008/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect succesiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. C. M. pentru recurentă, având împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În baza art. 2821 C.proc.civ., tribunalul constată că este competent să soluționeze prezentul recurs.
Tribunalul constată că recursul este în termen formulat, motivat și legal timbrat.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat M. C. M. arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului recurentei în susținere.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat M. C. M., solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul majorării suprafeței de teren la 4163 mp, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 19 decembrie 2014 în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâții V. O., R. M., C. D., C. C. și C. P.; s-a constatat deschisă succesiunea după numitul K. Ș. (decedat la data de 18.06.1998); s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul K. Ș. se compune din cota de 1/2 din imobilele casă de locuit și teren în suprafață de 1768 mp, imobile înscrise în CF_, topo 28, 29 Cetate și cota de 1/1 din imobilele terenuri înscrise în titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 03.05.1999 pe numele lui K. Ș.; s-a constatat că vocație concretă la succesiunea după defunctul K. Ș. au numiții K. L. în cotă de 3/4, în calitate de fiică și K. A. în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de ¼; s-a constatat deschisă succesiunea după numita K. A. (decedată la data de 30.09.2011); s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta K. A. se compune din cota de 5/8 din imobilele casă de locuit și teren în suprafață de 1768 mp, imobile înscrise în CF_, topo 28, 29 Cetate și cota de 1/4 din imobilele terenuri înscrise în titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 03.05.1999 pe numele lui K. Ș..
S-a constatat că vocație concretă la succesiunea după defuncta K. A. au numiții K. L. în cotă de 1/6 în calitate de fiică, V. O. în cotă de 1/6 în calitate de fiică, R. M. în cotă de 1/6 în calitate de fiică, C. D. în cotă de 1/6 în calitate de fiu, C. P. în cotă de 1/6 în calitate de fiu, C. C. în cotă de 1/6 în calitate de fiu.
S-a constatat existența stării de coproprietate asupra imobilelor casă de locuit și teren în suprafață de 1768 mp, imobile înscrise în CF_, topo 28, 29 Cetate imobilelor terenuri înscrise în titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 03.05.1999 pe numele lui K. Ș., coproprietari fiind reclamanta C. L. în cotă de 19/24 și pârâții V. O., R. M., C. D., C. C., C. P. în cotă de 1/24 fiecare.
S-a constatat că în urma partajului amiabil intervenit între reclamanta K. L. și pârâții V. O., R. M., C. D., C. C., C. P., s-a sistat starea de coproprietate cu privire la reclamanta K. L. și reclamanta a dobândit proprietatea asupra imobilelor casă de locuit și teren în suprafață de 1768 mp, imobile înscrise în CF_, topo 28, 29 Cetate și asupra imobilele terenuri: 1) în suprafață totală de 3027 mp, tarlaua 3, . extravilanul localității Satu Nou, ridul Țarina O., înscris în titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 03.05.1999 pe numele lui K. Ș.; 2) în suprafață de 1300 mp, tarlaua 7/1/1, . extravilanul localității Satu Nou, ridul La Moara înscris în titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 03.05.1999 pe numele lui K. Ș.; 3) în suprafață de 10.000 mp, tarlaua 9/1, parcelele 10, 11, situat în extravilanul localității Satu Nou, ridul Carpini, înscris în titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 03.05.1999 pe numele lui K. Ș., restul terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 03.05.1999 pe numele lui K. Ș., rămânând în coproprietate între numiții V. O., R. M., C. D., C. C., C. P., în cotă de 1/5 fiecare.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei K. L. asupra imobilelor casă de locuit și teren în suprafață de 1768 mp, imobile înscrise în CF_, topo 28, 29 Cetate cu titlu de moștenire și partaj.
S-a respins cererea de rectificare a înscrierii din CF_, topo 28, 29 Cetate în sensul majorării suprafeței scriptice de 1768 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că reclamanta și pârâții din prezenta cauză sunt descendenții defuncților K. Ș. și K. A.. Pârâții prin înscrisurile depuse la dosar au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii. K. Ș. și K. A. au decedat la data de 18.06.1998, respectiv la data de 30.09.2011, astfel că dezbaterea succesiunii lor este supusă prevederilor Codului civil de la 1864.
Pârâții au renunțat prin act autentic față de moștenirea după tatăl lor, K. Ș..
K. Ș. împreună cu K. A. figurează coproprietari tabulari în CF_ Cetate, topograficii 28, 29, cu suprafața de 1768 mp, pe care este localizată o casă de lemn cu o chilie, proprietatea lor, dobândită cu titlu de cumpărare.
Defunctului K. Ș. i s-a reconstituit dreptului de proprietate asupra a 5 ha pe teritoriul localității Satu Nou, prin titlul de proprietate nr._ emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Potrivit art. 651 cod civil de la 1864, succesiunile se deschid prin moarte, în cauză succesiunile după părinții reclamantei și pârâților s-au deschis prin moartea părinților.
