Anulare act. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 707/193/2011
Dosar nr._
Anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - C. A.
JUDECĂTOR - M. A.
GREFIER - C. B.
Decizia nr. 34 R
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea de recurs formulată de către recurenta petentă D. (B.) M., împotriva sentinței civile nr. 288 din data de 16 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații D. D. I., C. locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei Curtești, prin primar, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., prin prefect, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când la solicitarea reprezentantului intimatului de amânare a pronunțării pentru a studia certificatul de moștenitor depus la dosar, cât și fiind nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 288/16 ianuarie 2012 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a petentei B. M. și a fost respinsă în consecință, acțiunea acesteia, având ca obiect anulare titlu, reținându-se că petenta nu face dovada că este moștenitoarea lui Dughiță V., al cărui titlu dorește să-l modifice printr-o majorare a suprafeței înscrise inițial cu încă 35 de ari, ci, dimpotrivă, declară în mod expres că nu a fost dezbătură succesiunea după defunct și că are vocație la moștenire cu numiții D. S. și D. M.. Lipsa calității procesuale mai este dată, apreciază prima instanță și prin aceea că petenta pretinde o vocație proprie la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, solicitând înscrierea acestui drept în titlul de proprietate emis soțului decedat, de a cărui succesiune a rămas străină.
Se mai argumentează că titularul dreptului, care a decedat în 1997, deci la 3 ani de la emiterea titlului a cărui modificare se cere, ar fi putut contesta eventualele vicii ale reconstituirii ori constituirii dreptului, astfel că instanța deduce din lipsa lui de reacție o acceptare tacită atât a titlului său, în care nu i s-a înscris terenul intravilan cerut de petentă, cât și a titlului tatălui său, în care era înscris tot acest teren.
Ca ultim motiv în susținerea excepției reținute prima instanță arată că nu există text în legile fondului funciar care să-i permită reclamantului să se adreseze direct instanței de judecată pentru a obține modificarea întinderii sau amplasamentelor suprafețelor de teren predate deja în temeiul unui titlu de proprietate și că lipsa procedurii administrative, chiar și pentru aplicarea art. 23 din Legea 18/1991 invocat în cererea introductivă, este sancționată inclusiv în jurisprudența CEDO, nefiind expres prevăzută de lege această procedură simplificată pe care petenta a înțeles să o abordeze.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta, care critică în esență soluția ca fiind dată pe o excepție inadmisibilă, în condițiile în care are calitate procesuală ca proprietar de construcție și mai invocă și necercetarea fondului.
Într-o notă ulterioară (f. 10-13 ds.) recursul este motivat pe larg.
Se arată întâi ca principală nemulțumire că instanța a rezolvat greșit excepția, care trebuia respinsă, că a fost soluționată de instanță pe motive deosebite de acelea invocate de intimat în susținerea ei, dar a argumentat contradictoriu necesitatea admiterii ei, reținând excepția lipsei calității procesuale active și motivând excepția lipsei de interes, fără a analiza cu atenție petitele cererii de chemare în judecată, legătura dintre ele și situația de fapt invocate în raport de care rezultă că sunt îndeplinite atât condiția calității active, cât și aceea a interesului legitim.
Se critică în continuare lipsa cercetării fondului și mai ales aspectul apreciat ca determinant, respectiv că atât recurenta petentă, cât și intimatul D. I. au calitatea de proprietari a două gospodării cuprinse într-o singură casă în coproprietate, construită în timpul C.A.P.- ului pe 200 m.p. având o curte și o grădină aferente ce deserveau două gospodării independente - cu grajd și anexe separate, aspecte confirmate de înscrierea în rol, acte, martori și expertiză.
Împrejurarea că terenul în litigiu a fost înstrăinat nu este importantă pentru cercetarea legalității emiterii titlului inițial, apreciază recurenta.
