Succesiune. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Comentarii

0

Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 873/265/2004

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.110/R/2015

Ședința publică din data de 24 iunie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: M. L. B., judecător

JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție

JUDECĂTOR: R.-I. B.

GREFIER: L. D.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții T. I., T. L., M. A., M. I., M. A., M. M., L. E. T. L. și pârâtul reclamant reconvențional T. I. împotriva sentinței civile nr. 226/3.02.2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect succesiune și partaj.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta M. A. asistată de avocat S. G., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intervenienta-intimată B. D. asistată de avocat B. I., lipsă fiind celelalte părți.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Tribunalul, constatând că nu sunt cereri prealabile soluționării recursului, dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.

Reprezentantul reclamanților recurenți, avocat S. G., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în instanță, cu cheltuieli de judecată în recurs, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.

Reprezentantul intervenientei-intimate B. D., avocat B. I., solicită respingerea recursului, ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare și pe care le susține în instanță, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, sens în care depune la dosar chitanțe justificative.

TRIBUNALUL

Deliberând constată,

Prin sentința civilă nr. 226/3.02.2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă precizată la f. 136 a dosarului nr._ (nr. vechi 773/RG/2004) formulată de numita F. F. – decedată pe parcursul procesului și continuată de reclamanta B. D. - în contradictoriu cu pârâții F. V., U. V., N. M., I. V., T. I. și T. L., ., M. O., I. G., M. I. – decedați pe parcursul procesului cu moștenitorii M. I. (al lui I.), M. M., T. L. și L. E. precum și M. A. - (în nume propriu și ca urmașă a pârâtului decedat M. I.).

Admite acțiunea civilă extinsă obiect al dosarului conexat nr. 2180/2005, formulată de reclamanții M. A. și M. I. – decedat pe parcursul procesului și continuată de moștenitorii acestuia M. M., T. L., L. E. și M. A. în contradictoriu cu pârâții U. V., Niculaica M., I. V., ., S. George – decedat pe parcursul procesului cu moștenitorii săi, pârâții S. G. jr., S. L.- și I. A. .

Admite cererea reconvențională formulată de reclamanții - reconvenționali T. I. și T. L., în contradictoriu cu pârâții – reconvenționali M. A., M. I. (al lui I.), M. M. și L. E..

Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta B. D., în contradictoriu cu toate celelalte părți și, în consecință:

S-a dispus rectificarea suprafeței terenului înscris în Cf 2596 T., top 901/1 și 901/2 de la suprafața tabulară de 3244 m.p la suprafața reală de 1569 m.p .

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta D. P. decedată la data de 8 noiembrie 1995 se compune din cota de 258/720 părți din terenul înscris în CF 2596 T., top 901/1 și 901/2, în suprafața rectificată de 1569 m.p.

S-a constatat că, la această succesiune, au vocație succesorală legală def. F. F. și pârâtele N. M. și I. V., în calitate de fiică, în cote egale de câte 1/3 părți fiecare, pârâta U. V. fiind renunțătoare la moștenire după mama sa .

S-a dispus partajarea judecătorească a acestei succesiuni și o atribuie în întregime defunctei F. F. .

S-a constatat că prin joncțiunea posesiilor reclamanta M. A. și soțul ei defunctul M. I., au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei parcele de 1007 m.p din întregul teren înscris în CF 2596 T., top 901/1 și 901/2 .

S-a constatat că, pe acest teren, M. A. și soțul ei defunctul M. I. au construit o casă de locuit în suprafața construită de 166 m.p și anexe gospodărești în suprafața construită de 84 m.p, astfel cum aceste construcții sunt delimitate pe planul de amplasament la f. 818 sub C1 și C2.

S-a constatat că, pe . de la mama ei, defuncta F. F. a dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra unei case de locuit în suprafață construită de 81 m.p. și anexe gospodărești în suprafața construită de 18 m.p, astfel cum aceste construcții sunt delimitate pe Planul de amplasament la f. 818 sub C3 și C4.

S-a dispus partajarea judecătorească a întregului teren din litigiu, în conformitate cu cotele de proprietate, potrivit completării la noul raportul de expertiză întocmit de experții V. T. P., M. N. T. și P. Târlă (f.815-820), tabel de mișcare parcelară nr. II (f.819) astfel încât, atribuie defunctei F. F., lotul de teren în suprafață de 562 m.p. cu nr. top noi 901/1/2 și 901/2/2, pe care se află și construcțiile acesteia (C3 și C4).

S-a constatat validitatea antecontractului de întreținere viageră încheiat sub semnătură privată la data de 1 septembrie 2009, prin care M. A., M. I. (lui I. ), M. M. și L. E. s-au obligat să transmită reclamanților – reconvenționali T. I. și T. L., dreptul de proprietate asupra parcelei de 1007 m.p. cu nr. top noi 901/1/1 și 901/2/1, de natură teren, casă de locuit (C1), iar în schimb, reclamanții – reconvenționali s-au obligat să-i asigure numitei M. A. întreținerea și îngrijirea viageră, cu toate cele necesare traiului, respectiv: îmbrăcăminte, medicamente, hrană, căldură și să o înmormânteze potrivit obiceiului locului, și prin care părțile semnatare au convenit asupra instituirii unui drept de uzufruct viager supra imobilelor transmise în favoarea întreținutei M. A..