Potrivit art. 654 Cod civil, pentru a succede este neapărat ca persoana ce succede să existe la momentul deschiderii succesiunii. În cauză, atât la moartea tatălui, cât și a mamei, părțile erau în viață deci existau pentru a putea veni la moștenire.
Potrivit art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale, în ordinea și după regulile prevăzute la cap. III „despre deosebite ordine de succesiune".
Potrivit art. 669 Cod civil, copiii sau descendenții lor succed tatălui, mamei, moșilor, moașelor și oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex și chiar de ar fi născuți din deosebite căsătorii. Ei succed în părți egale când se găsesc toți în gradul dintâi și sunt chemați după propriul lor drept.
Potrivit art. 670 Cod civil, dacă defunctul n-a lăsat posteritate (descendenți), succesiunea se cuvine ascendenților din gradul de rudenie cel mai apropiat.
Potrivit art. 672 Cod civil, în caz de a muri mai dinainte tatăl și mama unei persoane moarte fără posteritate, frații, surorile sau descendenții acestora sunt chemați la succesiune, depărtând pe ascendenți și pe ceilalți colaterali.
Astfel, cât timp defuncții au avut copii, aceștia din urmă înlătură de la moștenire atât eventualii ascendenții privilegiați, colaterali privilegiați sau ordinari și succed în părți egale (șase fii, șase părți).
Potrivit art. 696 Cod civil, eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede.
Cât timp pârâții au renunțat la moștenirea după tatăl lor K. Ș., aceștia se consideră că nu au fost niciodată moștenitori după acesta.
Potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944, soțul supraviețuitor când vine la moștenire după soțul defunct în concurs cu copiii defunctului, moștenește o pătrime din moștenire.
În consecință, conform criteriilor enumerate anterior, la succesiunea după K. Ș. vine doar reclamanta în calitate de fiică în cotă de 3/4 din masa succesorală și soția supraviețuitoare K. A., în cotă de 1/4.
În masa succesorală intră bunurile pentru care s-a făcut dovada că defunctul le avea în patrimoniu la data decesului, respectiv cota de 1/2 din imobilele înscrise în CF_ Cetate, topograficii 28, 29, cu suprafața de 1768 mp, pe care este localizată o casă de lemn cu o chilie, proprietatea lor, dobândită cu titlu de cumpărare și cota de 1/1 din imobilele teren înscrise în titlul de proprietate nr._ emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
După dezbaterea masei succesorale după defunctul K. Ș., K. A. a cumulat 1/4 din moștenirea după K. Ș. cu cota ei proprie de 1/2 din bunurile mobile înscrise în CF_ Cetate, topograficii 28, 29, având în total ¾ din aceste imobile și 1/4 din imobilele înscrise în titlul de proprietate anterior descris.
În masa succesorală rămasă după defuncta K. A. intră cotele menționate anterior, la masa succesorală având vocație toți cei șase fii și fiice (reclamanta și pârâții) în cote egale de 1/6 fiecare, fiecare dobândind cu titlu de moștenire după K. A. cota de 1/12 din bunurile imobile înscrise în CF_ Cetate topograficii 28, 29 și 1/24 din imobilele înscrise în titlul de proprietate anterior descris.
Astfel, asupra imobilelor înscrise în CF_ Cetate topograficii 28, 29 și asupra imobilelor înscrise în titlul de proprietate nr._ emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, reclamanta a devenit coproprietară cu cei cinci pârâți, pârâții având cota de 1/24 fiecare, în timp ce reclamanta are cota de 19/24.
Potrivit art. 730 Cod civil, dacă erezii sunt majori, bunurile se pot împărți oricum ar voi fără îndeplinirea vreunei formalități.
Având în vedere poziția tuturor pârâților de solicitare a admiterii acțiunii reclamantei și a probatoriului testimonial administrat în cauză, instanța a reținut că între părți a intervenit un partaj amiabil și a hotărît potrivit acestuia, partaj amiabil ce are conținutul menționat de reclamantă în cererea introductivă, prin enumerarea bunurilor ce i-au revenit.
În ceea ce privește cererea de rectificare a înscrierii din cartea funciară instanța a reținut că pentru admiterea unei asemenea acțiuni, potrivit art. 907 din noul Cod civil, ar trebui dovedit că situația juridică reală nu mai corespunde cu înscrierea în cartea funciară, care ar fi inexactă.
Încă de la început, trebuie precizat că neconcordanța înscrierilor din cartea funciară trebuie să fie față de situația juridică reală și nu față de situații de fapt (cum ar fi suprafața folosită în fapt de reclamantă), în acest sens fiind dispozițiile art. 907 Cod civil.
