Fond funciar. Decizia nr. 388/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 17466/193/2012
Dosar nr._ recurs – fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 388
Ședința publică de la 27 mai 2014
Completul compus din:
Președinte - H. I.
Judecător – T. N.
Judecător – A. C.
Grefier – U. G. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții Șuhanea T. și Șuhanea A., domiciliați în satul V., ., împotriva sentinței civile nr._ din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații Șuhanea E., C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar al comunei Stăuceni – prin primar, județul B., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor – prin prefect, județul B., acțiune civilă având ca obiect „fond funciar „.
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere și când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 21 mai 2014 și pentru astăzi, când
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr._/17.12.2013, Judecătoria B.:
- a respins excepția lipsei calității procesuale active,
- a respins cererea având ca obiect plângere la legea fondului funciar, formulată de petenții Șuhanea T. și Șuhanea A., în contradictoriu cu intimatele Șuhanea E., C. L. de Fond Funciar a comunei Stăuceni – prin primar și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. – prin prefect și a obligat petenții să-i plătească expertului M. G. C. suma de 500 lei, reprezentând diferență onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a petenților, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.III alin.2 din LG nr.18/1991, nulitatea poate fi invocată și de alte persoane care justifică un interes legitim. Petenții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.III lit.a, alin.ii) și v) și lit.c din LG nr.18/1991.
Aceste dispoziții legale se referă la actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării; actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art.24 alin.1 din LG nr.18/1991 și c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari.
Petenții își justifică interesul, în formularea prezentei cereri, pe existența dreptului lor de proprietate asupra terenului, drept derivat din faptul că sunt proprietarii imobilului construcție edificat pe acest teren. Iar regimul juridic al terenului în viziunea Legii nr.18/1991este determinat de calitatea de proprietar al case de locuit, conform art.24 și 36 alin.3 din LG nr.18/1991.
Față de aceste prevederi legale și cum petenții invocă un drept de proprietate asupra terenului pentru care se solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, instanța de fond a apreciat că aceștia justifică un interes legitim și, drept urmare, au calitate procesuală activă în acțiunea de constatare a nulității titlului de proprietate.
Pe fondul cauzei,s-a reținut în sentința atacată că petenții au solicitat în dovedirea acțiunii lor administrarea interogatoriului intimatei, probă ce a fost administrată de către instanță la termenul din data de 15.02.2013. La acest interogatoriu intimata Șuhanea E. a declarat că în data de 15.06.1985, i-a dat primarului C. M. suma de 3.000 lei pentru a i-o da lui Șuhanea T., chitanța fiind scrisă de către primar. La această tranzacție a fost prezentă și Șuhanea A., aceasta fiind de acord. În contul diferenței de 2.000 lei, s-a mai dat de către socrul intimatei o căruță de lemne, iar intimata i-a dat socrului 2.000 lei. Chitanța respectivă este semnată de către Șuhanea T.. Banii care au fost predați proveneau din salariul soțului ei care a lucrat la CFR, iar ea a avut 10 oi pe care le-a vândut, strângând banii.
Petenții au mai solicitat și audierea martorilor A. Ș. și A. Ș..
Totodată,la solicitarea petenților s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru individualizarea terenului înscris în titlul de proprietate pentru care se solicită constatarea nulității absolute. Potrivit raportului de expertiză (filele 64-68 dosar), efectuat de expert M. G. C., s-a identificat terenul în litigiu, în teren găsindu-se doar suprafața de 869 mp, situată în p.c. 218 și 218/1. Pe respectivul teren aflându-se o locuință, dar care nu este cea vândută prin contractul de vânzare cumpărare nr.2982/7.10.1978.
Întrucât petentul Șuhanea T. a contestat faptul că ar fi semnat chitanța de la fila 27 dosar, a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice pentru a se stabili dacă semnătura de pe respectivul înscris îi aparține sau nu.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, semnătura de pe chitanța de la fila 27 dosar nu aparține petentului Șuhanea T..
