Acţiune în constatare. Decizia nr. 604/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2383/222/2012
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 604 R
Ședința publică din 21 mai 2013
Președinte – C. M.
Judecător – A. C.
Judecător – A. M.
Grefier – A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de reclamanții P. M. și P. L., în contradictoriu cu intimatul pârât M. R., împotriva sentinței civile nr. 2675 din 4 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatar C. A.-L., pentru reclamanții P. M. și P. L., asistat de avocat N. I. și pârâtul M. R. asistat de avocat Berențan E.- P., ce substituie pe avocat S. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Avocat N. I. depune la dosar taxa de timbru aferentă cererii de recurs, respectiv chitanța nr._ DA din 20.05.2013 în cuantum de 190 lei și timbru mobil în sumă de 0,15 lei, așa cum s-a stabilit prin rezoluție.
Avocat Berențan E.- P. depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire și chitanță onorariu apărător în sumă de 700 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat N. I. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere că, actul – convenția așa cum a fost încheiată prevede niște sancțiuni în situația în care nu s-ar fi achitat prețul integral, așa cum susține moștenitorul părții cu care s-a încheiat convenția. S-a solicitat să se constate vânzarea-cumpărare pentru terenul în suprafață de 8 ari situat în .. Că, această convenție arată că s-a plătit un preț inițial de 9 mii lei, urmând ca mai apoi să se achite restul prețului. Precizează că atât timp cât a trăit, P. A. nu a solicitat anularea convenție și în acest sens arată că prin convenție se înserează că în cazul în care una din părțile contractante nu respectă convenția va achita suma de 3 mii lei, ca sancțiune celeilalte părți. Că, reclamanții P. M. și P. L. au construit imobile, le-au stăpânit în fapt și în drept, iar la data construirii imobilelor nu s-ar fi putut da autorizație fără acordul proprietarului. Solicită a se avea în vedere consimțământul părților contractante și nu a moștenitorilor care invocă faptul că nu s-a plătit prețul integral.
Avocat Berențan E.- P. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fiind pronunțată după o analiză a materialului probator. Că, reclamanții nu au achitat prețul stipulat în convenție, iar promitentul cumpărător trebuia să facă dovada plății integrale. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. cu nr._ din 28.06.2012 reclamanții P. M. și P. L. au chemat în judecată pe pârâtul M. R., solicitând instanței emiterea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 800 mp teren situat în intravilanul satului Lozna, jud. B., pc 734 și 732, cuprins în titlul de proprietate nr._/01.06.2005, care a fost vândut de autoarea pârâtului reclamanților pentru suma de 18.000 lei.
În motivare au arătat că în anul 1974 numita M. A. le-a vândut bunurile menționate mai sus pentru suma de 18.000 lei pe care au achitat-o integral. A mai arătat că, după încheierea actului sub semnătură privată s-au mutat în casă și au intrat în posesia bunurilor imobile cumpărate, au plătit impozitele, însă nu au reușit să perfecteze actele în formă autentică.
În drept, au invocat disp. art. 1073 și 1077 din vechiul Cod civil.
În dovedire au depus la dosar înscrisuri și au solicitat administrarea probei testimoniale și a expertizei tehnice în specialitatea cadastru – topografie, probe încuviințate și administrate de către instanța de judecată.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că din prețul în sumă totală de 18.000 lei, reclamanții au achitat doar suma de 9.000 lei la încheierea actului sub semnătură privată și că, în ciuda demersurilor pe care le-a făcut, în sensul că a discutat cu reclamanții cu privire la achitarea diferenței de preț și a dezbătut succesiunea după mama sa tocmai pentru ca actul de vânzare-cumpărare să poată fi perfectat în formă autentică, reclamanții au refuzat să-i achite diferența de 9000 lei.
În apărare a solicitat proba cu martori și înscrisuri, probe încuviințate și administrate de către instanța de judecată.
