Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1140/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1140/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 7227/193/2009
Dosar nr._ partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 6 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător N. T.
Judecător L. L.
Grefier C. B.
Decizia civilă nr. 1140 R
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-reclamantă N. F. și recurentul-pârât N. V. în contradictoriu cu intimații-pârâți N. G., N. A., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 29 noiembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 7738 din 02.11.2012 Judecătoria B. a admis în parte acțiunea civilă, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta S. (fostă N.) F., în contradictoriu cu pârâtul N. V. ;
- a respins cererea privind constatare drept de creanță formulată de reclamanta S. F. în contradictoriu cu pârâții N. G. și N. Agurița ;
- a respins cererea reconvențională, formulată de pârâtul-reclamant N. V. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S. F..
- a constatat că foștii soți N. F. și N. V. au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 60 % pentru reclamantă și 40 % pentru pârât următoarele bunuri:
- o casă compusă din 4 camere cu terasă, grajd, fântână și gard cu o valoare totală de 40.789 lei;
- suprafața de 1000 mp teren intravilan pe care se află amplasate construcțiile imobile situate în . Bălușeni, județul B. și suprafața de 5400 mp teren extravilan situat în sola 34;
A constatat existența următoarelor bunuri mobile: 1 aragaz cu 4 ochiuri, 2 butelii aragaz, 1 frigider Arctic, 1 TV alb-negru, 2 covoare sintetice, 1 haină blană, 1 masă cu 4 scaune, 7 scaune tapițate, o dormeză, 4 plapume, 6 perne, 1 aspirator, 1 TV color.
A lichidat comunitatea de bunuri și a atribuit în natură următoarele bunuri:
1) A atribuit reclamantei lotul nr. 1, respectiv: camera 1, 2, 3, + ½ hol + ½ intrare, identificate de expert G. A. în schița din Anexa nr. 1 la răspunsul întocmit pentru termenul de judecată din 11 octombrie 2012 (f.181 dosar), de asemenea 7,5 ml gard, ½ fântână și suprafața de 500 mp teren intravilan identificat în schița din anexa 2 a răspunsului la raportul de expertiză (f.180 dosar) care face parte integrată din prezenta hotărâre, suprafața de 5400 mp teren extravilan cu o valoare de 1080 lei din sola 34 și următoarele bunuri mobile: 1 aragaz cu 4 ochiuri – 420 lei, 1 butelie aragaz - 210 lei, un covor sintetic – 72,5 lei, o haină blană - 60 lei, o masă 4 persoane – 50 lei, 5 scaune tapițate – 96,6 lei, o dormeză – 95 lei, 4 plapume – 125 lei, 6 perne – 100 lei, 1 aspirator - 125 lei, 1 TV color – 115 lei;
2. A atribuit pârâtului lotul nr. 2 identificat de expert G. A. în schițele din anexa 1 și 2 (f.180,181 dosar) a răspunsului formulat pentru termenul de judecată din 11 octombrie 2012 compus din camera nr. 4, ½ hol și terasă, grajdul, 25,5 ml gard, ½ fântână, 500 mp teren intravilan și următoarele bunuri mobile: 1 butelie aragaz – 210 lei, 1 TV alb negru – 40 lei, 1 covor - 72,5 lei, 2 scaune - 38,4 lei, 1 frigider Arctic - 135 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1885,3 lei cu titlu de sultă și a compensat cheltuielile de judecată.
Se reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.04.2009 sub nr._ reclamanta N. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. V. desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 15 aug. 1986 și constatarea unui drept de creanță pentru bunurile mobile și imobile dobândite în timpul căsătoriei, să se constate că la dobândirea bunurilor comune a avut o contribuție de 70 % iar pârâtul 30 %, sistarea stării de devălmășie prin partajarea în natură cu atribuirea de loturi în natură; obligarea la plata sultei dacă este cazul, constatarea unui drept de creanță pentru îmbunătățirile efectuate la imobil în cuantum de_ lei, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Se arată că prin Încheierea de ședință din 10.06.2009 instanța a disjuns capătul de cerere având ca obiect divorț de acțiunea de partaj și drept de creanță și ca urmare s-a format dosarul nr._ înregistrat la data de 10.06.2009, disjuns din dosarul nr._ iar la data de 09.07.2009 s-a dispus suspendarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ partaj bunuri comune în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului de divorț cu nr._ .
