Pretenţii. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 923/217/2013
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA – I – CIVILĂ
DECIZIA NR. 21 A
Ședința publică din 05 februarie 2014
Președinte - A. C.
Judecător - D. M.
Grefier - A. E.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta U. A. Teritorială Rădăuți Prut, județul B., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M. M., împotriva sentinței civile nr. 541 din 20 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, județul B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc ambele părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și văzând că s-a solicitat de către intimata pârâtă C. M. M. prin întâmpinare judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată apelul în stare de judecată și trece la judecarea acestuia.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil, de față;
Prin sentința civilă nr. 541 din 20 iunie 2013 Judecătoria Darabani a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâta C. M.-M. și a respins, ca nefondată, acțiunea civilă în „pretenții” introdusă de reclamanta U. A. Teritorială . prin Primar N. V., cu sediul în localitatea Rădăuți Prut, jud. B., în contradictoriu cu pârâta C. M. M..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani, la data de 09 aprilie 2013, sub nr._, reclamanta U. A. Teritorială . prin primar N. V., în contradictoriu cu pârâta C. M. M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.680 lei, reprezentând plata serviciilor juridice prestate necorespunzător, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului și obligarea pârâtei, în conformitate cu art. 453 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că, reclamanta a încheiat cu pârâta C. M.-M. la data de 28.08.2011 un contract de prestări servicii juridice, având ca obiect consultanță juridică, reprezentare în instanță, încheieri de contracte și întocmire dosare pentru instanță, durata prestării serviciilor juridice fiind stabilită pentru 10 luni, începând cu data de 01.09.2011, valoarea contractului fiind de 500,00 lei/lună.
Reclamanta arată că pârâta, în calitate de prestator, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile prevăzute la punctul II din contract, în sensul că:
- în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”, aflat pe rolul Tribunalului B., nu s-a prezentat la termenul din data de 10.04.1012;
- nu a solicitat instanței de judecată să oblige pe pârâtul S.C. V. CONSTRUCT S.R.L. B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 10.270 lei, reprezentând cheltuieli efectuate de către primărie cu plata onorariului pentru expertul judiciar (3.590 lei) și plata serviciilor juridice prestate de către consilierul juridic ( 6.680 lei);
- nu a acordat consultanță primăriei cu privire la efectele juridice ale raportului de expertiză judiciară. Reclamanta arată că prin raportul de expertiză s_a reținut că față de pretențiile primăriei în cuantum de 133.833, 57 lei, reprezentând lucrări plătite și neexecutate, valoarea lucrărilor plătite și neexecutate este de 2.975,02 lei;
- nu a formulat un punct de vedere cu privire la expertiza întocmită, deși prin aceasta s-a stabilit o valoare nesemnificativă a lucrărilor plătite și neexecutate – 2.975,02 lei, în raport cu pretențiile avute - 133.833, 57 lei;
- nu a solicitat administrarea altor probe;
- nu a formulat în termenul legal recursul împotriva sentinței nr. 1666 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului B., motiv pentru care Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 3876 din 29 iunie 2012 a respins „ca tardiv formulat” recursul declarat de Primăria comunei Rădăuți-Prut.
Astfel, se susține că prin neglijența de care a dat dovadă, consilierul juridic a lipsit . reprezentare juridică în instanță având drept consecință nerecuperarea sumei de 130.858,55 lei, cauzând comunei un prejudiciu estimat la suma de 6.680,00 lei.
În drept, acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 969, art. 1073, art. 1075, art. 1082, art. 1084, art. 1088, art. 1089 Cod civil, iar în dovedire solicită proba cu înscrisuri.
Se arată că, pârâta, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția competenței materiale a acțiunii, contractul de pretestări servicii fiind asimilat unui contract de muncă, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se susține că, pârâta arată că în acțiunea formulată a fost trecută și judecata în lipsă, având în vedere că s-a discutat anterior telefonic cu contabilul instituției care a participat la expertiza făcută în dosar și au convenit să depună note de ședință pentru acel termen, având în vedere că nu i-au fost furnizate alte date pentru a face alte apărări, că în calitate de consilier juridic nu a avut cum formula și face apărări decât în baza actelor și informațiilor care au fost furnizate de către contabil și primar, iar actele depuse către instanță au fost citite și însușite de către primar prin semnăturile date.