Așadar, față de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, în anul 1978, petenții au dobândit prin cumpărare o casă situată în . paiantă și acoperită cu stuf, compusă dint-o cameră și o sală. Terenul aferent acestei construcții, în suprafață de 250 mp, a fost trecut în proprietatea statului. Așadar, soții Șuhanea T. și A. nu au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei. Ei au locuit în respectiva casă, maxim 4-5 ani, după care s-au mutat în . mai reveni să locuiască în casa respectivă. Acest aspect a fost prezentat de toți martorii audiați în cauză și contravine celor susținute de către petenți prin acțiune că ar fi gospodărit împreună cu aceasta.
Din declarațiile martorilor,s-a constatat ca reieșind fără echivoc că, începând cu anul 1985, soții Șuhanea I. și E. au locuit în . pe care o cumpăraseră petenții. Dar, respectiva casă a suferit pe parcursul timpului modificări, i-a fost înlocuit acoperișul, căpriori, aspecte ce au fost susținute de martorul A. Ș. și C. M., cel din urmă martor afirmând și că imobilul era în stare de autodemolare.
Martorii intimatei Șuhanea E. au declarat că, practic, casa cumpărată de către petenți nu mai există, că s-a dărâmat și în locul ei a fost construită o casă din chirpici de către tatăl fraților Șuhanea, cu ajutorul celor doi frați și cu ajutor de la primărie.
Referitor la respectiva casă, petenții au susținut că doar au tolerat familia Șuhanea I. și A., să locuiască în casă, că nu s-a pus niciodată problema de a o înstrăina.
Intimata Șuhanea E. a pretins că, împreună cu soțul său, a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, prin cumpărare de la Șuhanea T., dovada acestei înstrăinări fiind chitanța de la fila 27 dosar. Respectiva chitanță, potrivit raportului de expertiză criminalistică efectuat, nu a fost semnată de către Șuhanea T..
Martorul C. M., fost primar al comunei Stăuceni la data înscrisă în chitanță, a afirmat, în declarația sa, că el este cel care a scris respectivul document, în fața sa fiind predată suma de 3.000 lei și semnată chitanța de către Șuhanea T. și tatăl său.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că nu se poate ști cu exactitate care a fost înțelegerea în familie referitor la casa în discuție. Dar, cu certitudine, respectiva casă nu mai este cea cumpărată de către petenți, iar în acea casă după 1985 au locuit doar soții Șuhanea I. și E., între petenți și intimată, pe timpul vieții lui Șuhanea I., nu au existat discuții referitoare la a cui este casa.
În evidențele Primăriei comunei Stăuceni proprietar al respectivei case este trecută intimata Șuhanea E., fila 36 dosar, aceasta achitând și impozitul aferent construcțiilor și terenului (filele17-19 dosar).
În ceea ce privește terenul aferent construcției, acesta este în suprafață de 884 mp potrivit expertizei efectuate în cauză. Pentru o suprafață de 1035 mp intravilan, intimatei Șuhanea E. i s-a constituit dreptul de proprietate, ea adresând Comisiei Locale de Fond Funciar Stăuceni, la data de 21.03.1991 (fila 109 dosar) cerere în acest sens, iar la data de 12.04.1994 i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._. Soții Șuhanea I. și E. figurează cu rol agricol în satul Stăuceni, . 1986 (filele108, 110 dosar).
Petenții susțin că ei sunt proprietarii terenului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2982/1/7.10.1978 de notariatul de Stat al județului B. și potrivit dispozițiilor art.24 și 36 din LG nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută în favoarea proprietarilor legitimi ai locuinței, în cauză fiind date motivele de nulitate absolute prevăzute de art.III lit.a, i) și ii) din LG nr.167/1997.
Intimata susține că ea nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru teren ci, ca fost membru cooperator, a formulat cerere de constituire drept de proprietate.
Textele de lege invocate de către petenți, art.24 – se referă la terenurile ce au fost atribuite de cooperativele agricole de producție cooperatorilor pentru construcția de locuințe, iar art.36 – se referă la terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcției.
Instanța de fond a constatat și că petenții nu se află în situația de a li se fi atribuit teren pentru construcția de locuințe. Iar, potrivit art.36 alin.3, respectivul teren ar fi trebuit să le fie atribuit în folosință, pe durata existenței construcției. Or, petenții nu au avut niciodată terenul atribuit în folosință pentru a se putea prevala de respectivele dispoziții, mai mult, nu erau, nici la data apariției legii, titulari ai dreptului de folosință pentru ca terenul să treacă în proprietatea lor.
