Servitute. Decizia nr. 95/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2521/265/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/A/2015
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G.-C. F., președinte secție
JUDECĂTOR: R.–I. B.
GREFIER: M.-M. E.
S-a luat în examinare apelul civil, ca urmare a recalificării căii de atac, declarat de pârâții Tahîș C. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 1809/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud, având ca obiect servitute de trecere, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, pentru apelanți, avocat B. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de 17.06.2015 reclamanții-intimați O. T. și O. F.-G. au comunicat un înscris prin fax, solicitând judecarea apelului în lipsa lor, precum și a apărătorului ales avocat V. M..
Tribunalul constată că s-au atașat dosarele solicitate Judecătoriei Năsăud nr._, nr._ și nr._ .
Reprezentantul pârâților-apelanți, avocat B. D., depune la dosar un înscris din partea pârâtei P. M., în care arată că își însușește calea de atac declarată de apelantul Tahîș C., își susține în totalitate argumentele și probele indicate prin cererea de apel și de asemenea arată că l-a mandatat pe avocatul B. D. să promoveze prezenta cale de atac.
Reprezentantul pârâților-apelanți, avocat B. D., arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile soluționării apelului, tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul reprezentantului pârâților-apelanți în susținere.
Reprezentantul pârâților-apelanți, avocat B. D., solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată de judecată potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Tribunalul reține cauza în pronunțare urmând ca pronunțarea hotărârii judecătorești să aibă loc azi, orele 14,00.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
P. sentința civilă nr. 1809/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 5 septembrie 2015 în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă astfel cum a fost precizată și extinsă de reclamanții O. T. și O. F. G. în contradictoriu cu pârâții S. G., R. M., P. I., B. A., J. M., G. N., C. M., S. D., F. V., R. M., A. A., C. E., C. E., P. L., C. M., Georgeș A. S. V., C. I., R. A., J. M., C. I., T. I., L. A., B. A., A. I., D. I., M. M., G. I., Tahâș C., Orașul S.-Băi prin primar, R. V., R. G., R. M., R. M., J. A., J. T., J. S., P. M., Tahâș C., O. I., Tahâș M., Tahâș Lucreția, S. V. și în consecință s-a constituit în favoarea fondului dominant proprietatea reclamanților, înscris în C.F. nr. 7238 Sângeorz-Băi nr. top. 648 o servitute de trecere cu piciorul, cu orice alt mijloc de transport și atelaje, pe tot timpul anului, potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert U. I. (identificată în schița de la fila 236), peste fondurile aservite nr. top. 5071/1/1/1 având suprafața de 836 mp., lungime 183,2 m, lățime medie 4,5 m., în folosința pârâților J. T., Tahâș C., P. M. și C. M., respectiv nr. top. 5071/2 având suprafața de 90 mp, lungime 25,3 m, lățime medie 3,6 m, în folosința pârâtului S. G.; s-a dispus înscrierea servituții de trecere în cărțile funciare ale imobilelor fonduri aservite, potrivit tabelului de mișcare parcelară din completarea raportului de expertiză topografică extrajudiciară, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții J. T., T. C., P. M., C. M., respectiv S. G. să permită reclamanților accesul pe traseul descris anterior. S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul proprietatea reclamanților, înscris în C.F. nr. 7238 Sângeorz-Băi, nr. top. 648 este situat în ridul Muncel, extravilan, îngrădit, de natură fânaț, în suprafață totală de 4803 mp. și fără acces la calea publică. Pe acest teren nu s-au identificat construcții.
În urma constatărilor efectuate în teren cu ocazia măsurătorilor, expertul a identificat două posibile căi de acces, dintre care reclamanții au optat pentru a doua variantă.
Servitutea de trecere propusă în varianta a doua se conturează pe aliniamentul unui drum privat, creat și folosit de doi proprietari tabulari și un proprietar faptic, pe o lungime de 123 m, fiind necesară prelungirea acestui drum cu încă 65 m. Pe suprafața acestei servituți există o construcție cu caracter provizoriu C2 – anexă gospodărească (destinația lemnărie), proprietatea faptică a pârâtului Tahâș C.. P. urmare, expertul a propus instituirea unei servituți de trecere, identificate în schița de la fila 236, peste imobilele terenuri fonduri aservite nr. top. 5071/1/1/1 – servitute având suprafață de 836 mp., lungime 183,2 m, lățime medie 4,5 m., respectiv cu nr. top.5071/2 - servitute având suprafața de 90 mp., lungime 25,3 m, lățime medie 3,6 m.