S-a constatat validitatea antecontractului de întreținere viageră încheiat sub semnătură privată la data de 23 septembrie 2009, prin care numita F. F. s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra casei de locuit, anexelor gospodărești și terenului în suprafață de 562 m.p., identificate cu nr. top noi 901/1/2 și 901/2/2, iar în schimb fiica sa B. D., s-a obligat să-i asigure îngrijirea și întreținerea viageră, cu toate cele necesare traiului, respectiv: îmbrăcăminte, medicamente, hrană, căldură, iar la deces să o înmormânteze potrivit obiceiului locului. Prezenta hotărâre ține loc de acte autentice de transmiterea dreptului de proprietate.

S-a dispus întăbularea în Cf a dreptului de proprietate astfel dobândit, pe numele reclamanților - reconvenționali T. I. și T. L. și pe numele intervenientei B. D. cu titlu de întreținere și îngrijire viageră, potrivit completării la noul raportul de expertiză sus – menționat, tabel de mișcare parcelară de la f. 819 . Se va înscrie în Cf și dreptul de uzufruct viager asupra terenului și construcțiilor reclamanților-reconvenționali T. I. și T. L., în favoarea numitei M. A. .

S-a dispus grănițuirea între imobilele în litigiu pe aliniamentul A-B-C și D din completarea la noua expertiză, plan de amplasament varianta II –a (f.818), cu completarea adusă de instanță în sensul adăugării Pct. D pe schiță .

Au fost obligați pârâții T. I. și T. L. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei B. D. asupra terenului în litigiu, atribuit acesteia și să-i predea în folosință suprafața de 226 m.p. ocupată, precum și să se abțină pe viitor de la orice acte sau fapte de tulburare sau deposedare .

A fost respinsă ca neîntemeiată precizarea de acțiune de la f. 75.

Au fost compensate cheltuielile de judecată între reclamanta – intervenientă B. D., pe de o parte, și reclamanta M. A. și reclamanții reconvenționali T. I. și T. L., pe de altă parte, până la concurența sumei mai mici, de 3.000 lei, și, în final,

Au fost obligați reclamanții M. A., T. I. și T. L. să plătească în solidar reclamantei – interveniente B. D. suma de 500 lei cheltuieli judiciare,

Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat a reținut următoarele.

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._ (nr. format vechi 773/RG/2004) astfel cum a fost precizată la filele 75 și 136, reclamanta F. F. decedată pe parcursul procesului, pentru care s-a solicitat continuarea judecății de B. D., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții U. V. ș.a.:

- să se constate că masa succesorală rămasă după def. D. P. decedată 08.11.1995 se compune din cota sa de 258/720 părți din terenul înscris în CF 2596 T. nr.top. 901/1 și 901/2 ;

- să se constate că la această succesiune au vocație succesorală legală F. F. și pârâtele U. V., N. M. și I. V.;

- să se dispună partajarea acestei succesiuni prin atribuire în întregime către F. F., ceilalți moștenitori fiind escontentați;

- să se dispună întabularea în CF a dreptului de proprietate asupra lotului astfel atribuit pe numele F. F.;

- să se dispună grănițuirea între acest teren și cel înscris în CF 4187 T. nr.top. 897/2 și 896/1 sau, potrivit precizării de acțiune de la fila 75 față de terenul înscris în CF 1932 T. nr.top. 897/1/a și CF 4339 T. nr.top. 898.;

- să fie obligați pârâții T. I. și T. L. să-i recunoască dreptul de proprietate asupra suprafețelor ocupate, să i le predea în posesie iar pe viitor să se abțină de la orice acte de tulburare sau deposedare.

În fapt, a arătat reclamanta decedată pe parcursul procesului, F. F., că averea rămasă după mama ei se compune din imobilul specificat în petitul acțiunii, care îi revine în întregime datorită partajului amiabil ce a avut loc între ea și surorile sale motiv pentru care în final solicită ca la partaj să-i fie atribuite în lot. S-a mai arătat că terenul aflat inițial în posesia numitei F. F. se învecinează cu terenul proprietatea pârâților T. I. și T. L.. De mai multe ori a încercat să-i determine pe pârâți să stabilească aliniamentul metei însă aceștia au refutat categoric și, mai mult decât atât i-au ocupat o porțiune din terenul ce constituie proprietatea ei, motiv pt. care s-a arătat că a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.

Pârâții T. I. și T. L. au formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu pârâții reconvenționali M. A., M. I., M. M. și L. E. solicitând instanței să se constate validitatea contractului încheiat la 01.09.2009, să fie obligați pârâții să le predea act apt de întabulare iar în caz contrar să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic și să se dispună întabularea în CF pe numele reclamanților-reconvenționali precum și a dreptului de uzufruct-viager asupra acestor imobile în favoarea pârâtei M. A..

În fapt, au arătat reclamanții reconvenționali că în cursul derulării prezentului proces la data de 01.09.2009 au încheiat un contract de întreținere cu pârâții reconvenționali prin care au primit imobilul înscris în CF 2596 T. de natură casă de locuit, anexe gospodărești și teren iar în schimb s-au obligat să asigure întreținerea și îngrijirea pârâtei M. A.. Totodată s-a mai învederat de reclamanții-reconvenționali că au ajuns la o înțelegere cu F. F. urmând să se efectueze un raport de expertiză în acest sens de către expert R. I.. Prin acest contract, s-a mai învederat faptul că M. A. și-a rezervat dreptul de uzufruct–viager pentru care solicită de asemenea înscrierea în cartea funciară. În probațiune s-a depus la dosar înscrisul sub semnătură privată obiect al cererii reconvenționale, în original (f.393).

