Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 711/2014. Tribunalul BOTOŞANI

Tribunalul BOTOŞANI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 711/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 6442/193/2011

Dosar nr._ - partaj bunuri comune -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BOTOȘANI

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 711 R

Ședința publică din 4 decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - G. B.

Judecător - L. L.

Judecător – M. A.

GREFIER – C. B.

Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de pârâtul recurent C. Ș. domiciliat în loc. D. . și reclamanta recurentă G. M.,domiciliată în loc. Podeni ., împotriva sentinței civile nr. 8706 din 12.06.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a pricinii, se prezintă pârâtul recurent C. Ș., asistat de avocat G. D., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că prin serviciul registratură - fax av. C. D. a depus cerere de lăsare a pricinii la sfârșitul ședinței de judecată.

Instanța pune în discuție excepția de netimbrare a recursului declarat de recurenta G. M..

Avocat G. D. solicită admiterea excepției și pe fond respingerea recursului declarat de reclamanta G. M..

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul în recurs.

Av- G. admiterea recursului așa cum a fost formulat să se constate o cotă majorată la 70 % la dobândirea bunurilor desfacerea căsătoriei din culpa intimatei care a părăsit căminul conjugal nu s-a îngrijit de gospodărie Recurentului C. i-au fost încredințați spre creștere și educare cei doi copii minori motiv pentru care solicită să se aibă în vedere la partajul bunurilor atribuirea casei în lotul recurentului. Solicită plata cheltuielilor de judecată.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 09.05.2011, reclamanta G. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. Ș., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună partajarea averii comune realizate în timpul căsătoriei părților. Totodată, reclamanta a solicitat restituirea bunurilor personale. Cu cheltuieli de judecată.

Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B. prin sent. civ. nr. 8706 din 12 iunie 2014 a admis în parte cererea principală Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta G. M., cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul C. Ș., domiciliat în ., jud. B..

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. Ș..

Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în proprietate comună devălmașă, următoarele bunuri imobile și mobile, în valoare totală de 65.292 lei:

imobile construcții casă și anexă – grajd vechi situate în localitatea D., . de 19.200 lei;
imobil teren în suprafață de 4228 mp (4018 mp în fapt), situat în intravilan ., în valoare de 14.175 lei;
imobil teren în suprafață de 10.000 mp, situat în extravilan . de 4.390 lei;
bunuri mobile – animale (2 vaci, 2 viței, 1 cal, 1 mânz, 60 de oi, o capră, 40 de păsări), în valoare totală de 22.100 lei;
bunuri mobile – obiecte de uz casnic/gospodăresc (faeton, cultivator – prășitoare, plug, semănătoare, chirpici, balast, șișcă cu motor, mobilier sufragerie – corp cu vitrină, dulap în două uși, corp cu oglindă și dulap, pat cu ladă, masă 12 persoane; mobilier dormitor – dulap în două uși cu vitrină, masă 4 persoane, frigider, sobă motorină tip aragaz), în valoare de 4.460 lei;
masa lemnoasă salcâmi – 967 lei.

Constată că părțile au contribuit în cote diferite la dobândirea bunurilor comune indicate, respectiv 40% (26.116,8 lei) – reclamanta-pârâtă și 60% (39.175,2 lei) – pârâtul-reclamant.

Dispune încetarea stării de coproprietate devălmașă, prin formarea și atribuirea de loturi, după cum urmează:

Atribuie reclamantei-pârâte imobilele construcții, suprafața de 610 mp din pc 105 intravilan, categoria curți-construcții, evidențiată în schița topo de la fila 141 – contur punctat, masă lemnoasă salcâmi în valoare de 149 lei și mobilierul de dormitor - dulap în două uși cu vitrină, masă 4 persoane, frigider, sobă motorină tip aragaz (bunuri în valoare totală de 27.164 lei).

Atribuie pârâtului-reclamant celelalte bunuri din masa de partaj (teren intravilan în suprafață de 3618 mp/3408 mp în fapt, categoriile arabil și vii – schița topo de la fila 141, teren extravilan în suprafață de 10.000 mp, masă lemnoasă salcâmi în valoare de 818 lei, toate animalele, toate obiectele de uz gospodăresc, materialele construcții, mobilierul de sufragerie), în valoare de 38.128 lei.

Obligă reclamanta-pârâta la plata sultei în valoare de 1.047,2 lei.

Compensează cheltuielile de judecată.

Ia act de renunțarea reclamantei la cererea de restituire bunuri proprii.

Obligă pârâtul-reclamant la plata, către stat, a sumei de 2.214 lei reprezentând ajutor public judiciar, proporțional cotei sale de contribuție.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în speța de față s-a dovedit o contribuție de 40% pentru reclamantă (26.116,8 lei) și, respectiv, de 60% pentru pârât (38.128 lei).