Se mai reține că nu au încheiat un contract pentru a influența instanța în decizia care o va da și nici nu poate garanta nimeni că în cadrul unui proces se va obține o sentință anume.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, verificând contractul încheiat între părți, instanța reține că denumirea este un CONTRACT CIVIL încheiat în baza art. 942 și următoarele cod civil ( de la 1848) și astfel contractul încheiat are ca părți „BENEFICIAR” și „EXECUTANT”, nu angajator și angajat, nu este stabilit un salariu și menționează expres că: „Executantul în exercitarea prevederilor prezentului contract, nu poate avea pretenții și drepturi ce izvorăsc din raporturile de muncă reglementate de Codul Muncii, legalitatea prevederilor sociale și alte prevederi din legislația muncii”, (art. VIII (3) – contract), încât față de cele precizate instanța apreciază că este competentă material să soluționeze cauza și respinge excepția invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că între părți la data de 28.08.2011 s-a încheiat un contract de prestări juridice, având ca obiect „consultanță juridică, reprezentare în instanță, încheiere de contracte și întocmire de dosare pentru instanță”, că durata contractului a fost de la 01.09.2011 până la 01.07.2012, sens în care au fost menționate drepturile și obligațiile părților.
Din apărările formulate de pârâtă raportat la înscrisurile de la dosar, instanța nu a putut reține că pârâta a prestat în mod necorespunzător obligațiile asumate prin contract, că în aceasta nu au fost stabilite criterii de performanță în baza cărora pârâta să primească o sumă mai mare sau mai mică după cum ar fi fost sau nu îndeplinite, pârâta nefiind în măsură a exprima un punct de vedere în raportul de expertiză în construcții, neavând această specializare.
Referitor la tardivitatea înaintării cererii de recurs pârâta a afirmat că a fost trimisă în termen pentru a fi semnată de primar și înaintată în recurs, tardivitatea fiindu-i imputabilă primarului, fapt necontestat de reclamantă, iar referitor la faptul că pârâta nu a solicitat administrarea altor probe, din lecturarea sentinței 1666/2012 a Tribunalului B. rezultă că au fost administrate înscrisuri și proba cu expertiză de specialitate și în situația în care se impunea instanța ar fi solicitat administrarea și a altor probe.
Din probele propuse de reclamantă, raportate la clauzele contractului, instanța nu reține îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin contract, pentru a putea fi obligată la dezdăunare conform art. 1073 Cod civil și respinge ca neîntemeiată acțiunea introdusă de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta U. A. Teritorială Rădăuți Prut, județul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 466 alin. 1 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 6680 lei reprezentând plata serviciilor juridice prestate necorespunzător, cât și plata dobânzilor legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
Se susține faptul că prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în considerarea disp. art. 425 alin. 3 din Noul Cod procedură civilă, potrivit cu care când hotărârea este supusă apelului sau recursului, se va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac, sub sancțiunea nulității, reglementată prin art. 471 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Se arată în continuare faptul că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că apărările pârâtei nu au fost susținute de nici un mijloc de probă și cu toate acestea, instanța le-a considerat relevante înlăturând probele cu înscrisuri atașate de reclamantă cererii de chemare în judecată, înscrisuri care nu au fost analizate în concret, ci doar generic, iar o astfel de analiză este insuficientă pentru a satisface exigențele dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod procedură civilă, fiind nevoie astfel de o analiză efectivă asupra probelor, situație în raport de care s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina împotriva României.
Al treilea motiv de apel se referă la faptul că, hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, sens în care se arată că, potrivit obiectului contractului, pârâta avea obligația de a da indicații și de a pune concluzii, de a efectua diferite lucrări în specialitatea sa și de a conduce procesele în numele beneficiarului.
