Revendicare imobiliară. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 2613/40/2012
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Completul constituit din:
Președinte B. G.
Judecător A. D.
Judecător L. L.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 109 R
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul B. C. I., în contradictoriu cu intimații I. M. M., I. GH. M., I. M. M., B. M., B. A., C. L. de Fond Funciar Prin Primar - Copălău, S. I. M., Ț. M., B. E. - D., împotriva deciziei civile nr. 898 R din 10.11.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, văzând că pentru deliberare are nevoie de un timp mai îndelungat a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului B. cu nr._ contestatorul B. C. I. a solicitat anularea deciziei civile nr. 898 R/10.11.2011 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul civil nr._ a Tribunalului B., invocând trei motive de nemulțumire, respectiv încălcarea normelor de procedură de ordine publică privind compunerea legală a instanței și calea de atac, neobservarea autorității de lucru judecat ce rezultă din decizia 316 A /18 mai 2005 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr. 1046/C/193, neobservarea faptului că Ț. M. nu a inițiat acest proces, apărând un drept propriu ci a participat la proces în calitate de succesoare a lui I. M., acesta fiind partea procesuală care a decedat în timpul procesului;
Contestația în anulare este nefondată pentru considerentele care se vor arăta, în continuare:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. cu nr. 941/193/25 ianuarie 2007 reclamanții I. Gh. M. și I. M. M. au solicitat obligarea pârâtului B. M., Primarul comunei Copălău, jud. B. să lase în proprietate reclamanților suprafața de 1135 m.p. situată în p.c. 1397 intravilan Copălău, cu obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 602/25 ianuarie 2011, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând în motivele soluției adoptate că din probele administrate în cauză și în special decizia nr. 1148 R/ 3 decembrie 2007 a Tribunalului B. rezultă că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 500 m.p. dobândită prin contractul cu dare în plată de la C.A.P. Copălău, iar pârâții sunt proprietarii suprafeței de 1135 m.p. teren dobândită prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 9159/2004, fiind terenul revendicat de reclamanți, dar pentru care acestora din urmă le-a fost anulat parțial titlul de proprietate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs în termen legal, criticând soluția pentru greșita interpretare dată actelor lor de proprietate și dispozițiilor legale, aplicabile în materie, respectiv art. 23 al. 1 din Legea 18/1991, potrivit cărora persoana care și-a edificat un imobil cu bună credință pe terenul proprietate altei persoane este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1000 m.p. necesară desfășurării normale a activității gospodărești, reclamanții fiind în această situație, construcțiile lor fiind ridicate înainte de apariția Legii 18/1991.
S-a mai criticat și nepronunțarea instanței cu privire la cererea completatoare depusă la 3 noiembrie 2010 vizând grănițuirea proprietăților părților pe latura nord vestică și faptul că titlul de proprietate al pârâtului B. G. a fost completat nelegal cu terenul în litigiu în lipsa unei hotărâri judecătorești sau a unei hotărâri a Comisiei Județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin decizia civilă nr. 898 R/10 noiembrie 2011 a fost admis recursul reclamanților, casată sentința, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea că în cauză nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 24 al. 1 din Legea 18/1991 aplicabil pe deplin datorită faptului că pe terenul cumpărat de reclamantă de 250 m.p. se întinde o parte din locuința comună cu tatăl, care depășește lățimea de 12 metri a terenului alăturat, cumpărat de acesta din urmă astfel că în raport de contractul de dare în plată care constituie titlul acesteia de proprietate, decizia civilă nr. 1148 R/2007 a Tribunalului B. rămâne ineficientă.
În consecință, Tribunalul B. a apreciat necesară refacerea expertizei cu individualizarea suprafețelor de 250 m.p. ce constituie proprietatea individuală a reclamantei Ț. M., conform contractului de dare în plată, cât și a suprafeței de 500 m.p. confirmată ca fiind proprietatea autorului său prin decizia civilă nr. 1148R/2007și identificarea liniei de hotar dintre proprietățile părților.
Revenind asupra cererii de față, în motivele contestației în anulare s-a criticat în primul rând compunerea nelegală a instanței care ar fi trebuit să fie instanța de apel și nu recurs, dat fiind capătul de cerere vizând grănițuirea care se constituie într-un litigiu nepatrimonial, având ca obiect, obligația de a face.
Prevederile art. 317 al. 2 Cod proc. civilă prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, textul referindu-se prin urmare la competența generală materială și teritorială exclusivă care delimitează activitatea instanțelor judecătorești de activitatea altor organe de jurisdicție, aspectele legate de compunerea sau constituirea completului ținând de normele de organizare judiciară intrinsecă și nu de competență, încât pentru cele arătate motivul analizat nu deschide părții calea procesuală a contestației în anulare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației, Tribunalul B. consideră că nereținerea de către instanța de recurs a autorității de lucru judecat a deciziei 316 A/18 mai 2005 a Tribunalului B. poate constitui cel mult o greșeală de judecată, dacă într-adevăr ar fi reală această susținere, ținând de modul de interpretare și apreciere a probelor administrate, dar în nici un caz de o greșeală formală, de procedură, de neobservare a unor date materiale pe care o are în vedere textul art. 318 Cod proc. civilă, care oricum nu este admisibil în speță, dat fiind că decizia de recurs a pronunțat o decizie de casare cu trimitere.
Cel de-al treilea motiv vizând analizarea unui drept propriu de proprietate al succesoarei Ț. M. care nu a înțeles să investească instanța de fond cu o astfel de cerere, nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 317 al. 1 Cod proc. civilă, întrucât instanța de recurs a dispus citarea acesteia, textul având în vedere neîndeplinirea procedurii de citare cu partea pentru ziua în care s-a judecat pricina.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 898 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată contestația în anulare, formulată de pârâtul contestator B. I., în contradictoriu cu intimații I. M. M., I. GH. M., I. M. M., B. M., B. A., C. L. de Fond Funciar Prin Primar - Copălău, S. I. M., Ț. M., B. E. - D., împotriva deciziei civile nr. 898 R din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
G. B. D. A. L. L. C. B.
Red.D.A./28.03.2013
Judec.L. L.
dact.C.B./28.03.2013
2 exp.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1054/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 179/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