Se reiau apoi argumentele cererii inițiale arătându-se pe larg că terenul a fost atribuit în considerarea relațiilor de familie dintre părți, că petenta și soțul ei erau căsătoriți la data efectuării construcțiilor și că a încetat prin deces căsătoria, după . Legii 18/1991, care a reconfirmat în art. 23 alin. 1 dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în cauză.
Se apreciază că a impune petentei cum a procedat prima instanță, să parcurgă în aceste condiții o procedură administrativă este excesiv și contrar întregii practici judiciare.
Susține petenta că având terenul înscris în rol, acest teren trebuia înscris și în titlu sau, măcar suprafața restrictivă de 1000 m.p. ce s-a atribuit celor ce nu aveau rol.
Pentru a combate ca eronată excepția reținută la instanța de fond, recurenta a invocat că proprietarul de construcții și membru ai familiei, conform art. 9 și 10 din Legea 18/1991, are calitate procesuală în orice litigiu la instanța de drept comun, în legătură cu terenul aferent casei și anexelor gospodărești, drept stabilit de legiuitor, care nu se stabilește pe cale administrativă și nu poate fi luat de la o persoană și atribuit alteia.
Prin urmare se arată că petenta avea calitate procesuală ca proprietară de construcții și membru al familiei, că nu are cota de ½ de bun propriu din acest drept la teren, iar cota de ½ este masă succesorală, astfel că la partajul succesoral ce se va dezbate după autorul D. V. se va stabili în concret atribuirea acestor cote.
În acest sens petenta arată că pe rolul Judecătoriei B. există dosar de dezbatere succesorală pentru moștenirea lui D. V., suspendat pentru rezolvarea prezentului litigiu, respectiv pentru a putea introduce în masa succesorală și acest teren, care de drept este în patrimoniu de la . Legii 18/1991 și se arată că din cauza actului de vânzare întocmit între intimat și un nepot, respectiv unul din copiii ei, petenta nu a putut obține nici certificat de moștenitor și nici certificat de calitate de moștenitor. Se arată că prin complicitatea frauduloasă între intimatul bunic și un nepot s-a încheiat actul de vânzare, tocmai pentru a scoate terenul din comunitatea de bunuri și pentru a fi privată petenta noră, respectiv mamă, de cota de bun comun, pentru a desființa cota de ½ din terenul intravilan al soțului ca masă succesorală și de a o limita doar la cota de ½ din construcția casei și grajdul cu anexele din curte.
Se cere restituirea cauzei la instanța de fond pentru a se soluționa cererea în conformitate cu probele administrate.
Intimatul D. I. a formulat întâmpinare(f. 24-26 ds.) prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciindu-se că în mod justificat instanța de fond, pe baza declarației petentei de la (f. 207 ds.), care a arătat că nu a făcut acte de acceptare a moștenirii după soțul ei D. V. și că moștenitori sunt doar fiii acestuia, D. S. și D. M. M., a constatat că nu are calitate procesuală activă de a solicita modificarea titlului de proprietate emis pe numele autorului decedat.
Se susține, de asemenea, că în mod corect, instanța de fond a considerat ca fiind lipsită de interes acțiunea directă, fără parcurgerea etapei administrative.
Pe fond se contestă susținerile petentei referitoare la existența unei înscrieri în rol a terenului de 35 de ari, pe care să o fi predat C.A.P. și se arată că, de fapt,petenta și soțul ei, D. V., au deținut în anii 1986-1089 o suprafață de aproximativ 33 de ari ca lot ajutător, conform registrului agricol, teren ce se regăsește prin p.c. 681, 682, 683, ce au fost reconstituite în proprietate intimatului conform titlului de proprietate 3153/26.01.1993, iar suprafețele respective sunt în prezent vândute nepotului D. T..
Se invocă art. 25 din Legea 18/1991, pentru a se arăta că regimul juridic aplicabil terenului în litigiu este altul decât acela invocat de petentă, respectiv: „în cazul în care cooperativa agricolă de producție a atribuit loturi în folosință unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea deținătorilor inițiali sau moștenitorilor acestora”.
