Prestaţie tabulară. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 14193/190/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/R/2015
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I.,vicepreședinte tribunal
JUDECĂTOR: N. C.
JUDECĂTOR: B. I. S.
GREFIER: G. N.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către pârâtul M. Bistrița prin primar, împotriva sentinței civile cu nr.9638 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă intimată P. A., avocat C. F., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 15, lipsă fiind toate părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat C. F., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat C. F., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Lasă la aprecierea instanței motivul de ordine publică invocat, din oficiu, de instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 9638/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată, precizată și extinsă de reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâții D. M., E. S., M. Bistrița, Prin Primar, și S. R. prin M. Bistrița.
S-a constatat că reclamanta, împreună cu mama sa Ț. F. și cu soțul acesteia, Ț. G. au dobândit un drept de proprietate prin edificare asupra casei de locuit situată în Ghinda la nr. administrativ 21 în regim de înălțime parter, cu pereți din lemn și BCA, construit înainte de 1971 și extins în anul 2006, având componența: 2 camere, cămară, cameră, bucătărie, hol.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară, în ce privește terenul în suprafață de 2.900 mp aferent construcției identificate la petitul 1 de mai sus, primit în folosință veșnică (ca lot de casă) de defunctul Ț. G. prin Decizia 123/1957 a Sfatului Popular al comunei Jelna, a dreptului de folosință veșnică (drept de superficie) asupra terenului cu suprafața de 3410 mp compus din nr. topo nou 255/1 cu suprafața de 292 mp și nr. topo nou 251/1 cu suprafața de 3118 mp, curți construcții, arabil și casă de locuit în regim de înălțime parter, cu pereți din lemn și BCA, construit înainte de 1971 și extins în anul 2006, având componența: 2 camere, cămară, cameră, bucătărie, hol, în favoarea reclamantei P. A., construcția cu titlu de moștenire și edificare și D. M. asupra cotei de 292/3410 p din teren, cu titlu de constituire a dreptului de proprietate, iar E. S. asupra cotei de 3118/3410 p din teren cu titlu anterior dobândit,conform variantei 1 din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul T. I.-Z., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta D. (fosta Ț.) F. se compune din cota de 3/4 părți din imobilul teren în suprafață de 2900 mp, înscris în CF 25, top 251 și din cota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit situată în Ghinda la nr. administrativ 21, iar singura moștenitoare acceptată este reclamanta.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosință veșnică asupra imobilelor teren și casă de locuit în favoarea reclamantei, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de exp. T. A. I. Z.- varianta 1, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele :
Prin decizia nr.123/1957 dată de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Raional Bistrița, antecesorului reclamantei, numitul Ț. G. i s-a atribuit în folosință veșnică un lot de casă în suprafață de 2900 mp situat în locul așa-zis „P_ Dos” din Jelna-Ghinda, care din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul T. I.-Z. ( filele 59-78) reiese că are suprafață reală măsurată de 3118 mp, înscrisă la nr.top.251, din CF 25 Ghinda, grădină în intravilan și cu suprafața scriptică de 3143 mp, proprietar tabular E. S. n. Kuales, cu titlu de cumpărare, înch. nr. 3403/1919.
De asemenea,suprafața de 292 mp este înscrisă la numărul topografic 255, fără carte funciară deschisă, în indexul numerelor topografice al localității Ghinda având descrierea de drum, pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 8064/22.07.1994, prin constituirea dreptului de proprietate numitului D. M. ( depus în copie la fila 67 din dosar), . ./1.
Transmiterea în folosința veșnică a numitului Ț. G. a terenului de 2900 mp s-a dispus în baza Decretului nr.493/1954 pentru constituirea de către beneficiari a unei locuințe ( fila 4 din dosar).
