Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 757/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 757/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1511/297/2008*
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 757 R
Ședința publică din 21 iunie 2013
Președinte – A. C.
Judecător – D. M.
Judecător – H. I.
Grefier – A. E.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea de recurs formulată de către recurenta - petentă F. E., respectiv recurenții - intimați C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar a comunei Hănești, județul B., C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor - B., U. G. - F., F. D., F. (P.) M., P. C., P. M. - M., B. I. - I. și B. V., împotriva sentinței civile nr. 575 din data de 18 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Săveni, județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații G. E., C. D., G. A., G. I. - A., R. M. și G. A., având ca obiect - fond funciar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 12 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților, de a formula și depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 19 iunie 2013 iar apoi din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, pentru astăzi.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 575/18 aprilie 2012, a Judecătoriei Săveni, a fost admisă în parte cererea formulată de petenta F. E., a fost anulată H.C.J. nr. 455/31.11.2008, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor în favoarea moștenitorilor defunctului G. A., indicați în dispozitiv, pentru suprafața de 17,1 ha. teren în ., din care 1 ha teren forestier și 16,1 ha teren arabil, s-au anulat patru titluri de proprietate, respectiv nr._/31.12.1999, nr._/31.12.1999, nr._/31.12.1999, nr._/01.08.2002.
A fost, totodată, modificat Titlul de proprietate nr. 8/10.05.2002 pentru suprafața de 8 ha. teren cu vegetație forestieră în sensul excluderii numiților P. M., F. D., U. G. F., C. A..
Au fost obligate pârâtele C. L. de fond funciar Hănești și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. ca, în exercitarea atribuțiilor legale să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 39,9 ha teren arabil pentru moștenitorii numiților G. A. și G. A., indicați în continuare în dispozitiv.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect pretenții bănești formulată de pârâți.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 16.000 lei reprezentând preț încasat necuvenit, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4692/20.11.2002 la BNP C. A., la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii cererii-21.11.2011 și până la plata efectivă.
Au fost obligați pârâții, deosebit, să plătească diferite sume reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petenta a formulat o acțiune înregistrată pe rol la data de 31.10.2008 sub nr. 1511/297 prin care a chemat în judecată inițial doar pe intimatele C. Județeană B. și C. L. Ștefănești de fond funciar, cerând:
- anularea/modificarea Hotărârii Consiliului Județean nr. 455/30.11.2008 prin care i s-a respins petiția de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului său, defunctul G. A. și
- obligarea pârâtelor instituții la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de 23,80 ha, situat pe raza comunei Hănești, județul B..
Această cerere inițială a fost ulterior completată și precizată în sensul solicitării de anulare a trei titluri de proprietate și a ieșirii din indiviziune asupra terenului înscris într-un al patrulea titlu, anularea H.C.J. nr. 455/2008 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha și respectiv de 20,70 ha către descendenții de la doi autori: G. A. (A.) și G. Alecandru, soți, la succesiunea cărora, neavând copii și părinți în viață la momentul decesului, vin frații și surorile. Asupra acestei cereri, prima instanță s-a pronunțat printr-o sentință inițială, nr. 983/12.11.2009, în sensul că s admis în parte acțiunea și a obligat C. Județeană de Fond Funciar să reconstituie în favoarea petentei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4,50 ha teren agricol situat pe raza satului Borolea, ..
S-a respins cererea de anulare titluri, s-a luat act de renunțarea petentei la judecarea cererii de ieșire din indiviziune și a fost obligată C. Județeană la plata de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că autorii ale căror drepturi sunt dezbătute în cauză de către succesorii – nepoți de frate se referă la suprafața de 82,80 ha, parțial înscrisă în titlurile de proprietate atacate în cauză.
S-a acordat suprafața de 4,50 ha, în limita cererii depuse la comisii și numai petentei titulare a acestei cereri.
