Revendicare imobiliară. Decizia nr. 939/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 939/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 7524/193/2010
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Instanța compusă din:
Președinte: H. I.
Judecător: B. G.
Judecător: A. D.
Grefier: C. M.
Decizia civilă nr. 939 R
Pe rol, judecarea cererii de recurs, având ca obiect „Revendicare imobiliară”, formulată de către recurenta – reclamantă F. M. – E. și recurentul – pârât A. C., în contradictoriu cu intimatul – reclamant F. M. – F. și intimații – pârâți P. V., C. M. D. și P. L. D., împotriva sentinței civile nr. 4037 din 12.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile, fără citarea acestora.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 25 septembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 2 octombrie 2013, când, având nevoie de încă un timp pentru deliberare a mai amânat o dată pronunțarea astăzi.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.05.2010 sub numărul_ reclamanții F. M. E. și F. M. F. au solicitat obligarea pârâților A. C., P. L. D., C. M. D. și P. V., să lase în liniște posesie și deplină proprietate suprafața de 1,20 ha situat în tarlaua nr. 31, în extravilanul localității Tulbureni, județul B., la ridicarea construcțiilor de pe teren și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s –a arătat că terenul ce face obiectul litigiului este înscris în titlul de proprietate nr._/18.05.1994 pe numele lui F. O., ai cărui moștenitori legali sunt reclamanții și că a început să fie stăpânit de pârâtul A. C., prin acte de violență.
În drept, reclamanții nu au invocat dispozițiile legale.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri, în copie, respectiv: decizia nr. 2761/2004 pronunțată în dosarul nr. 4830/2004 al Curții de Apel Suceava, schițe și planșe cadastrale.
Pârâtul A. C., legal citat, s –a prezentat în fața instanței, dar nu a depus întâmpinare. La termenul din data de 23.06.2010 acestuia i s –a luat o declarație scrisă, fiind depusă sentința civilă nr. 1918/2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., sentința civilă nr. 9666/2001 în dosarul nr._/2001.
Pârâții P. L. D., C. M. D. și P. V., legal citați, nu au depus întâmpinare la dosar, dar au trimis un reprezentant convențional în fața instanței și au propus administrarea de probe.
Prin încheierea de ședință din data de 21.11.2011 instanța de fond a admis excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune pentru lipsa de folosință a terenului.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba testimonială cu martorii amintiți anterior, proba cu expertiza tehnică, precum și proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, s –au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4037/12.06.202 Judecătoria B. a admis, în parte, acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanții F. M. – E. și F. M. – F., în contradictoriu cu pârâții A. C., P. L. D., C. M. D., P. V..
A obilgat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 12.075 m.p. teren situat în tarlaua nr. 31, cartierul Tulbureni, extravilanul municipiului B..
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 731,45 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții F. M. – E. și F. M. – F. sunt moștenitorii defunctei Folrea O. (conform certificatului de moștenitor nr. 29/23.03.2009) pe numele căreia Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B. a emis titlul de proprietate nr._/18.05.1994 pentru suprafața de teren de 2,59 ha situată în municipiul B., județul B. în care figurează și suprafața de teren de 0,12 ha, categoria arabil ce reprezintă suprafața de teren revendicată, situată în tarlaua 31.
De asemenea, a reținut că pârâții P. L. D., C. M. D. și P. V. sunt moștenitorii defunctului P. Ernest (fratele defunctei F. O.), pe numele celor doi defuncți fiind emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B. titlul de proprietate nr._/09.12.1993 pentru suprafața de teren de 6,3434 ha situată în municipiul B., județul B..
Întrucât ambele părți au titluri ce provin de la autori diferiți, a apreciat instanța de fond că se impune compararea drepturilor autorilor de la care provin titlurile părților, urmând a câștiga în revendicare partea care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil, soluția apărând ca o aplicare a principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet
În speță, a reținut instanța de fond că potrivit raportului de expertiză S. D. suprafața revendicată de reclamanții F. M. – E. și F. M. – F. este formată din trei loturi, respectiv: 500 m.p. categoria curți – construcții, situați în imediata apropiere a proprietății pârâtul A. C.; 1.000 m.p. categoria curți – construcții, situați în continuarea celor 500 m.p.; 10.575 m.p. categoria arabil. Expertul a mai susținut că terenul ocupat de pârâtul A. C. nu corespunde cu terenul dobândit de la defunctul P. Ernest prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 4253/1981 și nici din cel înscris în Ordinul Prefectului nr. 217/1995.
