Fond funciar. Decizia nr. 959/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 959/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 15751/193/2011
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 959 R
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - A. D.
Judecător - L. L.
Judecător - B. G.
Grefier - A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurenții petenți R. E., C. A., Ttifanov E., în contradictoriu cu intimații C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Santa M., județul B., C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Răchiți, județul B., împotriva sentinței civile nr. 9406 din 14 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect plângere fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții petenți R. E. și C. A., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Petenta recurentă R. E. arată că pe raza comunei Santa M. există rezervă de teren. Solicită admiterea recursului și a i se acorda teren de o calitate acceptabilă.
Recurenta C. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ din data de 19.10.2011, petentele R. E., C. A. și T. E. au solicitat instanței în contradictoriu cu intimata C. locală de fond funciar Santa M. - prin Primar, obligarea acesteia din urmă la punerea în posesie cu suprafața de 16 ha conform sentinței civile nr. 2573/20.05.2007 a Judecătoriei B., prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate petentelor, pentru această suprafață, care a fost identificată în dosarul respectiv printr-o expertiză tehnică de specialitate.
Prin întâmpinare intimata a arătat că a adus la cunoștința petentelor, prin adresă emisă în data de 10.09.2009, că terenul aflat la dispoziția comisiei este degradat, situație în care li s-a solicitat să-și exprime acordul pentru primirea suprafeței respective în natură ori pentru plata despăgubirilor și că petenta R. E. s-a prezentat la primăria comunei și a semnat o declarație pe propria răspundere, refuzând oferta de atribuire în natură a terenului și acceptând propunerea de despăgubiri, sens în care s-a și întocmit documentația corespunzătoare ce a fost înaintată Prefectului județului B..
În dovedire, s-au anexat înscrisuri.
La termenul din data de 04.07.2012 (fila 63), la cererea petentelor, în cauză a fost introdusă, în calitate de intimată, și C. locală de fond funciar Răchiți - prin Primar.
Din oficiu, instanța de fond a solicitat, în mod repetat, relații de la Agenția Domeniilor Statului și de la comisiile locale intimate și s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei B..
Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 9406/11 decembrie 2012 a respns ca nefondată acțiunea, reținând în motivele soluției adoptate că în executarea sentinței civile nr. 2573/20 mai 2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., C. locală Santa M. a transmis petentelor adresa nr. 1515/10.09.2009 (fila 18), cu propunerea atribuirii celor 16 ha în amplasamentele aflate la dispoziția intimatei, făcând mențiunea că terenurile oferite sunt degradate și nu pot fi redate agriculturii, însă petenta R. E., în nume propriu și pentru surorile sale, a refuzat oferta de atribuire în natură a celor 16 ha, solicitând acordarea de despăgubiri.
În consecință, s-a procedat de către intimata C. L. Santa M. la întocmirea documentației necesare acordării despăgubirilor și deși în prezenta reclamantele au invocat că declarația de acceptare a despăgibirilor din septembrie 2010 nu a fost semnată în cunoștință de cauză, instanța de fond a constatat că nu a fost contestată până acum.
Așa fiind, a reținut instanța de fond că petentele s-au adresat în mod direct instanței, cu o cerere de modificare a modalității de restituire a fostei proprietăți, respectiv din despăgubiri în acordare de teren în natură, situație în care comisiile intimate nu au avut posibilitatea să se pronunțe față de noile pretenții ale reclamantelor și care contrazice, totodată, reglementările în materie (potrivit dispozițiilor art. 52-56 din Legea nr. 18/1991, coroborate cu cele ale art. 5 lit. a din HG nr. 890/2005), instanțele soluționând plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrativ-jurisdicționale.
Pe fondul pretențiilor reclamantelor, instanța de fond analizând probatoriul administrat în cauză a reținut că restituirea în natură a unui teren în compensare pentru cel de 16 ha care a aparținut familiei reclamantelor nu se poate realiza, întrucât pe teritoriul comunei menționate nu se află disponibil teren din categoria arabil, vizată de petente și care a constituit proprietatea autorilor acestora. Pe de altă parte, terenurile care pot fi retrocedate sunt degradate și nu corespund exigenței reclamantelor de a fi de o calitate asemănătoare.