Această primă sentință a fost recurată, iar prin decizia civilă nr. 416/R/19.04.2011 s-au admis recursurile declarate și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, apreciindu-se că nu s-a procedat la o cercetare judecătorească în privința tuturor cererilor cu care a fost investită și nu s-a răspuns la toate aspectele evocate de părți în susținerea pretențiilor lor de proprietate, dispunându-se ca, la rejudecare instanța de fond să analizeze:
- în ce măsură decizia de acționar emisă în cauza concordă cu caracterul reparator al Legii nr. 18/1991 și conduce la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament;
- în ce măsură cererile de reconstituire formulate de G. I. și moștenitorii defunctei P. L., pot influența reconstituirile anterioare și ce consecință au în privința terenurilor rămase neatribuite, în suprafață de 23,80 ha;
- să se verifice și să se soluționeze pretenția de reconstituire a suprafeței de 1 ha – teren forestier față de dovada făcută de petentă că autorul a deținut 9 ha, conform fișei de evaluare a patrimoniului de la fila 52 dosar fond, însă reconstituirea s-a făcut numai pentru 8 ha.
Reluând judecata asupra fondului în baza deciziei de casare, prima instanță a reținut că titlurile de proprietate nr._/1999,_/1999,_/1999 au fost emise cu nerespectarea Legii nr. 18/1991, de vreme ce au fost emise individual pentru suprafețe de 10 ha, cu depășirea limitei legale și fără a se avea în vedere existența cererilor de reconstituire formulate anterior emiterii lor de moștenitorii îndreptățiți ai fostului proprietar, în același mod procedându-se și cu ocazia emiterii titlului de proprietate comun nr._/2002.
De aceea, instanța de fond a aplicat art. III lit. i din Legea nr. 169/1997 și a anulat toate cele patru titluri de proprietate.
În ceea ce privește cererea de anulare a Hotărârii Comisiei Județene nr. 455/31.11.2008 și de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 23,8 ha teren, instanța de fond a avut în vedere situația de fapt reținută de decizia de casare, respectiv că moșia familiei autorului G. A. avea o suprafață totală de 82,80 ha, din care după exproprierea din 17 august 1946 au rămas în patrimoniu 68,50 ha, din care 9 ha teren forestier.
Se mai reține că la succesiunea soților G. A. și A. au venit frații și surorile acestora, respectiv: G. I., G. Ș. și G. Ralița pentru soț și S. Aspazia și C. M. pentru soție, acestea din urmă fiind la rândul lor moștenite de descendenții: U. G.-F., F. D., F. (P.) M. și C..
Prima instanță a reținut că autorii aveau în patrimoniu imobilele terenuri cu regimuri juridice deosebite. Astfel, văzând că autorul G. A. a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 115/10 ianuarie 1927 o suprafață totală de teren de 42,9 ha, din care 9 ha teren forestier, iar restul teren arabil și imaș, a apreciat că aceste terenuri reprezintă bunul propriu al acestui autor, fiind dobândite înaintea încheierii căsătoriei.
Întrucât cei doi soți figurau în registrul agricol cu suprafața de 82,8 ha, prima instanță a reținut că diferența de 82,8 – 42,9 = 39,9 reprezintă bunul comun al acestora, nedovedindu-se caracterul de bun propriu al autoarei G. A..
Față de aceste aspecte, instanța, văzând că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate moștenitorii ambilor autori a dispus ca pârâtele comisii să emită titluri de proprietate comun pentru suprafața de 39,9 ha teren.
În ce privește distribuția pe categorii de moștenitori a restului de teren, prima instanță a reținut că, întrucât soția G. A. a decedat anterior soțului ei, acesta avea dreptul la cota de 5/8 din terenurile comune în suprafață de 39,9 ha, adică 24,9 ha, iar restul de 3/8 revine succesorilor acesteia.
Instanța de fond a însumat suprafața de teren bun propriu cu aceea obținută în calitate de soț supraviețuitor de către autorul G. A.: 42,9 ha și 24,9 ha și văzând că depășește limita legală de 50 ha, a dispus în sensul reconstituirii în favoarea moștenitorilor acestuia a dreptului de proprietate pentru suprafața de 17,1 ha teren în ., din care 1 ha teren forestier și 16,1 ha teren arabil în completarea suprafeței deja atribuite anterior în mod corect de 8 ha de pădure și 24,9 ha teren arabil.