Instanța a mai reținut și faptul că prima variantă de servitute propusă de expert este mai lungă, afectează mai multe imobile fonduri aservite și mai mulți posesori faptici, fiind prin urmare dezavantajoasă față de cea de a doua variantă.
Declarațiile martorilor B. V. și G. E. (f. 212-213) confirmă aspectele constatate în raportul de expertiză, respectiv faptul că terenul reclamanților este lot înfundat, bine delimitat și cu doar două posibilități de ieșire la calea publică, dintre care una afectează mai multe proprietăți, iar alta este mai scurtă, afectează doi sau trei posesori faptici. Din declarații, instanța a reținut și că cel de-al doilea traseu este mai scurt, mai mult de jumătate pietruit, iar diferența până la terenul reclamanților ar necesita două mașini de pietriș și că poate fi folosit tot timpul anului.
Din punct de vedere juridic, se reține că potrivit art. 576 cod civil – servitutea reprezintă „o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân”. Spre deosebire de celelalte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, servitutea nu presupune desprinderea unor atribute ale proprietarului și exercitarea lor de către o altă persoană, ci constituie o simplă sarcină, o limitare a exercițiului atributelor proprietății, fără ca proprietarul să fie total lipsit de vreuna dintre acestea. În cazul servituților legale, cum este cazul servituții de trecere, constituirea lor reprezintă și o obligație normală impusă de lege proprietarilor, ca reguli de bună vecinătate, corespunzând unor nevoi de ordin social.
Instanța, trebuie să aibă în vedere și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care pretind ca orice restrângere a dreptului de proprietate să respecte condițiile de legitimitate și proporționalitate.
Conform raportului de expertiză întocmit, instanța a constatat că servitutea de trecere propusă în varianta II-a constituie calea cea mai scurtă și cea mai economică de ieșire la drumul public, afectează mai puține persoane, iar față de poziționarea terenului în litigiu, proprietatea reclamanților întrunește toate condițiile ca aceștia să fie îndreptățiți să solicite constituirea unei servituți de trecere.
Din această perspectivă, instanța a constatat că refuzându-le reclamanților constituirea unei servituți de trecere peste fondul aservit, aceștia ar fi în situația de a nu-și putea exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului pe care îl dețin.
Instituirea servituții pe tot timpul anului, atât cu piciorul, cât și cu orice alt mijloc de transport și atelaje este necesară raportat la natura imobilului, suprafață și modul de folosință.
Deși la primul termen de judecată din 29.11.2012, pârâtul S. G. s-a declarat de acord cu instituirea servituții de trecere peste terenul aflat în folosința sa, sub condiția unei juste despăgubiri, această cerere nu a mai fost reiterată/menținută pe parcursul procesului și nu a fost concretizată (într-o anumită sumă de bani fixă sau lunară) după comunicarea raportului și completării raportului de expertiză. P. urmare, instanța nu a putut dispune din oficiu în lipsa unei astfel de solicitări concrete, respectiv în lipsa unei solicitări exprese de evaluare a lipsei de folosință a suprafeței afectate de servitutea identificată în varianta a II-a din raportul de expertiză. P. urmare, în condițiile în care acest pârât și reclamanții nu ajung la o înțelegere, cel dintâi are posibilitatea de a se adresa instanței cu o astfel de solicitare (potrivit art. 620 C.civ.), ce va face obiectul unui dosar distinct.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 576 Cod civil, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Tahâș C. și P. M., solicitând admiterea recursului cu consecința casării sentinței civile recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că recursului se întemeiază pe: nelegarea citare a recurenților, încălcarea dreptului la apărare, efectuarea expertizei fără citarea părților la măsurători, potrivit dispozițiilor art. 208 C.proc.civ.
Așa cum se observă din actele dosarului recurentul Tahăș C. a fost împrocesuat prin acțiunea formulată, pârâtul de la poziția 28, iar recurenta P. M. a fost împrocesuată prin cererea din data de 29 octombrie 2013 și citată în calitate de tutore a pârâtului.