Se mai susține că nu ar fi adevărat că petenta ar fi primit teren de la C.A.P. Curtești pentru construcția unei case de locuit și, deci, este nefondată solicitarea acesteia de a i se constitui drept de proprietate pentru 100 m.p. de teren, în temeiul art. 24 din Legea 18/1991. Intimatul susține că oricum suprafața de 100 m.p. nu ar putea asigura folosința normală a unei jumătăți din casa de locuit și în plus, chiar dacă defunctul D. V. este înscris pe adeverința nr. 881/08.07.1972, terenul de 200 m.p. i-a aparținut intimatului, fiind deci aplicabile dispozițiile art. 45 al. 1 și 2 din H.G. 890/2005, care dau prioritate fostului proprietar, astfel că în mod corect a fost reconstituită intimatului întreaga suprafață de 200 m.p., neexistând teren suficient pentru împroprietărirea lui D. V. pentru folosirea normală a casei de locuit.
Prin nota de răspuns (f.29 ds.) recurenta combate apărarea intimatului, susținând în continuare temeiul său de drept în formularea cererii și atașează certificatul de moștenitor pentru a-și proba calitatea de soție supraviețuitore cu vocație la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei cu defunctul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unui recurs formulat pentru motivele generice de netemeinicie și nelegalitate, reglementate de art. 304 ind. 1 Cod proc. Civilă, împotriva unei hotărâri pronunțate în materia anulării titlului de proprietate, reglementată de art. III din Legea 169/1997.
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, în sensul de a modifica în tot sentința recurată și, rejudecând cererea, urmează să o admită în parte. Va respinge excepția lipsei calității procesuale active a petentei, invocate de intimat.
Văzând că probatoriul a fost complet administrat,instanța de control va exclude din titlul de proprietate 3153/26.01.1993, emis pe numele D. D. I. suprafața de teren intravilan de 1.000 m.p. situată în p.c. A 679 și p.c. A 681 pe teritoriul satului Băiceni, ., identificată în planșa 3, anexă la raportul de expertiză S. C. (f.93 ds.) și va dispune înscrierea aceleiași suprafețe în titlul de proprietate 31.102/27.01.1994, emis pe numele D. I. V., urmând ca intimatul să-i plătească recurentei cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs.
Astfel, potrivit filei de registru agricol depusă la dosarul de fond (f. 112) D. V., căsătorit cu D. M., figurează înscriși în anul 1972 cu teren arabil 0,18 ha și curți, clădiri 0,08 ha.
Intimatul D. I., tatăl lui V. figurează în registrul agricol, conform (f. 146 ds. fond) cu teren intravilan de 0,72 ha., iar pentru două terenuri de 3.222 m.p. deține act de vânzare cumpărare soția sa, conform (f. 150, 151 ds.) (0,32 ha.)și de 0,40 ha., în total în temeiul acestor documente având dreptul de proprietate la o suprafață de 1,44 ha. teren intravilan.
În perioada colectivizării acest teren a fost stăpânit cel puțin în parte, cu titlu de lot ajutător de către familia lui D. I. și a lui D. V., aspecte confirmate de martorii audiați la fond (f. 158-166 ds.), atribuirea lotului făcându-se în . și construcția casei de asemenea făcându-se în comun, conform autorizației eliberate (f. 54 55 ds. fond).
Perimetrul ocupat în prezent de casa astfel construită pentru a deservi două familii și terenul aferent cu anexele corespunzătoare a două gospodării distincte este identificat de expert în schițe, conform (f. 94 ds.)ca încadrând o suprafață totală de teren intravilan de 7.862 m.p. Potrivit depozițiilor martorilor suprafața astfel rezultată provine din însumarea celor două loturi în folosință de aproximativ 33 de ari fiecare.
În cauză s-au invocat și sunt aplicabile atât dispozițiile art. 24, 25 cât și art. 23 din Legea 18/1991, respectiv 22, 23, 24 în numerotarea din Legea 18/1991 de la data publicării în Monitorul Oficial.
