Pretenţii. Decizia nr. 955/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 955/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1616/193/2011*
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 955 R
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - A. D.
Judecător - L. L.
Judecător - B. G.
Grefier - A. E.
La ordine pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - reclamantă . Flămânzi, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 6573 din 4 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., în contradictoriu cu pârâta – intimată C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA Sucursala Regională de Căi Ferate Iași, cu sediul în Piața Gării nr. 1, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Poșta D. pentru recurenta ., precum și consilier juridic M. I. pentru intimată C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA Sucursala Regională de Căi Ferate Iași.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocat Poșta D. arată că, întrucât la termenul anterior partea adversă a depus la dosar o . încheieri Carte funciară prin care a înțeles să facă dovada faptului a intabulat terenul potrivit unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Transporturilor pentru C. Națională de Căi Ferate CFR SA, reprezentanții societății pe care o reprezintă au formulat o acțiune în contencios administrativ prin care au solicitat anularea certificatului de atestare menționat. În dovedire depune la dosar copie acțiune, cerere eliberare certificat grefă și certificat cu privire la înregistrarea pe rolul Tribunalului B. – Secția a II a civilă de contencios administrativ a respectivei cauze. În aceste condiții, solicită suspendarea cauzei potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece pricina aceasta depinde de rezultatul celuilalt proces.
Consilier juridic M. I., având cuvântul pentru intimată C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA Sucursala Regională de Căi Ferate Iași, solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei. Arată că în prezenta cauză instanța de fond a pronunțat și a constatat, pe baza unei expertize, că unitatea deține acest teren și că ulterior pronunțării sentinței unitatea pe care o reprezintă a obținut acest certificat de atestare a dreptului de proprietate și mai mult decât atât, toate instituțiile abilitate au dat confirmat faptul că terenul aparține unității lor, chiar OCPI B.. De asemenea, arată că locuțiunea nu este un contract translativ sau constitutiv de drepturi, ci un contract de raporturi obligaționale, dreptul de folosință al locatarului fiind un drept de creanță. Că acțiunea depusă astăzi este formulată de o persoană care nu are calitate procesuală activă, motivat de faptul că societatea . se află în procedura de reorganizării judiciare, astfel încât prezenta acțiunea care a fost depusă astăzi la dosar, este semnată de administratorul societății prin avocat. Consideră că această acțiune ar fi fost normal să fie semnată de administratorul judiciar. De asemenea, consideră că acea acțiune nu are legătură cu prezenta cauză. Astfel în prezenta cauză reclamanta solicită ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere, ori în atare situația unitatea pe care o reprezintă a făcut dovada că este proprietara terenului, toate instituțiile au făcut dovada că acest teren aparține unității sale. Solicită respingerea cererii de suspendare formulată de partea adversă.
În replică, avocat Poșta D. pentru recurentă, arată că OCPI a recunoscut acest certificat privind dreptul de proprietate, întrucât această instituție nu are abilitatea de a verifica legalitate unui astfel de înscris.