În schimb, potrivit adresei Primăriei comunei Stăuceni (fila 108 dosar) intimata Șuhanea E. a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului ca membru cooperator, conform art.18 din LG nr.18/1991.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că în cauză nu este dat nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.III din LG nr.18/1991 și a respins acțiunea petenților ca neîntemeiată.
Întrucât potrivit decontului de la fila 63 dosar, petenții nu au achitat diferența de onorariu expert, pentru expert M. C., în temeiul art.274 C.proc.civ., aceștia au fost obligați să-i plătească expertului suma de 500 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Împotriva sentinței civile nr._/2013, petenții Șuhanea T. și Șuhanea A. au declarat recurs în termen legal, solicitând casarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În apărare, recurenții au arătat ca prima instanța nu a soluționat toate capetele de cerere întrucât au invocat nulitatea T.P. prin prisma art.III, lit. a privind actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de constituiri cum sunt ;lit.i. persoane care nu au avut niciodată teren in proprietate predat Ia CAP sau Ia Stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Totodată au apreciat ca legiuitorul a avut in vedere la categoria titulari ai dreptului de folosința si sintagma ,, proprietari ai locuinței. Este evident faptul ca parata Suhanea E. a fost un detentor precar, un tolerat, care nu s-a bucurat de sintagma,titulara dreptului de folosință.Legiuitorul a înțeles prin aceasta sintagma persoane care foloseau imobilul in baza unui contract sau a unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul in speță.
Recurenții au menționat și că nu au recunoscut niciodata vreo vânzare asupra imobilului, aspect confirmat de expertiza criminalistica efectuata in cauza, care confirma ca semnăturile si scriitura de la rubrica vânzător nu îi aparțin lui Suhanea T.. Prima instanță a consemnat eronat declarația martorului C. M. privind consemnarea tranzacției de v/c in prezenta sa, atata timp cat expertiza neaga categoric ca un asemenea înscris ar fost semnat de Suhanea T..
Prima instanță a omis a rezolva nulitatea absoluta si prin prisma faptului ca Suhanea A. coproprietar al bunului imobil nu a consimțit niciodată la vreo înstrăinare si nu a semnat vreun înscris in acest sens.
S-a menționat și ca intimata Suhanea E. nu a promovat niciodată o acțiune privind constituirea unui drept de proprietate in baza art.1073-1077 Cod civ. deși pretindea ca se afla in posesia unui antecontract de v/c. au apreciat și că prezenta hotărâre lezează securitatea raporturilor juridice civile, întrucât recurenții sunt proprietari ai locuinței ,sunt înscriși in Cartea funciara si cu toate acestea o instanță de judecata, legal investita cu nulitatea unui titlu de proprietate emis cu încălcarea legii, da câștig de cauza unui detentor precar, care nu se poate bucura de sintagma folosirii legale a terenului .
În drept, recurenții au invocat disp. art.304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă.
Intimații nu au depus întâmpinări la cererea de recurs, dar, prezentă în instanță la termenul de judecată din 14.05.2014, intimata Șuhanea E. a solicitat respingerea recursului.
Recursul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce urmează.
Potrivit art. III lit.a pct. i din Legea 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută „actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.”
În cauză, însă, prin titlul de proprietate nr._/12.04.1994 eliberat pentru suprafața totală de 5035 mp intimatei Suhanea E., s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 239 mp, teren situat doar în pc 281/1, categoria curți construcții, și i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4796 mp, din care suprafața de 796 mp în pc. 218, categoria arabil, și 4000 mp teren extravilan.
La eliberarea acestui titlu a fost avută în vedere cererea intimatei nr. 1943/21.03.1991 precum și calitatea acesteia necontestată de membru cooperator, așa încât în mod corect s-a reținut în sentința recurată că temeiul de drept al constituirii dreptului de proprietate l-au reprezentat dispozițiile art. 18 alin1 din Legea 18/1991 forma inițială, conform cărora:
„Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativă sau au adus teren mai puțin de 5.000 mp, precum și celor care, neavînd calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativă sau asociații cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 17, dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitate și nu dețin teren în proprietate în alte localități. Suprafața atribuită în proprietate se va determina ținând seama de suprafața terenurilor, numărul solicitanților și suprafața atribuită celor care au adus pământ în cooperativă.’’
