Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 581/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 581/2015
Dosar nr._ Apel – acțiune în daune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 24.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. G.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER – C. A.
Decizia nr. 581A
La ordine pronunțarea asupra apelului civil, având ca obiect acțiune în daune, formulat de apelanta Asociația de P. nr.45 B. în contradictoriu cu intimatul C. I. împotriva sentinței civile nr. 4474 din data de 06.05.2015 a Judecătoriei B..
Dezbaterile cauzei asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din 10 noiembrie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 19 noiembrie, iar ulterior pentru astăzi 24 noiembrie 2015, când;
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de apel, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 31.07.2014, sub nr._ reclamanta Asociația de P. nr. 45 B. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2730,35 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere și suma 2362,58 lei, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 30 lei reprezentând cheltuieli cu tehnoredactare și xerox documente, invitație la mediere.
În motivare a arătat reclamantul că în fapt, pârâtul în calitate de proprietar al apartamentului nr. 19, et. 4 din ., situat în B., . nu a achitat obligația sa și că în conformitate cu art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 coroborat cu art. 32 din H.G. nr. 1588/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației fiind de 20 de zile calendaristice de la data afișării listelor, iar conform art. 32 alin. 3 din HG 1588/2007, neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit duc la acționarea în instanță a proprietarilor.
A mai precizat reclamanta că listele de cheltuieli au fost afișate lunar pe casa scării, de unde pârâtul a luat cunoștință și nu a contestat sumele aferente apartamentului, mai mult, el angajându-se că va achita debitul, la datele de 20.11.2013 și 31.01.2014, angajamentele nefiind respectate.
Reclamanta a arătat că procentul de penalități a fost stabilit la 0,1% pe zi de întârziere în Adunarea Generală din 11.10.2012 și de 0,05% pe zi de întârziere la Adunarea Generală din data de 06.03.2013, când a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013 și a Adunării Generale din 24.03.2014 și că anterior introducerii acțiunii în instanță, pârâtul a fost notificat de mai multe ori să procedeze la achitarea debitului restant, însă nu s-a dat curs solicitării și nici invitației la mediere, invocând în drept dispozițiile Legii nr. 51/2006, dispozițiile Legii nr. 241/2006, iar în probațiune depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său.
Pârâtul căruia i s-a comunicat în etapa procedurii prealabile, duplicatul după acțiune nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
În cursul judecății instanța de fond a solicitat reclamantei să precizeze perioada pentru care se solicită plata debitului și a penalităților, iar aceasta a precizat că debitul pârâtului provine de la nivelul lunii septembrie 2012 și până la decembrie 2013 după cum rezultă din fișa analitică și calculul penalităților.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr.4474 din 06.05.2015 a admis, în parte, cererea având ca obiect “acțiune în răspundere contractuală”, formulată de către reclamanta Asociația de proprietari nr. 45 B. în contradictoriu cu pârâtul C. I., a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 437,18 lei cu titlu de debit reprezentând cheltuieli comune asociație aferente perioadei septembrie 2012 – decembrie 2013 și penalități de întârziere de 0,1% pe zi, pentru perioada septembrie 2012 – aprilie 2013 și de 0,05% pe zi, pentru perioada aprilie 2013 – decembrie 2014, ce se vor calcula după o perioadă de 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalităților să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În motivele soluției adoptate prima instanță a reținut inițial prin cererea formulată, reclamanta Asociația de proprietari nr. 45 B. a solicitat obligarea pârâtului C. I. la plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei septembrie 2012 – decembrie 2013 și a penalităților de întârziere aferente acestei perioade, această perioadă rezultând din precizarea pe care reclamanta a făcut-o la data de 7.04.2015 la solicitarea instanței, după suspendarea cauzei pentru neindicarea perioadei pentru care se solicită debitul și penalitățile indicate în acțiune.
Referitor la toate aceste debite ale reclamantei, debite către furnizorii de servicii și ANAF, instanța de fond a constatat că nu s-a efectuat o defalcare a respectivelor sume pe datornici, nu s-a prezentat o modalitate de calcul a acestora, pentru a putea fi imputate pârâtului din prezenta cauză sau altor proprietari și că potrivit art. 23 pct. B, lit. a din H.G. 400/2003, art. 32 alin. 1 din HG. 1588/2007 și art. 12 lit. B lit. c din Legea 230/2007, tuturor proprietarilor de apartamente le revine obligația de a plăti contravaloarea cheltuielilor comune, pentru serviciile de care au beneficiat, conform listelor de plată afișate.