Instanța a mai rezolvat în același cadru procesual și cererea reclamantei din dosarul nr._, conexat prezentei cauze, în care aceasta solicită obligarea pârâților U. G. F., F. D., F. M. și C. D. la plata sumei de 16.000 lei, reprezentând prețul încasat necuvenit, împreună cu dobânda legală, de la data încasării prețului de către pârâți și până la data plății efective.
Apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă prima instanță a obligat Comisiile locale și Județeană de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat un recurs olograf înregistrat la data de 03.09.2012 recurenta petentă F. E., care a solicitat pe fondul plângerii sale inițiale obligarea comisiilor ca la reconstituirea dreptului de proprietate al autorului G. A. cele 50 ha teren să-i fie reconstituite în exclusivitate pe amplasamentul celor patru titluri anulate. Motivează recurenta această solicitare prin aceea că la nivelul Primăriei Hănești nu mai există teren arabil disponibil, singurul teren cert fiind acela de 50 ha, disponibilizat prin anularea titlului de proprietate nr._ de 10 ha, titlului de proprietate nr._ de 10 ha, titlului de proprietate nr._ de 10 ha și titlului de proprietate nr._ de 20 ha.
Mai solicită recurenta obligarea intimatelor la eliberarea de titluri de proprietate separate pentru moștenitorii fiecărui autor, deoarece se cunoaște cota din bunul comun.
Se mai solicită modificarea cotei de 1/4 stabilită de instanță ca dreptul lui A. G. din cota soției predecedate la cota de 1/2, deci de la suprafața de 24,9 ha teren arabil stabilită de instanță pentru A. G. la suprafața de 29,925 ha, așa cum reiese dintr-un calcul redat în continuare în mod amănunțit.
Astfel, se arată că, ținându-se seama de suprafața de teren bun comun de 39,9 ha, fiecare dintre autori avea un drept egal asupra câte unei suprafețe de 19,950 ha și că soțul postdecedat a preluat în contul cotei de 1/4 ca moștenitor al soției suprafața de 9,975 (totalizând un drept asupra terenului de 29,925 ha), astfel că moștenitorilor săi frați și surori ai soției le mai revine o diferență de 9,975 ha.
Față de acest calcul ce duce la o corectă împărțeală, prima instanță a greșit, consideră recurenta, deoarece nu a distribuit moștenitorilor lui G. A. o suprafață de 13,825 ha.
Astfel, se arată că, deși de la acest autor se putea atribui teren pășune, conform Legii nr. 193/2007 până la limita de 100 ha, iar această categorie de folosință a existat în proprietatea lui A. G., din totalul de 72,825 ha cuvenit, prima instanță a dispus doar în legătură cu un maxim de 50 ha teren arabil și cu 9 ha teren forestier, lăsând nerestituită diferența de 13,825 ha, în legătură cu care solicită recurenta să fie obligate comisiile să emită titlu separat moștenitorilor lui G. A..
Se apreciază că în acest titlu distinct trebuie înscrisă o suprafață totală de 64,825 ha, din care 50 ha – arabil, 13,825 ha – pășune și 1 ha pădure și că trebuie scoasă din cauză numita G. M., persoană care nu există în mod real pe lista moștenitorilor lui G. A..
Mai critică recurenta ca fiind injustă obligarea pârâților F. D., F. (P.) M., U. G. și C. D. la plata dobânzii sumei de 16.000 lei, calculată doar de la data deschiderii respectivului dosar, în dosarul nr._ . Motivează recurenta acest aspect, arătând că pârâții indicați au beneficiat de sumă la data vânzării celor 8 ha de pădure – 20.11.2008 și apreciază că este corect să fie obligați la plata dobânzii de la data vânzării și până la data plății efectivă.
Se cer cheltuieli de judecată din recurs.
Aceeași petentă F. E. a înregistrat pe rolul Tribunalului la data de 29.08.2012 o a doua petiție de recurs redactată de către avocat – fila 10 – prin care solicită, în mod distinct față de întâia cerere:
- reconstituirea dreptului de proprietate în limita a 50 ha teren arabil pentru fiecare autor deposedat și 9 ha de teren forestier;
- obligarea intimatelor de a emite titluri separate pentru moștenitorii fiecăruia dintre cei doi defuncți;
- îndepărtarea din rândul beneficiarilor reconstituirii a numitei F. M., care nu a formulat cerere;
- să se rețină că defunctul G. A. a preluat ca soț supraviețuitor o cotă de 1/2 din bunurile lăsate de soție, deoarece nu a avut descendenți, ci a venit în concurs cu frații acesteia, iar nu o cotă de 1/4, cum greșit a stabilit prima instanță.