La data de 02.06.2011 cauza a fost repusă pe rol pentru continuarea judecății.
Se reține că N. F. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții N. V. fostul soț și foștii socri N. G. și N. Agurița să se constate că a dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție de 70 % următoarele bunuri comune: 1 ha teren arabil situat în localitatea Bălușenii Noi, casă în valoare de_ lei, grajd nou în valoare de 8000 lei, fântână nouă în valoare de 5000 lei, casa nouă grajdul și fântâna fiind edificate pe suprafața de 0,10 ha teren ce a aparținut părinților reclamantei, precum și următoarele bunuri mobile: aragaz în valoare de 400 lei, 2 butelii a câte 50 lei bucata, frigider în valoare de 800 lei, mașină de spălat în valoare de 600 lei, aspirator în valoare de 100 lei, cuptor cu microunde în valoare de 200 lei, două televizoare a câte 300 lei buc., bunuri ce se află la domiciliul părinților și care sunt în posesia pârâtului, precum și un cal în valoare de 2000 lei, un faeton în valoare de 1000 lei, două covoare a câte 1000 lei fiecare, 4 plapume a câte 100 lei buc, haină de blană în valoare de 2000 lei, mobilă bucătărie în valoare de 300 lei, dulap în două uși cu o valoare de 400 lei, mese în valoare de 100 lei, 4 scaune în valoare de 50 lei buc, dormeză în valoare de 200 lei, 6 perne a câte 30 lei buc. 2 fotolii a câte 150 lei, bijuterii în valoare de 4000 lei, toate acestea aflându-se în posesia pârâtului, precum și un drept de creanță în cuantum de_ lei ce grevează proprietatea pârâților N. G. și N. Agurița.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că bunurile din căsătorie au fost dobândite aproape integral prin munca sa fiind cea care a trimis bani din străinătate pentru achiziționarea bunurilor indicate cât și pentru întreținerea pârâtului și că a contribuit efectiv la realizarea reparației capitale a casei cu 2 camere și sală ce aparține foștilor socri N. G. și N. Agurița dotând casa cu uluce, uși, geamuri, tencuială în praf de piatră, suportând cheltuielile cu edificarea unui grajd în valoare de 3000 lei, a unei fântâni în valoare de 1000 lei și a unui gard cu o valoare de 4000 lei, și propune ca modalitate de partajare formarea a 2 loturi prin împărțirea bunurilor în natură astfel ca în lotul său să fie cuprinsă casa nouă, grajdul și fântâna edificate pe cei 10 ari de teren de la părinții săi.
Se arată că în drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 36 al. 1, art. 37, 40 din Codul Familiei, art. 607 și următoarele din Codul Civil și art. 673 ind. 1 și următoarele precum și disp. art. 276 C.pr.civ.
Se arată că, legal citat, pârâtul N. V. a fost prezent personal în instanță, a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a precizat că este de acord cu sistarea stării de indiviziune, dar în cote de contribuție de ½, arătând totodată că masa de partajat este compusă din următoarele bunuri mobile și imobile: 5400 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Bălușeni, județul B., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1771 din 10.05.2005 de BNP M. S. D., casa și anexa gospodărească, conform autorizației de construcție nr. 14 din 27.04.2005, fântâna, terenul aferent construcțiilor, 1000 mp teren achiziționat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1207 din 15.03.2005 la Biroul Notarilor Publici Asociați „C. A. – S. A., aragaz, 2 butelii, frigider, aspirator, două TV, unul alb și unul color, 2 covoare, haină de blană achiziționată de la magazin second hand, una masă, 4 scaune, dormeză cumpărată de la o persoană, second hand.