Procedura de citare cu recurentul a fost neîndeplinită încă de la primul termen de judecată. Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2561/2003 al Judecătoriei Năsăud, recurentul a fost pus sub interdicție, iar ca tutore a fost numită defuncta soție Tahâș Lucreția, cea care a și promovat acțiunea de punere sub interdicție.
Comisia de expertiză a capacității de muncă nr. 466/09 iulie 2003 a concluzionat că recurentul Tahîș C. este încadrat în gradul II de handicap, cu diagnosticul de schizofrenie paranoidă și are discernământul abolit, fiind de mai multe ori internat la Spitalul Județean de Psihiatrie Bistrița.
Din actele dosarului rezultă că procedura de citare cu recurentul a fost prin afișare pentru că recurentul a fost tot timpul internat în spital sub tratament, astfel că nu era cine să semneze citațiile.
Acest aspect a fost observat și de către instanța de judecată, astfel că intimaților li s-a pus în vedere prin încheierea din data de 18 octombrie 2013, să facă verificări cu privire la citarea pârâților.
Intimații știau de situația mai sus explicată, astfel au indicat instanței de judecată că solicită citarea pentru recurent și a fiicei P. M., în calitate de tutore, indicând și pentru tutore același domiciliu.
Procedural, instanța de judecată le-a pus în vedere să facă dovada numirii tutorelui, dar după două termene de judecată, intimații au revenit și au declarat că recurenta nu are calitate de tutore.
Este adevărat că recurenta nu are calitate de tutore, pentru că nu există nicio dispoziție în acest sens, dar nu a știut nici de existența dosarului, aceasta având domiciliul în Austria de peste 4 ani.
Având în vedere dispozițiile art. 87 pct. 6 și art. 90 alin. 7 C.proc.civ. se apreciază că procedura de citare cu recurenții nu a fost legal îndeplinită, recurentul sau familia nu au știut de existența procesului și astfel s-a încălcat recurentului dreptul la apărare, garantat atât de codul de procedură civilă, cât și de Constituția României.
Neputându-se apăra, recurentul nu a putut formula întâmpinare și apărări în cauză. În aceste condiții, față de lipsa recurenților, intimații au solicitat admiterea acțiunii promovate potrivit variantei II, adică prin curtea lor.
Dacă instanța de judecată nu va avea în vedere aceste considerente, s-a subliniat că recurenții nu sunt de acord ca servitutea de trecere să fie instituită pe această variantă pentru următoarele considerente: așa cum se observă din expertiza efectuată, traseul stabilit trece pe lângă geamul casei recurentului, iar opus casei este o anexă și un „răzor" care limitează accesul servituții pe lățime; construcția casă de locuit nu a fost proiectată având în vedere o eventuală servitute de trecere, sens în care, cu timpul, răzorul se poate surpa și aduce grave prejudicii casei de locuit, expertiza efectuată neavând în vedere acest aspect; intimații nu au folosit ca și cale de acces niciodată traseul stabilit, au avut acces la teren pe varianta I din expertiză, prin urmare, nu corespunde adevărului că terenul intimaților este lot înfundat și fără acces la calea publică; chiar dacă varianta I este mai lungă, ea este și cea mai economicoasă pentru că prejudiciul (moral și material) suferit de coproprietari ar fi semnificativ mai redus având în vedere că în zonă nu sunt construcții, numai terenuri agricole, acest traseu a fost folosit de către intimați ca și cale de acces, acces care nu le-a fost blocat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar f. 119).
Intimații, legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare sau alte apărări scrise.
La termenul de judecată din data de 1 aprilie 2015 tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, având în vedere că obiectul acțiunii nu este evaluabil în bani.
P. declarația depusă la dosar la data de 17 iunie 2015 apelanta P. M. a declarat că își însușește apelul declarat de pârâtul Tahâș C. (f. 196).
Analizând hotărârea atacată prin prima motivelor de apel invocate tribunalul reține că apelul declarat de pârâtul Tahâș C. este fondat, iar apelul declarat de pârâta P. M. nu este întemeiat, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta P. M. în nume propriu tribunalul reține că aceasta a fost chemată în judecată la data de 29 octombrie 2013 (f. 154 dosar fond).