Astfel, s –a evocat în continuare, reclamanții justificând cu titlul de proprietate, obținerea unei diferențe de teren care le lipsește față de titlul lor, respectiv 0,12 ha, în timp ce pârâții nu justifică cu titlul lor de proprietate suprafața deținută în plus.
În plus, s – a reținut în continuarea considerentelor că și martorii propuși de reclamanți au declarat că pârâții au intrat abuziv pe terenul reclamanților interzicându – le accesul și folosința.
Concluzionând, a arătat judecătorul fondului dreptul reclamanților este justificat prin titlul de proprietate nr._/18.05.1984, că față de titlu reclamanții dețin mai puțin cu 0,12 ha în vreme ce pârâții dețin în plus față de titlul lor, iar în ceea ce privește cererea de ridicare a construcțiilor, s –a arătata că potrivit expertizei nu există astfel de edificii sau plantații pe terenul în litigiu.
Împotriva sentinței, reclamanții F. M. – E. și F. M. – F. au declarat recurs în termen legal, criticând inclusiv încheierea de ședință din 21.11.2011și solicitând desființarea acestora.
În motivele petiției s –a evocat faptul că în încheiere s – a consemnat în fals inexistența timbrajului daunelor, la data pronunțării încheierii fiind depusă dovada timbrajului estimativ al daunelor, respectiv chitanța din 31 august 2010 în valoare de 171 lei, înscris existent la (fila 24 dosar_ conexat) care a vizat acest capăt de cerere.
S –a criticat, de asemenea, respingerea cererii de ridicare a construcțiilor ca inexistente evocându -se raportul de expertiză efectuat de dl. expert Ț. din dosarul nr. 6369/2000 care a constatat existența lor și a plantațiilor pe terenul excedent, adică revendicat, nemulțumirea reclamanților – recurenți vizând și faptul că instanța de fond nu a identificat corespunzător prin schița suprafața de 12.075 m.p. din tarlaua nr. 31 din intravilanul municipiului B., fiind criticată și calitatea procesuală de pârât recunoscută deținătorului terenului, deși acesta în declarația dată în instanță a arătat că deține terenul pentru moștenitorii lui P. Ernest.
De asemenea, pârâtul A. C. a declarat recurs, în termen legal, în motivele căruia a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât a dobândit în anul 1980, prin act autentic de vânzare – cumpărare de la fostul proprietar P. Ernest o casă, ocazie cu care i –a fost predată și o suprafață de 3.000 m.p. care îi aparținuse vânzătorului, pentru teren încheind cu acesta din urmă un act sub semnătură privată.
Totodată, s –a mai arătat că a deținut cu acordul fostul proprietar și o suprafață de teren cu pășune în extravilan, teren ce provenea de la autorul comun al lui P. Ernest și al reclamantei F. O., dar care nu este în litigiu.
În continuare s –a arătat că netemeinicia acțiunii reclamanților rezultă și din faptul că deși au revendicat un teren cu construcții, din expertiza efectuată în cauză rezultă terenul nu este ocupat de nici un fel de construcții motiv pentru care a fost respins capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor.
Recursurile declarate sunt întemeiate pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Inițial F. M. – E. și F. M. – F. au solicitat prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. cu numărul_ revendicarea terenului în suprafață de 1,2 ha situat în tarlaua nr. 31 în extravilanul localității Tulbureni, județul B., de la pârâtul A. C., obligarea acestuia să – și ridice construcțiile de pe terenul revendicat, teren înscris în titlul de proprietate nr._/18.05.1994 pe numele autorului reclamanților - defunctul F. O..