Din examinarea acestor liste, a reținut prima instanță că pârâtul, pentru apartamentul situat în B., ., ., et. 4, . achitat sumele datorate cu titlu de cheltuieli comune aferente perioadei septembrie 2012 – decembrie 2013, acumulând astfel o restanță în sumă de 437,18 lei astfel încât reclamanta este îndreptățită să solicite plata acestei sume, de reținut fiind și faptul că pârâtul nu a înțeles să conteste sumele înscrise în listele de cheltuieli după afișarea acestora, în acest fel însușindu-și–le.
A mai arătat instanța de fond că din fișa analitică a debitorului, aflată la fila nr. 58 dosar fond, a reieșit că anterior perioadei septembrie 2012-iunie 2014 exista un sold în sarcina pârâtului în cuantum de 2072,66 lei și penalizări calculate în cuantum de 1364,84 lei, care au fost solicitate în petitul acțiunii alături de debitul și penalitățile aferente perioadei septembrie 2012-decembrie 2013 însă pentru acesta nu au fost depuse la dosarul cauzei liste de plăți sau alte documente justificative și de asemenea perioada ianuarie 2014-iunie 2014 nu a fost pretinsă de către reclamantă în urma solicitării exprese de a preciza perioada pentru care sunt solicitate debitul și penalitățile aferente.
S-a mai menționat și faptul că în conformitate cu art. 1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, învederând atragerea răspunderii contractuale a debitorului care, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, fiind răspunzător de prejudiciul cauzat celeilalte părți, conform art. 1350 Cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere, prima instanță a constatat că, potrivit art.49 din Legea nr.230/_, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari (art.25 din H.G. nr.1588/2007), penalizările neputând fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În motivarea soluției, instanța de fond a indicat și prevederile alin. 3 ale art. 25 din H.G. nr.1588/2007 care precizează că, dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor sau persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen astfel că obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci consensuală și ia naștere numai în măsura în care membrii asociației își exprimă acordul, de voință, anual, în condițiile prevăzute de lege. S-a apreciat că revine creditoarei obligația de a dovedi că în temeiul contractelor încheiate cu furnizorii i-au fost imputate penalități, pe care le-a achitat, suferind astfel un prejudiciu care urmează a fi recuperat de la persoanele din vina cărora acesta a fost produs, în aceste împrejurări creditoarea trebuind să probeze existența unei decizii a comitetului executiv privind impunerea penalităților, precum și modalitatea de defalcare a penalităților achitate pe fiecare locatar din apartamentele ce fac parte din Asociația de proprietari.
Potrivit fișei analitice depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că s-au calculat penalități în cuantum de 437,18 lei pentru perioada septembrie 2012 – decembrie 2013 că reclamanta a făcut dovada că proprietarii au luat o asemenea hotărâre, prin procesele-verbale al comitetului Asociației de P. nr. 45, și că din fișa analitică a debitorului, rezultă că pârâtul datorează și penalități de întârziere de 0,1% pe zi, pentru perioada septembrie 2012 – aprilie 2013 și de 0,05% pe zi, pentru perioada aprilie 2013 – decembrie 2014, calculate după o perioadă de 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta Asociația de P. nr. 45 B. arătând că solicită admiterea apelului, anularea sentinței și obligarea pârâtului Cosofreț I. la plata sumei de 1543,54 lei către Asociația de P. nr. 45 din care 1155,56 lei debit, 351,78 lei penalități de întârziere și 36,20 lei cheltuieli cu tehnoredactare, xerox și mediere.
Arată reclamanta că în fapt prin cererea de chemare în judecată, nu a ținut cont de prescripția unor sume și de faptul că până la adunarea generală din 11.10.2012, când a fost înlăturată vechea conducere nu a existat o aprobare a asociației privind procentul de penalități luând de bază sumele găsite de plată restante și penalitățile din lista de cheltuieli ce au fost găsite la nivelul lunii septembrie 2012 și în continuare, întrucât vechea conducere nu a procedat la predarea actelor contabile și de casă iar în urma verificărilor făcute în arhiva asociației au fost găsite listele de cheltuieli pentru perioada 2010-2012 și actele de casă (lipsă fiind cotoarele chitanțierelor) și fișele de ținere a evidenței cu obligațiile de plată pe fiecare proprietar.