În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienta B. D. prin care a solicitat să se constate că reclamanta F. F. a dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra unei case de locuit și anexe gospodărești existente pe terenul înscris în CF 2596 T. nr.top. 901/1 și 901/2; să se dispună validitatea antecontractului de întreținere-viageră pe care l-a încheiat la data de 23.09.2009 cu F. F. și prin care aceasta i-a transmis dreptul său de proprietate asupra terenului, casei de locuit și anexelor gospodărești în schimbul întreținerii la care, la rândul ei, s-a obligat; să se dispună întabularea în CF pe numele intervenientei asupra terenului și construcțiilor astfel dobândite cu înscrierea sarcinii de întreținere în favoarea întreținutei.

În fapt, a învederat intervenienta că pe terenul din CF 2596 T. F. F. a edificat o casă de locuit și anexe gospodărești. La data de 20.09.2009, între intervenientă și F. F. a intervenit antecontractul de întreținere motiv pentru care a arătat intervenienta că a fost nevoită să intervină în prezenta cauză pentru ca, în final, să se dispună întabularea pe numele ei asupra imobilului astfel dobândit de la mama sa. În drept s-au invocat prevederile art. 49 Cod procedură civilă.

Cererea de intervenție în interes propriu astfel formulată de intervenienta B. D. s-a admis în principiu prin Încheierea din 17.11.2009.

Pe de altă parte, instanța reține că pe rolul Judecătoriei Năsăud s-a înregistrat acțiunea civilă obiect a dosarului nr. 2180/2005, astfel cum a fost extinsă, formulată de reclamanții M. A. și M. I. - decedat pe parcursul procesului, pentru care s-a solicitat continuarea judecății de moștenitorii săi, reclamanții Moiseian M., T. L., L. E. și M. A. și, prin care, în contradictoriu cu pârâții U. V., N. M., I. V., . și S. G. – decedat pe parcursul procesului pentru care s-au chemat în judecată moștenitorii S. G., S. L. și I. A., solicitându-se instanței să se constate că M. I. și M. A. (n. Huber) au dobândit dreptul de proprietate, prin joncțiunea posesiilor asupra unei parcele de circa 700 mp. din terenul înscris în CF 2596 T., nr.top. 901/1 și 901/2, să se constate că aceștia au dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra unei case de locuit și anexe gospodărești și să se dispună întabularea în CF asupra terenurilor și construcțiilor pe numele M. I. și M. A..

În fapt, s-a arătat de reclamanta M. A. și soțul ei M. I. decedat pe parcursul procesului, că terenul în litigiu a aparținut părinților lor încă înaintea celui de-al doilea război mondial și care l-au folosit până la decesul lor, după care ei sunt cei care au continuat să folosească terenul. Ambele posesii au fost exercitate public, pașnic, neconturbat și sub nume de proprietar. Terenul este bine delimitat de vecini și nu au nici un fel de litigiu, dorind doar să-și legalizeze situația juridică asupra acestor imobile. În anul 1970, pe acest teren și-au construit o casă de locuit și ulterior anexe gospodărești.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1452 și următoarele cod civil austriac, Legea nr. 115/1938, și art. 274 Cod procedură civilă.

Pârâta F. F. în timpul vieții sale a formulat întâmpinare prin care s-a declarat de acord cu acțiunea astfel promovată de M. I. și M. An a numai în parte, respectiv pentru o suprafață de circa 400 mp. din terenul în litigiu.

În fapt, s-a arătat prin întâmpinare că antecesoarea reclamanților, numita M. M. (n. M.) a fost sora mamei sale D. P. (n. M.) . Cu mult înaintea celui de-al doilea război mondial, terenul în litigiu în suprafață totală de circa 1162 mp. a fost folosit de bunica lor Bolorindea A. care ulterior, l-a transmis celor două fiice pe care le-a avut respectiv numitelor M. M. și D. P.. Acestea au folosit terenul împreună până în anul 1970 când între cele două surori a intervenit un partaj amiabil în urma căruia fiecare și-a edificat casă de locuit și anexe gospodărești pe lotul care le-a revenit. O porțiune din terenul în litigiu a fost folosit ca și curte comună și cale de acces la drumul public. După anul 1970, M. M. a ocupat o porțiune din terenul folosit anterior de sora ei D. P.. Ulterior, aceasta a edificat un gard despărțitor între cele două proprietăți ocazie cu c are a mai ocupat o porțiune din terenul ce l-a deținut inițial D. P.. Pentru aceste motive s-a arătat prin întâmpinare de F. F. că solicită ca, acțiunea astfel promovată să fie admisă numai în limita suprafeței de circa 400 mp., deoarece diferența de suprafață solicitată de reclamanți a fost ocupată de aceștia în mod abuziv după anul 1970 de la D. P..

Pe parcursul procesului reclamantul M. I. a decedat, acțiunea fiind continuată de moștenitorii acestuia M. I., M. M., T. L. și L. E.. Tot pe parcursul procesului a decedat și pârâtul S. G. (G.) pentru care s-au citat în cauză pârâții S. G., S. L. și I. A..