Instanța respinge cererea de suspendare a prezentei cauze pe temeiul dispozițiilor art. 244 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, apreciind că în acest moment nu este ținută de soluția ce urmează a se pronunța în dosarul privind anulare act administrativ și chiar în situația în care s-ar obține o soluție favorabilă în cauza invocată pendinte, partea ar putea uza de o altă cale juridică.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat Poșta D. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul admiterii acțiunii din dosarul judecat la Judecătoria B.. Arată că prin acțiune s-a solicitat anularea unui contract de închiriere, obligarea părții adverse la restituirea chiriei pe ultimii 3 ani și să fie restituită garanția depusă cu ocazia constituiri contractului. Arată că intimata pârâtă nu a făcut niciodată dovada deținerii acelui teren de pe . municipiul B. de lângă gară, cu nici un titlu. Dacă este domeniu public, nu s-a dovedit cu nici un contract sau o dovadă a concesionării sau a închirierii. Mai mult, arată că potrivit unei adrese a Primăriei B. către intimată se comunică faptul că acea suprafață de teren nu le aparține și cu alte cuvinte le-a solicitat în mod expres să o scoată din evidențele dumnealor. Astfel, pârâta s-a bazat pe un proces verbal de bună vecinătate, care nu a fost semnat însă de organele în drept, de o adunare a consiliului local, cu alte cuvinte o singură persoană, care nici măcar nu era persoana îndreptățită, nu poate recunoaște un teren în lipsa unor acte. Că, expertiza nu a arătat că terenul ar aparține intimatei. Cu alte cuvinte, societatea când a plătit chirie reclamantei și când reprezentanții acesteia au văzut acea adresă, și-au dat seama că partea adversă nu deține nici un act de proprietate pe terenul în litigiu. Că deși a existat o corespondență între cele două unități, intimata nu a făcut dovada niciodată dovada dreptului de proprietate. Arată că, dacă se consideră că certificatul prezentat de parte este valabil, trebuie observat că acesta a fost emis doar în luna octombrie 2012, cu alte cuvinte până atunci nu au avut nici un drept asupra terenului. Or, s-a solicitat anularea contractului de închiriere pentru o perioadă în care intimata pârâtă nu a făcut dovada măcar de deținere a acelui teren, nici administrare, nici închiriere, nici administrare. Cu cheltuieli de judecată, exceptând onorariu avocat.
Consilier juridic M. I., având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea recursului reclamantei recurente ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Referitor la adresa Primăriei de la care a pornit prezentul litigiu, solicită a se observa faptul că aceasta a fost emisă dintr-o eroare, fapt dovedit ulterior prin semnarea procesului verbal de vecinătate între unitatea pârâtă și Primărie. Că, la dosar există adresa Primăriei din care rezultă că terenul în litigiu aparține unității pe care o reprezintă. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată și depune în acest sens bonuri fiscale. Solicită a se amâna pronunțarea pentru a formula și depune la dosar concluzii scrise.
În replică avocat Poșta D. arată că procesul verbal de care s-a făcut vorbire a fost semnat în cursul procesului.
La rândul său, consilier juridic M. I. arată că procesul verbal de vecinătate este din 2010.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs, de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. nr._, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate „ CFR” SA – Sucursala Regionala de Căi Ferate Iași, să se constate nulitatea contractului de închiriere nr. 4979 din 1 mai 2006 împreună cu actele adiționale, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de_,88 lei reprezentând chiria aferentă perioadei martie – decembrie 2008 plus majorările de întârziere, până în ziua efectuării plăților și a sumei de_,06 lei cu titlu de garanție. De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 6573 din 4 octombrie 2012 a admis excepția litispendenței și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta . Flămânzi, județul B., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA – Sucursala Regionala de Căi Ferate Iași.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii și necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt date elementele care să conducă la constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, respectiv nu sunt incidente dispozițiile art. 968 Cod civil, care stabilesc că obligația este ilicită atunci când contravine bunelor moravuri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și timbrând conform Legii nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare a declarat recurs reclamanta . Flămânzi, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că sentința civilă nr. 6573 din 4 octombrie 2012 conferă practic pârâtei un drept pe care aceasta nu îl deține cu nici un titlu, nici de proprietate și nici de administrare, în disprețul legii și al echității. Că, atât timp cât expertiza tehnică topografică reține fără echivoc faptul că terenul ce face obiectul prezentei cauze nu se regăsește între terenurile pe care intimata le deține în baza înscrisurilor depuse la dosar și pentru care ar putea obține certificatul de atestare și, mai mult, pârâta nu deține aceste terenurile nici în baza dispozițiilor legale speciale pe care ea însăși le-a invocat, fiind surprinzător cum și-a format convingerea instanța de fond ca pârâta ar avea un drept de administrare asupra acestui teren.