Totodată pârâtul a solicitat a fi scoase din masa de împărțit bunurile care nu au existat niciodată în patrimoniul soților,respectiv: mașină de spălat, cuptor cu microunde, cal și faeton, 4 plapume, 6 perne, mobilă de bucătărie, dulap cu 2 uși, 2 fotolii, bijuterii.
Pârâtul a solicitat respingerea capătului de cerere privind dreptul de creanță întrucât la imobilul pârâților s-au efectuat doar lucrări de întreținere toate fiind suportate de aceștia din pensia lunară lor lunară de 500 lei.
Pârâtul a solicitat ca instanța să-i atribuie următoarele bunuri: ½ din casa nouă construită și teren aferent, respectiv 2 camere, neavând altă locuință, ½ din grajd și teren aferent, ½ din suprafața de 5400 mp teren, o butelie, frigider, aspirator, TV, un covor, 2 scaune. Apreciază pârâtul că are o contribuție de ½ la dobândirea bunurilor comune – întrucât chiar dacă reclamanta a trimis bani pentru construirea casei el a fost cel care s-a ocupat de cei doi copii care au rămas în grija sa, a achiziționat materialele de construcție, a angajat meseriași pentru construirea casei și pe care i-a ajutat și chiar după plecarea copiilor în Italia în 2007 a continuat finisarea casei care în prezent este locuibilă, iar în dovedirea susținerilor a solicitat și administrat probe cu înscrisuri și martori.
Se arată că legal citați, pârâții N. G. și N. Agurița au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, că nici unul din soți nu a făcut îmbunătățiri la casa lor, ci doar lucrări de întreținere, aceștia cumpărându-și suprafața de 1000 mp teren pe care și-au construit propria casă, un grajd și o fântână.
În dovedirea susținerilor au depus înscrisuri și au solicitat audierea martorilor.
Din probele administrate prima instanță reține că părțile N. F. și N. V. s-au căsătorit la data de 15 august 1986 iar căsătoria lor a fost desfăcută în cond. art. 37 alin. 2 și art. 38 al. 1 Cod familie prin sentința civilă nr. 3109 din 26.04.2010 a Judecătoriei B., că potrivit contractului de v.c. autentificat sub nr. 1207 din 15.03.2005 părțile au dobândit în timpul căsătoriei suprafața de 1000 mp teren din suprafața totală de 5046 mp situată în intravilanul satului Bălușenii Noi, județul B. în sola 55, p.c. 107, teren pe care cei doi soți au edificat o locuință și o anexă gospodărească în baza autorizației de construcție nr. 14 din 27.04.2005
Din probatoriului administrat în cauză instanța constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: 1 aragaz cu 4 ochiuri, 2 butelii aragaz, 1 frigider Arctic, 1 TV alb-negru, 2 covoare sintetice, 1 haină blană, 1 masă cu 4 scaune, 7 scaune tapițate, o dormeză, 4 plapume, 6 perne, 1 aspirator, 1 TV color și bunuri imobile: - o casă compusă din 4 camere cu terasă; grajd; fântână; și gard cu o valoare totală de 40.789 lei;suprafața de 1000 mp teren intravilan, pe care se află amplasate construcțiile imobile situate în . Bălușeni, județul B. și suprafața de 5400 mp teren extravilan situat în sola 34;
Instanța reține că valorile stabile de expertul A. I. pentru bunurile mobile nu au fost contestate de părți.
Instanța constată că în cauză a fost făcută dovada existenței următoarelor bunuri mobile: 1 aragaz cu 4 ochiuri, 2 butelii aragaz, un frigider Arctic, 1 TV alb-negru, 2 covoare sintetice, 1 haină blană, 1 masă 4 persoane, 7 scaune tapițate, o dormeză, 4 plapume, 6 perne, 1 aspirator, 1 TV color, acestea fiind necontestate și recunoscute de părți, iar cât privește celelalte bunuri mobile solicitate de reclamantă a fi incluse în masa de împărțit acestea au fost înlăturate din masa bunurilor comune întrucât existența acestora nu a fost probată, în timp ce faetonul și calul au fost proprietatea părinților pârâtului aspect confirmat și de probele administrate.