Petenta se află atât în situația persoanei ce a primit teren pentru construcția de locuințe, deschisă de art. 23 cât și în situația deținătorului de lot în folosință.
Ca beneficiară a unui teren pentru construcția casei de locuit precum și a unui lot în folosință, petenta se află sub imperiul dispozițiilor cuprinse în art. 4,8 din Decretul Lege 42/1990.
Nefiind membri cooperatori, ci având alt tip de serviciu, conform filei de rol de la (f.112 ds.) tehnician C.A.P. Curtești și contabilă C.A.P. Curtești, soții D. V. și M. puteau primi în folosință conform art. 4 alin. 3 din Decretul Lege 40/1990 până la 2.500 m.p. de teren arabil. Spre deosebire de aceștia, intimatul D. I. apare înscris în rol ca având calitatea de agricultor. Acesta putea primi, conform art. 4 din Decretul Lege 42/1990 până la 5000 m.p. lot în folosință, dar nu putea depăși cu tot cu terenul aferent casei și anexelor 6000 m.p.
În lipsa unor probe concrete care să arate cu exactitate suprafețele deținute cu titlu de lot în folosință, instanța va prezuma doar că și petenta la fel ca și alți beneficiari ai loturilor în folosință a avut dreptul de a folosi curtea și grădina aferente casei de construit și anexele într-o întindere de până la 1.000 m.p., văzând totodată că dispoziția legală care constată și confirmă dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit, anexelor, curții și grădinii nu înlătură, ci coexistă cu dispoziția de la ar.24, potrivit cu care terenurile atribuite cu titlu de lot în folosință în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari revin în proprietatea deținătorilor inițiali.
Intimatul avea dreptul de a-și recupera întreg terenul avut anterior în intravilan, așa cum a i procedat, până la limita impusă de art. 22 din Lege, în forma inițială, care protejează terenul aferent casei de locuit, anexelor, curtea și grădina, determinate de art. 8 din Decretul Lege 42/1990, fiind absurd să i se înscrie în titlu teren ce poartă pe el construcțiile aparținând altei familii, D. V., iar în titlul acestuia să nu fie înscris teren aferent construcțiilor, deși are în proprietate asemenea bunuri și le-a lăsat moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 159/12.12.2012, emis de B.N.P. „M. S. D.”.
Prin urmare, petenta și soțul ei au dobândit de la lege un drept de proprietate asupra terenului atribuit pentru construirea casei și părții din lotul de folosință, ocupată cu anexa, curte, grădină, ce nu poate fi redusă sub 1.000 m.p. deoarece ar fi improprie exploatării.
Nefiind într-un trup deosebit de acela al intimaților este dificil de determinat cu exactitate limita de posesie și întinderea terenului dobândit în puterea legii, însă petenta și-a asumat o asemenea variantă de dobândire a dreptului, existând și o identificare în raport, la (f. 93 ds.) planșa nr. 3, conturată cu oranj a terenului de 1.000 m.p. determinat astfel încât să permită exploatarea minimă a construcțiilor și a grădinii și viei aferente.
Fiind deci proprietară de la lege petenta are atât interes, cât și calitate să ceară recunoașterea acestui drept în devălmășie cu soțul ei pe numele căruia s-a emis titlu de proprietate și să se corecteze titlul intimatului, astfel încât să se radieze din acesta terenul intravilan la care în mod vădit nu este îndreptățit, deoarece are asupra sa construcții și plantații efectuate de altă familie, operațiune care era dificilă chiar și administrativ, deoarece nu s-au cunoscut cu precizie limitele atribuirii inițiale de lot în folosință și nici nu s-au respectat întocmai, de vreme ce ambele familii au construit o casă comună și au stăpânit în fapt părți relativ egale de teren.