Ulterior, printr – o altă cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei B. cu numărul de dosar_/193/21.07.2010, reclamanții F. M. – E. și F. M. – F. au solicitat obligarea pârâților: A. C., P. L. D., C. M. D. și P. V., la eliberarea terenului care face obiectul dosarului nr._, ridicarea construcțiilor și daunele cuvenite pentru lipsa de folosință a acestui teren, cauză ce a fost conexată prin încheierea de ședință din 7.10.2010 la dosarul inițial_, astfel cum s –a solicitat de reclamanți.
De asemenea, aceiași reclamanți formulează și o cerere separată de despăgubiri în contradictoriu cu pârâtul A. C. reprezentând lipsă de folosință pentru terenul de 1,2 ha, cererea înregistrată sub numărul 7527/193/14.05.2010, conexat prin încheierea de ședință din 13.09.2010 (fila 47 dosar_ ) la dosar_ .
La fila 24 din dosarul nr._, există chitanța nr._, certificând achitarea sumei de 171,00 lei cu titlu de taxă de timbru depusă cu cerere scrisă, însă prin încheierea de ședință din 21.11.2011 pronunțată în dosarul_ instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada timbrării acțiunii cu suma de 343,32 lei și timbru judiciar de 3 lei, calculată la suma de 4.154 lei reprezentând evaluarea lipsei de folosință, expertizei S. D. și astfel încât admite excepția netimbrării capătului de cerere vizând daunele.
Prin urmare, soluția adoptată prin încheiere este eronată instanța având obligația de a dispune o soluție în ceea ce privește daunele, în limita plății parțiale a taxei de timbru, fiind obligată la aceasta în respectarea principiului disponibilității părții de a fixa cadrul procesual din punct de vedere al întinderii obiectului cu care a investit instanța, mărimea sau micșorarea câtimii obiectului cererii nefiind socotită de legiuitorul civil o cerere de modificare a acțiunii principale inaccesibilă cadrului procesual stabilit inițial.
Prin urmare, soluția pronunțată pe excepție este greșită, încât instanța va admite recursul și întrucât încheierile de ședință se pot ataca împreună cu fondul cauzei soluția este aceea de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei soluționată eronat pe excepția de netimbrare.
În altă ordine de idei, în condițiile în care expertiza a concluzionat că terenul ocupat nu corespunde titlurilor deținute, de părți, simplu fapt că pârâții dețin o suprafață de teren în plus față de cea înscrisă în actul lor de proprietate nu este suficient câtă vreme nu s –a probat că acesta este proprietatea reclamanților, sau că este cel puțin aceeași suprafață în legătură cu care s –au mai judecat părțile și care să fi fost identificată corespunzător în acest dosar.
De aceea, Tribunalul B. apreciază că în cauză nici nu a avut loc o comparare a titlurilor de proprietate din perspectiva îndreptățirii părților la terenul în litigiu, soluția instanței de fond verificând exclusiv întinderea suprafețelor reconstituite și în raport de aceasta apreciind că suprafața care le lipsește reclamanților este cea aflată în posesia pârâților, care nu ar justifica încă o suprafață de 0,12 ha în tarlaua 31, dar fără nici o referire la amplasamentul acestei suprafețe și fără o expertiză care să – l identifice prin schiță, ci doar în temeiul referirii la o expertiză efectuată într – o altă cauză.
Așa fiind, față de cele invocate în precedent, Tribunalul B. reținând întemeiate criticile recurenților va admite recursurile și va casa sentința recurată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către recurenta – reclamantă F. M. – E. cu domiciliul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava și A. C. cu domiciliul în municipiul B., cartier Tulbureni, nr. 1, județul B., împotriva sentinței civile nr. 4037/12.06.2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant F. M. – F. cu domiciliul în municipiul V., . 191, . și intimații – pârâți P. V. cu domiciliul în municipiul B., Aleea Rapsodiei, ., județul B., C. M. D. cu domiciliul în localitatea Reșița, ., județul C. S. și P. L. D. cu domiciliul în localitatea Reșița, ., nr. 1, scara A, . S..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,Grefier,
H. I. B. G., A. D. C. M.
Red. A.D/Teh. F.A-M
Jud. M. C. C.
2ex/19.02.2014
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 757/2013.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1054/2013.... → |
|---|