Prin Încheierea din data de 15.11.2007 s-a dispus după punerea în discuție contradictorie a părților, conexarea dosarului cu nr. 2180/2005 (nr. nou_ ) la dosarul nr._ (nr. vechi 773/RG/2004) urmând ca toate probele să fie administrate în acest din urmă dosar

Din analiza întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele următoarele:

Imobilele în litigiu sunt amplasate în intravilanul comunei T., . drum național, R. I. și T. I. și are suprafața totală de 1569 mp., astfel cum acesta este delimitat în culorile albastru și portocaliu pe planul de amplasament de la fila 818 din completarea la raportul de expertiză întocmit de experții P. V., T. M. și Tîrlă P.. Cu date de CF acest imobil face parte din cel înscris în CF 2596 nr.top. 901/1 în suprafață tabulară de 331 mp. și nr.top. 901/2 în suprafață tabulară de 2913 mp. Așa cum rezultă din măsurătorile efectuate de cei trei experți în cauză, suprafața reală a terenului înscris în CF 2596 T. nr.top. 901/1 și 901/2 este de 1569 mp. și nu de 3244 mp. cum figurează înscris în CF . Dată fiind această situație de fapt precum și având în vedere că principiul potrivit căreia mențiunile înscrise în CF nu garantează suprafața, în baza art. 33 din Legea nr. 7/1996 republicată, se va dispune rectificarea suprafeței înscrisă în CF în sensul diminuării acesteia de la suprafața tabulară de 3244 mp. la suprafața reală de 1596 mp.

Din extrasul de CF 2596 T. nr.top. 901/1 și 901/2 instanța mai reține că proprietarii tabulari ai acestui teren sunt Tompa R. în cotă totală de 114/720 părți, înscrisă sub B4 și B11, G. R. (n. S.) în cotă de 348/720părți, sub B20, și M. P., soția lui D. V., în cotă de 258/720 părți, sub B23.

Din extrasul de CF 4187 T. nr.top. 697/2 și 696/1 rezultă că pârâții T. I. și T. L. (n. M.) sunt în întregime proprietari tabulari ai acestui imobil potrivit înscrierilor de sub B3 și B4.

Coproprietara tabulară a imobilului înscris în CF 2596 T. nr.top. 901/1 și 901/2, numita D. P. (n. M.) a fost sora numitelor M. M. și Tompa Saveta, mama lor fiind numita M. A..

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, M. A. și D. P. au folosit inițial împreună întregul teren identificat potrivit celor de mai sus, pe care l-a deținut mama lor. Ulterior, a intervenit o înțelegere între cele două surori în urma căreia M. A. și soțul ei M. I. au folosit o parcelă de teren în mod distinct decât lotul de teren aflat în folosința numitei D. P., teren pe care M. A. și M. I. și-au construit o casă de locuit și anexe gospodărești, astfel cum aceste construcții sunt delimitate sub punctele C1 și C2 pe planul de situație de la fila 818. Uni martori au declarat că, de fapt, M. M. și soțul ei au primit . ca zestre de la numita M. A., restul terenului și casa în care a locuit M. A., rămânând celeilalte fiice a acesteia, respectiv numitei D. P..

Astfel, D. P. a locuit inițial în casa veche a mamei sale M. A.. Ulterior F. F. a demolat casa și pe fundația vechi case și-a construit o nouă casă de locuit în suprafață locuită de 81 mp. și anexe gospodărești în suprafață construită de 18 mp., astfel cum aceste construcții sunt delimitate pe planul de amplasament de la fila 818 sub punctele C3 și C4. La rândul ei, pe terenul ei, M. M. și-a construit o casă. Apoi, tot din coroborarea declarațiilor martorilor instanța mai reține că pe terenul care i-a revenit lui M. M., aceasta și-a construit o casă. Ulterior, M. M. și-a dat casa și terenul ca zestre fiului ei M. I. și soției acestuia M. A.. Aceștia au demolat vechea casă construită de M. M. (n. M.) și și-au construit împreună o nouă casă de locuit, în suprafață construită de 166 mp. și anexe gospodărești în suprafață construită de 84 mp. astfel cum aceste construcții sunt delimitate pe planul de amplasament de la fila 818 sub punctele C1 și C2, casa fiind orientată spre vecinul lor T. I..

Tot din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța de fond a mai reținut că, vechea casă părintească a lui D. P. și M. M., respectiv cea în care a rămas să locuiască D. P., și vechea casă a lui M. M. erau amplasate față în față, ambele având o curte comună la casele lor. Pe locul vechii case în care a locuit D. P., și-a făcut, potrivit celor de mai sus, casă nouă fiica acesteia, F. F.. După ce M. I. și M. A. și-au construit casa nouă, aceasta a fost orientată cu spatele spre casa lui F. F.. După momentul în care M. I. și M. A. și-au construit noua casă, între cele două construcții nu a mai existat curte comună, fiecare având curte separată respectiv atât F. F. cât și M. A. și M. I.. Tot din coroborarea declarațiilor martorilor instanța mai reține că după construirea noii case de M. I. și M. A., s-a edificat un gard între casa acestora și restul terenului și casa rămasă lui F. F. astfel încât cu certitudine între casa numitei F. F. (ce a fost inițial a mamei sale D. P. și anterior a bunicii sale M. A.) și noua casă a lui M. I. și M. A., nu mai exista nici o curte comună iar numiții M. A. și M. I. nu mai aveau nici un drept de folosință asupra vreunui teren situat în spatele casei lor, respectiv spre vechea casă a lui D. P.. Cu toate acestea, ulterior, M. I. și M. A. au ocupat și porțiunea din spatele casei lor fără drept, astfel încât F. F. a rămas practic fără curte. Potrivit identificărilor efectuate prin noul raport de expertiză în cauză, această suprafață ocupată este de 226 mp., potrivit celor ce se vor consemna în continuare.

Tot din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză instanța a mai reținut că coproprietara G. R. nu a folosit niciodată vreo suprafață din terenul în litigiu.

