Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 1659/297/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._ - Apel -
- Exercitarea autorității părintești -
DECIZIA CIVILĂ NR. 67 - A
Ședința publică din data de 28 martie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - H. I.
JUDECĂTOR - A. D.
GREFIER - G. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind cererea de apel formulată de către apelantul - pârât B. N., împotriva sentinței civile nr. 1185 din data de 16 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Săveni, județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S. M. și partea în proces Serviciul de autoritate tutelară din cadrul Primăriei comunei Avrămeni, județul B., având ca obiect - exercitarea autorității părintești. -
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. D. - I., pentru partea intimată - reclamantă lipsă, S. M., lipsind toate celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că, s-a realizat și atașat la dosar, raportul de anchetă socială dispus spre administrare.
Întrebat fiind, apărătorul părții intimate - reclamante, arată că, nu sunt de formulat alte cereri ori de adus noi acte și înscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale excepții, situație în care instanța, constatând pricina în stare de judecată, acordă cuvântul asupra dezbaterilor privind fondul cererii de apel.
Astfel, avocat S. D. - I., pentru partea intimată - reclamantă lipsă, S. M., formulează concluzii de respingere a cererii de apel, respectiv de menținere a sentinței civile atacate, cu obligarea părții apelante la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cale de atac și constând în onorariu de apărător, potrivit chitanței astăzi depusă la dosar.
După deliberare;
TRIBUNALUL ,
Asupra cererii de apel de față, constată că;
Prin cererea înregistrată în data 16.08.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Săveni, reclamanta S. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. N., cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei comunei Avrămeni, ca autoritatea părintească asupra minorei B. D. M. să se realizeze în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorei la reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că dintr-o relație de uniune consensuală a părților, a rezultat minora B. D. M., aflată în prezent în creșterea și educarea reclamantei. Părțile au locuit împreună din anul 2009 până în luna iunie 2010, când reclamanta și minora s-au mutat la domiciliul părinților acesteia. În ceea ce-l privește pe pârât, acesta nu a contribuit la cheltuielile de creștere și educare a minorei, manifestând dezinteres.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, să aibă dreptul la legături personale cu minora la domiciliul său în fiecare sfârșit de săptămână, sărbători legale și vacanțe, fiind de acord cu celelalte solicitări ale reclamantei.
În motivare, pârâtul a arătat că nu este dezinteresat de minoră, ci, dimpotrivă, și-a manifestat grija față de aceasta. În acest sens, a arătat că a contribuit financiar la creșterea minorei și a vizitat-o. A mai arătat că are condiții bune pentru a lua la domiciliu minora.
Față de solicitările formulate prin cererea reconvențională, reclamanta a arătat în concluziile asupra fondului că este de acord ca pârâtul să aibă dreptul la legături personale cu minora în fiecare sfârșit de săptămână, sărbători legale și vacanțe, dar nu la domiciliul acestuia, având în vedere vârsta fragedă a minorei.
Prin sentința civilă nr. 1185 din data de 16 octombrie 2012, Judecătoria Săveni a admis în parte acțiunea și a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei B. D. - M., născută la data de 29 august 2010, să se facă în comun, de către ambii părinți.
A stabilit locuința minorei la domiciliul reclamantei.
A obligat pârâtul să plătească minorei pensie de întreținere în cuantum de 132 lei lunar, începând cu data introducerii, 16 august 2012 și până majoratul copilului.
A admis în parte cererea reconvențională de pârâtul - reclamant B. N. și a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora B. D. - M., la domiciliul reclamantei, în fiecare sfârșit de săptămână, sărbători legale și vacanțe.
A obligat pârâtul la plata sumei de 508 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției adoptate Judecătoria a reținut că minora B. D. - M., s-a născut la data de 29.08.2010, dintr-o relație de uniune consensuală a părților, aceștia locuind împreună din anul 2009 până în 2010, când reclamanta și minora s-au mutat la domiciliul părinților acesteia, unde locuiește și în prezent împreună cu minora.
După despărțirea în fapt, pârâtul, care locuiește în Județul Tulcea, a vizitat în câteva rânduri familia reclamantei și copilul, dar nu a contribuit la întreținerea acestuia, și nu a manifestat interes față de fiica sa, potrivit depozițiilor martorilor audiați (filele 35-37 dosar fond).
Tot din aceleași probe coroborate cu susținerile reclamantei, rezultă că pârâtul nu ar fi avut un comportament nepotrivit sau vătămător la adresa minorei.
Sub aspectul autorității părintești, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 397 și art. 503 din Codul civil, regula în materie este că autoritatea părintească asupra copilului se exercită de către ambii părinți, fiind consacrat principiul egalității părinților, și, în mod excepțional autoritatea părintească poate fi exercitată în condițiile art. 398 sau 399 Cod civil.
Față de aceste principii instanța a reținut că în cauză nu au fost probate situații în care conduita pârâtului sau alte considerente ce țin de interesul superior al minorului să pledeze în favoarea exercitării autorității părintești doar de către reclamantă.
Sub aspectul cererii având ca obiect stabilirea locuinței minorului, instanța a reținut că învoiala părților este în concordanță cu interesul superior al copilului, astfel încât, având în vedere și concluziile raportului de ancheta socială (fila 25 dosar fond) a stabilit locuința minorului la domiciliul reclamantei.