Se arată că potrivit constatărilor făcute de expert G. A. părțile au dobândit: o casă cu 4 camere și terasă, grajd, fântână și gard, construcții situate în . Bălușeni, județul B. și edificate în baza autorizației de construcție nr. 14/27.04.2005 pe un teren cumpărat conform contractului de v.c. nr. 1207/15.03.2005 cu o valoare totală de_ lei necontestată de părți, expertul realizând o variantă de partajare în natură a casei și a anexelor necontestată de părți potrivit căreia fiecare din părți are intrare separată.
Se arată că părțile și-au contestat cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, sens în care reclamanta S. F. a susținut că are o contribuție de 70 % pe când pârâtul a arătat că i se cuvine o cotă de 50 % prima instanța apreciind că reclamata are o contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune respectiv de 60 % iar pârâtul 40 %, potrivit probelor administrate din care a rezultat faptul că reclamanta a fost cea care a trimis sume de bani din Italia.
Se mai reține că îmbunătățirile în sumă de_ lei pe care reclamanta a pretins că le-ar fi făcut la casa pârâților N. G. și N. Agurița nu au fost dovedite în nici un mod, expertul concluzionând că imobilul proprietatea pârâților N. G. și N. Agurița are o vechime de 45 de ani fiind construit în anul 1967,că tâmplăria are o vechime de peste 15 ani, iar singurul element nou este o ușă termopan, realizată în anul 2010 și în rest s-au realizat doar lucrări de întreținere - zugrăveli, neexistând lucrări de reparații capitale.
Referitor la formarea și atribuirea loturilor instanța are în vedere disp. art. 673 ind. 9 cât și disp. art. 673 ind. 5 C.pr.civ., art. 667 Cod Civil, cât și voința părților, posibilitățile materiale, domiciliul, ocupația, perspectivele acestora și dispune lichidarea comunității de bunuri în sensul că atribuie în natură reclamantei S. F. lotul nr. 1, respectiv: camera 1, 2, 3, + ½ hol + ½ intrare, identificate de expert în schița din Anexa nr. 1 la răspunsul întocmit pentru termenul de judecată din 11 octombrie 2012, de asemenea 7,5 ml gard, ½ fântână, suprafața de 500 mp teren intravilan identificat în schița din anexa 2 a răspunsului la raportul de expertiză (f.180 dosar) care face parte integrată din prezenta hotărâre, suprafața de 5400 mp teren extravilan cu o valoare de 1080 lei și următoarele bunuri mobile: 1 aragaz cu 4 ochiuri – 420 lei, 1 butelie aragaz - 210 lei, un covor sintetic – 72,5 lei, o haină blană - 60 lei, o masă 4 persoane – 50 lei, 5 scaune tapițate – 96,6 lei, o dormeză – 95 lei, 4 plapume – 125 lei, 6 perne – 100 lei, 1 aspirator 125 lei, 1 TV color – 115 lei; iar pârâtului N. V. lotul nr. 2 identificat de expert în schițele din anexa 1 și 2, a răspunsului formulat pentru termenul de judecată din 11 octombrie 2012 compus din camera nr. 4, ½ hol și terasă, grajdul, 25,5 ml gard, ½ fântână, 500 mp teren intravilan și următoarele bunuri mobile: 1 butelie aragaz – 210 lei, 1 TV alb negru – 40 lei, 1 covor 72,5 lei, 2 scaune 38,4 lei, 1 frigider Arctic 135 lei, iar pentru echilibrarea loturilor constată necesară achitarea unei sulte în cuantum de 1885,3 lei de către pârâtul N. V. către reclamanta S. F..
Văzând că ambele părți au avansat cheltuieli de judecată reprezentate de taxă de timbru, onorarii avocați, onorarii experți, instanța în temeiul art. 276 Cod proc. civ. compensează cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 7738 din 02 noiembrie 2012 a Tribunalului B. recurenta-reclamantă N. F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ și 3041Cod proc. civilă.