Se mai susține că întrucât au indicat greșit autorii de la care li se cuvine teren, respectiv G. A., în loc de G. A., este nelegală reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceștia cu privire la terenurile ce au aparținut defunctei G. A. și, prin urmare, dispoziția instanței de fond de se reconstitui dreptul de proprietate numiților U. G. F. și C. D., precum și F. M., este greșită.
În drept, se invocă dispozițiile art.299 și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
La rândul lor, pârâții F. D., F. (P.) M. și U. G. F. au declarat recurs împotriva sentinței filele 15-21, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare a acesteia pentru ca instanța să se pronunțe cu privire la întreaga suprafață de 82,80 ha ce a aparținut autorilor comuni, cât și cu privire la excepțiile invocate.
În subsidiar se solicită admiterea recursului, iar în rejudecare să se respingă acțiunea ca neîntemeiată, deoarece instanța a dat reclamantei chiar mai mult decât a cerut cu toate că acțiunea a fost admisă doar în parte.
În drept, se invocă art.304 pct.5, 6, 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Se cere judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Se critică hotărârea arătându-se că instanța de fond, în rejudecare, a stabilit o situație neconformă cu realitatea, apreciind în mod greșit că Tribunalul, prin decizia de casare ar fi reținut că titlurile de proprietate nr._/1999,_/1999,_/1999 ar fi fost emise cu nerespectarea Legii nr.18/1991.
Cu privire la titlurile astfel anulate, recurenții arată că reconstituirile s-au făcut pe familia solicitanților, iar nu în funcție de autor și că părinții lor au cerut și primit 10 ha pentru care au avut rol individual prin moștenire, astfel că nu este nimic greșit în emiterea acestor titluri, la care s-au respectat dispozițiile art.8 și 9 din Legea nr.18/1991. Totodată recurenții mai arată că în legătură cu aceste suprafețe, reclamanta nu a formulat o cerere de reconstituire în termen legal și nu justifică un interes legitim.
În privința anulării H.C.J. nr.455 din 31 noiembrie 2008 și de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 23,80 ha, se arată că reclamanta nu a făcut precizări și dovezi, astfel că pretențiile acesteia sunt neîntemeiate.
Cu privire la titlul de proprietate 8/10.05.2002 privind 8 ha cu teren forestier, reclamanta a cerut anularea titlului și a contractului de vânzare încheiat în baza acestuia și apoi restituirea prețului încasat necuvenit și a dobânzii aferente, fără a preciza temeiul de drept al pretențiilor, fără a timbra la valoarea pretențiilor, fără a respecta termenul legal de prescripție a dreptului la acțiune.
Se mai critică soluția instanței de fond, arătându-se că din suprafața stabilită anterior în recurs ca aparținând autorilor de 82,80 ha, instanța de fond a dispus doar cu privire la 65 ha, lăsând nesoluționată situația restului de teren și nerăspunzând solicitării instanței de recurs privitoare la întinderea drepturilor fiecărui soț.
Împotriva hotărârii instanței de fond au formulat recurs și pârâții B. V., B. I.-I., P. C. și P. M. M.. Aceștia invocă procesul verbal nr.207 din 17 august 1946 întocmit de C. Județeană de Îndrumători ai Reformei Agricole D., care avizează că celor doi soți le revin 60 ha, după efectuarea reformei, încât nu se poate deosebi care din bunurile proprii/comune au fost reduse, însă ar fi de înțeles că ambii soți erau considerați proprietari asupra terenului rămas, singurul teren cu privire la care se poate susține calitatea de bun propriu fiind acela forestier de 9 ha, aparținând autorului G. A.. Față de această concluzie, recurenții propun un mod deosebit de calcul al cotelor și respectiv suprafețelor la care ar fi îndreptățiți succesorii celor doi autori, potrivit cu care de la G. A. ar trebui reconstituit drept de proprietate pentru o cotă de 5/8 din terenuri, adică pentru o suprafață totală de 47,44 ha, iar de la G. A. o cotă de 3/8, reprezentând 12,06 ha terenuri agricole.