Prin urmare, pentru suprafața de 4796 mp, nu sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de recurenți întrucât terenul a fost constituit în proprietate intimatei, și nu reconstituit fără drept.
Cât privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 239 mp, tribunalul apreciază că nici în acest caz nu este dată nulitatea absolută întrucât, în considerarea chitanței din 15 ianuarie 1985- necontestată până în anul 2012- comisia locală a avut în vedere disp. art. 22 din Legea 18/1991 forma inițială, apreciind acest teren ca fiind aferent casei de locuit ce formase obiectul chitanței.
Este adevărat că, la acest moment, concluzia raportului de expertiză criminalistică este în sensul că nici una din semnăturile de pe această chitanță nu aparține petentului Șuhanea T., însă la data eliberării titlului de proprietate contestat, aprecierea comisiei locale întemeiată pe chitanță a fost confirmată și de împrejurarea că petenții recurenți nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în baza contractului de vânzare cumpărare nr._ .
Iar conduita pasivă a recurenților, care nu au formulat niciodată cerere pentru teren în temeiul legilor fondului funciar, este de natură să confirme concluzia instanței de fond în sensul inexistenței nulității titlului de proprietate întemeiată pe disp. art. III lit.a, pct ii și v și lit c din Legea 169/1997.
Totodată, această atitudine a recurenților unită cu declarațiile martorilor Ș. F.,Feciuc I. și C. M. și cu împrejurarea că s-a invocat nelegalitatea titlului la aproape 20 de ani de la emiterea acestuia, a format în mod corect convingerea instanței de fond că, la apariția Legii 18/1991, casa - în care intimata și soțul său locuiau începând cu anul 1985 - nu mai era cea cumpărată de către petenți prin contractul de vânzare-cumpărare din 1978.
Așadar, recurenții nu puteau fi beneficiari ai dispozițiilor art. 36 alin 3 din forma actuală a Legii 18/1991 întrucât acestea au în vedere „terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor.”
Prin urmare, chiar și în lipsa unei tranzacții între părți asupra casei din contractul de vânzare-cumpărare din 1978, în condițiile în care această construcție nu mai exista la apariția Legii 18/1991, nu se poate reține că recurenții mai avea teren atribuit în folosință, explicându-se astfel și lipsa unei cereri de reconstituire în proprietate a terenului.
Așadar, față de cele ce preced,de lipsa depunerii dovezii de către recurenți privind intabularea dreptului lor de proprietate asupra parcelei de teren cu construcție în cartea funciară/ și chiar în condițiile existenței unei asemenea înscrieri, aceasta nu are caracter constitutiv de drept, și de susținerile contradictorii ale recurenților din dosarul de fond:
- în cererea de chemare în judecată, au susținut că au „construit o clădire trainică și au gospodărit împreună cu pârâta” întrucât construcțiile cumpărate în 1978 „erau atât de deteriorate încât de autodemolau”,
- iar în răspunsul la întâmpinare au pretins „Casa veche din paiantă construită cu 100 de ani în urmă există și în prezent însă noi reclamanții i-am adăugat o anexă din chirpici și încă o cameră fără autorizație de construcție. Noi reclamanții nu am gospodărit în această locație, deși posedam act autentic de vânzare – cumpărare, întrucât am preferat să locuim în satul V., ., în gospodăria fostă proprietate a socrului meu B. T. mort în 1982’’,
tribunalul constată că sentința recurată cuprinde motivele pe care se sprijină și care sunt în concordanță cu natura pricinii și că a fost dată cu aplicarea corectă a legii și interpretarea actului juridic dedus judecății în concordanță cu probele administrate, așa încât va respinge prezentul recurs ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Iar, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimatei Șuhanea E. cheltuieli de judecată din recurs în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții Șuhanea T. și Șuhanea A., domiciliați în satul V., .,în contradictoriu cu intimații Șuhanea E., domiciliată în ., C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar al comunei Stăuceni – prin primar, județul B., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor – prin prefect, județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 17.12.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei Șuhanea E. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
H. I. T. N., A. C. U. D.
Red. T.N/ 1 iulie 2014
Jud. T. C. E.
Dact. D.U.
Ex. 2/ 1 iulie 2014
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 564/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