A arătat este nemulțumită de modalitatea de soluționare a cauzei deoarece nu este de acord cu cota ce a fost stabilită ca reprezentând contribuția la dobândirea bunurilor, că așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri și martori reiese că ea a fost cea care a trimis sume de bani din Italia atât pentru construcția imobilului cât și pentru întreținerea copilului minor rezultat din căsătorie, care a fost crescut de părinții săi și nu de părinții pârâtului.
A arătat că pe perioada căsătoriei pârâtul N. V. nu a lucrat niciodată, nerealizând nici un fel de venituri.
A susținut că instanța de fond a reținut în motivarea sentinței pronunțate că pârâtul s-ar fi ocupat cu supravegherea lucrărilor de construcții, că ar fi fost cel care a angajat muncitorii, considerând că elementele ce au fost luate în considerare la stabilirea unei cote de 40 % dintr-o casă nu sunt corecte, o atare contribuție nu justifică dobândirea unui procent de 40 % dintr-un imobil de o valoare importantă, imobil pentru dobândirea căruia reclamanta a lucrat din greu în afara țării ani de zile, iar în plus, tot ceea ce a adunat în acest timp, în schimbul multor privațiuni a fost folosit pentru ridicarea casei.
A arătat că ridicarea propriu-zisă a casei a durat cu mult mai puțin decât a durat asigurarea veniturilor necesare, astfel că supraveghere a lucrărilor nu
justifică în nici un fel stabilirea unei contribuții de 40 % la dobândirea imobilului.
A mai arătat că din anul 2007 a fost nevoită să îl ia în Italia pe băiatul mai mic,deoarece trebuia să îi asigure tratament medical, tratament pe care pârâtul nu i l-a asigurat în țară, că pârâtul a avut o atitudine total ostilă chiar față de copiii săi că
deși în procesul de divorț a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere în raport de venitul minim pe economie, acesta a formulat apel și a cerut reducerea pensiei motivat de faptul că este suferind și că nu a mai adus în discuție celelalte cheltuieli ale căsătoriei privind întreținerea copiilor, suportarea cheltuielilor comune ale căsătoriei ,obligația de întreținere dintre soți cheltuieli pe care reclamanta le-a făcut în exclusivitate.
A arătat că nu este de acord cu modalitatea de lichidare a stării de devălmășie prin partajarea în natură a bunului casă și teren dobândite în timpul căsătoriei și că prin acțiunea principală a solicitat ca imobilul casă cu grajd și fântână edificate pe 1000 mp teren primit de la părinți să-i fie atribuit, însă, cu toate acestea instanța a considerat că imobilul poate fi partajat în natură.
S-a susținut că de obicei în România gospodăriile țărănești dețin și grajd necesar bunei funcționări a unei astfel de gospodării și că prin crearea celor două loturi și partajarea în natură a imobilului se creează o situație dificilă în sensul că datorită relațiilor extrem de vătămate și tensionate dintre părți nu ar putea conviețui într-o bună vecinătate, arătând totodată că nu mai are nici un imobil în proprietate, că i-au fost încredințați ambii copii spre creștere și educare iar imobilul casă este ridicat pe terenul aparținând părinților săi, reclamanta fiind dispusă să achite pârâtului sulta ce i s-ar pune în sarcină, având această posibilitate și de aceea solicită modificarea modalității de partajare.
A arătat că nu este de acord cu soluția dată în ce privește cererea sa privind constatarea dreptului de creanță în contradictoriu cu pârâții N. G. și N. Agurița, că instanța de fond nu a motivat soluția de respingere a cererii sale și nu a analizat în nici un mod probele ce au fost administrate pe parcursul cercetării judecătorești în legătură cu acest capăt de cerere, ajungându-se astfel la o soluție greșită.
La rândul său și pârâtul N. V. a declarat recurs criticând sentința pentru netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 274, 3041 Cod proc. civilă.