Se mai critică și modul în care prima instanță a dispus restituirea prețului încasat de titulari în urma înstrăinării terenului din titlul de proprietate nr.8 din 10 mai 2003, arătându-se că potrivit art.III alin.24 din Legea nr.169/97, nulitatea profită tuturor celorlalți moștenitori ai lui G. A., în limita cotei lor de drept, astfel că indică sume deosebit calculate pentru toți cei îndreptățiți.
Astfel, se arată că moștenitorii lui G. A. înscriși în titlul anulat trebuie să plătească moștenitorilor lui G. A. pe cele trei tulpini, câte o cotă de 1/3 din preț, urmând ca succesorii lui P. L. să împartă între ei 1/3 din prețul cuvenit mamei lor în mod egal.
Se atașează și arbore genealogic filele 30-31.
În cauză au mai formulat recurs și cele două comisii de fond funciar filele 32-33 și filele 34-35, care în egală măsură și cu argumente similare au criticat dispoziția de obligare la plata cheltuielilor de judecată cuprinsă în sentința recurată.
Recursul Comisiei Locale conține în plus și apărări privitoare la soluția de fond, care este apreciată ca fiind greșită pentru motivul esențial că titlurile emise privesc terenuri aflate la dispoziția ADS, iar documentația nu a fost întocmită de această comisie și că fiind intrate în circuitul civil titlurile, nu este corectă dispoziția de anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este învestită cu judecarea unor cereri de recurs formulate în baza motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțată în materia reconstituirii dreptului de proprietate pe cale judiciară și anulării titlurilor de proprietate și altor acte juridice, cu plata de despăgubiri.
Recursurile surprind aspecte de aplicare greșită a legilor în materia fondului funciar, astfel că vor fi admise, urmând a fi modificată în parte sentința recurată în sensul de:
- a se admite plângerea reclamantei F. E. împotriva H.C.J. nr.455 din 31 noiembrie 2008 și a se anula, în consecință, mențiunea de la art.2 din H.C.J. nr.455 din 27 iunie 2008 și a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 24,80 ha teren din care 1 ha teren forestier, terenuri ce provin de la autorii G. A. și A. și se cuvin titularilor cererilor de restituire: G. I. L., P. C., B. I.-I., P. M.-M., G. E., F. E., S. B., R. M.;
- a se respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a titlurilor de proprietate deja emise, respectiv: titlul de proprietate nr._ din 31 decembrie 1999, titlul de proprietate nr._ din 31 decembrie 1999, titlul de proprietate nr._ din 31 decembrie 1999 și titlul de proprietate nr.114.427 din 1 august 2002, precum și cererea conexă în pretenții bănești;
- a fi obligate Comisiile intimate să elibereze titlul de proprietate pentru petenții succesori ai autorilor G. A. și A., în limita suprafeței reconstituite de 23,80 ha – teren arabil și separat pentru 1 ha teren forestier și
- a se înlătura toate obligațiile de plată a cheltuielilor de judecată stabilite la fond.
Pentru a decide astfel, instanța de control reține ca principiu esențial ce era reglementat în lege și nu a fost respectat la pronunțarea sentinței recurate faptul că, potrivit art.13 din Legea nr.18/1991:
- moștenitorii sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor;
- titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Prin urmare, pretențiile recurenților moștenitori în sensul anulării titlurilor, modificării unui alt titlu ori emiterii de titluri separat pe moștenitorii fiecărui autor în funcție de cota cuvenită nu sunt întemeiate, de vreme ce legea a stabilit că titlurile se emit la cererea succesorului, ce echivalează cu acceptarea moștenirii autorului, însă distribuirea propriu-zisă a terenurilor are loc numai ca efect al unei împărțeli ulterioare între comoștenitori.