La termenul de judecată din 16.10.2012, reclamanții și-au restrâns acțiune, arătând că solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare doar pentru suprafața de 800 mp teren intravilan, din pc 734 și pc 732, întrucât casa, bucătăria și stadola s-au autodemolat, iar pe locul acestora ei au construit o altă casă și anexe gospodărești, în baza autorizației de construcție nr. 49/28.06.1976.
Prin sentința civilă nr. 2675 din 4 decembrie 2012, Judecătoria D. a respins acțiunea civilă și cererea de cheltuieli de judecată formulate de reclamanții P. M. și P. L., în contradictoriu cu pârâtul M. R., ca neîntemeiate și a obligat reclamanții să plătească pârâtului M. R. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” încheiat în anul 1974 (fila 4), numita M. A. a vândut reclamanților P. M. și P. L., casa, bucătăria și stadola, împreună cu terenul aferent în suprafață de 800 mp, situate în satul Lozna, .. Potrivit convenției părților, prețul a fost stabilit la suma de 18.000 lei, din care a fost achitată suma de 9000 lei la data întocmirii actului, iar cumpărătorii s-au obligat că vor achita diferența de 9000 lei în două rate, din care prima până la 01.05.1974 și cea de a doua până la 01.11.1974.
După încheierea convenției, reclamanții au intrat în posesia imobilelor, apoi au demolat construcțiile aflate pe teren și au construit o casă și anexe gospodărești în anul 1976 în baza autorizației nr. 49/28.06.1976.
După apariția Legii nr. 18/1991, terenul aferent construcțiilor a fost înscris în titlul de proprietate nr._/01.06.2005 emis pe numele M. A. (fila 5) și este evidențiat în schița întocmită de expertul topograf desemnat în cauză și aflată la fila 39 dosar.
Numita M. A. a decedat la data de 06.06.1991 și a fost moștenită de pârâtul M. R. – fiu, potrivit certificatului de moștenitor nr. 264/25.02.1993 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 52/17.05.2012 (fila 16).
Prima instanță a apreciat că cel care face o afirmație în cadrul procesului trebuie să o dovedească, iar din probele propuse de reclamanți și anume declarația martorei M. T. (fila 52), rezultă că aceasta a fost de față la încheierea actului, ocazie cu care a constatat că reclamanții au plătit atunci vânzătoarei suma de 9000 lei, martora afirmând că nu mai ține minte care a fost prețul stabilit de părți și nici dacă reclamanții au mai plătit vânzătoarei vreo sumă de bani cu titlul de preț, ulterior încheierii actului. Celălalt martor propus de reclamanți, V. M. (fila 53), a arătat inițial că a împrumutat suma de 30.000 lei reclamantului, apoi a revenit susținând că i-a împrumutat suma de 3.000.000 lei, bani pe care reclamantul trebuia să-i dea cu titlul de preț pentru casă numitei A. M., care se afla în . această declarație, instanța constată că martorul a oscilat cu privire la suma pe care ar fi împrumutat-o reclamantului și nu a putut preciza anul în care a dat împrumutul, amintindu-și doar că deja reclamanții își construiseră propria casă (anul 1976), în timp ce reclamanții au susținut că diferența de preț a fost trimisă prin mandat poștal în două tranșe, potrivit înțelegerii (încheiere de ședință fila 27).
A mai reținut prima instanță pe de altă parte, că din declarațiile martorilor propuși de pârât (filele 54, 55) rezultă că numita M. A., în timpul vizitelor pe care le făcea în satul Lozna, s-a plâns de mai multe ori că reclamanții nu i-au achitat integral prețul, iar după decesul acesteia pârâtul M. R. a inițiat mai multe discuții cu reclamanții în vederea achitării prețului și perfectării convenției de vânzare-cumpărare în formă autentică, însă aceștia l-au amânat mereu cu plata și nici nu au fost de acord să-i dea la schimb alt teren.
În concluzie, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au dovedit că au achitat autoarei pârâtului suma de 9.000 lei reprezentând diferență de preț.