Că, potrivit acestor clauze contractuale pârâta avea obligația de a da consultanță beneficiarului cu privire la efectele juridice ale raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._, ceea ce nu s-a întâmplat și nici nu s-a formulat în fața instanței un punct de vedere juridic referitor la această probă. Că această omisiune a reclamantei rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1666/10.04.2012 a Tribunalului B., în care nu se face vorbire de nici un fel de obiecțiuni pe care pârâta, în calitate de reprezentant al reclamantei, să le fi făcut la raportul de expertiză, deși valoarea lucrărilor pretins plătite în plus era net inferioară pretențiilor afirmate în cererea de chemare în judecată. Se mai susține că din practicaua sentinței rezultă că pârâta nu s-a prezentat cel puțin la ultimul termen de judecată, când s-au depus concluzii pe fondul litigiului, iar recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1666/2012 a Tribunalului B. a fost respins ca tardiv prin decizia 3876/2012 a Curții de Apel Suceava, iar faptul că pârâta justifică depunerea tardivă a recursului prin faptul semnării lui cu întârziere de către reprezentantul autorității recurente, nu constituie în opinia apelantei o apărare întemeiată, întrucât normele de procedură îi confereau acesteia posibilitatea chiar a promovării recursului pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, sub condiția ulterioară a dovedirii calității de reprezentant.
Cum între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii, și cum în sarcina pârâtei sunt îndeplinite toate condițiile pentru obligarea acesteia la despăgubiri, se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Reclamanta solicită readministrarea probelor propuse în dovedirea acțiunii în fața primei instanțe, cât și cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă C. M. M. formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, și pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Arată că, referirea la sancțiunea nulității apelului pentru depunerea acestuia la altă instanță decât ca indicată de prevederile art. 471 alin.l Cod procedură civilă este în opinia intimatei imposibilă, câtă vreme această nulitate absolută, prevăzută expres de lege I sancționează partea care promovează calea de atac, pentru necunoașterea a însăși dreptului prăvăzut de norma legală în tot conținutul său (inclusiv referitor la instanța la care calea de atac se depune), or neprecizarea acestui aspect în cuprinsul dispozitivului, (în condițiile în care el este prevăzut expres de art. 471 alin.1 Cod proc. civ. legală, nu este de natură a transforma omisiunea instanței într-o "omisiune de ordine publică”, întrucât acest dispozitiv nu este prin el însuși izvorul dreptului privind. calea de atac și a tuturor aspectelor legate de aceasta, termen, motivare și/sau locul depunerii cererii.
În ceea ce privește absența motivelor pe care hotărârea se întemeiează, solicită a se observa că susținerile apelantei sunt neîntemeiate aspect evident doar la o simplă lecturare cel puțina paginii nr. 6 din hotărâre.
Mai mult, se susține că potrivit prevederilor legale, instanța de fond face referire la toate argumentele reclamantei apelante și la considerentele pentru care acestea au fost respinse, pronunțându-se asupra a tot ceea ce s-a cerut- prin acțiune și asupra tuturor mijloacele ce au stat la temelia pretențiilor invocate de aceasta: raportul de expertiză, tardivitatea recursului, inexistența vreunor criterii de performanță în cuprinsul contractului semnat de părți, etc.
Se mai susține că, deși nu - există nici un text de lege care să impună instanței obligația de a răspunde la absolut toate argumentele folosite, în motivarea acțiunii intimata arată că, în speța dedusă judecății instanța de fond chiar a pronunțat hotărârea prin eliminarea și combaterea din punct de vedere legal a fiecărui aspect criticat de reclamantă, fiind în strictă concordanță cu măsurile luate prin dispozitiv.
De altfel, scopul motivării hotărârii este tocmai acela de a fundamenta și explica măsura adoptată finalmente, or raportat la acest aspect solicită a se observa că motivarea în acest fel a hotărârii instanței de fond oferă posibilitatea exercitării de către instanța superioară, în cadrul acestui apel, a unui control eficient și optim.
Raportat tot la obiectul contractului, apreciază că nu avea obligația și mai mult, era și în imposibilitatea de a emite puncte de vedere de specialitate asupra unui raport de expertiză în construcții, expertiza fiind solicitată tocmai pentru ca instanța să obțină un punct de vedere de la un specialist în construcții.
Mai arată că, în aceste condiții, conform obiectului contractului, obligația asumată, de a acorda consultanță juridică a fost pe deplin îndeplinită față de reclamantă, în acest scop, întocmind cererea de chemare în judecată, formulând apărări în cauză atât oral cât și prin înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii, depunând deci toate diligențele în vederea admiterii acesteia, în baza informațiilor și documentelor oferite.