Cum de la aplicarea Legii 18/1991 până în prezent au fost mai multe termene de formulare a cererilor, ceea ce a permis desfășurarea succesivă de proceduri legale de restituire din terenul aceluiași autor, în cazul proprietăților cu suprafețe mari de teren, este nejustificată și pretenția de anulare a titlurilor anterior emise, concluzia care se impune fiind aceea că legea a permis succesorilor să-și valorifice drepturile în mai multe etape, ceea ce a condus la eliberarea conform cererilor a titlurilor de proprietate, precum și a hotărârii atacate în cauză și impune ca pentru identificarea concretă a dreptului ce revine fiecărui succesor să se dezbată o împărțeală asupra tuturor titlurilor reunite, cadru în care se va rezolva și chestiunea terenurilor deja înstrăinate după regulile de la vânzarea rezolubilă.
Față de această modalitate de aplicare a legii, prima instanță a pronunțat o soluție greșită, încercând să efectueze simultan și reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul neacordat, dar și o împărțeală judiciară prin redistribuirea între moștenitori a suprafețelor înscrise în titluri și prin anularea/modificarea titlurilor deja emise și a actelor subsecvente acestora.
Astfel, recursul formulat de reclamanta F. aduce o . critici instanței de fond ce surprind aspecte deja dezvoltate în aceasta, respectiv determinarea exactă a suprafețelor cuvenite moștenitorilor fiecărui autor – desigur în modalitatea apreciată de reclamantă a fi corectă, prin detalierea categoriilor de terenuri propriii și comune ale autorului. Aceste motive de recurs ce fac referire la distincția între masele de terenuri ale fiecărui autor ce trebuie transmise separat la succesorii lor, precum și eventuala partajare pe sume și suprafețe între ei nu vor fi primite de instanța de recurs, deoarece se referă la aspecte greșit rezolvate la fond și conduc la suprapunerea litigiului de fond funciar cu acela de împărțeală judiciară, ceea ce ar priva pe toate părțile de posibilitatea unei dezbateri contradictorii, cu probe specifice a drepturilor succesorale, motiv pentru care și dispozițiile legii speciale trimit pe succesori la dreptul comun pentru stabilirea precisă a drepturilor ce le revin (motivele de la a), c), h), i), f) 10 verso ds. recurs).
Ceea ce reclamanta arată corect în motivele sale de recurs, cu referire directă la procedura reconstituirii dreptului de proprietate de la autorii săi, este solicitarea ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă în limita a 50 ha teren arabil pentru fiecare autor deposedat și 9 ha teren forestier (motiv b) f.10 verso). Se mai face referire prin motivele de la lit.d) și e) la aspecte privind inițierea procedurii de reconstituire de către persoane ce nu au calitate de succesori: G. M. și F. M..
Instanța de control reține din motivele indicate în cererea recurenților F. D., F. (P.) M., U. G. F., critica instanței de fond referitoare la anularea titlului de proprietate_/1999, titlului de proprietate_/1999, titlului de proprietate_/1999, titlului de proprietate_/2002 și titlului de proprietate 8 din 10 mai 2002, precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr.4692 din 20 noiembrie 2002.
În ce privește recursul formulat de pârâții B. V., B. I.-I., P. C. și P. M.-M. se va reține critica privind imposibilitatea partajării în cadrul litigiului de fond funciar a suprafețelor ce reprezentau bun cuvenit fiecărui autor și necesitatea eliberării unui titlu comun pentru terenul arabil (f.26), iar pentru aceleași argumente se vor respinge pretențiile de partajare minuțioasă a sumelor ce revin pe fiecare moștenitor din prețul obținut la înstrăinarea terenului din titlul de proprietate 8 din 10 mai 2002.
În ce privește recursurile comisiilor, acestea urmează a fi admise sub aspectul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată, întrucât în cauză nu s-a dovedit o culpă a acestora, terenul în cauză fiind la dispoziția ADS și urmând o procedură specifică de reconstituire ce exclude implicarea directă a acestora; totodată, cererile adresate nu au fost suficient de motivate și probate pentru a conduce la o soluție de admitere în procedura administrativă.