Potrivit acestui act normativ, organele administrației publice locale atribuiau în folosință veșnică parcele de teren necesare construirii de locuințe (art.1). Se observă că atribuirea în folosință veșnică a terenurilor se realiza în cadrul unei proceduri care presupunea raportarea cererilor de atribuire la disponibilul de teren, stabilirea numărului de solicitări ale căror cereri urmează a fi aprobate și apoi nominalizarea celor ce urmau să beneficieze de dispozițiile decretului, statul apreciind care este suprafața necesară construirii și folosirii normale a unei locuințe, dispozițiile 4015/1953 fiind aplicabile.
Conform art.7 al.2 din Decretul 493/1954, numai odată cu transmiterea imobilului construit pe terenul atribuit, dreptul de folosință asupra acestui teren trece asupra noului proprietar al terenului.
În consecință, instanța reține că dreptul de folosință veșnică atribuit conform Decretului 493/1954 este un drept real, prin natura sa, dar accesoriu în raport cu proprietatea personală asupra construcțiilor. Acest drept nu se stinge prin moartea persoanei căreia i-a fost atribuit, ci se transmite succesorilor acestei persoane și, ca atare, nu mai poate fi privit distinct de dreptul de proprietate asupra construcției, deținătorul construcției având calitatea de superficiar.
Această interpretare este în concordanță cu prevederile art.36 din Legea 18/1991 republicată, care, la alineatul 2, face vorbire despre terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite potrivit legii în folosință veșnică.
Dacă deținătorul construcției nu solicită atribuirea în proprietate a acestui teren, sau dacă se constată lipsa incidenței în speță a art.36 al.2 din Legea 18/1991, atunci va rămâne cu dreptul de folosință ce i-a fost atribuit pe cale administrativă cu privire la teren.
Acest drept de folosință trebuie coroborat cu dreptul de proprietate asupra construcției, ambele formând un drept de superficie.
Pentru persoana care vrea să beneficieze de prevederile art.36 al.2 din Legea fondului funciar republicată, în sensul de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului atribuit în folosință, este important ca acest teren să fi fost atribuit în folosință veșnică ori pe durata existenței construcției.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale sus citate, „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție." "Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor”.
Raportat la faptul că terenul solicitat de reclamantă se poate dobândi în proprietate doar prin ordin al prefectului, în condițiile prevăzute de procedura administrativă sus expusă s-a respins petitul în principal, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 36 alin.2 din L. 18/1991, urmând a fi admis subsidiarul referitor la dobândirea dreptului de folosință veșnică asupra terenului.
Din conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul tehnic T. I.-Z., instanța reține că pe imobilul teren din litigiu există o casă de locuit în regim de înălțime parter, notată pe plan cu CI, construită de către Ț. G. și Ț. F. înainte de anul 1971, cu pereți din lemn, compusă din 2 camere (actual nelocuibile) și cămară, iar care ulterior, în anul 2006 fiind extinsă de către reclamanta P. A., cu o cameră, bucătărie, hol și baie.
Conform certificatului de moștenitor nr.444/1971 emis de fostul notariat de Stat județean Bistrița-Năsăud ( depus în copie la fila 7 din dosar), masa succesorală rămasă după defunctul Ț. G. se compune din ½- parte din terenul de 2100 mp (probabil o eroare materială, suprafața din decizie fiind de 2900 mp) și ¼- parte din casa de locuit, bunuri folosite extratabular, cealaltă cotă-parte aparținând soției supraviețuitoare Ț. F., rezultată în urma sistării comunității de bunuri, iar în certificatul de moștenitor se precizează că „cealaltă jumătate parte din construcții, respectiv din casa din Ghinda, nr.21,aparținând fiicei minore Ț. A., în vârstă de 15 ani, ca drept de superficie, întrucât aceasta a contribuit la edificarea casei în proporție de jumătate parte cu contravaloarea pensiei sale de întreținere primită de la tatăl ei din afara căsătoriei”.