În fine, tot din coroborarea declarațiilor martorilor cu identificările efectuate în cauză de către cei trei experți, instanța mai reține că atât M. A. cât și M. M. și apoi, fiul acesteia M. I. împreună cu soția sa M. A., au folosit în succesiunea arătată, în mod distinct, o suprafață de circa 1007 mp. din întregul teren înscris în CF 2596 T. nr.top. 901/1 și 901/2, în mod public, pașnic, neconturbat și sub nume de proprietar.

Pe de altă parte, prima instanță a mai reținut că, cotei de 258/720 părți aparținând numitei D. P. îi revine o suprafață de 562 mp., raportat la suprafața reală a terenului cu nr.top. 901/1 și 901/2, de 1569 mp. Cu toate acestea, așa cum rezultă din măsurătorile efectuate în cauză de cei trei experți, din acest teren F. F. a folosit în timpul vieții sale doar suprafața de 336 mp., diferența de suprafață de 226 mp. aflându-se în lotul de teren folosit de M. A. și M. I..

În timpul vieții sale, F. F. a încheiat cu fiica ei B. D. înscrisul sub semnătură privată aflat în original la fila 432, la data de 23.09.2009 prin care aceasta a transmis dreptul ei de proprietate asupra terenului și construcțiilor sale către intervenientă care l-a rândul ei s-a obligat să asigure întreținerea și îngrijirea viageră a mamei sale. Pe de altă parte, la data de 01.09.2009 M. A. împreună cu M. I., Moiseian M. și L. E. s-au obligat să transmită reclamanților-reconvenționali T. I. și T. L. (n. M.) terenul și construcțiile deținute de M. A. și soțul ei decedat M. I. în schimbul asigurării întreținerii și îngrijirii viagere a numitei M. A. de către reclamanții-reconvenționali respectiv îngrijirea și întreținerea cu toate cele necesare traiului și anume îmbrăcăminte, medicamente, hrană, căldură iar la deces să o înmormânteze potrivit obiceiului locului, convenție prin care părțile semnatare au convenit și asupra instituirii unui drept de uzufruct-viager asupra imobilelor teren și construcții transmise, în favoarea întreținutei M. A.. La data de 08.11.1995 D. P. a decedat.

Raportat la situația de fapt astfel reținută, în baza art. 650 și 651 din vechiul Cod civil în vigoare la data deschiderii succesiunii, s-a constatat că masa succesorală rămasă după def. D. P. se compune din cota ei de 258/720 părți din terenul înscris în CF 2596 T. nr.top., 901/1 și 901/2, în suprafață rectificată de 1569 mp. și căreia îi corespunde o suprafață de teren de 562 mp.

În baza art. 652 și următoarele din vechiul Cod civil s-a constatat că la această succesiune au vocație succesorală legală F. F., N. M. și I. V. în calitate de fiice în cote egale de câte 1/3 părți. Sub acest aspect, se mai impune precizarea faptului că D. P. a mai avut o fiică, pe pârâta U. V. însă, prin declarația autentificată sub nr. 740/2004 de Biroul notarului public C. I. I. (f.24) aceasta a renunțat în mod expres la moștenirea după mama ei.

Dată fiind înțelegerea dintre moștenitoare, s-a dispus partajarea judecătorească a acestei succesiuni care se va atribuii în întregime numitei F. F..

Având în vedere motivele expuse, pe de altă parte, în baza art. 1452 și următoarele Cod civil austriac aplicabile în temeiul art. 31 din Legea nr. 389/1943, art. 6 din Legea nr. 241/1947 și art. 201 din Legea nr. 71/2011 deoarece sub imperiul acestui act normativ s-a născut prima posesie dovedită în cauză, s-a constatat că, prin joncțiunea posesiilor, reclamanta M. A. și soțul ei M. I., decedat pe parcursul procesului, au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra unei parcele de 1007 mp. din întregul teren înscris în CF 2596 T. nr.top. 901/1 și 901/2, respectiv parcelă de teren care excede cotei tabulare a def. D. P. raportat la suprafața rectificată de 1569 mp. a întregului teren.

În baza art. 492 Cod civil s-a constatat că pe acest teren M. A. și M. I. au dobândit dreptul de proprietate prin edificare (accesiune imobiliară) asupra unei case de locuit în suprafață construită de 166 mp. și anexe gospodărești în suprafață construită de 84 mp., astfel cum aceste construcții sunt delimitate pe planul de amplasament de la fila 818 sub punctele C1 și C2. De asemenea, în baza aceluiași text legal, se va constata că pe . de la mama ei, def. F. F. a dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra unei case de locuit în suprafață construită de 81 mp. și anexe gospodărești în suprafață construită de 18 mp., astfel cum aceste construcții sunt delimitate pe planul de amplasament de la fila 818 sub punctele C3 și C4.

Deoarece nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, în baza art. 728 din vechiul Cod civil în vigoare la data sesizării instanței, art. 673/1 și următoarele Cod procedură civilă în vigoare la aceeași dată, s-a dispus partajarea judecătorească a întregului teren în litigiu, potrivit cotelor de coproprietate, în conformitate cu completarea la noul raport de expertiză de la filele 818-820, tabel de mișcare parcelară nr. 2 (f.819) astfel încât se va atribui def. F. F. lotul de teren în suprafață de 562 mp. cu nr.top. noi 901/1/2 și 901/2/2, teren pe care se află și construcțiile acesteia, C3 și C4. Pentru a dispune în acest fel, s-a avut în vedere varianta de partaj potrivit cotelor de coproprietate, având în vedere faptul că așa cum s-a arătat mai sus, din probele administrate a rezultat că deși după construcția noii case de către M. A. și M. I., aceștia nu mai aveau nici un drept de folosință potrivit înțelegerii de la acea dată, asupra vreunei parcele de teren din spatele casei lor, respectiv din terenul ce a constituit inițial curte comună între vechile case aparținând lui D. P. pe de o parte și lui M. M., pe de altă parte,m totuși, în timp, aceștia au ocupat o suprafață de teren din terenul ce i-ar fi revenit numitei D. P. potrivit cotei de coproprietate a acesteia și raportat la suprafața reală a întregului teren care este mult mai mică decât suprafața tabulară. Se impune precizarea faptului că, întrucât numitei F. F. i s-a atribuit în lot teren corespunzător exact cotei sale de coproprietate tabulară nu se mai impune plata de sulte compensatorii.