Astfel, instanța reține că, în fapt, în cauză, hotărârea Comisiei Județene nr.455/_ atacată cu plângere, a respins cererea privind restituirea a 23 ha teren moștenitorilor lui G. A. pe considerentul că s-a acordat deja suprafața maximă de 50 ha, astfel că diferența până la 68,50 ha (de 18,50 ha) nu mai poate fi restituită.
Titularii cererii erau numiții:
- G. I. L.;
- P. C.;
- B. I. I.;
- P. M. M.;
- G. E.;
- F. E.;
- S. B. și R. M., dintre care toți sunt succesori ai autorului G. A., cu excepția celor doi din urmă, care sunt succesori ai lui G. A., soția autorului.
Anterior s-au emis:
1) titlul de proprietate 114.427 din 1 august 2002 (fila 32 dosar fond 1), pentru 20 ha teren arabil pe raza comunei Hănești numiților:
- G. G.,
- P. C.,
- F. D., F. M.,
- U. G. F.,
- F. E.,
- G. E.,
- P. M. M.,
- B. I. I.;
- C. A., adică unor persoane care sunt, de asemenea, ca și în cazul celor ce au făcut plângere, succesorii de la ambii autori: G. A. și G. A..
2) Tot astfel, în titlul de proprietate nr.8 din 10 mai 2002 (f. 33 ds. fond 1), s-au înscris succesori ai ambilor autori pentru 8 ha teren forestier pe raza comunei Ibănești, respectiv F. E., P. M., F. D., U. G., C. A., G. E., B. I. I., P. C., P. M. M..
3) În titlul de proprietate nr._ din 31 decembrie 1999 (f.150 ds. fond 1) s-au atribuit 10 ha de teren arabil pe teritoriul comunei Hănești, numitei F. M., succesoare a autoarei G. A..
4) În titlul de proprietate nr._ din 31 decembrie 1999 (f. 153 ds. fond 1) s-au atribuit 10 ha de teren arabil pe raza comunei Hănești numitului F. D., descendent al surori autoarei G. A., F. A..
5) În titlul de proprietate nr._ din 31 decembrie 1999 (f.156 ds.fond 1) s-au atribuit 10 ha de teren arabil pe raza comunei Hănești numitei U. G.-F., descendentă a lui G. A..
Prin înscrisurile depuse la dosarul judecății de fond s-a probat că fosta moșie a lui A. G. din plasa Săveni, ., satul Borolea avea o suprafață de 82,80ha conform fișei de la fila 51 dosar fond, suprafață redusă la exproprierea din 17 august 1946 la 68,50 ha, din care 9 ha de pădure. Suprafața deja restituită este de 50 ha teren arabil și 8 ha teren forestier, rămânând așadar de restituit o diferență de 23 ha arabil și 1 ha teren forestier, astfel cum s-a solicitat de către petenți, fiindu-le respinsă această cerere prin HCJ 455/27.06.2008 contestată în cauză.
Argumentele folosite ca probe ale întinderii dreptului de proprietate atestă că în 25.03.1946 la data întocmirii fișei moșiei din suprafața existentă în patrimoniul autorului G. A. de 82,80 ha s-a expropriat teren până la limita de 69 ha, cu care figurează ulterior în formularul pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului, întocmit cu ocazia exproprierii totale a acestei moșii, la data de 6.03.1949.
Potrivit art. 6 al. 12 din Legea nr. 1/2000 aceste documente neînsoțite de titlurile de proprietate au valoare declarativă cu privire la proprietate.
Din înscrisul depus la fila 84 dosar fond reprezentând soluția dată unei contestații a autorului contra exproprierii din 1946 rezultă că a fost admisă contestație în temeiul actelor de proprietate al ambilor soți, astfel încât reducerea suprafeței moșiei s-a făcut până la o limită de 60 ha, iar nu 50 ha.
Părțile au mai depus ulterior la dosar ca titlu de proprietate al autorului G. A. un act de vânzare-cumpărare autentic privind suprafața de 42,90 ha din care 9 ha pădure (fila 30 dosar fond rejudecare) act ce datează din 10 ianuarie 1927, în legătură cu care revendică un caracter de bun propriu, decurgând din dobândirea acestuia anterior căsătoriei cu G. A..