Una din condițiile care trebuie să fie îndeplinită pentru perfectarea convenție de vânzare-cumpărare în formă autentică este ca promitentul-cumpărător să facă dovada achitării prețului. Cum reclamanții nu au achitat în totalitate prețul stabilit, instanța a respins acțiunea civilă formulată de aceștia, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs reclamanții P. M. și P. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că instanța de fond a ignorat faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți și-a produs efectul chiar dacă se susține că nu au fost îndeplinite în totalitate obligațiile ce le reveneau părților, întrucât ei, reclamanții, au intrat în posesia terenului și au încorporat construcții pe acesta. Mai mult decât atât, reclamanții au arătat că promitenta vânzătoare, semnatara convenției este decedată și anterior aceasta nu a făcut nici un demers în sensul solicitării vreunei diferențe de preț, situație de natură să dovedească că aceasta nu era nemulțumită de neplata prețului, care este susținută de moștenitori și nu de vânzătoare, care a stat în pasivitate pe timpul vieții, consimțind la vânzarea, respectiv cumpărarea celor 800 m.p..
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Legal citat, pârâtul intimat M. R. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând în motivare că în mod corect a reținut prima instanță că din prețul total convenit prin convenția încheiată în anul 1974 s-a plătit doar suma de 9.000 lei, rămânând de achitat diferența până la 1800 lei, cât părțile au stabilit prețul vânzării
A mai arătat pârâtul că, chiar dacă proba cu martori, în principiu, nu era posibilă, reclamanților le-a fost admisă proba cu martori pentru a dovedi plata diferenței de preț, dar nici cu această concesie nu au reușit să dovedească că și-au achitat obligația contractuală de a plăti în totalitate prețul stabilit pentru a fi în măsură să solicite obligarea sa la a-și da consimțământul la încheierea actului în formă autentică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constata că recursul este nefondat și-l va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Între condițiile pentru admisibilitatea acțiunii judecătorești în valorificarea unui antecontract se regăsește, în mod obligatoriu, condiția ca partea care acționează în justiție să-și fi îndeplinit obligațiile asumate în antecontract. Ca regulă, calitatea de reclamant într-o asemenea acțiune o are promitentul cumpărător, însă pentru promovarea ei cu succes acesta va trebui să-și fi respectat la rândul său obligația de plată a prețului. Or, corect a reținut prima instanță că reclamanții nu au făcut dovada achitării diferenței de preț, situație în care în mod firesc succesorul promitentei vânzătoare a ridicat excepția de neexecutare a contractului și soluția în cauză pronunțată de judecătorul fondului a fost respingerea acțiunii.
Prin urmare, instanța de control judiciar va constata că, motivele de recurs invocate de către reclamanții recurenți nu pot fi primite, întrucât, după cum am arătat, nu au făcut dovada îndeplinirii propriei lor obligații contractuale, respectiv cea de achitare a prețului integral, situație în care celelalte argumente referitoare la faptul că însăși promitenta vânzătoare pe timpul vieții nu a solicitat desființarea convenției sau restituirea diferenței de preț, exced analizei, în contextul în care îndeplinirea condițiilor de admisibilitate cu privire la executarea obligaților de promitenții vânzători nu s-au dovedit a fi îndeplinite, iar acestea trebuie să fie întrunite cumulativ.
Față de cele arătate, Tribunalul va reține că acțiunea a fost în mod corect soluționată, nu există motive de netemeinicie sau nelegalitate a sentinței recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P. M. și P. L. domiciliați în ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 2675 din 4 decembrie 2012, a Judecătoriei D., pe care o menține, în contradictoriu cu intimatul pârât M. R. din București, sector 4, T. M. nr. 5, ., ..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă reclamanții recurenți P. M. și P. L. să plătească pârâților intimați suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. A. C., A. M. A. E.
Red. A.M./12.07.2013
Jud. C. N.
Dact. A.E.
ex. 2/12.07.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 275/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
