Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 760/193/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._ - Apel -
- Exercitarea autorității părintești -
DECIZIA CIVILĂ NR. 88 A
Ședința publică din data de 07 mai 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - A. C.
GREFIER - A. E.
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de către pârâta – M. M. G., împotriva sentinței civile nr. 7584 din data de 31 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V. și autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Municipiului B. având ca obiect – exercitarea autorității părintești. -
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă avocat U. L. I. pentru intimatul M. V., lipsind pârâta apelantă M. M. G. și reprezentantul autorității tutelare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că, la dosar a fost depusă, prin intermediul registraturii, întâmpinare formulată de intimatul M. V..
Din oficiu, instanța pune în discuție excepțile de tardivitate a formulării apelului, precum și cea de netimbrare a cererii de apel.
Avocat U. L. I. pentru intimatul M. V. arată că nu sunt motive de repunere în termenul de apel, solicitând anularea cererii formulate de pârâtă ca fiind netimbrată.
După deliberare;
TRIBUNALUL ,
Asupra cererii de recurs, de față, constată că;
Prin sentința civilă nr. 7584 din 31 octombrie 2012, Judecătoria B. a admis, în parte, cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta M. M. – G..
A dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei M. C. născută la data de 7.04.2007 să se facă în comun de ambii părinți.
A stabilit locuința minorei M. C. născută la data de 7.04.2007 la domiciliul tatălui său.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului cu titlu de pensie de întreținere suma de 132,75 lei lunar, de la data introducerii cererii, respectiv 19.01.2012 și până la majoratul minorei.
A obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 710,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că de la data la care minora a fost încredințată mamei, 10.06.1010 (prin sentința civilă nr.4180/10.06.2010 a Judecătoriei B., filele 22-25 dosar) și până în prezent situația acesteia s-a schimbat. Că, perioada petrecută împreună cu mama în Italia a fost o perioadă traumatizantă pentru copil, era lăsată singură în casă, și din câte relatează aceasta, bătută de mamă. Mai apoi a fost lăsată în grija unei străine, martora R. H. E., căreia abia la data de 2.12.2011 i-a fost încheiată o declarație de încredințare. La aceasta minora a locuit din luna august până în decembrie 2011, perioadă despre care minora nu vrea să își aducă aminte, când îi este pomenită se întristează și refuză de a se întoarce acolo.
A mai reținut prima instanța că minora locuiește în familia tatălui din luna decembrie 2011, merge la grădiniță cu plăcere, este un copil vesel, fericit, are un sprijin în cei din jur, mai ales în tată, pe care îl simte foarte apropiat.
De asemenea, a reținut prima instanță că, bunica paternă își ajută fiul în creșterea și educarea minorei, și-a arătat disponibilitatea de a avea în continuare grijă de copil. Potrivit anchetei sociale efectuată la locuința acesteia, în respectivul apartament sunt toate condițiile de creștere și educare pentru minoră, familia M. îndeplinind și ea acesta condiții.
Se mai reține că, pârâta a fost prezentă în instanță la un singur termen de judecată, iar instanța nu a văzut în ceea ce o privește o preocupare deosebită în a avea o relație apropiată cu fiica sa. Că, martora R. H. a afirmat că pârâta a declarat în ianuarie că:”dacă vrea copil, să țină copil”, referindu-se aici la reclamant, iar la poliție nu a fost înregistrată nici o plângere din partea ei prin care să solicite să-i fie dată fetița, nu a vizitat-o niciodată din septembrie 2011, și nici nu a încercat să vadă la ce grădiniță merge, să o vadă în acel loc, dacă familia M. nu îi permitea accesul în apartamentul lor.