Totodată, se reține că întinderea construcției casă de locuit se localizează atât pe suprafața de teren atribuită prin decizia nr.123/1957 cât și pe terenul pentru care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea lui D. M. prin titlu de proprietate sus menționat, iar, deși suprafața de teren atribuită este de 2900 mp, suprafața de teren aflată în folosință este de 3118 mp, cu 228 mp mai mult decât suprafața din actul de atribuire în folosință veșnică.
Ca atare, instanța, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, cu înscrisuri și expertiză tehnică, potrivit art. 651 și urm., 685 din C.civ., art. 22 și urm. din L. 7/1996 rep. a admis subsidiarul cererii din petitul nr.2 al acțiunii precizate și pe cale de consecință a constat că în masa succesorală rămasă după defuncții Ț. G. și Ț. F. intră și dreptul de folosință veșnică asupra terenului în suprafață de 2900 mp, unic moștenitor fiind reclamanta, în calitate de fiică, a constatat că reclamata, împreună cu mama sa Ț. F. și cu soțul acesteia, Ț. G. au dobândit un drept de proprietate prin edificare asupra casei de locuit situată în Ghinda la nr. administrativ 21, a dispus înscrierea în cartea funciară, în ce privește terenul în suprafață de 2.900 mp aferent construcției identificate la petitul 1 de mai sus, primit în folosință veșnică (ca lot de casă) de defunctul Ț. G. prin Decizia 123/1957 a Sfatului Popular al comunei Jelna,a dreptului de folosință veșnică (drept de superficie) asupra terenului cu suprafața de 3410 mp compus din nr. topo nou 255/1 cu suprafața de 292 mp și nr. topo nou 251/1 cu suprafața de 3118 mp, curți construcții, arabil și casă de locuit în regim de înălțime parter, cu pereți din lemn și BCA, construit înainte de 1971 și extins în anul 2006, având componența: 2 camere, cămară, cameră, bucătărie, hol, în favoarea reclamantei P. A. construcția cu titlu de moștenire și edificare și D. M. asupra cotei de 292/3410 p din teren cu titlu de constituire a dreptului de proprietate, E. S. asupra cotei de 3118/3410 p din teren cu titlu anterior dobândit (cf. variantei 1 din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul T. I.-Z.), a constatat că masa succesorală după defuncta D. (fosta Ț.) F. se compune din cota de 3/4 părți din imobilul teren în suprafață de 2900 mp, înscris în CF 25, top 251 și din cota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit situată în Ghinda la nr. administrativ 21, iar singura moștenitoare acceptată este reclamanta și a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor asupra imobilului teren și casă de locuit în favoarea reclamantei, potrivit capetelor de cerere de mai sus și raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de exp. T. A. I. Z.- varianta I, ce face parte integrantă din hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. Bistrița prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacată, iar pe fond admiterea în parte a acțiunii precizată și extinsă.
În motivarea recursului pârâta apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, pronunțată în interpretarea greșită a textelor legale incidente speței.
Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 444/1971, masa succesorală a defunctului Ț. G. se compune din cota de ½ părți din terenul în suprafață totală de 2100 mp. și din cota de 1/4 părți din casa din localitatea Ghinda nr. 21, bunuri folosite în fapt. Cealaltă cotă de 1/2 părți teren și cota de 1/4 părți din casă aparțin soției supraviețuitoare, Ț. F..
Din acest înscris, rezultă că moștenitorii defunctului sunt Ț. F. (soție) și Ț. A. (fiică ).
Astfel, prima instanță în mod greșit a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosință veșnică ( drept de superficie ) asupra terenului cu suprafața de 3410 mp. Mai mult, se mai arată că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, varianta 1, cota de 292/3410 părți din teren aparține cu titlu de constituire numitului D. M. și cota de 3118/3410 părți din teren aparține, cu titlu anterior dobândit, numitei E. S..