În baza art. 948 și următoarele din vechiul Cod civil s-a constatat validitatea antecontractului de întreținere-viageră încheiat sub semnătură privată la data de 01.09.2009 prin care M. A. și pârâții M. I. (a lui I.), M. M. și L. E. s-au obligat să transmită reclamanților reconvenționali T. I. și T. L. dreptul de proprietate asupra parc elei de 1007 mp., cu nr.top. noi 901/1/1 și 901/2/1 teren împreună cu casa de locuit și anexele gospodărești existente pe acesta iar în schimb reclamanții reconvenționali s-au obligat să asigure întreținerea și îngrijirea viageră numitei M. A. iar la deces să o înmormânteze potrivit obiceiului loc ului, convenție prin care părțile semnatare au convenit și asupra instituirii unui drept de uzufruct-viager asupra terenului și construcțiilor transmise, în favoarea întreținutei M. A..

În baza aceluiași text de lege s-a constatat validitatea antecontractului de întreținere viageră încheiat sub semnătură privată la data de 23.09.2009 prin care F. F. s-a obligat să-i transmită fiicei sale B. D. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 562 mp. potrivit celor susmenționate, a casei de locuit și anexelor gospodărești existente pe acest teren, bunuri identificate cu nr.top. noi 901/1 și 901/2/2 și în schimbul cărora intervenienta s-a obligat să asigure îngrijirea și întreținerea viageră cu toate cele necesare traiului iar la deces să o înmormânteze pe întreținută potrivit obiceiului locului. De altfel, pe parcursul procesului, F. F. a și decedat.

Întrucât nici până în prezent nu a fost predat act apt de întabulare, prezenta hotărâre va ține loc de acte autentice de transmitere a dreptului de proprietate în limita în care cele două convenții au fost validate.

Ca atare în baza art. 44 din Decretul-Lege nr. 115/1938 în vigoare la data sesizării instanței, s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele reclamanților-reconvenționali T. I. și T. L. cu titlu întreținere și îngrijire viageră și pe numele intervenientei B. D., tot cu titlu de întreținere și îngrijire viageră potrivit completării la noul raport de expertiză menționat mai sus, tabel de mișcare parcelară de la fila 819 urmând să se înscrie în CF și dreptul de uzufruct-viager asupra lotului de teren și construcții aparținând reclamanților-reconvenționali T. I. și T. L., în favoarea numitei M. A..

În fine, în baza art. 584 din vechiul Cod civil în vigoare la data sesizării instanței s-a dispus grănițuirea între imobilele în litigiu astfel partajate și transmise prin convențiile sus arătate, pe aliniamentul A-B-C-D din completarea la noua expertiză arătată mai sus, plan de amplasament varianta a II-a (f. 818) ce se completează de instanță în sensul adăugării pe schiță a punctului D.

Grănițuirea s-a dispus pentru motivele arătate, ținându-se cont de cotele de coproprietate ale proprietarilor, potrivit celor arătate mai sus. De asemenea, pentru motivele învederate, respectiv, întrucât s-a dovedit în cauză că M. I. și A. au ocupat în timp din terenul numitei F. F., ulterior T. I. și T. L. folosind în fapt terenul antecesorilor lor iar B. D. cel al antecesoarei sale, în baza art. 480 din vechiul Cod civil au fost obligați pârâții T. I. și T. L. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei B. D. ( ca succesoare a mamei sale F. F. dar și în nume propriu ca dobânditoare a imobilului acesteia prin antecontractul în litigiu) asupra terenului atribuit acesteia și să-i predea în folosință suprafața ocupată din acest teren de 226 mp, precum și să se abțină pe viitor de la orice acte sau fapte de tulburare sau deposedare.

Deoarece prin nici un mijloc de probă nu s-a dovedit că terenul ce a aparținut lui F. F. s-ar învecina cu cel înscris în CF 1932 T. nr.top. 897/1/a și CF 4339 T. nr.top. 898, s-a respins ca neîntemeiată precizarea de acțiune de la fila 75 prin care s-a solicitat grănițuirea și față de acest teren.

În fine, în baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă s-au compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici de 3000 lei și în final vor fi obligați reclamanții M. A. ( din dosarul conexat) și T. I. și T. L. (reclamanți-reconvenționali) să plătească în solidar reclamantei - intervenientă B. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru, a expertizelor și a onorariului avocat dovedite a fi efectuate de aceste părți în cauză, potrivit chitanțelor justificative .