Mai precizează apelanta reclamantă că perioada pentru care solicită sumele este începând cu luna octombrie 2010 până la iunie 2014 inclusiv și penalitățile ce sunt calculate
pentru perioada luna noiembrie 2012 la 0,10 % zi întârziere (Hot. Ad. Generală din 11.10.2012 ) și de 0,05% pe zi întârziere pentru perioada aprilie 2013 la decembrie 2014 (Hot. Ad. Generală din 06.03.2013 și 24.03.2014) arătând și că până la octombrie 2010 sumele restante sunt prescrise chiar începând cu octombrie 2010, prescripția a fost întreruptă prin achitarea la 30.09.2013 cu chitanța nr._ a sumei de 50 lei (art. 2538(2) din Codul Civil). Mai evocă necesitatea impunerii unui procent de penalitate rezultă din faptul că Finanțele Publice creează accesorii la debitul restant (dobândă, penalități și majorări) în prezent având de recuperat suma de_ lei dobândă și 4008 penalități de întârziere, sume rezultate din fișa sintetică totală anexată în copie xerox. Pentru sumele pentru care solicită ca pârâtul să fie obligat la plată anexează situația calcului debitului după listele de cheltuieli pentru perioada octombrie 2010-iunie 2014 care cuprinde și calculul penalităților pentru perioada noiembrie 2012-la 0,10 %/ zi întârziere (Hot. Ad. Generală din 11.10.2012) până la martie 2013 și de 0,05% pe zi întârziere pentru perioada aprilie 2013 la iunie 2014 (Hot. Ad. Generală din 06.03.2013 și 24.03.2014), copii după listele de cheltuieli pentru perioada octombrie 2010 așa cum au fost găsite în arhiva asociației și copii după fișele de evidență așa cum au fost găsite pentru Cosofreț I..
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând apelul declarat, Tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din precizarea cererii introductive efectuată la data de 7 aprilie 2015 de către reclamant la solicitarea instanței, obiectul acțiunii îl constituie plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei septembrie 2012- decembrie 2013 și a penalităților de întârziere aferente acestei perioade, sens în care s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând listele de cheltuieli instanța a constatat că pentru apartamentul în cauză pârâtul datorează o restanță de 437,18 lei pe care nu a contestat-o după afișarea listelor de cheltuieli prin care i-a fost adusă la cunoștință.
Prin urmare, considerentele soluției care evocă pe larg analiza și interpretarea probelor administrate sunt în relație cu perioada supusă judecății și în acord cu solicitarea adusă judecătorului prin cererea care a învestit instanța.
A pretinde prin motivele de apel că soluția judecătorului trebuie reevaluată, în raport de o altă perioadă și înscrisuri care nu au făcut obiect de judecată la prima instanță este inadmisibil în acest cadru procesual, fiind de fapt o cerere nouă, cu alte pretenții.
Ori, potrivit art.478 alin.3 C.proc.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula pretenții noi iar art.478 alin.1 C.proc.civ. prevede că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.
Prin urmare, Tribunalul B. consideră că cererea vizând plata altor sume de bani cu titlu de cheltuieli de întreținere și vizând o perioadă ce nu a fost avută în vedere de instanța de fond, nefiind învestită cu acestea, nu poate determina în nici un caz altă soluție, legiuitorul neîngăduind să se intervină cu pretenții noi pe cadrul procesual inițial.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. reținând critica apelantei nefondată, va respinge apelul și va păstra soluția atacată făcând aplicarea prevederilor art.480 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta Asociația de P. nr.45 B. cu sediul în B., ..1, parter, județul B. în contradictoriu cu intimatul C. I. cu domiciliul în B., ., ., județul B. împotriva sentinței civile nr.4474 din 06.05.2015 a Judecătoriei B. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. G. A. D. C. A.
Red. A.D./24.02.2016
Jud. fond T. C. N.
Tehn. C.A./24.02.2016
.>
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 487/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul... → |
|---|