În hotărârea atacată, se reține faptul că suprafața de teren de 2100 mp., menționată în certificatul de moștenitor, este probabil eronată, cât timp în Decizia nr. 123/1957 a Sfatului popular al comunei Jelna a fost atribuit în folosință veșnică un lot de casă în suprafață de 2900 mp. în locul numit „ Pe dos ", comuna Jelna, .. Această reținere nu a fost dovedită, rămânând doar o probabilitate ce nu poate constitui temei pentru admiterea cererii reclamantei.
De asemenea, nu se poate reține că întinderea construcției casă de locuit se localizează atât pe suprafața de teren atribuită prin Decizia nr. 123/1957 ( 2900 mp. )
cât și pe terenul constituit lui D. M. ( 292 mp. ), cât timp din Planul de situație întocmit de către expertul numit în cauză rezultă foarte clar faptul că imobilul - construcție C1 ocupă o extrem de mică din imobilul teren identificat sub nr. top. 251/1.
Totodată, nelegal s-a reținut că, dată fiind identificarea în teren suprafeței de 2900 mp. menționată în Decizia nr. 123/1957 ca având suprafața reală de 3118 mp., se va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosință veșnică ( drept de superficie ) asupra acestei suprafețe majorate, conform prevederilor Legii nr. 7/1996, republicată.
Or, modalitatea de rectificare a înscrierilor din cartea funciară este clar reglementată în dispozițiile noului Codului civil, care prevăd expres și limitativ situațiile și condițiile în care se poate solicita rectificarea de carte funciară. Reglementare identică a existat anterior și în Legea nr. 7/1996.
S-a apreciat că în mod nelegal au fost admise subsidiarul petitului al doilea și petitul al treilea din acțiunea extinsă și precizată, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 9638/2014.
În drept s-au invocat prevederile Decretului nr. 493/1954; art. 908 și urm. din C.civ.; art. 21 din Decretul nr. 40/1953.
Reclamanta-intimată P. A., legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f.12-14) a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursuluiși menținerea ca legală și temeinică a hotărârii fondului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la critica recurentului vizând înscrierea dreptului de superficie asupra suprafeței de 3410 mp arată că situația de fapt dovedită în cauză cu înscrisuri dar și cu expertiza tehnică topografică a relevat următoarea situație. Defunctului Ț. G. i s-a atribuit spre folosință veșnică, prin Decizia nr, 123/1957 imobilul teren în suprafață de 2900 mp situat în comuna Jelna, . de expert în CF 25 Ghinda, suprafața tabulară de 3118 mp și proprietar tabular -E. S. n.Kuales.
Chiar dacă în Certificatul de moștenitor 444/1972 emis de Notariatul de stat Bistrița-Năsăud privind moștenirea defunctului Ț. G. reține suprafața de 2100 mp, este limpede că a fost o greșeală materială deoarece: Decizia 123/1957 - act constitutiv al dreptului de folosință veșnică prevede suprafața de 2900 mp; certificatul de moștenitor în cauză are doar efect declarativ și nu constitutiv de drepturi, putându-se emite oricând un certificat suplimentar pentru alte bunuri sau suprafețe din masa succesorală; suprafața prevăzută în Decizia 123/1957 a Sfatului Popular Bistrița a existat și există faptic, a fost folosită de def. Ț. G. și apoi de succesorii acestuia și este ocupată de construcția casă de locuit în vederea căreia a fost atribuită în folosință.
Pe acest imobil teren, reclamanta, împreună cu părinții Ț. G. și Ț. F. au edificat o casă de locuit din Ghinda, nr. 21, astfel cum reiese din avizul de construire nr. 117 din 13.08.1955 precum și din constatările expertului consemnate în raportul de expertiză. De asemenea, expertul a constatat faptul că întinderea construcției casă de locuit se localizează atât pe suprafața atribuită prin Decizia 123/1957 cât și pe cea atribuit în proprietate lui D. M. (suprafață care însă nu a fost identificată în CF și căreia i s-a atribuit nr.topo nou. 255).