Analizând motivele de recurs li probele administrate, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În anul 2006, s-a încheiat între CN CF CFR SA București – Sucursala Regională CF Iași și reclamanta . contractul de închiriere nr. 4979/01.05.2006, având ca obiect închirierea terenului situat în stația CF B., cu suprafața de 2052 m.p.
Reține instanța că durata pentru care a fost încheiat contractul a fost de 3 ani, astfel că la data de 01.05.2009 contractul a expirat de drept, locatarul având obligația de restituire a bunului închiriat.
Astfel, conform art. 14 (2) în termen de 5 zile de la data încetării contractului, locatarul este obligat, fără vreo altă formalitate, să elibereze terenul închiriat prin ridicarea construcțiilor amenajate de locatar. Construcția edificată de . are caracter provizoriu, fiind valabilă pe dura existenței contractului de închiriere cu CN CF CFR SA Sucursala Regională CF Iași, aspect menționat în autorizația de construcție nr. 599/06.12.2005.
Reține Tribunalul că în speță, reclamanta . A invocat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 4979 din 01.05.2006, cât și a actelor adiționale, fără a proba cele susținute, conform art.1169 Cod civil.
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Pentru ca sancțiunea nulității să intervină trebuie ca cel care o invocă să probeze faptul că la încheierea actului au fost eludate dispozițiile pentru a căror nerespectare legea prevede o asemenea sancțiune.
Mai reține instanța că la data de 1.05.2009 contractul nr. 4979/01.05.2006 a expirat de drept, reclamanta având obligația de a face dovada încălcării condițiilor esențiale pentru valabilitatea unei convenții.
Potrivit art. 968 cod civil „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
Totodată reține Tribunalul că în cauză nu a fost făcută dovada că bunul închiriat este exceptat de la închiriere, simplul fapt că reclamanta nu vrea să accepte faptul că terenul aparține intimatei sau mai mult că aceasta încearcă prin diverse artificii să se sustragă de la plata chiriei, a daunelor interese pentru ocuparea terenului, nu lipsește de cauză contractul contestat.
Că, intimata a încheiat perfect valabil contractul de închiriere, părțile având obligația de a respecta întocmai clauzele contractuale, locatorul fiind îndreptățit să solicite chirie pentru terenul închiriat, iar locatara să achite chiria la termenele prevăzute în convenția părților.
Locațiunea nu este un contract translativ sau constitutiv de drepturi reale, ci un contract de raporturi obligaționale, dreptul de folosință al locatarului fiind un drept de creanță.
Reține instanța că susținerile recurentei din cuprinsul recursului sunt nefondate.
Potrivit art. 25 din OUG nr. 12/1998: „În scopul desfășurării în bune condiții a circulației feroviare și al prevenirii evenimentelor de cale ferată, se instituie zona de siguranță și zona de protecția a infrastructurii feroviare publice”. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că zona de protecție a infrastructurii feroviare publice cuprinde terenuri limitrofe situate de o parte și de alta a axei căii ferate, indiferent de proprietar, în limita a maxim 100 m. de la axa căii ferate, precum și terenurile destinate sau care servesc, sub orice formă, la asigurarea funcționării acesteia.
O altă susținere a recurentei este cea conform căreia expertul tehnic desemnat în cauză reține că suprafața de teren ce formează obiectul prezentului litigiu nu aparține pârâtei sub nici un titlu, nici de proprietate și nici de administrare, în temeiul actelor juridice pe care le-a înfățișat și a dispozițiilor OG nr. 12/1998, HG 581/1998 și Legea nr. 89/1999 pentru a putea fi valorificată în temeiul HG nr. 834/1991.
Răspunsul comunicat de către Primăria B. instanței de fond a fost cât se poate de clar în sensul că „terenul în suprafață de 1752 m.p. situat în . pe care se află amplasată autogara aparținând ., este în administrarea CN CF CFR SA – Centrul Regional de Căi Ferate Iași.