Situația juridică reală este definită de art. 907 alin. 3 Cod civil, ca fiind acea situație care rezultă dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond (care poate fi o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic).
În cauza de față, titularul înscrierii în cărțile funciare sunt antecesorii reclamantei, a căror moștenire s-a dezbătut în prezentul proces.
Posedarea unei suprafețe de teren fără modificarea limitelor sale, de la momentul înscrierii suprafeței sale în cartea funciară și până în prezent, nu este prin ea însăși o dovadă suficientă a unei înscrieri inexacte în cartea funciară, existând posibilitatea ca la momentul înscrierii în cartea funciară cât și la momentul solicitării rectificării, reclamantul să posede suprafața de teren proprietate a altei persoane.
Ceea ce este esențial să dovedească reclamantul într-o cerere de rectificare este inexactitatea înscrierii în cartea funciară raportat la situația juridică reală existentă la momentul înscrierii, însă care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată ulterior.
Expertiza judiciară topografică confirmă posedarea unei suprafețe mai mari de teren însă nu dovedește care ar fi inexactitatea înscrierilor, referirea la schimbarea cursului unui râu în zonă fiind o simplă ipoteză a expertului topograf, nesusținută de probatoriul administrat în cauză, faptul că hărțile topografice în cauză au fost nescarate, nu reprezintă prin sine însăși o dovadă a inexactității, întrucât este evident că și celelalte imobile din zonă provin tot din hărți nescarate și atunci s-ar nega corectitudinea înscrierilor suprafețelor pe toată întinderea hărții nescarate (concretuale).
Totodată, chiar diferența de suprafață solicitată, de la 1768 mp la 4163 mp, reprezintă o mărire cu peste dublul suprafeței înscrise, improbabil chiar în condițiile unei hărți fără scară, în orice caz sarcina dovedirii inexactității înscrierii îi aparținea reclamantei, ori existența unei hărți topografice fără scară nu poate constitui o dovadă în acest sens.
În consecință, cât timp nu s-a făcut dovada că înscrierile din cartea funciară nu coincid cu situația juridică reală, nefiind dovedită vreo inexactitate a înscrierilor din cartea funciară, raportat la prevederile art. 907 Cod civil, instanța a respins cererea de rectificare formulată de reclamantă.
Cât timp instanța a reținut dobândirea de către reclamantă prin moștenire și partaj a imobilelor casă de locuit și teren în suprafață de 1768 mp, imobile înscrise în CF_, topo 28, 29 Cetate, potrivit art. 885 alin. 2 din noul Cod civil, a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor bunuri, suplinind prin prezenta hotărâre judecătorească consimțământul vechilor titulari pentru intabulare.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 651, art. 654, art. 659, art. 669, art. 670, art. 672, art. 730 din vechiul Cod civil, art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944, art. 885 alin. 2, art. 907 din noul Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul admiterii cererii de rectificare a înscrierii din cartea funciară nr._ Cetate în sensul majorării suprafeței nr. topo 28, 29 de la 1768 mp la suprafața de 4163, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
În motivare s-a arătat că potrivit art. 908 Cod civil, orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului (alin. 4). Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarația autentică notarială a titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă.
Principiul publicității materiale sau principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară nu se aplică înscrierilor privitoare la întinderea terenului, dacă suprafața înscrisă diferă de cea reală, deoarece mențiunea din prima parte a cărții funciare, referitoare la suprafața imobilului reprezintă un element descriptiv al situației de fapt a imobilului, fiind de necontestat aspectul potrivit căruia cartea funciară garantează existenta dreptului dar nu și întinderea sa.
ÎCCJ a stabilit prin decizia nr. 3538/2013 că prin acțiunea în rectificare a înscrierilor în cartea funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului.
În speță, cererea în rectificare promovată de apelantă se încadrează în ipoteza particularizată de art. 908 Cod civil, care subsumează toate cazurile prevăzute de lege în care există neconcordanță între realitatea juridică imobiliară și înscriere și care se impune a fi inițiată în condițiile de exigență a procedurii contencioase.
În consecință, actul normativ sus menționat lasă la latitudinea proprietarului dacă înțelege să solicite modificarea suprafeței imobiliare prin hotărâre judecătorească sau pe cale administrativă. Apelanta a ales prima variantă, iar hotărârea judecătorească ar fi înlocuit procesul verbal de vecinătate, iar documentația cadastrală necesară înscrierii modificării suprafeței imobilului a fost documentația cadastrală executată judiciar în cadrul unei expertize tehnice judiciare de specialitate.
Față de conținutul lucrării de specialitate efectuată în cauză de expert B. O., din care a rezultat că imobilul proprietatea apelantei înscris în CF_, topo 28, 29 Cetate are o suprafață de 4163 mp, că imobilul teren este bine delimitat prin garduri, limitele sunt pașnice și că nu sunt probleme de vecinătate, se impune admiterea cererii de rectificare a înscrierilor în cartea funciară.