Așa cum rezultă din actul de identitate al pârâtei, prezentat instanței de apel, aceasta își are domiciliul în Sângeorz-Băi, Valea Borcutului nr. 240, județul Bistrița-Năsăud (f. 120 dosar apel), domiciliu unde a și fost citată pe parcursul judecății.
Nu s-a probat în apel faptul că pe tot parcursul judecății în fața instanței de fond pârâta ar fi avut reședința în Austria, reședință înțeleasă ca loc unde persoana locuiește efectiv și permanent.
Depunerea în apel a unor înscrisuri în limba germană, fără vreo traducere a acestora, nu face dovada reședinței pârâtei în străinătate (f. 65 – 67).
Aceasta cu atât mai mult cu cât la datele de 31 ianuarie 2014, 2 aprilie 2014, 22 aprilie 2014, 22 iulie 2014 pârâtul J. A. care primește comunicările pentru pârâta P. M. nu învederează factorului poștal și nici instanței că pârâta nu ar mai locui efectiv la acel domiciliu (f. 193, 198, 210, 247 dosar fond).
P. urmare, nelegala citare a pârâtei și încălcarea dreptului la apărare nu pot fi reținute ca motiv de apel.
În mod corect instanța de fond a dispus citarea pârâtei la domiciliul acesteia, în condițiile în care pârâtul J. A., rudă cu pârâta apelantă, nu a învederat faptul că aceasta locuiește efectiv la o altă adresă.
În condițiile legalei citări a pârâtei, dreptul său la apărare a fost respectat. Se poate observa că după chemarea în judecată a acestei pârâte instanța a dispus comunicarea cu pârâta a acțiunii inițiale și a celei extinse (f. 174 dosar fond). Totodată, pârâtei i s-a comunicat și completarea la lucrarea de expertiză avută în vedere la pronunțarea hotărârii, aspect ce rezultă din mențiunea grefierului de ședință făcută sub proprie semnătură la data de 14 iulie 2014 (f. 239 dosar fond).
P. urmare, dreptul la apărare al pârâtei a fost pe deplin respectat.
Nu este întemeiat nici motivul de apel privind efectuarea expertizei fără legala citare a părților.
Expertiza depusă la dosar a fost una extrajudiciară. Este adevărat că ea s-a făcut pentru dosarul nr._ . Cererea de chemare în judecată din acel dosar s-a perimat, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1365/19 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._ atașat.
Acțiunea obiect al prezentului dosar este însă una identică, promovată ca urmare a constatării perimării, motiv pentru care reclamanții au înțeles să se folosească de expertiza ce trebuia depusă în dosarul nr._ și care nu s-a mai depus în acel dosar.
Conform mențiunii expertului care a întocmit lucrarea, părțile au fost citate, la efectuarea măsurătorilor fiind prezentă pârâta P. M., în calitate de fiică a pârâtului Tahâș C. (f. 64 dosar fond).
Dovada participării pârâtei la măsurători rezultă din procesul verbal întocmit de expert și depus la dosar (f. 93 dosar fond).
În aceste condiții nu se poate reține nelegalitatea întocmirii lucrării de expertiză numai pe considerentul că aceasta privea un alt dosar, cât timp acțiunea este una identică celei obiect al dosarului pentru care ar fi trebuit efectuată lucrarea, dar nu s-a efectuat.
În condițiile în care acțiunea din dosarul nr._ s-a perimat, iar noua acțiune este identică, introdusă ca urmare a constatării perimării, folosirea lucrării de expertiză întocmită pentru primul dosar în condițiile în care pârâta a fost prezentă la măsurători nu constituie o măsură nelegală, neexistând nicio vătămare suferită, cât timp pe parcursul judecății pârâta, legal citată, a putut formula obiecțiuni.
P. urmare, apelul pârâtei se impune a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul Tahâș C. prin tutorele desemnat, tribunalul reține că acesta este fondat.
La data de 25 septembrie 2012 reclamanții au sesizat instanța cu o acțiune în stabilirea unei servituți de trecere, chemând în judecată printre alții și pe pârâtul Tahâș C. (poziția 28 din acțiune – f. 2 dosar fond), pârât care a fost citat în nume propriu și căruia i s-a înmânat personal citația sub semnătură (f. 23 dosar fond).