În motivele sale pârâtul a arătat că din administrarea probelor testimoniale, precum și a expertizei, a rezultat cu certitudine că reclamanta nu a făcut nici un fel de îmbunătățiri la casa părinților săi N. G. și Agurița, ci, dimpotrivă, a plecat în străinătate și nu s-a mai îngrijit de aceștia și nici de propria familie.
A mai arătat că s-a căsătorit cu reclamanta în anul 1986 și a divorțat în anul 2009, astfel încât conviețuirea părților a fost de 23 de ani și nu 11, cum, în mod eronat, a reținut instanța și că și-au crescut împreună copiii, cu ajutorul substanțial și al părinților săi până în anul 2005, când reclamanta a plecat în străinătate.
A susținut pârâtul că a lucrat mult timp la mină, la Lupeni, unde realiza venituri consistente, soția nefiind încadrată în muncă și chiar dacă aceasta nu a realizat venituri materiale până la plecarea în străinătate iar el a realizat venituri importante și a fost ajutat și de părinții săi consideră totuși că este echitabil ca bunurile mobile și imobile dobândite de ei să fie împărțite în cote egale și nicidecum nu se impune stabilirea pentru reclamantă a unei cote majorate, așa cum, în mod eronat, a apreciat instanța de fond.
Pârâtul a susținut că nu a contestat că reclamanta a trimis diverse sume de bani din Italia, dar asta se întâmpla atunci când minorul se afla în grija sa exclusivă, având și acesta, la rândul său, nevoi materiale, că atât achiziționarea materialelor pentru construcții, cât și plata lucrătorilor, s-a făcut din banii lor și că el personal a lucrat efectiv la construirea casei și grajdului, iar părinții săi au asigurat hrana echipei de muncitori, aspecte confirmate de către martorii audiați și înscrisurile depuse, astfel încât nu se justifică atribuirea către reclamantă a unei cote majorate.
În ceea ce privește partajul în natură a arătat că deși instanța pretinde că respectă disp. art. 673 C. Pr. Civ. a atribuit reclamantei trei camere 1/2 hol plus ½ intrare iar lui o cameră, ½ din hol, terasa și grajdul în totalitate, deși de foarte mult timp reclamanta pârâtă este în străinătate și nu și-a exprimat în niciun fel dorința de a reveni, că nu i se pare echitabilă nici atribuirea, în totalitate, către ea, a lotului de 5400 m.p. extravilan, pe care el l-a cultivat dintotdeauna și care, practic, este singurul bun imobil comod partajabil.
A arătat că se pot crea două loturi distincte, de valori foarte apropiate, fiecare să includă câte o unitate locativă cu același număr de camere de locuit, dar și cu câte o încăpere în anexa destinată creșterii animalelor, că în privința fântânii, holului, terasei, gardului, acestea pot rămâne în indiviziune, fără a fi atribuite în cote unuia din ei, că deși reclamanta pârâtă este în străinătate și nu dorește să revină în țară, cu toate acestea, terenul în suprafață de 5400 m.p. i-a fost atribuit în mod exclusiv, așa încât solicită ca această suprafață să-i revină în totalitate sau, dacă reclamanta insistă, să fie partajată în două loturi egale, această operațiune fiind foarte simplă, că în mod injust a fost obligat la plata unei sulte în valoare de 1885,3 lei aspect ce se datorează probabil cotei majorate de care a beneficiat în mod neîntemeiat reclamanta, motive pentru care cere admiterea recursului.
În recurs au fost administrate probe cu înscrisuri.
Luând spre examinare recursul declarat de reclamanta N. F., Tribunalul reține că acesta este nefondat, motivat de următoarele:
Susținerile și motivațiile făcute de reclamantă în prezentul recurs nu sunt de natură a forma convingerea instanței în sensul modificării cotei deja stabilite de prima instanță de 60 %, privind contribuția la dobândirea bunurilor comune la o cotă de 70 %, așa cum se solicită.
Prima instanță a reținut deja pe baza dovezilor administrate ca fiind răsturnată prezumția de comunitate instituită prin Codul familiei iar reconsiderarea acestui procent presupune o analiză atentă și existența unor dovezi elocvente de natură a majora cota inițială stabilită dar care, în speță nu s-au făcut.