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. A., M. I., M. A., M. M., L. E., T. L. și pârâtul reclamant reconvențional T. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se constata că M. A. împreună cu defunctul soț M. I. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiei cu cea a antecesorilor, asupra unei parcele de 1233 m.p din întregul teren înscris în CF 2596 T., top 901/1 și 901/2 /1, menținând celelalte capete de cerere privind edificarea construcției și validitatea antecontractului de întreținere încheiat cu T. L. și T. I., și a se dispune întabularea în cartea funciară pe această suprafață și construcții în conformitate cu expertiza efectuată de expert B. L. sau în conformitate cu expertiza întocmită de experții P. V., T. M. și Tîrlă P., varianta 1, tabel 1, planșa 3, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea recursului s-a susținut faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că au uzucapat doar 1007 mp din terenul în litigiu, că această reținere este în contradicție cu probatoriul testimonial administrat. În acest sens, recurenții au arătat că martorul R. I. a declarat că au folosit terenul în litigiu între vecinii R. I., tatar I., S. D. și drumul național, fiind important a se reține că terenul uzucapat a fost folosit între acești vecini și că-l are ca vecin pe S. D., ceea ce înseamnă că recurenții au folosit acest teren public, pașnic, sub nume de proprietari, până la limita cu S. D., deci au uzucapat întreg terenul măsurat de experți.

Recurenții au mai susținut că din declarația martorului H. G. rezultă același lucru, în sensul că au folosit terenul între aceeași vecini, iar anterior terenul a fost folosit de antecesorul M. G. și că terenul din spatele casei a fost folosită numai de familia M..

Apoi, recurenții au făcut referire și la declarațiile martorilor propuși de intimată I. M. ce a declarat că cele două surori foloseau terenurile dar în părți egale, că D. P. folosea teren mai puțin, iar martorul Tompa V. a dat o declarație ce nu este concludentă sub aspectul urmărit de recurenți, a declarat acesta că și D. P. a folosit terenul până în mejdă cu S. D., dar nu a putut să precizeze până când anume și de ce nu l-a mai folosit în continuare. În concluzie, recurenții au susținut că au dovedit dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și cu privire la această suprafață de 226 mp teren, iar intimata nu a făcut dovada contrară.

În drept s-au invocat prevederile art.299 și urm. Cod procedură civilă, art.304 pct.9, art.274 Cod procedură civilă.

Recursul declarat a fost legal timbrat.

Intimata B. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs f.7-9.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a susținut faptul că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenți, că probatoriul testimonial confirmă temeinicia sentinței atacate, sens în care s-a făcut referire pe larg la declarațiile martorilor audiați, că prima instanță ar fi putut respinge acest capăt de cerere, că recurenții omit să reproducă aspecte importante din declarațiile martorilor audiați de prima instanță, că sunt nefondate susținerile recurenților potrivit cărora prima instanță trebuia să soluționeze cauza pe baza expertizei efectuată de expertul B. L., prima instanță a constatat că acesta este necorespunzătoare. În final, au susținut că varianta 1 efectuată de cei 3 experți nu poate fi acceptată, din probațiunea administrată reiese eventual că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pe cale de uzucapiune doar asupra terenului identificat în varianta a doua a raportului de expertiză, motiv pentru care se impune respingerea recursului ca nefondat.

Ceilalți intimați, deși au fost legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața tribunalului.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să conducă la casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul formulat în cauză se impune a fi respins ca nefundat potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.

Critica recurenților vizează soluția primei instanțe prin care a stabilit că prin joncțiunea posesiilor reclamanta M. A. și soțul ei defunctul M. I., au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei parcele de 1007 m.p din întregul teren înscris în CF 2596 T., top 901/1 și 901/2, recurenții susținând că în realitate au uzucapat 1233 mp și cea privind înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, limite în care urmează a fi analizat recursul formulat ținând cont de probatoriul administrat în cauză.

Examinând probatoriul testimonial administrat în fața primei instanțe, probatoriu ce este relevant pentru analizarea criticii privind uzucaparea terenului în litigiu, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o soluție judicioasă stabilind că prin joncțiunea posesiilor reclamanta M. A. și soțul ei defunctul M. I. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei parcele de 1007 m.p din întregul teren înscris în CF 2596 T., top 901/1 și 901/2, nefiind justificată critica recurenților sub acest aspect și nu se poate dispune în sensul urmărit de recurenți, atât timp cât nu reiese în mod neechivoc din declarațiile martorilor audiați faptul că reclamanta M. A. și soțul ei defunctul M. I., au folosit sub nume de proprietar suprafața de 1233 m.p din întregul teren înscris în CF 2596 T., top 901/1 și 901/2.

În mod judicios instanța de fond din coroborarea declarațiilor martorilor audiați a reținut că M. A. și D. P. au folosit inițial împreună întregul teren identificat potrivit celor de mai sus, pe care l-a deținut mama lor și că apoi a intervenit o înțelegere între cele două surori în urma căreia M. A. și soțul ei M. I. au folosit o parcelă de teren în mod distinct decât lotul de teren aflat în folosința numitei D. P., teren pe care M. A. și M. I. și-au construit o casă de locuit și anexe gospodărești, că M. M. și soțul ei au primit . ca zestre de la numita M. A., restul terenului și casa în care a locuit M. A., rămânând celeilalte fiice a acesteia, respectiv numitei D. P.. De asemenea, în mod justificat instanță de fond a reținut prin coroborarea declarațiilor martorilor mai reiese în mod clar faptul după construirea noii case de M. I. și M. A., s-a edificat un gard între casa acestora și restul terenului și casa rămasă lui F. F. astfel încât cu certitudine între casa numitei F. F. (ce a fost inițial a mamei sale D. P. și anterior a bunicii sale M. A.) și noua casă a lui M. I. și M. A., nu mai exista nici o curte comună, iar numiții M. A. și M. I. nu mai aveau nici un drept de folosință asupra vreunui teren situat în spatele casei lor, respectiv spre vechea casă a lui D. P., însă cu toate acestea, ulterior, M. I. și M. A. au ocupat și porțiunea din spatele casei lor fără drept, astfel încât F. F. a rămas practic fără curte, iar potrivit identificărilor efectuate prin noul raport de expertiză în cauză, această suprafață ocupată este de 226 mp., potrivit celor ce se vor consemna în continuare.