În ceea ce privește procesul verbal din data de 14.01.2010 și a planului cadastral, prin care a fost stabilită limita de vecinătate dintre terenuri CN CF CFR SA și cel al Primăriei B. din perimetrul stației B., prin raportul de expertiză (răspunsul 3) se reține că „în anexa nr. 1 am delimitat în culoare roșie limita din această zonă a incintei stației CF B. pentru care pârâta a încheiat cu Primăria B. procesul verbal de vecinătate din data de 20.04.2010 și din care se poate observa că terenul în litigiu face parte din procesul verbal mai sus menționat.
Că, o altă dovadă a faptului că terenul în suprafață de 2052 m.p. aparține unității intimate este dată de raportul de expertiză unde se confirmă faptul că suprafața de 2052 m.p. a fost recunoscută de către Consiliul Județean B. – Direcția de Urbanism și Administrare a Teritoriului și OCPI B. ca fiind teren aparținând CN CF CFR SA – Sucursala Regională CF Iași.
Reține instanța că, referitor la adresa nr._ din 22.07.2009 a Primăriei B., adresă care a generat promovarea acțiunii în constatare, este cât se poate de clar că aceasta a fost întocmită pe fondul unei erori umane, situație care a fost clarificată ulterior când reprezentanții unității intimate au dat curs invitației din cuprinsul acestei adrese, întâlnire ce s-a concretizat prin semnarea procesului verbal din data de 14.01.2010 și a planului cadastral, prin care a fost stabilită limita de vecinătate dintre terenului CN CF CFR SA – Sucursala Regională CF Iași și cel al Primăriei B. din perimetrul stației CF B..
Se mai reține că limita semnată cu Primăria B. pe conturul punctelor_-_-121-122, aferentă corpului 4 cuprinde și terenul în litigiu. Procesul verbal de vecinătate, cât și cel întocmit în data de 15.04.2004 au fost semnate în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform HG 834/1991.
Că, Primăria B., prin răspunsul transmis ca urmare a solicitării instanței de fond, confirmă faptul că terenul ce face obiectul prezentului litigiu aparține unității intimate, acest răspuns anulând implicit conținutul adresei nr. 1344 din 22 iulie 2009 a Primăriei B., care se dovedește a fi fost întocmită pe fondul unei erori umane.
Pentru a-și dovedi susținerile, unitatea intimată a depus la dosarul cauzei, în copie, anexa 1 din dosarul documentației conform HG nr. 834/1991 (anexă în care se specifică faptul să suprafața totală a stației CF B. este de_,30 m.p. suprafața în care este inclus și terenul ce face obiectul prezentului litigiu) cât și dovada depunerii documentației la MTI întreaga documentație pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate fiind vizată de OCPI și DUAT B..
Ca urmare a acestui demers, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a emis la data de 11.10.2012 Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate pentru terenul aferent stației CF B., care este de_,30 m.p.
De asemenea, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri care atestă modalitatea de dobândire a acestei suprafețe de teren – Decretul Prezidențial nr. 248/1974, Extras din procesul verbal nr. 3 din 1.04.1974, Decizia nr. 3 din 9.01.1975, Ordinul nr. 40 din 04.02.1975, Decretul Prezidențial nr. 57/02.04.1975, Decizia nr. 331/15.06.1979, HG nr. 581/1998.
Reține Tribunalul că acest teren aparține unității intimate, contractul de închiriere dintre CN CF CFR SA – Sucursala Regională CF Iași și . a fost încheiat perfect valabil.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă . Flămânzi, în contradictoriu cu pârâta intimată C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate Iași, împotriva sentinței civile nr. 6573 din 04.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obligă recurenta să plătească intimatei suma de 485,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă . Flămânzi, județul B., în contradictoriu cu pârâta intimată C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate Iași, împotriva sentinței civile nr. 6573 din 04.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenta reclamantă să plătească pârâtei intimate CN CFR SA – Sucursala Regională de Căi Ferate Iași suma de 485,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. A. D., L. L. A. E.
Red. B.G./05.11.2013
Jud. H. F.
Dact. A.E.
ex. 2/05.11.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 690/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 799/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