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata unei pensii de întreținere, instanța a avut în vedere prevederile art. 487 Cod civil, potrivit cărora părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului, fiind datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia, precum și ale dispozițiilor art. 499 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora tatăl și mama sunt obligați, în solidar să dea întreținere copilului minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională
De asemenea, s-au avut în vedere și dispozițiile art. 529 cod civil care prevăd că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, precum și cele ale art. 531 Cod civil, care stabilesc că, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, pentru stabilirea în concret a pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere cotele reglementate de art. 529 alin. 2 Cod civil, dispoziție legală conform căreia când întreținerea este datorată de părinte, se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
De asemenea, reține instanța că, potrivit art. 530 alin. 2 Cod civil, pensia de întreținere se poate stabili într-o sumă fixă sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
În raport de prevederile legale menționate, instanța a constatat că pârâtul poate fi obligat să plătească reclamantei o pensie de întreținere de cel mult 132 lei lunar, urmând a dispune în acest sens.
Asupra cererii având ca obiect stabilire program de vizită, instanța a constatat că reclamanta pârâtă a achiesat prin concluziile formulate la ultimul termen de judecată la solicitarea pârâtului reclamant de a avea legături personale cu minora B. D. M. în fiecare sfârșit de săptămână, sărbători legale și vacanțe, dar nu la domiciliul acestuia, ci la domiciliul reclamantei.
În stabilirea conținutului acestui drept, instanța a avut în vedere că se impune respectarea principiului interesului superior al copilului, interes ce trebuie apreciat prin prisma împrejurărilor de fapt ale speței.
Așa fiind, reține instanța că, în cauză, nu s-a demonstrat că reclamantul are un comportament incompatibil cu rolul de tată și că astfel sunt primejduite siguranța și confortul copilului.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului reclamant de a avea legături personale cu minora cu posibilitatea de a o lua la domiciliul său, s-a apreciat că deplasarea minorei nu este oportună și în interesul acesteia.
Astfel, având în vedere că minora are doi ani, locuiește în mod stabil la domiciliul reclamantei, precum și distanța mare între domiciliul reclamantei din . domiciliul pârâtului în județul Tulcea, s-a apreciat că o astfel de deplasare poate fi prea epuizantă pentru minoră, lipsind-o totodată pentru o durată prea mare de compania persoanelor cu care este familiarizată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul - reclamant B. N., criticând-o în principal sub aspectul modalității stabilirii de legături personale cu minora și anume în ce privește posibilitatea ca aceasta să fie luată la domiciliul său.
În motivare apelantul a arătat că prin stabilirea de către prima instanță ca legăturile personale să fie realizate la domiciliul reclamantei - pârâte, face ca acest drept să nu se poată concretiza întrucât în prezent reclamanta se află într-o relație de concubinaj cu un alt bărbat îngrădindu-i-se dreptul său legal. Că, deși a solicitat primei instanțe efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său pentru a dovedi condițiile materiale, aceasta a refuzat, efectuându-se anchetă socială doar la domiciliul reclamantei. Mai mult, din declarațiile martorilor a rezultat că are un comportament civilizat și pentru a nu se da naștere la un conflict între el și actualul concubin al reclamantei - pârâte singura modalitate de a avea legături personale cu minora este ca aceasta să fie luată la domiciliul său.
Apelul este nefondat pentru cele ce succed:
Astfel, reține Tribunalul în raport de critica invocată că prima instanță pe baza probelor administrate, în mod corect a încuviințat dreptul apelantului - pârât de a avea legături cu minora la domiciliul reclamantului - pârât tocmai ca urmare a faptului că în prezent minora are o vârstă fragedă iar deplasarea acesteia de la domiciliul său la domiciliul tatălui, respectiv în județul Tulcea, ar fi epuizantă și, totodată ar lipsi-o pe minoră pentru o durată îndelungată de compania persoanelor cu care aceasta este familiarizată, cu atât mai mult cu cât de la separarea părților în fapt, respectiv din 2010, când minora abia se născuse, pârâtul a vizitat-o în câteva rânduri la domiciliul său actual, fără a fi luată vreodată din mediul său familial cu care este obișnuită.
Prin urmare, Tribunalul apreciază drept excesivă cererea apelantului - pârât de stabilire a vizitelor la domiciliul său, în condițiile în care minora, până în prezent nu și-a cunoscut tatăl îndeaproape, reclamanta fiind cea care s-a ocupat de creșterea acesteia și, în plus, în cauză nu s-a făcut dovada susținerilor apelantului referitoarea la interzicerea din partea reclamantei de a menține o relație apropiată cu minora sau de a veghea asupra modului de creștere și îngrijire a copilului, în realitate pârâtul fiind cel care nu s-a preocupat de acest aspect pentru a dezvolta între el și minoră o relație apropiată în ciuda vârstei fragede a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât B. N., citat fiind în cauză din localitatea M., ., împotriva sentinței civile nr. 1185 din data de 16 octombrie 2012 a Judecătoriei Săveni, județul B., în dosar nr._, pe care o păstrează, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S. M., citată fiind din localitatea T. V., . și partea în proces Serviciul de autoritate tutelară din cadrul Primăriei comunei Avrămeni, județul B..
Obligă apelantul - pârât să achite intimatei - reclamante, suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
H. I. A. D. G. M.
Red. H. I. / 21 . 06. 2013
Judec. A. C.
Tehnored. G. M. / 5 Exempl. / 11 . 07 . 2013.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 88/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 577/2013. Tribunalul... → |
|---|
