Conflict de competenţă. Sentința nr. 1120/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1120/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-08-2013 în dosarul nr. 1564/297/2012
Dosar nr._ conflict de competență
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 6 august 2013
Instanța constituită din:
Președinte – B. G.
Grefier – B. C.
Sentința civilă nr. 1120
La ordine judecarea acțiunii civile privind pe reclamanta Agenția D. Statului, în contradictoriu cu pârâtul I. M..
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prin sentința civilă nr. 313 din 30.04.2013 a Judecătoriei Săveni, cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat instanța rămâne în pronunțare cu privire la conflictul negativ de competență
TRIBUNALUL ,
Asupra cauzei civile de față, Tribunalul constată că:
La data de 13.01.2012 pe rolul Judecătoriei B. pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrată, sub nr._, cererea formulată de reclamanta Agenția D. Statului în contradictoriu cu pârâtul I. M., având ca obiect pretenții – îmbogățire fără justă cauză, prin are s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.120,30 lei reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 30,00 ha teren agricol proprietatea statului, actualizată la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, în temeiul dispozițiilor OUG nr.198/1999 și al Legii nr.268/2001, a preluat în patrimoniu suprafața de teren cu destinație agricolă, aflată în proprietatea statului, de la S.C.Agrojim SA Dângeni, Jud. B., iar în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, urma să încheiere contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă aflate în patrimoniul propriu, persoanele fizice sau juridice dobândind dreptul de exploatare a terenului agricol în schimbul plății unui preț.
S-a arătat că pârâtul I. M. a exploatat suprafața de 30,00 ha teren agricol proprietatea statului ce s-a aflat în exploatarea S.C.Agrojim S.A. Dângeni, de la data de 01.03.2010 și până la data de 10.08.2011, fără acordul Agenției D. Statului și fără a deține contract, aspect relevat prin procesul verbal nr.936/23.08.2010 încheiat de Direcția Fond Funciar și adresa nr._/18.11.2011. Pentru perioada 01.03._11 s-a calculat prețul exploatării suprafeței de ha pășune, la suma de 1219,99lei, fiind avută în vedere o redevență de 490 kg. grâu SR ISO 7970/2000/ha/an și întrucât pârâtul a exploatat suprafața de 30,00 ha pășune, proprietatea statului, în perioada 01.03._11, a determinat o diminuare a veniturilor ce urmau a fi încasate de reclamantă și o mărire injustă a patrimoniului persoanei fizice cu suma datorată folosirii bunului altuia în scopul obținerii de profit.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.112-114 Cod procedură civilă, OUG nr.198/1999, Legea nr.268/2001, dispozițiile Codului civil.
În susținerea cererii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri în copie.
Pârâtul I. M. a formulat întâmpinare (fila 26), invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, iar pe fond, în cazul respingerii excepției invocate a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4166 din 15.06.2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni,
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în temeiul art. 5 din codul de procedură civilă cererea se face la domiciliul pârâtului, în cauză competența revine judecătoriei Săveni.
Judecătoria Săveni, a fost investită cu soluționarea cauzei la data de 27.07.2012 formându-se ds. nr._ .
Prin sentința civilă nr. 313 din 30.04.2013 a Judecătoriei Săveni, și-a declinat competența spre soluționare în favoarea Judecătoriei B., instanța constatând ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul B. în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că articolul 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța soluționează mai întâi excepțiile de procedură, iar art. 1591alin. (4) prevede că la prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
S-a arătat că obiectul cererii, din perspectiva art. 19 și art. 159 din Codul de procedură civilă, atrage o competență relativă a instanței de la domiciliul pârâtului, conform art. 5 din Codul de procedură civilă și că potrivit acestuia, cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului. Din conținutul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că pârâtul locuiește în localitatea B., această localitate aflându-se în circumscripția teritorială a Judecătoriei B., conform H.G. nr. 337/1993.
S-a reținut că în ceea ce privește considerentele încheierii din data de 04.05.2012, prin care instanța a apreciat că temeiul delictual al acțiunii atrage competența potrivit art. 10 pct. 8 din Codul de procedură civilă, acestea nu pot fi reținute, având în vedere că art. 10 reglementează o competență alternativă, fiind facultatea reclamantului dacă înțelege să uzeze de aceasta.
S-a mai reținut că potrivit art. 136, coroborat cu art. 1591 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepțiile care nu sunt de ordine publică, adică excepțiile relative, care nu au fost invocate prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare, nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății.
Instanța a constatat că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile art. 136, fiind decăzut din acest drept procedural și întrucât competența este una relativă, de ordine privată, instanța nu poate invoca din oficiu această neregularitate la al treilea termen cu procedură completă.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că, prin neinvocarea de către pârât a excepției necompetenței teritoriale în condițiile art. 136, instanța inițial sesizată a fost în mod legal învestită cu soluționarea cauzei, declinarea de competență fiind contrară normelor de competență.
Analizând cauza în conformitate cu art. 20 și urm. din Codul de proc. Civilă, Tribunalul constată că în cauză competența de soluționare a dosarului aparține Judecătoriei B. jud. B.,
Astfel investind Judecătoria B. reclamantul a făcut alegerea instanței competente potrivit art. 12 din Codul de procedură civilă.
Această alegere este irevocabilă, în considerarea neprezentării pârâtului care avea posibilitatea să invoce necompetența teritorială în condițiile art. 136 Cod proc. Civilă, aceasta neputând fi inovată de reclamant sau de instanță din oficiu.
Potrivit art. 159 Cod proc. Civilă, necompetenta teritorială nu are caracter imperativ așa încât instanța nu este îndreptățită a-și declina din oficiu competența.
Cum reclamantul a ales prin cererea de chemare în judecată instanța competentă, acesta nu poate uza de excepția de necompetență teritorială iar instanța nu o poate invoca din oficiu, nefiind vorba despre o normă de competență absolută.
Având în vedere aceste considerente și în conformitate cu art. 22 din Codul de procedură civilă, instanța va admite sesizarea și va proceda în conformitate cu dispozitivul ce urmează, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., trimițând cauza Judecătoriei B. în vederea soluționării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta Agenția D. Statului, în contradictoriu cu pârâtul I. M..
în favoarea Judecătoriei B..
Trimite cauza Judecătoriei B. în vederea soluționării.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.08.2013.
Președinte, Grefier,
Red.G.B./09.08.2013
Dact.C.B./09.08.2013
2 exp.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 757/2013.... → |
|---|