La data de 26.05.1971 Ț. G. a decedat, moștenitorii acestuia fiind reclamanta, în calitate de fiică și mama acesteia Ț. F., în calitate de soție supraviețuitoare, astfel cum reiese din certificatul de moștenitor 444/1971. Masa succesorală a acestuia se compune din cota de 1/2 din terenul în suprafață de 2900 mp înscris în CF 25, top 251 și din cota de ¼ din imobilul casă din Ghinda nr. 21. Astfel cum reiese din certificatul de moștenitor, atât reclamanta cât și mama acesteia au dobândit prin moștenire cota de 1/2 fiecare din masa succesorală. Așadar, intimatei, după moștenire îi revenea cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra terenului și cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra casei, iar mamei sale cota de ¾ din teren și cota de 3/8 din casă.
La data de 26 iulie 1995 a decedat mama reclamantei, căsătorită ulterior D. F., unica moștenitoare acceptantă a moștenirii fiind reclamanta, soțul acesteia, D. M. renunțând la moștenire prin declarația autentica nr. 970/29.03.1999, dată în fața notarului public G. A. V.. Masa succesorală după aceasta se compune din cota de 3/4 din imobilul teren în suprafață de 2900 mp, înscris în CF 25, top 251 și din cota de 3/8 din imobilul casă de locuit situată în Ghinda la nr. administrativ 21.
Faptul atribuirii defunctului D. M. prin titlu de proprietate a suprafeței de 292 mp nu afectează cu nimic înscrierea dreptului de superficie asupra acestei suprafețe, drept strâns legat de dreptul de proprietate asupra construcției. Ba mai mult, dovedește greșita aplicare a legii fondului funciar prin emiterea unui titlu de proprietate având ca obiect o suprafață de teren care nu era liberă ci era ocupată de construcții.
Astfel, dreptul de superficie aferent construcției s-a transmis pe cale succesorală de la defunctul Ț. G. către reclamantă în modalitatea arătată în acțiunea introductivă precizată și reținută de instanța de fond, dispunându-se înscrierea în cartea funciară alături de dreptul de proprietate asupra casei de locuit, dreptul de superficie grevând întreaga suprafață de 3410 mp, respectiv nr.top nou 251/1 de 3118 mp și nr.top nou 255/1 - 292 mp întrucât așa cum a motivat instanța este construită pe ambele numere topografice.
Precizează și faptul că D. M. titularul suprafeței de 292 mp, nr.top 255/1 este cel de-al doilea soț al defunctei Ț. F. - mama reclamantei, împreună cu care mama reclamantei a și locuit în această casă. Aceasta este probabil și explicația pentru care prin T.P. 8064/22.07.1994 s-a constituit în favoarea lui D. M. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 292 mp, fără carte funciară (neîntabulat) și căruia expertul i-a atribuit nr.topo nou 255/1, fiind singura suprafață constituită în intravilan defunctului D. M..
La termenul de judecată din 26 martie 2015 tribunalul din oficiu a pus în discuția părților motivul de recurs ordine publică vizând lipsa capacității de folosință a pârâtului D. M., decedat la data introducerii acțiunii.
Examinând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate de către pârât, dar și a motivului invocat din oficiu, tribunalul constată că în cauză sunt incidente motive de reformare, după cum urmează:
Un prim motiv de nelegalitate constă în faptul că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată cu recursul de față în contradictoriu cu pârâtul D. M., care, așa cum rezultă din copia actului de deces depusă la fila 35 din dosar, era lipsit de capacitate de folosință la data de 18.12.2012, data introducerii acțiunii (decesul survenind la 11.06.2007). Prin urmare, hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu acesta este lovită de nulitate parțială, o persoană lipsită de capacitate de folosință neputând avea calitate de pârât în cauză raportat la prevederile art.41 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Și critica de fond formulată de pârâtul recurent M. Bistrița prin primar, cu privire la dispoziția primei instanțe de a înscrie în cartea funciară dreptul de folosință veșnică pentru suprafața de 3410 mp sunt fondate.