La data de 29 octombrie 2013 acțiunea este extinsă și față de P. M. (f. 154 dosar fond). La acest moment reclamanții învederează instanței că pârâta chemată în judecată în nume propriu este și tutore al pârâtului Tahâș C., persoană pusă sub interdicție.
Întrucât reclamanții nu au depus la dosar dovada calității de tutore a pârâtei P. M., aceasta a fost citată doar în nume propriu.
La termenul de judecată din data de 21 martie 2014 reclamanții prin apărător ales învederează instanței faptul că pârâtul Tahâș C. nu este pus sub interdicție, astfel că acesta poate sta în judecată în nume propriu (f. 192, 193, 194 dosar fond).
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 2561/2003 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 17 decembrie 2003 în dosarul nr. 2333/2003 pârâtul Tahâș C. a fost pus sub interdicție (f. 116 dosar apel).
P. dispoziția nr. 1381 din 17 iunie 2004 în favoarea interzisului judecătoresc s-a instituit tutela, fiind desemnat tutore soția interzisului, numita Tahâș Lucreția (f. 114 dosar apel).
Tutorele desemnat a decedat la data de 26 aprilie 2007 (f. 72 dosar apel), astfel că la acest moment a încetat calitatea sa de tutore.
P. dispoziția nr. 743 din 3 septembrie 2007 a primarului orașului Sângeorz-Băi a fost desemnată în calitate de tutore al interzisului judecătoresc pârâta P. M., la acea dată necăsătorită (f. 113, 154 dosar apel).
Având în vedere că la data promovării prezentei acțiuni – 25 septembrie 2012 – pârâtul Tahâș C. era pus sub interdicție, acesta trebuia citat în condițiile art. 87 pct. 6 C.proc.civ., prin tutorele său, numita P. M..
Întrucât conform art. 92 alin. 5 C.proc.civ. citația nu poate fi înmânată unei persoane lipsite de judecată, cum este persoana pusă sub interdicție judecătorească, ce este lipsită de capacitate de exercițiu, rezultă că judecarea cauzei s-a realizat în lipsa legalei citări a pârâtului Tahâș C., încălcându-se astfel dreptul său la apărare.
În baza considerentelor relevate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 și art. 297 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta P. M.; va admite apelul declarat de pârâtul Tahâș C. prin tutore, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Năsăud.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va proceda la citarea interzisului judecătoresc în condițiile art. 87 pct. 6 C.proc.civ., prin tutorele său, numita P. M., care va sta în judecată atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al părintelui său, asigurându-se acestui pârât dreptul efectiv la apărare.
În funcție de poziția părților, instanța va proceda după caz la readministrarea probațiunii administrate în condițiile nelegalei citări a pârâtului sau la completarea acesteia; va verifica dacă există acordul părților pentru expertiza extrajudiciară sau va dispune efectuarea unei expertize judiciare. Totodată, va avea în vedere și susținerile pârâtului Tahâș C. din cuprinsul cererii de apel cu privire la inconvenientele variantei II și va verifica modul în care s-a asigurat accesul la teren de-a lungul anilor, anterior dobândirii proprietății de către reclamanți; dacă prin instituirea servituții este sau nu afectată casa pârâtului Tahâș C., dacă cele două variante propuse sunt singurele căi de acces la terenul reclamanților.
Problema cheltuielilor de judecată efectuate de părți la fond și în apel se va rezolva în noul cadru procesual în care instanța se va pronunța asupra pretențiilor formulate. Aceasta întrucât, numai partea care în final a câștigat procesul, are, în mod exclusiv, dreptul la toate cheltuielile de judecată. P. urmare, apare logic și echitabil ca părții care a pierdut procesul să nu i se acorde cheltuieli de judecată, chiar dacă a avut succes în unele căi de atac intermediare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta P. M., cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului de avocat B. D., în Năsăud, .. 47/B, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1809/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 5 septembrie 2014 în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de pârâtul Tahîș C. prin tutore P. M., cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului de avocat B. D., în Năsăud, .. 47/B, județul Bistrița-Năsăud împotriva aceleiași hotărâri, anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. C. F. R.-I. B. M.-M. E.
red. F.G.C./dact .F.C.G./49 exemplare
26 iunie 2015
judec. fond C. S.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 218/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Succesiune. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