Tribunalul arată faptul că declarația martorului R. I. și cea a declarația martorului H. G., declarații invocate expres în recurs de recurenți, nu pot conduce în mod singular la admiterea acestui petit din acțiune, fiindcă aceste declarații se impun a fi examinate și coroborate și cu celelalte declarații de martor, neputând avea prevalență, așa cum urmăresc recurenții. Este real că primul martor a declarat că M. A. și M. I. au folosit terenul în litigiu între vecinii R. I., T. I., S. D. și drumul național, numai că acest martor a reliefat și că au existat discuții între reclamanți și F. F. în legătură cu mejdia, dar fără a indica ceva concret, ceea ce înseamnă că nu era tocmai lămurit exact între părți limitele folosinței terenurilor, altfel nu existau asemenea discuții, pe de o parte, iar pe de altă parte, această declarație trebuie coroborată și cu celelalte declarații de martori audiați de prima instanță.

Sub aspectul dedus judecății prin recursul formulat, relevant fiind ceea ce a reliefat martora M. A. ce a spus că în urmă cu mai mulți ani familia M. a ocupat o porțiune din spatele casei în mod abuziv, astfel încât F. F. a rămas fără curte. De asemenea și martora I. M. a relatat, printre altele, că D. P. și M. M. erau surori, că fiecare foloseau o porțiune din terenul în litigiu dar nu în părți egale, că D. P. folosea mai puțin, că după ce D. P. a rămas văduvă sora sa s-a extins în mod abuziv, că atât timp au trăit cele două surori nu era grad despărțitor între terenurile folosite. Tribunalul constată că în varianta în care s-au partajat terenurile de către prima instanță într-adevăr lotul atribuit reclamanților reconvențional T. este mai mare decât cel atribuit intimatei interveniente B., numai că această declarație nu poate fi interpretată în sensul urmărit de recurenți prin care solicită și terenul amplasat în spatele casei intimate, mai ales în condițiile în care unii martori au declarat că s-ar fi extins folosința în mod abuziv după decesul lui D. P., ce a avut loc în data 08.11.1995, o folosință abuzivă a acestui teren a cărui început nici nu a fost clar determinat ca dată nu constituie posesie utilă în sensul impus de lege pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Având în vedere faptul că din coroborarea tuturor declarațiilor de martori nu reiese în mod cert că reclamanta M. A. și soțul ei, defunctul M. I., ar fi exercitat o posesie utilă și nechivocă asupra terenului de 226 mp pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, că acest teren este situat în spatele casei atribuite intimatei interveniente și folosit anterior decesului de D. P., tribunalul conchide că suprafața de 226 mp nu a fost folosită în mod neechivoc numai de M. A. și M. I., motiv pentru care în mod justificat prima instanță nu a admis acest petit, ci a stabilit că prin joncțiunea posesiilor reclamanta M. A. și soțul ei, defunctul M. I., au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei parcele de 1007 m.p din întregul teren înscris în CF 2596 T., top 901/1 și 901/2 .

Nefiind admis acest petit principal nu se poate admite în mod evident nici petitul subsecvent formulat în recurs prin care s-a solicitat a se dispune întabularea în cartea funciară pe această suprafață și construcții în conformitate cu expertiza efectuată de expert B. L. sau în conformitate cu expertiza întocmită de experții P. V., T. M. și Tîrlă P., varianta 1, tabel 1, planșa 3, fiind corectă și legală soluția primei instanțe privind întăbularea în Cf a dreptului de proprietate astfel dobândit, pe numele reclamanților - reconvenționali T. I. și T. L. și pe numele intervenientei B. D. cu titlu de întreținere și îngrijire viageră, potrivit completării la noul raportul de expertiză sus – menționat, tabel de mișcare parcelară de la f. 819.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat recursul formulat în cauză împotriva sentinței civile nr.226/2015 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime ca legală și temeinică..

În temeiul art. 274, art.277 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recurenții se află în culpă procesuală în recurs dată fiind respingerea recursului și că au urmărit un interes juridic comun prin formularea unui singur recurs, motiv pentru care nu li se pot acorda cheltuieli de judecată în recurs, pe de o parte, iar pe de altă parte, vor fi obligați recurenții în solidar să plătească intimatei B. D. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, sumă ce reprezintă onorariu avocațial achitat în recurs potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar f.f.45-46..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. A., domiciliată în T., ., județul Bistrița Năsăud, M. I., domiciliat în T., ., județul Bistrița Năsăud, M. M., domiciliată în T., nr. 36 jud. Bistrița-Năsăud, T. L., domiciliată în T., . jud, Bistrița-Năsăud, L. E., domiciliată în Bistrița, ., ., jud. Bistrița Năsăud și de reclamantul reconvențional T. I., domiciliat T., ., județul Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr.226/2015 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ .

Obligă recurenții în solidar să plătească intimatei B. D., domiciliată în T., ., județul Bistrița Năsăud, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

M. L. B. G. C. F. R. I. B. L. D.

MLB// 2ex.// 07 iulie 2015

Jud. fond M. DM.

← Servitute. Decizia nr. 95/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD		Partaj judiciar. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj judiciar. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD