Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1054/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1054/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 1703/217/2012
Dosar nr._ Acțiune în răspundere delictuală
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 1054 R
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Președinte – A. C.
Judecător – A. M.
Judecător – C. M.
Grefier – A. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind cererea de recurs formulată de recurentul reclamant A. O. P. A., în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. M., împotriva sentinței civile nr. 178 din 28 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant A. O. P. A., lipsind intimatul pârât M. A. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Recurentul reclamant A. O. P. A. depune la dosar chitanța nr._ din 11.11.2013 în cuantum de 25,50 lei și timbru mobil în sumă de 1,50 lei, făcând astfel dovada timbrării cererii de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra acestuia.
Recurentul reclamant A. O. P. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata a 500 Ron, ce reprezintă contravaloarea unei căruțe cu fân.
După deliberare;
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani, la data de 26.11.2012, sub nr._ /2013, reclamantul A. O.-P.-A., a chemat în judecată pârâtul M. A. M., pentru ca instanța să-l oblige la plata despăgubirilor pentru pagubele ce au fost produse de către oile acestuia pe proprietatea sa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în vara anului 2012 pârâtul i-a păscut și distrus în mod abuziv cu oile stânei pe care a avut-o mai multe suprafețe de pășune și lucernă pe care le are în proprietate.
A mai arătat reclamantul că în repetate rânduri l-a atenționat pe pârât că-i datorează despăgubiri pentru pagubele provocate, că acesta i-a promis că o să-i plătească, după care a sărit la bătaie și a agresat-o pe mătușa sa B. D. C. căreia i-a fracturat mâna.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat admiterea probei cu martori, probe care au fost încuviințate și administrate de către instanța de judecată.
În încheierea de ședință din 21.02.2013 s-a consemnat că reclamantul solicită în dovedirea acțiunii și proba cu o expertiză de specialitate, iar prin declarația dată la data de 21.02.2013 acesta a declarat că nu este de acord cu efectuarea expertizei și că nu are alte probe în dovedirea acțiunii decât cele administrate.
Prin sentința civilă nr. 178 din 28 februarie 2013 Judecătoria Darabani a respins ca neîntemeiată, acțiunea civilă în pretenții introdusă de reclamantul A. O. P. A., în contradictoriu cu pârâtul M. A. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că martorii audiați în cauză, respectiv N. V., prin declarația dată la termenul din 21.02.2013 a arătat că a observat pe pășunea proprietatea reclamantului o turmă de peste 150 oi, însoțite de o persoană pe care nu o cunoaște… a constatat că terenul era degradat în proporție de 50%, însă nu poate aprecia valoarea prejudiciului cauzat, iar martora B. D.-C. – care este mătușa reclamantului și în relații de dușmănie cu pârâtul, a descris o altă situație de fapt, respectiv că erau 100 și ceva de oi, că pârâtul a asmuțit căinii asupra lor, că pășunea era distrusă în totalitate și că nepotul ei a încercat să anunțe organele de poliție, dar nu avea semnal și că a fotografiat cu telefonul mobil urmele distrugerii provocate de animalele pârâtului.
A mai reținut prima instanță că reclamantul a depus în dovedire și o planșă fotografică în care se observă excremente de la oi, dar că pentru a evalua presupusul prejudiciu instanța a dispus efectuarea unei expertize pe care reclamantul a refuzat să o administreze.
În concluzie, prima instanță a reținut că, având în vedere că sarcina probei revine reclamantului și că acesta nu și-a probat pretențiile, în cauză nu sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 și următoarele Cod civil, și ținând cont și de cele anterior expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs recurentul reclamant A. O. P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că hotărârea este nedreaptă, întrucât pârâtul M. M. i-a distrus doi ani la rând cu oile sale de la stână mai multe bucăți de teren cu iarbă și lucernă și cu toate insistențele sale de a-i repara prejudiciul produs acesta a refuzat, ci dimpotrivă a devenit agresiv. În continuarea motivării, reclamantul recurent a mai arătat că la Judecătoria Darabani și-a dovedit acțiunea cu martori și cu fotografii și că a refuzat administrarea probei cu expertiză pentru că i s-a solicitat să achite suma de 700 RON pe loc ca avans pentru onorariu și neavând bani la el, nu s-a putut conforma solicitării instanței.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constata că recursul este întemeiat și-l va admite pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Astfel, Tribunalul va constata că reclamantul A. O. P. A. a investit instanța de judecată cu o cerere în daune formulată împotriva pârâtului M. M. determinată de faptul că acesta fiind proprietarul unei stâne, cu oi i-a păscut în mod abuziv suprafețe de teren aflate în posesia sa, prejudiciul produs fiind în cuantum de 500 lei, reprezentând contravaloare lucernă și a iarbă.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este reglementată în Noul cod civil în art. 1375 – 1377, unde se dispune că proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Prin urmare, Tribunalul va constata că prin probatoriul administrat în cauză reclamantul A. O. P. A. a făcut dovada cu martorii audiați și cu înscrisurile depuse, respectiv planșele foto și adresa trimisă de Poliția orașului Darabani că pârâtul M. M. a pășunat cu oile sale pășune aflată în proprietatea reclamantului.
Astfel, martorii audiați respectiv N. V. a declarat că pe suprafața de 1 ha cultivată cu lucernă și otavă, proprietatea reclamantului, a observat că în luna august 2012 păștea o turmă de peste 150 de oi care era însoțită de o persoană pe care nu o cunoștea, dar că reclamantul a sunat la poliție și aceștia i-au recomandat să se adreseze instanței de judecată. Aceeași martoră a declarat că suprafața de teren era degradată în proporție de mai bine de 50%, dar că nu poate aprecia valoarea prejudiciului. În același sena a declarat și martora B. D. C., care chiar dacă este rudă cu reclamantul, a perceput în mod direct și nemijlocit fapt pârâtului de a pășuna cu oile pe terenul reclamantului, precum și urmele distrugerii produse de către animale. Această martoră a precizat că dacă lucerna și otava nu ar fi fost distrusă de oile pârâtului, s-ar fi putut recolta cam câte de un faeton de fiecare dar că nu poate aprecia valoare prejudiciului.
Ca atare, din probatoriul administrat rezultă cu certitudine existența faptei, săvârșirea acesteia cu vinovăție de către pârât, rămânând de apreciat valoarea prejudiciului produs ca urmare a săvârșirii faptei de pășunare în mod abuziv prin nesupravegherea oilor de către pârât.
În contextul în care reclamantul a pretins obligarea pârâtului la plata sumei de 500 Ron reprezentând contravaloarea lucernei și otavei distruse, iar pârâtul nu a solicitat admiterea de probe în apărare pentru a infirma susținerile reclamantului, Tribunalul va aprecia că sentința pronunțată de către judecătorul fondului este nelegală și netemeinică, întrucât valoarea prejudiciului așa cum a fost estimată de reclamant nu a fost contestată de către pârât și în lipsa unei expertize de specialitate care să stabilească cu exactitate suma de plată, pârâtul trebuia obligat la plata sumei pretinse de reclamant, respectiv 500 Ron.
Pentru motivele expuse, Tribunalul va aprecia că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, răspunderea revenind pârâtului care a avut paza juridică a oilor în momentul producerii prejudiciului fiind în culpă în ceea ce privește supravegherea acestora, așa încât în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și în consecință acțiunea și-l va obliga pe pârât să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri pentru cantitatea de lucernă și otavă distrusă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant A. O. P. A., în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. M., împotriva sentinței civile nr. 178 din 28 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani,
Modifică în tot sentința civilă nr. 178 din 28.02.2013 a Judecătoriei Darabani, în sensul că admite acțiunea reclamantului A. O. P. A. și obligă pârâtul M. A. M. să plătească acestuia suma de 500 lei cu titlu de daune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. C. A. M., C. M. A. E.
Red. A.M./25.02.2014
Jud. M. G. T.
Ex. 2
Dact. A.E./25.02.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 939/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