De asemenea, a reținut în continuarea considerentelor instanța de fond că nici punerea în posesie pe raza comunei Răchiți nu este posibilă, cât vreme această comisie nu dispune de teren suficient pentru a satisface necesarul propriilor cetățeni cu care încă există litigii pe rolul instanțelor de judecată, nemaivorbind de faptul că cele două comune nici nu sunt învecinate pentru a face incidente prevederile art. 3 al. 3 din Legea nr. 1/2000.
Împotriva sentinței, reclamantele R. E., C. A., Ttifanov E. au declarat recurs, în termen legal, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că au reținut o declarație de acceptare a despăgubirilor care aparține doar reclamantei R. E. și a fost făcută de aceasta în nume propriu, neavând mandat pentru surorile sale, celelalte două reclamante. În plus, s-a arătat faptul că această declarație a fost dată sub imperiul spuselor Primarului comunei Santa M. că vor rămâne și fără teren și fără despăgubiri, dacă nu acceptă despăgubirile.
Recursul declarat este nefondat, pentru cele ce urmează.
Prin Sentința nr. 2573/20.05.2007, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., instanța a admis plângerea petentelor R. E., C. A. și T. E. și a procedat la modificarea HCJ nr. 537/15.06.2007, reconstituind acestora dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 16,10 ha situată pe raza comunei Santa M., 16 ha în extravilan și 10 ari în intravilan, pentru aceștia din urmă dispunându-se înscrierea în Anexa 23 – despăgubiri.
În motivarea acestei soluții, a reținut judecătoria, față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (fila 91 în ds. atașat), că terenul în concret vizat de petente nu mai era liber din punct de vede juridic la momentul verificărilor, nefiind posibilă restituirea fostului amplasament.
Astfel cum a reținut și instanța fondului, C. locală de fond funciar Santa M. a dorit să execute această sentință, însă amplasamentele libere, care ar fi putut fi acordate sunt degradate, nu au categoria de folosință arabil și nu sunt de o calitate corespunzătoare terenurilor ce au constituit fostele amplasamente deținute de autorii reclamantelor.
Acest aspect a fost confirmat și de Agenția Domeniilor Statului (fila 32 dosar) iar în ceea ce privește pretenția acordării în compensare de terenuri libere aflate pe raza altor comune învecinate, acest lucru de asemenea nu a fost probat.
C. locală Răchiți s-a opus solicitării petentelor indicând în mod expres existența unor litigii încă nefinalizate aflate pe rolul instanțelor în legătură cu solicitări de retrocedări, în raport de care apare necesară păstrarea rezervei pentru a satisface pretențiile ce se vor dovedi îndreptățite ale foștilor proprietari sau moștenitorii acestora, cetățeni ai aceste comune, mai ales că suprafața care încă mai este liberă are numai 16 ha.
Prin urmare, chiar dacă nu s-ar ține cont de acea declarație dată de reclamanta R. E. la 10 septembrie 2010 prin care s-au acceptat despăgubirile, o altă variantă de compensare a vechiului amplasament nu există în raport de disponibilul de teren al celor două comune Santa M. și Răchiți, pentru a pune în executare sentința de reconstituire a celor 16 ha, pronunțată în favoarea reclamantelor, încât incidente sunt prev. art. 10 al. 2 din HG 890/2005, potrivit cărora C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Santa M. se poate adresa comisiilor locale de fond funciar din alte localități, care au obligația să pună la dispoziție situația terenurilor încă neatribuite.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B., reținând nedovedită susținerea petentelor din recurs, va respinge petiția de față și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va păstra soluția atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de petentele R. E., C. A., Ttifanov E., domiciliate în B., ., județul B., în contradictoriu cu intimații C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Santa M., județul B., C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Răchiți, județul B., împotriva sentinței civile nr. 9406 din 14 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. A. D., L. L. A. E.
Red. A.D./ 31.01.2014
Jud. T. C.
Dact. A.E.
ex. 2/03.02.2014
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 337/2013.... → |
|---|
