Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 160/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 160/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 612/112/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 160/F/2015
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție
GREFIER: M. - M. E.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta R. A. R. în contradictoriu cu pârâtul S. O. L., având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă mandatar A. A., pârâtul S. O. L., lipsă fiind reclamanta R. A. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mandatarul reclamantei prezintă spre vedere originalul procurii de reprezentare a intereselor reclamantei aflată la dosar nr. 2041/C/1965 din 23.02.2005, se legitimează cu C.I. . nr._ emisă de Poliția Bistrița la data de 28.11.2008, cu domiciliul în Bistrița, ., ., având CNP_.
Pârâtul S. O. L. prezent în instanță se legitimează cu C.I. . nr._ emisă de Poliția T. la data de 26.09.2014, domiciliat în T., ., ., având CNP_.
Mandatarul reclamantei arată că își susține acțiunea formulată în scris.
Pârâtul arată că este de acord cu acțiunea reclamantei, neavând cereri de formulat.
Având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, excepții de soluționat, tribunalul declară închisă faza cercetării procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul pârâtului în susținere, mandatarul neputând pune concluzii.
Pârâtul solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare, urmând ca pronunțarea hotărârii judecătorești să aibă loc azi, orele 15,30.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta R. A.-R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. O.-L. recunoașterea sentinței nr. 198 din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei de Primă Instanță nr. 25 din Madrid.
În motivare s-a arătat că pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii, cererea putând fi soluționată fără citarea părților.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1095 și următoarele, art. 1101 C.proc.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru anulată la dosar (f. 15).
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30 martie 2015 (f. 25), în termenul legal prevăzut de art. 201 C.proc.civ., pârâtul a fost de acord cu admiterea cererii.
Analizând actele și lucrările dosaruluitribunalul reține faptul că prin sentința nr. 198 din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei de Primă Instanță nr. 25 din Madrid pronunțată în dosarul nr. 915/12, definitivă conform atestării instanței străine din data de 23 mai 2013, înscrisuri depuse la dosar în traducere legalizată (f. 6, 23), s-a luat act de acordul părților cu privire la măsurile privitoare la încredințarea minorei rezultate din căsătoria părților, la programul de vizită, la pensia de întreținere.
Potrivit hotărârii străine, tradusă în limba română (f. 6), la judecarea cauzei au fost prezente ambele părți.
În ședința din data de 16 aprilie 2013 instanța a încuviințat acordul părților.
În temeiul principiului priorității dreptului comunitar, cu caracter absolut, prevăzut de art. 4 C.proc.civ. și art. 148 alin. 2 din Constituție, consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea pronunțată în cauza 6/64 C./ENEL din 15 iulie 1964, unde s-a decis că supremația dreptului european se aplică tuturor actelor naționale, indiferent dacă acestea au fost adoptate anterior sau ulterior actului european în cauză, precum și independent de forța lor juridică sau de instituția emitentă a actului, în materia recunoașterii sunt incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 și nu dispozițiile art. 1094 și urm. C.proc.civ.
Conform art. 21 alin. 1 al regulamentului, o hotărâre pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la nicio procedură specială.
Potrivit art. 21 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din capitolul III al regulamentului, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.
Competența teritorială a instanței judecătorești indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaștere.
Prin art. 1 din art. I3 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2006, aprobată prin Legea nr. 191/2007 s-a prevăzut că cererile pentru recunoașterea, pe teritoriul României a hotărârilor în materie matrimonială pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 2.201/2003, sunt de competența tribunalului, devenind astfel incidente prevederile art. 95 pct. 4 C.proc.civ.
Recunoașterea este condiționată de depunerea unei cereri în acest sens de partea interesată, însoțită de o copie a hotărârii străine, care să îndeplinească cerințele necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia (art. 37 alin. 1 al Regulamentului).
Regulamentul lasă la latitudinea instanței aprecierea necesității depunerii certificatului completat de instanța sau autoritatea emitentă a hotărârii a cărei recunoaștere se solicită, respectiv a depunerii de traduceri legalizate ale hotărârii a cărei recunoaștere se solicită (art. 38 al Regulamentului).
Totodată, art. 23 al Regulamentului enumeră expres și limitativ situațiile în care în materia răspunderii părintești o hotărâre nu poate fi recunoscută și anume:
(a) în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se solicită recunoașterea, luând în considerare interesul superior al copilului;
(b) în cazul în care, cu excepția procedurilor urgente, aceasta a fost pronunțată fără a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, încălcându-se astfel normele fundamentale de procedură din statul membru în care se solicită aceasta;
(c) în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
(d) la solicitarea oricărei persoane care susține că hotărârea se opune exercitării răspunderii sale părintești, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată fără ca această persoană să fi avut posibilitatea de a fi ascultată;
(e) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești în statul membru în care se solicită recunoașterea;
(f) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești într-un alt stat membru sau în statul terț în care copilul își are reședința obișnuită, din moment ce hotărârea ulterioară îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru solicitat;
(g) în cazul în care nu a fost respectată procedura prevăzută la articolul 56.
Niciuna dintre aceste situații nu este incidentă în cauză.
La dosarul cauzei reclamanta a depus hotărârea străină, traducerea legalizată și certificată de o persoană autorizată, din care rezultă acordul părților în privința măsurilor față de minora lor, acord încuviințat de instanța străină, precum și caracterul definitiv al acestuia.
Acest document a fost apreciat de instanță ca furnizând suficiente informații, astfel încât solicitarea certificatului prevăzut la art. 39 nu a fost considerată ca necesară.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 37 alin. 1 și 2 din Regulament, că nu există niciuna din situațiile care nu permit recunoașterea, tribunalul, în temeiul textelor legale amintite și a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din art. I3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, aprobată prin Legea nr. 191/2007, va admite acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtului și în consecință va recunoaște sentința nr. 198 din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei de Primă Instanță nr. 25 din Madrid pronunțată în dosarul nr. 915/12, definitivă.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta R. A.-R., CNP_, domiciliată în Bistrița, ., ., apartament 36, județul Bistrița-Năsăud împotriva pârâtului S. O.-L. CNP_, cu domiciliul în T., ., județul Cluj și în consecință:
- recunoaște sentința nr. 198 din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei de Primă Instanță nr. 25 din Madrid pronunțată în dosarul nr. 915/12, definitivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. M.-M. E.
red. F.G.C./dact. F.G.C./4 exemplare
15.05.2015
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 159/2015.... → |
|---|