Așa cum, de altfel, s-a stabilit și la fond efortul mai mare al reclamantei la dobândirea bunului imobil a fost, ca atare recunoscut de către prima instanță prin stabilirea unei cote de contribuție diferențiate iar alte elemente de probatoriu care să convingă instanța în legătură cu necesitatea majorării acestui procent cu încă 10 % nu au fost relevate în instanța de recurs. În acest sens nu poate fi ignorat nici efortul pârâtului recurent privind administrarea și conservarea bunurilor comune, care a impus prezența permanentă acestuia în gospodărie chiar și sub aspectul îngrijirii și supravegherii lucrărilor de construcții invocate.
În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs Tribunalul reține că regula instituită prin art. 673 cod proc. civilă este aceea a partajului în natură, care în speță este posibil, așa cum s-a stabilit în cuprinsul expertizei efectuate în cauză. Nu este de neglijat nici aspectul că nu s-a dovedit faptul că pârâtul mai dispune de un alt spațiu unde să poată locui în situația unei atribuiri în exclusivitate către una dintre părți, iar mai mult, nu s-a făcut nici dovada faptului susținut în recurs de către reclamantă, referitor la o eventuală imposibilitate obiectivă de partaj în natură din cauza pretinselor tensiuni existente dintre părți, în condițiile în care, inițial, la fond, reclamanta a solicitat un partaj în natură asupra bunurilor.
Tribunalul reține ca nefondat și cel de-al treilea motiv de recurs invocat de către reclamantă, constatând astfel nefondate susținerile potrivit cărora nu a fost motivat capătul de cerere privind dreptul de creanță, prima instanță făcând o analiză asupra acestui aspect prin aprecierea probelor administrate, inclusiv asupra concluziilor din expertiză efectuată în cauză, dar luând în considerare și celelalte dovezi.
Tribunalul constată nefondat și recursul declarat de pârâtul N. V. pe care îl va respinge pentru următoarele considerente.
În ce privește critica referitoare la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, Tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o analiză corectă asupra acestui aspect în condițiile în care practic, bunul cel mai important din comunitate, respectiv imobilul casă, nou construit a fost ridicat exact în perioada în care reclamanta s-a aflat la muncă în străinătate, aspect care, de altfel, nici nu a fost contestat de pârât, așa încât, nu i se poate refuza reclamantei, cota majorată pretinsă.
Chiar dacă se afirmă faptul că pârâtul a lucrat anterior în mină și a realizat venituri importante, totuși bunurile cele mai importante din comunitate au fost dobândite după ce reclamanta a plecat la muncă în străinătate.
Propunerea făcută de pârât relativ la partajarea bunurilor imobile și formarea loturilor nu poate fi primită în condițiile în care această operațiune de stabilire a loturilor a fost făcută de expert, ținându-se seama tocmai de modul cum este configurată construcția și terenul aferent, de posibilitatea concretă de a forma doar unități locative distincte pe care părțile să le folosească nestingherit având și acces la celelalte utilități, încât dat fiind aceste considerente Tribunalul apreciază că nu poate schimba nici modalitatea de atribuire, neexistând argumente nici pentru a modifica modalitatea de atribuire în privința suprafeței de 5400 m.p.
Cât privește obligarea la sultă, aceasta s-a făcut în considerarea valorii loturilor atribuite fiecărei părți și nu există, de asemenea motive de critică sub acest aspect, ambele recursuri urmând a fi respinse, pentru argumentele prezentate în cuprinsul prezentei decizii, iar hotărârea primei instanțe menținută ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta N. F. și pârâtul N. G., în contradictoriu cu intimații-pârâți N. G., N. A., împotriva sentinței civile nr. 7738/2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. A. N. T. L. L. C. B.
Red.C.A./04.04.2014
Judec. I. M.
Dact.C.B./10.04.2014
2 exp.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 88/2013.... → |
|---|