Desigur că pentru emiterea titlului său de proprietate D. V. a urmat o procedură administrativă la Comisie cu privire la terenul extravilan, în ceea ce privește terenul intravilan, neformulând solicitări, cât timp încă din 1991 l-a cerut în întregime tatăl său, conform (fila 152 ds. fond). În această împrejurare s-a analizat numai calitatea de fost proprietar pentru terenul intravilan a intimatului, care nu a fost niciodată contestată, cu atât mai mult cu cât intimatul avea și calitatea de tată a soțului petentei. Împrejurarea că nu s-a lămurit încă din 1991 limita gospodăriei proprii a fiului și că nu s-a înregistrat pe cale administrativă dreptul recunoscut de lege în titlu nu trebuie sancționată cu respingerea cererii, însă face mai dificil efortul de probe cu privire la amplasarea și întinderea terenului vizat a fi acordat la epoca întemeierii gospodăriei.
Faptul că art. 22 respectiv, în formele ulterioare ale legii art. 23 reglementează un caz deosebit de procedura comună supusă în mod obligatoriu unei faze prealabile administrative rezultă și din modul de redactare și din situarea în lege a datelor.
Dacă pentru situațiile de reconstituire/constituire după 1991 în baza unor texte ale legii, a dreptului de proprietate se arată de la art. 8 cum se stabilește dreptul, unde se adresează cererea și ce înscrisuri o însoțesc, până la ipoteza de la art. 22, privind terenurile ce se restituie cultelor, la art. 23 se arată că sunt și rămân în proprietate, cu alte cuvinte nu se reglementează în continuare procedura, cu o situație specială în care dreptul nu poate fi în mod obiectiv încălcat sau luat și poate fi constatat oricând, nu există o urgență specială a reglementării situației lui, deoarece este stăpânit, deținut și exploatat de persoana definită de lege ca proprietar.
Dacă în privința celorlalte terenuri ce au aparținut C.A.P. sau altor entități desființate se impunea cu rapiditate stabilirea unor titulari și identificarea de amplasamente precum și exploatarea legală a acestor terenuri, de unde și necesitatea parcurgerii obligatorii a unor proceduri și a controlului administrației, cu privire la terenurile aferente casei de locuit, acestea interesau în principal pe deținători și acestora nu li s-a impus același regim de disciplină și de urgență în constatarea dreptului, fiecare având libertatea de a-și prezenta titlul cu care stăpânește și de a-și obține recunoașterea calității de proprietar în funcție de situația particulară. În speță, este o situație rară de cumul de calități de titular de drept de proprietate cu titular de lot în folosință în persoana intimatului, în concurs cu fiul și nora, titulari de drept de folosință pe un teren comun, cu o autorizație comună de construire. Faptul că ambii au drept de proprietate de la lege, fiecare pentru categoria sa de vocație, trebuie consacrat și în titlurile ce s-au emis pentru ca acestea să corespundă cu situația de fapt concretă.
Văzând că petenta recurentă a efectuat cheltuieli în recurs și la fond cu plata onorariului de expert și de avocat și că intimatul este parte căzută în pretenții, urmează ca în baza art. 274 Cod proc. civilă să suporte aceste cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta D. M., în contradictoriu cu intimații D. D. I., C. locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei Curtești, prin primar, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., prin prefect, împotriva sentinței civile nr. 288/16.01.2012 a Judecătoriei B..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamantă în sensul că:
Exclude din titlul de proprietate 3153/26.01.1993, emis pe numele D. D. I., suprafața de teren intravilan de 1000 m.p. situată în p.c. A 679 și p.c. A 681 pe teritoriul satului Băiceni, ., identificată în planșa 3 anexă la raportul de expertiză S. C.,f. 93 ds. și
Dispune înscrierea aceleiași suprafețe în titlul de proprietate_/27.01.1994, emis pe numele D. I. V..
Obligă pe pârâtul D. D. I. să-i plătească recurentei reclamante suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată de la fond și din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
M. D. C. A. M. A. C. B.
Red.M.D./31.01.2013
Judec.E. A.
Dact.C.B./04.02.2013
2 exp.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 217/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 604/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