Pentru împărțeala propriu-zisă se va mai reține poziția în final exprimată de părțile în litigiu, din declarația de la fila 78 vol. II rezultând că acestea nu au exclus, în chip absolut, posibilitatea unui partaj în natură, respectiv formarea a două loturi pentru terenul din intravilan. Totodată, pârâtul s-a arătat de acord ca imobilele construcții să revină reclamantei, integral, măsură care nu este aptă a-l prejudicia, cât timp acesta utilizează în prezent construcția nou edificată.

Așa fiind și văzând că suprafața terenului intravilan (4228 mp - 4018 mp în fapt) permite o atare soluție, instanța va atribui reclamantei cele două construcții și suprafața de 610 mp aferentă, evidențiată în schița topo de la fila 141 – contur punctat. Suprafața în discuție valorează, potrivit expertizei, 1525 Euro (6695 lei la un curs de 4,39) – fila 139.

De asemenea, se vor atribui reclamantei o . bunuri mobile: masă lemnoasă salcâmi în valoare de 149 lei și mobilierul de dormitor - dulap în două uși cu vitrină, masă 4 persoane, frigider, sobă motorină tip aragaz. În total, această parte va primi bunuri valorând 27.164 lei.

Este de precizat că valoarea masei lemnoase s-a identificat potrivit regulii indicate de părți (fila 78 vol. II), respectiv proporțional cu suprafața de teren atribuită. Astfel, s-a identificat un număr total de 143 salcâmi, în valoare de 967 lei (fila 67 vol. II), deci câte 6,76 lei pe salcâm. Pe de altă parte, cei 143 de salcâmi sunt repartizați pe o suprafață de 4018 mp, rezultând 22 de salcâmi la segmentul de 610 mp, adică 149 lei în total.

Restul bunurilor (teren intravilan în suprafață de 3618 mp/3408 mp în fapt, categoriile arabil și vii – schița topo de la fila 141, teren extravilan în suprafață de 10.000 mp, masă lemnoasă salcâmi în valoare de 818 lei, toate animalele, toate obiectele de uz gospodăresc, materialele construcții, mobilierul de sufragerie), în valoare de 38.128 lei, se vor atribui pârâtului-reclamant.

În temeiul art. 673.5 alin. 2 C., pentru egalizarea loturilor, reclamanta va fi obligată la plata unei sulte în valoare de 1.047,2 lei.

Deși reclamanta a solicitat a-i fi atribuit mai mult teren, este de observat că această parte a primit deja bunuri în valoare superioară cotei sale, fiind ținută la plata unei diferențe către pârât. În aceste condiții, suplimentarea cantitativă a bunurilor atribuite ar determina creșterea corespunzătoare a sultei. Observă instanța că reclamanta a invocat în permanență absența oricăror venituri, motiv pentru care a și beneficiat de ajutor public judiciar. Prin urmare, această parte nici nu ar avea posibilitatea achitării unei sulte însemnate valoric.

Față de soluțiile ce urmează a se pronunța și față de drepturile recunoscute părților (conținutul masei de bunuri și cotele de 40% - 60%), în temeiul art. 274 și 276 C., instanța va compensa cheltuielile de judecată efectiv avansate în cauză (reclamanta - 2819 lei, pârâtul - 1500 lei). Este de notat că pretențiile reclamantei urmează a fi admise într-o măsură mai redusă decât cele ale pârâtului-reclamant).

n cele din urmă, se notează că reclamanta a beneficiat, în dosar, de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare și a onorariului pentru expert, în limita sumei de 7042,19 lei. Din acest total, sunt de reținut 3690 lei (3% din valoarea totala în litigiu – ca taxă de timbru, respectiv 1940 lei, și onorariul pentru expertizele topo și construcții – 1750 lei), restul cheltuielilor fiind avansate (diferență taxă timbru, onorariu expert merceologie, agricultură) pentru pretenții nedovedite.

Față de cota de 60% stabilită în cauză, 2.214 lei din acest total cad în sarcina pârâtului-reclamant. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 18 coroborat cu art. 50.2 din OG nr. 51/2008 (cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale), pârâtul va fi ținut să achite, către stat, suma menționată. În acest scop, prezenta hotărâre va comunicată AFP B., după rămânerea sa irevocabilă.

Reclamanta nu va fi ținută a îndeplini o obligație de plată similară, întrucât în privința sa ar fi putut fi reținute doar dispozițiile art. 50.2 din OG nr. 51/2008 (în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public), dacă valoarea primită la partaj ar fi fost de 10 ori mai mare decât valoarea ajutorului total acordat, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. Ș. și G. M., criticând sentința după cum urmează: C. Ș. a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul de a se admite cererea reconvențională așa cum a fost formulată, să se constate că are o cotă majorată de 70% la dobândirea bunurilor comune, să se includă în lotul său imobilele construcții, case și anexe, terenul aferent în supr. 710 mp din intravilanul satului D., . și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din apel.