Tribunalul constată că în fața instanței de fond nu s-au făcut verificări de fapt care să conducă la dezlegarea corectă a raportului juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta a înțeles să se prevaleze de Decizia nr. 123/1957 (f.4 dosar fond), prin care Comitetul executiv al fostului Sfat popular la comunei Jelna a atribuit în folosință veșnică defunctului Ț. G. suprafața de 2900 mp teren în vatra satului Ghinda nr. 66 cu destinația de loc de casă. Fiind vorba de un act constitutiv al dreptului de folosință veșnică, cu titlu gratuit, obiectul său nu poate fi extins, astfel că el vizează suprafața arătată de autoritatea ce l-a emis. Întrucât actul nu conține o schiță sau un nr. topo, în prezentul cadru procesual urmează a se stabili amplasamentul exact al terenului asupra căruia antecesorul reclamantei deținea un drept real.
Apărările reclamantei intimate cu privire la lipsa de relevanță a mențiunilor referitoare la suprafața terenului în litigiu cuprinse în certificatul de moștenitor nr.444/1972 sunt fondate, dovada întinderii dreptului de folosință făcând-o decizia nr.123/1957, așa cum deja s-a reținut mai sus.
Prin expertiza efectuată în cauză de către expertul T. I. Z.(f.61 și urm.) nu s-a determinat această suprafață de 2900 mp, expertul susținând că suprafața de teren aflată în folosință (probabil faptic) este de 3118 mp, precum și împrejurarea că în componența imobilului intră și . pentru care a fost eliberat TP nr. 8064/1994.
În realitate, așa cum se reține în raportul de expertiză, suprafața de teren aflată în folosința reclamantei, la nr. adm.30 ( nr. vechi 21) este de 3436 mp, ce include și suprafața de 292 mp constituită în favoarea defunctului D. M..
Totodată se constată că imobilul construcție ce a fost cuprins în masa succesorală a def. Ț. G. potrivit certificatului de moștenitor nr.444/1971, și cu privire la care s-a solicitat a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin edificare de către defunctul menționat împreună cu defuncta sa soție Ț. F., este situat în parte pe terenul pentru care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea def. D. M. . De reținut că la data la care a beneficiat de prevederile Legii 18/1991, D. M. era căsătorit cu coproprietara construcțiilor, Ț. F..
Așa fiind, în cauză este necesar a se verifica condițiile și motivele pentru care această suprafață de 292 mp a fost atribuită susnumitului și dacă ea se include în suprafața de 2900 mp atribuită în folosință veșnică antecesorului reclamantei.
În același timp, se impune completarea raportului de expertiză tehnică cu două variante prin care să se determine suprafața de 2900 mp, obiect al deciziei nr. 123/1957, una cu includerea porțiunii de 292 mp, iar una în afara suprafeței constituită în temeiul Legii nr. 18/1991.
Cum toate aceste probe și verificări nu se pot realiza în procedura recursului de față, iar părțile nu au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul urmează ca în baza prevederilor art. 312 alin.5 din codul de procedură civilă să dispună casarea hotărâri și reținerea cauzei spre rejudecare. În acest cadru procesual se va dispune completarea raportului de expertiză în sensul celor mai sus reliefate, și se vor solicita relații de la comisia locală de fond funciar cu privire la actele ce au stat la baza includerii în TP 8064/1994 a suprafeței de 292 mp, situată în intravilanul cartierului Ghinda, cu titlu de constituire în favoarea defunctului D. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M. Bistrița-prin primar, cu sediul în municipiul Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 9638/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița pe care o casează și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen pentru rejudecare la 18 iunie 2015.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
S. I. N. C. B. I. S. G. N.
Red./Tehnored. S.I./2ex
03.06.2015
Jud. fond: M. N.L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