În diversele apărări pe care le fac părțile se susține că diferența de 39,90 ha de teren existent în patrimoniul soților anterior primei exproprieri era bunul comun al acestora.
O altă apărare se face prin depunerea unui act dotal prin care se tinde la dovedirea unui bun propriu al soției, aspect ce concordă cu consemnările din procesul verbal nr. 207 din 17 august 1946 (fila 36) referitoare la existența unor acte de proprietate ale soției.
Pe de altă parte momentul căsătoriei autorilor și regimul juridic aplicabil bunurilor acestora sunt anterioare codului familiei ce a impus comunitatea de bunuri a soților, încât verificarea certă a existenței bunurilor proprii și transmiterii lor către succesori cere o probare mai detaliată incompatibilă cu prezenta judecată privind restituirea terenurilor.
În plus, repunerea în termenul de acceptare a succesiunii și valorificarea calității de moștenitor nu este dată de simpla afirmare a rudeniei, ci este condiționată de formularea concretă a cererii de reconstituire.
De aceea, titlurile ce au fost deja eliberate la cererea unora dintre succesori sunt în principiu valabile, ele urmând a fi sancționate sub aspectul calității de moștenitor îndreptățit, ori cotelor cuvenite în cadrul partajului succesoral de la cei doi autori în cadrul cărora se cuvine a fi reunite.
Întrucât intimatele Comisii nu au fost informate în mod lămuritor cu privire la dreptul de proprietate ce trebuie restituit prin cererea și probele ce au însoțit-o, aflându-se în eroare cu privire la posibilitatea de a atribui teren pentru fiecare autor până la limita de 50 ha, nu pot fi sancționate prin obligarea la cheltuieli de judecată. Raționamentul expus în motivația respingerii cuprinsă în art. 2 al. HCJ 455/27.06.2008 este corect din punct de vedere juridic dacă ne raportăm la un singur autor. Având însă în vedere că acest autor figura în înscrisurile publice cu terenuri ce aparțineau și soției sale, este legal să se restituie petenților și diferența de teren solicitată, urmând ca ulterior să se procedeze potrivit dreptului comun la împărțeala terenurilor conform cotelor ce le revin din fiecare masă succesorală, ce se va dezbate, în baza titlurilor emise, a actelor vechi de proprietate și actelor de stare civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamanta F. E., împotriva sentinței civile nr. 575 din 18 aprilie 2012 a Judecătoriei Săveni.
Admite recursul formulat de intimații F. D., F. (P.) M. și U. G. F., împotriva sentinței civile nr. 575/18.04.2012 a Judecătoriei Săveni.
Admite recursul formulat de intimații B. V., B. I.-I., P. C. și P. M.-M., împotriva sentinței civile nr. 575/18.04.2012 a Judecătoriei Săveni.
Admite recursurile intimatelor C. locală Hănești și C. Județeană B. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 572 din 18 aprilie 2012 a Judecătoriei B..
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Admite plângerea formulată de reclamanta F. E., împotriva H.C.J. nr.455/ din 31.11.2008. Anulează mențiunea de la art. 2 din HCJ nr. 455/27.06.2008 și dispune în locul mențiunii anulate reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 24,80 ha teren, din care 1 ha teren forestier, terenuri ce provin de la autorii deposedați G. A. și A. și se cuvin titularilor cererilor de reconstituire G. I. L., P. C., B. I. I., Pacaru M.-M., G. E., F. E., S. B., R. M..
Respinge, ca neîntemeiată. cererea reclamantei de anulare a titlurilor de proprietate nr._ din 31.12.1999, nr._ din 31.12.1999,_ din 31.12.1999 și_ din 01.08.2002 precum și cererea conexă în pretenții bănești.
Obligă intimatele Comisii să elibereze titlul de proprietate pentru petenții succesori ai autorilor G. A. și A., în limita suprafeței reconstituite de 23,80 ha teren arabil și suprafața pentru 1 ha teren forestier.
Înlătură toate obligațiile stabilite la fond de plată a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. C. D. M., H. I. A. E.
Red. D.M. /20.09.2013
Jud. L. Ș.
Dact. A.E.
ex. 2/ 01.10.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1120/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 939/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