Recursul declarat de către G. M. vizează că masa bunurilor comune s-au omis a se include un număr de trei viței mici de 100 kg fiecare, în mod ilegal s-a omis includerea în masă a unui cal adult, producțiile de la animale pentru perioada anilor 2007-2011, nu s-a inclus în masa de împărțit contravaloarea viei, cât și a producției reprezentată de contravaloarea cantității de struguri, nu s-a împărțit la fel contravaloarea livezii și nu s-a reținut valoarea corectă a salcâmilor incluși în masa de partajare.

Analizând motivele de recurs și probele administrare instanța de control judiciar constată că recursul formulat de către C. Ș. este nefundat, iar recursul formulat de către G. M., fiind netimbrat, conform legii 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, va fi anulat ca o consecință a nerespectării acestor dispoziții imperative.

Recursul declarat de C. Ș., temeinic și legal prima instanță a analizat cota cuvenită părților care răspunde în totalitate la cele invocate de către petent în cererea de recurs, căsătoria acestora a durat aproximativ 10 ani (1997-2007) interval pentru care niciuna dintre părți nu a făcut dovada angajării în muncă și, respectiv, a obținerii unor venituri cu caracter de regularitate. S-a învederat însă, atât de către părți, cât și de către martori, că pârâtul a desfășurat activități de creștere a animalelor, ceea ce rezultă, de altfel, din chiar faptul deținerii unui număr însemnat de vite/ovine.

Se mai reține că, potrivit martorilor (filele 188, 217 vol. I), dar și contractului îndosariat la fila 25, pârâtul a deținut o . bunuri imobile înainte de căsătorie, bunuri pe care le-a valorificat și care au servit, astfel, la achiziționarea proprietății comune actuale a părților.

Prin comparație, reclamanta s-a ocupat de gospodărie și de creșterea copiilor, dar numai într-o primă etapă a căsătoriei (fila 215, 217 verso), ulterior aceasta devenind dezinteresată, ceea ce a și condus la destrămarea relației de căsătorie, după cum s-a reținut și în hotărârea de divorț.

Notează instanța că mama reclamantei a locuit o perioadă împreună cu părțile, acordând sprijin acestora, în special în activitățile de întreținere/supraveghere a copiilor. Martorii pârâtului au învederat că persoana în discuție era suferindă și nu dispunea de venituri, astfel că, în opinia instanței, aceasta nu putea participa la activități în agricultură/creșterea animalelor și nici nu putea sprijini părțile din punct de vedere financiar.

Se impune precizarea că activitățile reclamantei și ale mamei acesteia sunt de natură a contribui la limitarea pasivului, permițând totodată pârâtului să nu se implice personal în realizarea lor, pentru a se dedica activităților proprii, producătoare de venituri (activ).

În consecință, contribuția reclamantei la dobândirea patrimoniului comun nu poate fi neglijată. Ea nu va fi însă nici considerată egală contribuției pârâtului-reclamant, parte care, după cum s-a văzut, a pus la dispoziție un procent important din prețul de achiziție al proprietății și, ulterior, a desfășurat activități constante, care au permis întreținerea familiei.

Conchide instanța că în speță s-a dovedit o contribuție de 40% pentru reclamantă (26.116,8 lei) și, respectiv, de 60% pentru pârât (38.128 lei).

În temeiul art. 673.5 alin. 2 C., pentru egalizarea loturilor, reclamanta va fi obligată la plata unei sulte în valoare de 1.047,2 lei.

Cu privire la recursul declarat de către G. M., potrivit dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond, care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.

În raport de excepția netimbrării cererii invocată de instanță din oficiu, aceasta urmează a fi analizată cu prioritate fiind o excepție de procedură, dirimantă și absolută.

Conform art. 20 al. 1 din Lg 146/1997 republicată și modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în al. 2 se stipulează că dacă taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului sî achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Având în vedere disp. art. 20 al. 3 din Lg . 146/1997 republicată și modificată, reține ca neîndeplinită obligația de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, aspect care s-a învederat recurentei în cuprinsul actelor de procedură.

Față de aceste considerente, în baza art. 3112 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar va respinge ca nefundat recursul declarat de pârâtul recurent C. Ș. împotriva sent. civ. nr. 8706 din 12 iunie 2014 a Judecătoriei B. pe care o menține.

Va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta recurentă G. M. împotriva aceleași sentințe pronunțată în dosarul_, pe care o menține.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul recurent C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 8706/12.06.2014 a Judecătoriei B. pe care o menține.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta-recurentă G. M. împotriva aceleiași sentințe pronunțată în dosar_ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2014

Președinte, Judecători, Grefier,

G. B. L. L. M. A. C. B.

Redt.BG

Jud.fond Todiranu C.

Tehnored. BC

2 ex/ 21.01.2015

← Evacuare. Sentința nr. 2147/2014. Tribunalul BOTOŞANI		Pensie întreţinere. Decizia nr. 658/2014. Tribunalul BOTOŞANI →

Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 711/2014. Tribunalul BOTOŞANI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 711/2014. Tribunalul BOTOŞANI