Arată intimata că, așa cum a subliniat și în primă instanță, este evident că obligațiile asumate de aceasta au natura juridică a obligațiilor de mijloace, în temeiul cărora a depus toate diligentele și mijloacele avute la îndemână pentru ca, față de situația și elementele avute la dispoziție, să obțină cel mai bun rezultat. Dovadă a faptului că sub acest aspect obligația asumată a fost îndeplinită, îl constituie admiterea în parte a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de consecință, în lipsa vreunei culpe intimata, apreciază nu poate exista o neexecutare sau executare necorespunzătoare si nu poate fi antrenată nici un fel de răspundere contractuală, instanța de fond statuând în mod corect că „nu se poate retine îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor asumate pentru a putea fi obligată la dezdăunare conform art. 1073 Cod civil”.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.
În ce privește primul motiv de apel formulat, Tribunalul reține că în legătură cu aspectul invocat, nu a fost dovedită producerea vreunei vătămări în persoana apelantului, care să conducă la anularea hotărârii pronunțate și nici partea apelantă nu a fost în măsură a evoca o asemenea vătămare, în opinia Tribunalului neexistând din partea apelantei interes juridic pentru invocarea unei astfel de nulități.
În legătură cu cel de-al doilea motiv de apel, Tribunalul constată că, așa cum a reținut, de altfel, și prima instanță în considerentele sentinței atacate cu prezentul apel, reclamanta nu a fost în măsură a dovedi, cu probele administrate, îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor stabilite în sarcina pârâtei prin contractul de prestări servicii încheiat între părți, iar contrar susținerilor apelantei sarcina de a dovedi îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor asumate, revine celui care reclamă, în speță reclamantei apelante, nefiind permisă răsturnarea acestei obligații în sarcina pârâtei.
Din parcurgerea considerentelor sentinței apelate, nu se poate pretinde confirmarea susținerilor apelantei legate de modul cum prima instanță a analizat în concret faptele și probele depuse în susținerea lor.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel invocat, Tribunalul reține că activitatea pe care pârâta s-a obligat să o îndeplinească în desfășurarea contractului încheiat nu poate fi considerată una de rezultat, o astfel de abordare a efectelor contractului nefiind compatibilă cu finalitatea oricărui demers juridic, aceea a aflării adevărului și care presupune administrarea probelor în context de contradictorialitate cu luarea în considerare a dovezilor și apărărilor propuse și de partea adversă.
Cel mai aproape de caracterizarea corectă a raporturilor dintre părți este acceptarea caracterului de diligență a tuturor demersurilor întreprinse de pârâtă în temeiul contractului încheiat cu reclamanta și care nu presupune, în mod obligatoriu, obținerea unui anume rezultat, rezultat care, evident, se raportează întotdeauna într-un proces la demersurile tuturor părților implicate și nicidecum, în mod unilateral, doar la cele întreprinse de unul dintre participanți.
În speță, însă Tribunalul constată că ambele părți implicate în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea de referință, au făcut demersuri procesuale în sensul administrării de probe pentru lămurirea chestiunilor litigioase aduse în discuție, s-a efectuat chiar o expertiză tehnică de specialitate și s-a acordat parțial câștig de cauză reclamantei, în timp ce expertiza tehnică efectuată se presupune că a fost comunicată și părții reclamante, pentru luare la cunoștință și concluzii, încât o vătămare sun acest aspect nu poate fi pretinsă.
În atare context, nu se poate afirma o lipsă de preocupare din partea pârâtei în ce privește minima diligență în susținerea demersurilor procesuale începute și văzând și faptul că pârâta a evocat chestiuni legate de contextul contractului și modul ulterior de desfășurare a acestuia, pe care reclamanta apelantă nu a fost în măsură a le combate în mod concludent, va respinge apelul pentru motivele mai sus arătate și va păstra hotărârea primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamanta apelantă U. A. Teritorială Rădăuți-Prut, județul B., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M. M. (CNP_), domiciliată în municipiul D., ..2, județul B., împotriva sentinței civile nr. 541 din 20 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 5 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. C. D. M. A. E.
Red. AC/27.05.2014
Jud. M. G. T.
Dact.A.E.
ex. 4/27.05.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 451/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Succesiune. Decizia nr. 969/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
