Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 176/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 149/222/2014
Dosar nr._ Cerere de valoare redusă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA – I – CIVILĂ
DECIZIA NR. 176 A
Ședința publică din 23 iunie 2014
Președinte - H. I.
Judecător - A. D.
Grefier - A. E.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul S. Județean de Urgență Mavromati B., în contradictoriu cu intimații P. M. L., P. A., P. M. L., P. A., împotriva sentinței civile nr. 477 din 13 martie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc ambele părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
În baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine Tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și văzând că s-a solicitat de către apelantul S. Județean de Urgență Mavromati B. judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată apelul în stare de judecată și trece la judecarea acestuia.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 15.01.2014, sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgența ”Mavromati” B., cu sediul în B. ., jud. B. a chemat în judecată pârâții P. M. L., cu domiciliul în .. B. și P. A., cu domiciliul în mun. Suceava, Calea Burdujeni, nr. 22 . solicitând în procedura prevăzută de art. 1025 și urm. Cod procedură civilă, obligarea acestora la plata sumei de 1.734,726 lei reprezentând contravaloarea obligației principale precum și dobânzi legale.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în baza art. 313 din Legea 95/2006, pârâtul trebuie să plătească contravaloarea tratamentelor medicale aplicate părților vătămate Polocoșeri I. și Polocoșeri A..
În dovedirea acțiunii a depus la dosar decontul de plată, foaie de observație clinică generală, angajament de plată, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
În drept a invocat prevederile art. 313 din Legea 95/2006.
La data de 25.02.2014, pârâții P. M. L. și P. A. au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D.
La termenul de judecată din data de 13 martie 2014, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D. și, în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D..
Prin sentința civilă nr. 477 din 13 martie 2014 Judecătoria D. a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D. invocată de pârâtul P. A., ca fiind neîntemeiată.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. M. L..
A respins cererea formulată de reclamanta S. Județean De Urgența ”Mavromati” B., în contradictoriu cu pârâul P. M. L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins cererea formulată de reclamanta S. Județean De Urgența ”Mavromati” B. în contradictoriu cu pârâtul P. A., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 248 alin. 1 cod procedura civila, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cum în raport de fondul cauzei excepția de necompetență teritorială primează față de celelalte excepții și aspecte ale cauzei, urmează ca instanța sa o analizeze cu prioritate.
Potrivit art. 1027 alin. 2 Cod procedură civilă în cadrul procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă ”competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun”.
Potrivit art. 113 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă în afara de instanțele prevăzute la art. 107 – 112 mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanță a constatat că litigiul este unul având ca obiect plata contravalorii serviciilor medicale asigurate în urma unui incident produs pe raza Judecătoriei D., situație în care în speță sunt aplicabile dispozițiile art. art. 113 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă., competența teritorială fiind o competență alternativă, potrivit art. 116 alin. 1 din același cod reclamantul fiind acela care are posibilitatea alegerii uneia dintre instanțele competente teritorial.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive Judecătoria în soluția de admitere a acestei excepții a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă este traducerea procesuală a calității de subiect obligat în raportul de drept material dedus judecății, putere în virtutea căreia paratul stă în justiție. Așadar, legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic litigios.
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 alin. 1 lit) a, c, d Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceasta, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Acțiunea în pretenții, din punct de vedere al scopului material urmărit de reclamant, o acțiune în realizarea dreptului de creanță rezultat din asigurarea unor servicii medicale acordate numiților Polocoșeri A. și P. I. ca urmare a unei agresiuni săvârșite de numitul H. C..
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006, unitățile spitalicești care au acordat servicii medicale, au obligația să recupereze cheltuielile de la persoana care a provocat vătămările corporale pentru vindecarea cărora a fost necesară spitalizarea.
Din punctul de vedere al scopului urmărit de reclamant prin promovarea prezentei cereri, respectiv obligarea la plata contravalorii serviciilor medicale asigurate numiților Polocoșeri A. și P. I., instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul P. M. L. este întemeiată și pe cale de consecință a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
În ceea ce privește obligarea pârâtului P. A. la plata serviciilor medicale instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006, unitățile spitalicești care au acordat servicii medicale, au obligația să recupereze cheltuielile de la persoana care a provocat vătămările corporale pentru vindecarea cărora a fost necesară spitalizarea.
Conform dispozițiilor art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Potrivit art. 1359 autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim și serios.
Potrivit dispozițiilor art. 106 din OUG nr. 150/2002, persoanele care prin faptele lor au adus prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei.
Potrivit OUG nr. 150/2002, în cazul urgențelor medico-chirurgicale, indiferent dacă persoana în cauză este asigurat în cadrul asigurărilor sociale de sănătate, beneficiază de servicii medicale, fără a suporta costul acestora.
Din probatoriul administrat de către reclamantă respectiv fișele de observație clinica si deconturile de cheltuieli (f. 8-13), instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat achitarea contravalorii serviciilor medicale asigurate numiților Polocoșeri A. și P. I. ca urmare a unei agresiuni săvârșite de numitul H. C..
Mai mult, potrivit Adresei nr. 02/31.01.2014 a . SRL numitul P. A. este angajat cu contract individual de muncă și lunar i se rețin și virează contribuțiile pentru asigurarile sociale de sănătate.
Instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv pârâtul Polocoșeri A. nu se face vinovat de producerea vătămărilor corporale numitei Polocoșeri I. și nici nu și-a autoprodus plăgile tăiate.
În raport de cele arătate, instanța de fond a respins acțiunea față de pârâtul Polocoșeri A. ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Mavromati B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocă apelanta că prima instanță a respins, fără a audia martorul propus și fără a dispune atașarea dosarului nr. 661/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. care ar fi putut aduce clarificări acestei situații. Astfel, din Ordonanța din data de 24.10.2011 rezultă că numitul H. C., autorul faptelor ce au dus la internarea pârâților, s-a aflat în legitimă apărare și drept consecință unitatea nu a mai putut chema în judecată pe acesta, însă este clar că internarea părților vătămate Polocoșeri I. și Polocoșeri A. nu a fost ca urmare a unei boli obținute, ci ca urmare a unor fapte de agresiune care au fost ințiate de pârâți.
Apelul declarat este nefondat.
Reține Tribunalul că în mod legal prima instanță a respins acțiunea față de pârâtul Polocoșeri A. ca fiind neîntemeiată, reținând calitatea de asigurat al acestuia. Mai mult, potrivit OUG nr. 150/2002 în cazul urgențelor medico-chirurgicale, indiferent dacă persoana în cauză este asigurată sau nu, aceasta beneficiază de serviciile medicale de urgență fără a suporta costul acestora. Cum în cauză pârâtul Polocoșeri A. este asigurat și cum potrivit Ordonanței invocate de reclamant, acesta nu se face vinovat de producerea vătămărilor corporale numitei Polocoșeri I., Tribunalul va respinge apelul ca fiind nefondat, cu consecința menținerii sentințe atacate ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de apelantul S. Județean de Urgență Mavromati B. cu sediul în ., județul B., în contradictoriu cu intimații P. M. L. din . B., P. A. din Suceava, Calea Burdujeni nr. 22, ., P. M. L. – la C. Avocat D. T. – Suceava, Calea Obcinelor nr. 5, . B., P. A. - la C. Avocat D. T. – Suceava, Calea Obcinelor nr. 5, . B., împotriva sentinței civile nr. 477 din 13 martie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
H. I. A. D. A. E.
Red. H.I./08.07.2014
Jud. N. M. I.
Dact. A.E.
ex. 2/09.07.2014
| ← Succesiune. Decizia nr. 969/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 114/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