Pe aceste considerente, prima instanță a apreciat că este în interesul superior al minorei să rămână în continuare la tatăl său, acesta prezentând toate garanțiile unui părinte responsabil, ocupându-se îndeaproape de fiica sa, mama a începând să devină pentru copil un străin, nu mai are o legătură cu fetița, distanța fiind principalul motiv. Chiar dacă data introducerii acestei cereri de chemare în judecată este foarte apropiată de data soluționării procesului de divorț al părților, prin care s-a stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă, prima instanță a apreciat că, la data la care se pronunță cu privire la reexaminarea acestei decizii situația minorei este total schimbată, tatăl fiind cel care și-a luat angajamentul de a creștere copilul, mama fiind aproape absentă din viața sa.
Astfel, în temeiul art.398 cod civil prima instanță a dispus ca, exercitarea autorității părintești asupra minorei M. C. născută la data de 7.04.2007 să se facă în comun de ambii părinți, deoarece a considerat că, părinții nu au doar drepturi față de copii, ci și responsabilități. A apreciat prima instanță că, mama prin menținerea autorității părintești și față de ea va fi obligată să se intereseze de propriul copil, de a avea o legătură cu aceasta și nici nu ar fi în interesul minorei de a se rupe orice legătură cu mama. Totuși, întrucât la tată minora a găsit stabilitate în ultimul an, stabilitate de care are nevoie, prima instanță a stabilit locuința acesteia la domiciliul tatălui, în temeiul art.496 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta – M. M. G., solicitând repunerea în termenul de apel, motivat de faptul că nu a primit hotărârea, ea fiind în străinătate de anul trecut. Critică sentința primei instanțe, motivat de faptul că reclamantul nu prezintă garanții morale pentru a crește un copil, în speță, o fetiță de 5 ani. Arată că minora locuiește în prezent cu tatăl său, care nu are nici un fel de venituri și cu bunicul său, bunica paternă aflându-se în străinătate. Solicită a se menține măsura dispusă de instanță prin sentința civilă nr. 8550/21.12.2011 a Judecătoriei B. prin ea a fost autorizată de către instanță să-și exercite singură autoritatea părintească asupra minorei M. C., iar reclamantul să beneficieze de legături personale cu minora.
Intimatul M. V. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării apelului și excepția tardivității formulării acestuia.
Se arată în acest sens că apelul nu a fost depus în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii, iar susținerea apelantei că nu a primit sentința este infirmată de actele procedurale din dosar, astfel că nu se justifică repunerea în termen.
Totodată se invocă și faptul că apelul este netimbrat legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unui apel formulat pentru motivele de nelegalitate, reglementate de dispozițiile art. 295 și următoarele Cod procedură civilă
În baza art. 137 Cod procedură civilă instanța de apel se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură ce fac de prisos cercetarea asupra fondului. În cauză s-au invocat două asemenea excepții, respectiv a netimbrării apelului și a tardivității apelului.
Văzând că, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neplata atrage sancțiunea anulării cererii și deci acest aspect este cel dintâi care trebuie analizat, instanța va soluționa întâi excepția netimbrării apelului.
În acest sens, constată că, atât prin rezoluția de primire a cererii de apel, cât și prin citația adresată apelantei, acesteia i s-a pus în vedere să facă dovada plății taxei judiciară de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, însă apelanta nu s-a conformat, deși a fost legal citat, de aceea urmează a fi admisă excepția invocată de reclamantul intimat și, în consecință, se va anula, ca netimbrat, apelul declarat de către pârâta apelantă M. M.- G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Anulează, ca netimbrat, formulată de către pârâta – M. M. G. – la familia R. H. E. – . și cu domiciliul ales la C.. Av E. C. din .. Cătămărăști Deal, județul B., împotriva sentinței civile nr. 7584 din data de 31 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, pe care o păstrează, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V. din B., Manolești Deal nr. 8, ., . și autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Municipiului B.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. A. C. A. E.
Red. D. M./ 27.05.2013
Judec. T. C.
Tehnored. A.E.. / 2 Exempl./ 27.05.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 67/2013.... → |
|---|