Prin urmare, s-a considerat că s-a probat faptul că înscrierile din cartea funciară nu coincid cu situația juridică reală.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la dosar.
La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2015, raportat la valoarea obiectului litigiului, de 68.528 lei, valoare în raport de care s-a stabilit cuantumul taxelor judiciare datorate de reclamantă (f. 1 verso dosar fond) tribunalul din oficiu a pus în discuție natura căii de atac.
În temeiul art. 2821 C.proc.civ., reținând caracterul evaluabil al litigiului și valoarea acestuia care se situează sub limita legală de 100.000 lei, tribunalul a calificat calea legală de atac ca fiind recursul și nu apelul.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate,tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia, pentru argumentele care urmează a fi relevate.
Soluția instanței de fond a fost criticată numai în privința respingerii cererii de rectificare a înscrierii din cartea funciară în sensul majorării suprafeței de la cea reală la cea faptică folosită de reclamantă.
Acestea sunt limitele în care instanța de recurs va analiza legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond.
Conform lucrării de expertiză tehnică topografică efectuată în cauză (f. 223 dosar fond) suprafața reală existentă în teren, măsurată de expert este de 4163 m.p., în timp ce în cartea funciară figurează înscrisă o suprafață mai mică, de 1768 m.p.
Așadar, în prezent reclamanta folosește o suprafață mai mare cu 2395 m.p. decât cea înscrisă în evidențele de carte funciară.
Conform expertului terenul este bine delimitat, nu sunt probleme de vecinătate, harta de carte funciară este concretuală astfel că nu garantează suprafața, plusul de suprafață se justifică prin modificările cursului pârâului intervenite de-a lungul timpului.
Este de necontestat faptul că prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.
În același timp tribunalul este de acord cu teza conform căreia o hartă concretuală nu garantează suprafața.
Însă atunci când se solicită majorarea unei suprafețe de teren de la cea înscrisă în cartea funciară la cea reală, existentă în teren, este obligatoriu ca forma terenului să fie aceeași.
Ori de câte ori forma terenului din schița de carte funciară diferă de forma actuală a suprafeței de teren și se constată un plus de suprafață față de cea înscrisă este necesar ca partea să justifice un drept legal de dobândire a diferenței de teren.
Potrivit hărții funciare terenul din topograficii 28, 29 are forma colorată de expert cu culoare galbenă (f. 224 dosar fond). Din examinarea acestui teren se observă că în partea stângă se învecinează cu pârâul pe o distanță scurtă (latura colorată cu galben din partea stângă a patrulaterului), iar în partea dreaptă între lotul de teren și drum se află o altă porțiune de teren.
Examinând schița întocmită de expert în prezenta cauză (f. 226 dosar fond) se constată că patrulaterul desenat de expert are o altă formă decât cea din harta de carte funciară. În partea stângă terenul se întinde de-a lungul pârâului, latura stângă a patrulaterului fiind mai mare decât cea din harta de carte funciară. Totodată, terenul reclamantei se întinde în partea dreaptă până aproape de drum, nemaiexistând poțiunea dintre terenul din topograficii 28, 29 și drum materializată cu destulă evidență pe harta de carte funciară.
În aceste condiții în care forma actuală a terenului diferă de cea din harta de carte funciară teza unei măsurători greșite, făcută cu mijloace empirice nu poate fi reținută.
De asemenea, având în vedere că drumul este un punct fix care nu s-a modificat de-a lungul timpului, iar conform hărții de carte funciară între terenul în litigiu și drum mai există o suprafață de teren, suprafață care în prezent nu a mai fost materializată de expert, acesta situând lotul reclamantei în apropierea drumului deși harta demonstrează o altă configurație a terenului, nici teza surplusului de teren obținut ca urmare a modificării cursului pârâului nu poate fi reținută de tribunal.
Pe de altă parte, chiar dacă ipotetic ar fi existat o modificare de curs de apă care ar fi determinat mărirea suprafeței topograficilor 28, 29 față de suprafața inițială înscrisă în cartea funciară și implicit modificarea formei, configurației terenului în litigiu, tribunalul reține că plusul de suprafață nu poate fi obținut de reclamantă pe calea acțiunii în rectificare, ci pe calea unei acțiuni reale (accesiune, uzucapiune, etc.) prin care să se constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului folosit în plus.
În baza considerentelor relevate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. L., domiciliată în Bistrița, ., scara A, apartament 12, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată la data de 19 decembrie 2014 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o menține ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
F. G. C. B. R.-I. B. I. S. E. M.-M.
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare/27.04.2015
judec. fond B. M. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
